O vacanța și două surori

În vara aceasta, a fost prima vacanță în afara țării cu cele doua fete din familie. Am așteptat să crească un pic și cea mică, pentru a nu avea diverse „drame” și pentru familia noastră a fost bine. Am reușit să fim relaxați, copiii fericiți și fară prea multe stresuri.

Pentru vacanță am ales un hotel de familie, liniștit, la mare. Nu contează unde și la ce hotel, contează ca am  fost toți 4. Cele două prințese-3 ani si 6 ani, au fost foarte cuminți pentru un drum de 10-11 ore. La întoarcere au fost chiar 14 ore, am prins o furtună destul de agresivă.

În această vacanță familială, am avut multe gânduri, multe observați și cel mai important pentru sufletul meu, am avut două surori.

Prințesa avea în general grija de Madam Furlifus când mergeau la joacă afară. O veghea când erau mai mulți copii și se jucau împreună când nu erau copii care să vorbească română. Când erau în piscină, erau una după alta și cea mare m-a uimit când cauta soluții să o ajute să iasă din piscină pe cea mica. A văzut că nu poate să o tragă în sus de pe margine, a intrat in apă și a impins-o!

Acum nu știu cât e meritul educației și cât al personalităților lor, însă de ceva vreme am sentimentul plăcut că sunt surori și se recunosc ca atare.Bonus pentru părinți: se joacă impreuna și așa mai avem și noi timp de relaxare.

Sincer nu am pentru moment o rețetă, nu am sfaturi pentru gestionarea surorilor, am doar inima plină de bucurie și emoție când le văd împreună!

IMG_0755

 

Emoțiile de mamă: final de gradiniță

Las câteva rânduri aici ca într-un jurnal, să-mi pot aminti de emoțiile acestor zile. Eu mă atașez de locuri, de oameni….și m-am atașat de grădinița copilului meu.

Prințesa a terminat ciclul pre-școlar. Au fost 3 ani frumoși, fară incidente, fară drame reale. Cel mai mult cred că apreciez că oamenii din grădiniță au făcut ca Ioana să se simtă emoțional bine. Toții copii o iubesc pe doamna educatoare, pe îngrijitoate, pe doamna directoare.

Mie nu-mi vine să cred că a trect timpul așs de repede! Am plâs un pic la serbare, am plâns un pic și în ultima zi, plâng și acum scriind aceste rânduri. Am încercat să pastrez „încapsulate” momente: cum îi împleteam părul în fiecare zi la gradinită, cum o țineam de mână până la masă, cum fugea din clasă după mine la plecare, cum îmi cerea bomboanele de curaj, cum se pupa cu doamna educatoare înainte de plecare, cântecelul cu vaporul de la serbare…

Nu îmi voi aminti cât de bine făcea bastonase, sau cât de bine spunea un cuvânt în germană! Îmi voi aminti senzați și mirosouri și felul descopeream în fiecare zi ceva din compotamentul ei preluat de la doamna educatoare. Cred că îi sunt foarte recunoscătoare doamnei educatoare pentru emoția cu care mi-a crescut copilul și pentru că a întregit personalitatea unui copil frumos, inteligent și echilibat!

Multumesc, Gradinița 50! Mă bucur foarte mult că voi mai avea o experiență cu copilul numarul 2 de la toamnă! Suntem norocoase că mai avem 3 ani dulci și puri!

gradinita

Aventurile lui Furlifus: 2 ani sau 5?

Esti mai relaxat cu copilul numarul 2 si uneori inca ma simt vinovata ca nu reactionez atat de atent cum eram la primul copil. Poate nici nu trebuie si e normal sa inveti din experienta!

Sunt insa altfel de surprize si mai placu-te mai ales ca nu te astepti sa te mai surprida un copil de 2 ani….Pai, e un alt  fel de copil, o alta personalitate! Al doilea copil pare ca evolueaza mai rapid pentru ca dupa cum spune sotul meu: are un metor! O are pe sora ei, de unde „copieaza” si „fura” lucruri deja invatate.

Madam Furlifus a mea, este extrovertita si e acum intre 2-3 ani. A preluat mult din vocabularul unui copil de 5 ani ( cat are prima fetita).  Printesa se joaca cu ea „dea gradinita” si are un apetit pentru ghiozdanel si prin joaca are deja o viziune a cum va fi.

Printesa a avut in rol la serbare si-l mai repeta acasa si pentru a ne atrage atentia, Madam Furlifus a retinut  primul vers si apoi respecta tonalitatea vocii, inlocuind cuvintele cu  sunete. Se face ca are si ea un rol si vrea aplauze si stie ca la sfarsit face reverenta.

Printesa se imbraca in rochita de printesa, Madam Furlifus trebuie si ea  sa fie  intr-o rochita! Pasiunea ei acum e Fetita Zurli, sta imbracata in rochita imprumutata de la sora ei toata ziua si canta non stop: eu sunt zurli sau vrajimaturica sau cantec pentru maya. E delicoasa in limbajul ei sa o auzi cantand. Canta si inainte de somn si pana adorme. Se invarte si urneori danseaza! Dumnezeu, sa le dea sanatate celor de Zurli, pentru ca ne sunt foarte utili in multe aspect ale vietii de familie!

Daca sora coloreaza si Furlifus face ceva cu „cheiaonele”. Daca sora isi scrie numele pe foaie, vine si ea cu cateva liniute si zice a scris Ilinca :)! Eu incerc sa le dau atentie cat pot de asemanator, insa nu am cum in acelasi moment si uneori mi se pare ca o alint mai mult cea mica si o neglijez pe cea mare….sau invers….o dilema cand ai mai multi copii. Cum or fi mamicile de 3 sau mai multi copii?!

Madam Furlifus e mai motrica si mai agila in miscari. Cum se arunca  dintr-o miscare  in cortul ei cu  Elsa, ma uimeste de fiecare data. Si e foarte sociala si zambareata…are obiceiul sa vina sa ne pupe cu patos pe toti membrii familiei pe rand!

Cel mai mult ador, insa cum se joaca ele doua si cum se iau in brate sau se „iubaresc”! Sunt mai multe momente frumoase  intre ele, decat de cearta. Si da, sunt si de cearta si in general Furlifus ii face ceva Printesei! Incerc sa nu fiu arbitru si sa isi rezolve singure conflictual. Furlifus stie ca daca face o prostie trebuie sa spuna : scuze! Si se aud multe scuze, de-a lungul zilei :)!

Si pentru ca copiii la varste mici sunt adorabili, ma bucur in sinea mea ca voi mai avea o experienta de gradinita la toamna si emotii de grupa mica! Altfel de emotii dar tot emotii frumoase!

In rest, viata cu doi copii e complicat de frumoasa! 🙂

dav

Gradinita anul III

Acum 3 ani incepea cu emotii prima noastra zi de gradinita. Am scris aici despre cum ne-am cautat gradinita si despre cum ne-am adaptat. Acum am inceput grupa mare!

Ma uit la pozele de atunci si cele de acum , de cele facute cu diverse ocazii la gradi si ma minunez cat de mare a crescut Printesa mea. As vrea sa opresc timpul in loc efectic si sa ma satur de starea de dulceata si puritate pe care o emana copilul meu. Cum fac sa nu si-o piarda?!

Abia am asteptat sa inceapa anul scolar. Drumurile pana la gradinita imi permit sa mai vorbim si sa interactionam. Dupa ce la un moment dat imi zicea ca ii este dor de copii si doamna educatoare, azi dimineata pe drum mi-a zis ca ii este frica! Am intrebat-o de ce I-ar fi frica daca tine la toti.  Mai corect poate este emotionata. A raspuns:

-Ce inseamna emotionata?
Pai da mami, explica ce inseamna emotionata?! M-am straduit sa inteleaga cumva explicatia mea. Copilul simtea o emotie asemanatoare cu frica….

Zilele trecute am avut o surpriza din partea Editurii Caba, carora le multumesc foarte mult! Afisul cu pomi fructiferi este de mare success si pentru cea de 5 ani si pentru cea de 2 ani care imi silabosesc fiecare fruct. Surpriza si carticelele minutate ( care apropo sunt cu activitati bine gandite pentru copiii de 5 ani) mi-au adus aminte ca incheiem cu pasii repezi un capitol minunat si ca ne asteapta scoala la colt. Printesa si-a pus carticelele primite intr-o geanta si zicea ca ea s-a pregatit pentru scoala si-a facut ghiozdanul.

img_0707-1

Mie mi-a placut scoala si imi placea sa invat! Copilul meu pare mai destept decat mine si fara sa-i spun nimic premeditat pare ca-I va placea si ei! Insa, eu tot ma gandesc ca-mi va fi foarte dor de gradinita prin ochii Printesei! Sunt sigura ca gradinita prin ochii lui Furlifus va fi ceva mai diferita si cu siguranta o experienta frumoasa!

13497579_1011001638996696_5711105573525658181_o

Spectacol si emotii de duminica

Duminica am fost la mult asteptatul spectacol ” Zboara, zboara, Vrajimaturica” de la Sala Palatului.  L-am asteptat cu nerabdare pentru ca stiam ca ma voi distra si eu pe langa copilul meu :).

Spectacolul a inceput cu probleme tehnice( nu se auzeau personajele). Dupa cum am vazut prin sala, copiii s-au distrat, unii adulti au fost mai putin intelegatori. Sala Palatului are un sistem sonor depasit si probabil ca nu au fost foarte atenti cu acest spectacol.  Pe mine nu ma intereseaza atitudiniile agresive ale adultilor care isi varsa frustrarile din timpul saptamanii chiar in momentul in care sunt cu copiii lor sau online.  Stiu ca s-a muncit mult la acest spectacol si asteptarile noastre au fost setate corect: sa ne distram! Ca adulti putem avea maturitatea sa recunoastem lucrurile pozitive si sa ne controlam. Realitatea este ca a fost o situatie ce nu a tinut de Gasca Zurli si pe care nu ma mai intalnit-o in alte locatii in care au avut spectacole. In plus, eu am vazut fericire pe chipurile copiiilor si acest lucru ar trebui sa primeze.

Printesa era foarte incantata sa cante si sa danseze pe muzica personajelor ei preferate. Cum stiam si eu  versurile, cantam si eu insa la un moment dat a mea copila mi-s spus sa nu mai cant. Probabil o deranjam 🙂 ! In sala au fost si animatori, diverse personaje, ochii Printesei erau dupa Ana si Elsa cu care a fost incantata sa vorbeasca. La sfarsit am reusit sa facem o poza cu Zana Buna, pentru ca daca plecam fara poza era „dezastru” :).

Eu am avut parte de un moment puternic de emotie atunci cand a aparut pe scena Magicianul si am reascultat cantecul copilariei mele: „Eu sunt magician!”. Am si lacrimat putin, nu ma intrebati de ce. Poate pentru ca acum sunt mare si am realizat cum a trecut timpul, poate ca am resimtit strarea de copil.

M-am emotionat si cand Fetita Zurli a cantat o melodie noua( foarte frumoasa) care era adresata parintilor:

„Nu vreau soare
Nu vreau luna
Vreau pupici de noapte buna!
Nu vreau sa ma îmbraci în stele!
Vreau sa asculți visele mele!”

Spre sfarsitul specatacolului a aparut in sceneta Vrajimaturica, un personaj foarte dragalas si frumos pe care abia asteptam sa-l revedem  in Gasca. Noua melodie preferata a mea si Printesei este „Zboara, zboara, vrajimaturica”. Tot weekend-ul l-am fredonat si Sportivul familiei a cantat si el cu noi la un moment dat, el fiind foarte pretentios cu muzica sa :). E antrenanta piesa si imi da o stare de bine. Parca strange bucuria de copil in mine cand o cant cu Printesa.

Desi spectacolul s-a terminat, Printesa ne-a cantat ea melodiile Zurli si de 1 iunie ne-am oferit ea acasa un spectacol. Foarte dragalasa e cand se face ca e Fetita Zurli si canta melodia cu mainile la urechi( ca in videoclip, Fetita Zurli avand casti)! Nimic nu poate sa-mi strice bucuria cand o vad  ca este fericita!

Ghid de conduita: parintii la serbare

Descoper pe zi ce imi cresc copii, ca mi se inmultesc „piticii”. Un nou „pitic” este cum se comporta parintii/familia la serbari, ore deschise, evenimente scolare.

Urmeaza sa vina perioada serbarilor si a evenimentelor la sfarsit de an scolar. „Piticul” acesta despre comportamentul adultilor la diverse evenimente a crescut de la spectacolele pentru copii, insa mi se pare mult mai grav pentru copil cum se manifesta parintele la o serbare scolara.

Noi nu am avut inca serbarea, insa am avut ora deschisa la limba germana. Acesta ora deschisa s-a organizat la cererea parintilor. Mie mi se pare  ca grupa mica de gradinita  este cea mai „dulce” perioada din viata scolara, cand copii au inca o inocenta si incep sa „infloreasca”. Eu una nu sunt de acord cu cerinta parintilor pentru ca sunt inca mici, emotivi si nu putem vedea mare lucru. Ei aduna informatiile la acesta varsta, se exprima cand doresc ei, nu cand vrem noi. In plus, daca nu esti atent la copilul tau si il tii prin Mall-uri si cu tableta, normal ca nu vezi ce a invatat. Printesa se exprima cand vrea ea si nu simteam nevoia sa vad cata limba straina a invatat, pentru ca stiu ca a prins informatia.

Cand ajungi la serbare/ora deshisa, tu ca adult trebuie sa ai un comportament de sustinere si de cat mai putina intimidare. E destul de mic copilul si emotiv, cat sa mai pui si tu presiune pe el. Adica, nu te aseza in spatele lui sau foarte aproape de el. Nu comenta in timpul programului si indruma sa cante sau sa danseze. Repet, sunt grupa mica si zic ca trebuie lasati sa se manifeste cand vor si cum vor la astel de evenimente pentru a nu crea temeri pe viitor.

De preferabil, sa nu stai cu vreun gadget in mana sa filmezi sau sa fotografiezi pentru a putea zambii cand copilul se uita la tine si pentru a putea sa-i oferi toata atentia. Poti aduce un alt adult separat sa faca acest lucru. Nu-i asa ca nu te-ai gandit cum  te vede copilul cand se uita la tine si tu stai cu mana in sus asigurandu-te ca filmezi ceva?! Oare cum te-ai simti tu cand ai fi foarte expus si astepti caldura de la persoanele dragi?!

Invata sa te bucuri de ce face copilul tau, putin sau mult- daca consideri ca trebuie corectat ceva o poti face in alta zi. Dupa eveniment prima reactie cand vine la tine trebuie sa fie de incurajare, lauda, bucurie! Innebunesc cand aud:

-Mami, dar de ce nu ai cantat mai mult? sau Mami, de ce nu ai fost atenta la doamna?

Alooooo, cum anume credeti ca ajuta copilul? Eu zic ca-l timoreaza si ca-l  interorizeaza si mai mult.

Eu am stat linistita, cu Buburuza  in brate si m-am emotionat mult la un moment dat.  Cautam sa o vad cat mai bine, dar fara sa intru in aria ei vizuala. La un moment dat s-a uitat spre mine si i-am zambit, alta data dansau si o dansam si eu pe Buburuza, a zambit ea. Imi cunosc copilul si nu i-am spus mai nimic cand doar isi misca buzele sau nu era in coordonare cu restul copiilor. Ei cred ca ia placut! Am vazut si o evolutie in atitudinea ei si exprimarea sa, de la prima serbare din iarna  la aceasta ora deschisa.

Va rog eu, fiti atenti si la cum sunteti voi ca adulti la astfel de evenimente, nu numai la copil. Mici si dese „traume” pot afecta inteligenta emotionala si cele de la varste mici devin in timp destul de adanci.

colaborare-in-tratament

Sursa foto

Amprenta emotionala

Noi suntem suma experientelor traite, a emotiilor experimentate. Tu esti suma amprenteloremotionale. Eu sunt rezultatul unor atingeri.

Despre ce vorbesc J? Emotia iti defineste si iti creioneaza personalitatea. Emotia se transmite cel mai bine prin atingere. De ceva timp reflectez la un indemn:

“ Atingerea este foarte importanta, imbratisati-va mai mult persoanele dragi! “

Nu are dreptate? In ritmul vietii noastre, in viteza cu care traim singurul lucru ce ne linisteste este conexiunea cu persoanele dragi din viata noastra: familie, prieteni, chiar si animale de companie J. Atingerea este amprenta emotionala ce rezista cel mai bine la trecerea timpului. Eu sunt femeie la 31 de ani, datorita unor atingeri. Iata-ma ca spun public ca sunt femeie, pana acum nu ma simteam transformata….offf ce n-as da ca fiu fetita din nou J!

Bunica mea mi-a definit primi ani din viata. Desi nu imi mai aduc aminte imaginea ei decat daca ma uit la poze, am ” tiparit” pe creier senzatia lacrimilor ei pe pielea mea, cand ne povestea la culcare despre copilaria ei. Mi-am luat la revedere de la ea, tot printr-o atingere. De cate ori vreau sa-mi aduc aminte de ea imi strang mana si ii simt si mana ei. Ma proiectez cumva in acel moment, in acel timp!

Mama mea….mama mea…cea mai importanta persoana din viata mea, este tot timpul cu mine datorita unei atingeri. Era bolnava, eu eram in vizita acasa de la facultate, m-am asezat langa patul ei si ea ma mangaia pe par. Aceasta senazatie este cu mine in fiecare zi, dimineata, seara, este cu mine in momentele important, atunci cand imi este greu, atunci cand ma bucur. Daca vreau sa o am langa mine imi amintesc de senzatia mangaierii ei si ea este cu mine!

Am devenit la randul meu mama prin emotia pe care am simtit-o cand imi alaptam feitita si ea imi punea manuta ei pe sanul meu. Divin sentiment sa-i simt manuta! Toate bucuriile din lume nu se compara cu sentimental pe care il simti cand iti vezi copilul sanatos, bucuros ca si-a gasit sursa de hrana si manuta pe care o ridica incet si o aseaza delicat sa te simta, sa-l simti…

Am devenit mama si cred ca este senzatia mea preferata, dormind cu copilul butica pe burtica. Stiu ca ne-am aproiat datorita faptului ca ne-am simtit. Caldura pe care o simteam, mirosul ei de bebelus curat si pur, sunetul batailor inimii micute, ma facea sa adorm linistita ca a mai trecut o zi, ca am reusit sa nu o ranesc cumva prin nestiinta mea, ca maine va fi mai bine si eu ma voi simti mai mama decat azi. Primele 3 luni de viata cu Dra Pinguin, au fost de fapt o aclimatizare: eu la ea si ea la mediu inconjurator.

Natura a creat atingerea ca sa ne ajute . Cred ca calitatea conexiunii intre mama si copil este direct proportional cu numarul de atingeri din primul an de viata!

Deci da, suntem suma unor atingeri, a unor amprente emotionale! Calitatea unei atingeri si frecventa ei, poate creiona o personalitate, poate rani mai mult decat o sabie, poate resuscita o relatie, o persoana, poate transforma orice intr-o minune.

_1535845487

Incerc sa fiu atenta la cate de multe atingeri le ofer celor dragi mie si daca timpul si distantele nu-mi permit uneori, cu siguranta recuperez cand am ocazia. La calitatea atingerilor cu Dra Pinguin ma ajuta si Pampers care se asigura ca pielea ei este tot timpul in cea mai buna forma! 🙂

P