Duminica am fost la mult asteptatul spectacol ” Zboara, zboara, Vrajimaturica” de la Sala Palatului.  L-am asteptat cu nerabdare pentru ca stiam ca ma voi distra si eu pe langa copilul meu :).

Spectacolul a inceput cu probleme tehnice( nu se auzeau personajele). Dupa cum am vazut prin sala, copiii s-au distrat, unii adulti au fost mai putin intelegatori. Sala Palatului are un sistem sonor depasit si probabil ca nu au fost foarte atenti cu acest spectacol.  Pe mine nu ma intereseaza atitudiniile agresive ale adultilor care isi varsa frustrarile din timpul saptamanii chiar in momentul in care sunt cu copiii lor sau online.  Stiu ca s-a muncit mult la acest spectacol si asteptarile noastre au fost setate corect: sa ne distram! Ca adulti putem avea maturitatea sa recunoastem lucrurile pozitive si sa ne controlam. Realitatea este ca a fost o situatie ce nu a tinut de Gasca Zurli si pe care nu ma mai intalnit-o in alte locatii in care au avut spectacole. In plus, eu am vazut fericire pe chipurile copiiilor si acest lucru ar trebui sa primeze.

Printesa era foarte incantata sa cante si sa danseze pe muzica personajelor ei preferate. Cum stiam si eu  versurile, cantam si eu insa la un moment dat a mea copila mi-s spus sa nu mai cant. Probabil o deranjam 🙂 ! In sala au fost si animatori, diverse personaje, ochii Printesei erau dupa Ana si Elsa cu care a fost incantata sa vorbeasca. La sfarsit am reusit sa facem o poza cu Zana Buna, pentru ca daca plecam fara poza era „dezastru” :).

Eu am avut parte de un moment puternic de emotie atunci cand a aparut pe scena Magicianul si am reascultat cantecul copilariei mele: „Eu sunt magician!”. Am si lacrimat putin, nu ma intrebati de ce. Poate pentru ca acum sunt mare si am realizat cum a trecut timpul, poate ca am resimtit strarea de copil.

M-am emotionat si cand Fetita Zurli a cantat o melodie noua( foarte frumoasa) care era adresata parintilor:

„Nu vreau soare
Nu vreau luna
Vreau pupici de noapte buna!
Nu vreau sa ma îmbraci în stele!
Vreau sa asculți visele mele!”

Spre sfarsitul specatacolului a aparut in sceneta Vrajimaturica, un personaj foarte dragalas si frumos pe care abia asteptam sa-l revedem  in Gasca. Noua melodie preferata a mea si Printesei este „Zboara, zboara, vrajimaturica”. Tot weekend-ul l-am fredonat si Sportivul familiei a cantat si el cu noi la un moment dat, el fiind foarte pretentios cu muzica sa :). E antrenanta piesa si imi da o stare de bine. Parca strange bucuria de copil in mine cand o cant cu Printesa.

Desi spectacolul s-a terminat, Printesa ne-a cantat ea melodiile Zurli si de 1 iunie ne-am oferit ea acasa un spectacol. Foarte dragalasa e cand se face ca e Fetita Zurli si canta melodia cu mainile la urechi( ca in videoclip, Fetita Zurli avand casti)! Nimic nu poate sa-mi strice bucuria cand o vad  ca este fericita!

0 comments on Spectacol si emotii de duminica

  1. Și al meu s-a distrat. Erau parinti deranjați de problemele tehnice în jurul nostru dar copiii nu păreau afectați. La un moment dat ma deranjau ei mai mult pe mine decât situația specatacolului.

    • La sfârșitul zilei contează copilul. Ce. Ma amuza pe mine este cum unii adulti( educație romaneasca) găsesc ceva unde se simt fără frica și își descarca nervii astfel fiind mai agresivi decât ar fi cazul 🙂

Lasă un răspuns