inteligenta emotionala Archives

Etichetă: inteligenta emotionala

14
mart.
2018

Părinte excepțional dar nu perfect, la clasa pregătitoare

categories: Educatie, Personal, Sunt parinte

Bine v-am regăsit în noua mea casă: babymanager.eu! Mi-a fost dor de 2.0 și încerc să-mi reiau bunele obiceiuri. Am o viată offline activă, un job ce îmi place, doi copii și un soț de gestionat….așa că am mai mult articole în cap meu, decât în online. Să revenim la obiectul blogului: gestionarea copiilor cu atitudine, optimism și păreri! Astăzi vă povestesc despre clasa pregătitoare și cum ne-am adaptat la ea.

Eu acum știu că nu prea vă plac exemple de „așa da” și să vă explic eu că există și experiențe pozitive….dar unul din motivele ce m-au determinat să scriu pe un blog, a fost acela că nimeni nu împărtășește și experiețe pozitive.

Vă mai ziceam în alte articole, că eu am făcut studiu cu mult înainte să vina vremea de grădinită sau școală. Am analizat pe multe părți: referițe, clasamente, păreri online; am fost în vizită la câteva insituții și am decis. Am decis după câteva criterii pentru școală de stat: după calitatea școlii, calitatea directorului, mixul social,zona unde putea să ajung fizic( nu cât de aproape era de casă) și până acum mi-a ieșit și suntem confortabili. Am gândit cu capul meu! Și am riscat cu învâțătoarea!

Pentru mine mixul social e mai important decât învățătoare. De ce?

Dacâ directorule ok, sigur va avea angajați pe stilul lui,
Copilul stă într-o clasă cu alți 28 de copii și cum e vârsta socializării, va conta mai mult influenta amicilor…și nu vreau discrepanțe prea mari decât ce educație are acasă,
O drama ce nu o pot controla la vârsta aceasta, îi poate fi fatala.

Consider că inteligența emotională este foarte importantă și dacă reușesc intr-un sistem de stat să le ofer copiilor mei o evoluție a acestei inteligențe, se vor putea adapta la orice și vor avea cum denumimi noi in corporație: „grit”.

Ce să vă spun?! Am nimerit la o doamnă învățătoare ce vine din mediul privat, ce încearcă să le construiască o bază pentru ce au nevoie în urmatoarele clase, ce le oferă un mediu să se exprime, să facă prezentări și să găsească soluții la probleme. Dna învățătoare ne dă feedback, ne cheamă psihologi la sedință să evoluam și noi ca părinți și se dă cu sania cu copiii. Nu e totul perfect, dar copilul meu evolueaza, e happy și face prezentări singură cu Egipt și Michael Jackson. E un copil introvertit, ce incepe să aibă încredere în ea și are notiunea de „grit” deja adoptată. Adică, încearcă să găsească soluții la orice!

Am primit și eu un feedback: ca părinte indiferent ce școală face copilul, părintele trebuie să se implice! Să lucreze cu el acolo unde e nevoie și să fie aproape de școală. Un cadru didactic, nu va putea să-i suplinească lipsa de educație sau atenție de acasă. Pe langă IQ, e importanta și munca si contextul de oportunitate pentru a avea succes.

…. Am și eu defectele mele și nu fac totul perfect, dar mă pricep să citesc oameni și să fac strategii. Până acum, abordarea mea a funcționat atât la școală cât și la grădiniță. Eu prefer să mă pregătesc și să am mai multe alternative…. nu să mă panichez în ultimul moment. Și caut să comunic cu cadrul didactic, iar feedback ul pe care l-am primit de la dna noastra într-o sâmbătă, după ce ea avuse o sesiune cu mai multi colegii despre părinții claselor lor, mi-a prins tare bine!

Mi-a spus ca sunt „un părinte exceptional și că îmi cresc frumos copilul” și apreciează că lucrez să evoluez atât eu cât si Dra Printesă. Și uitându-mă în jur sunt un părinte exceptional în ceea ce privește atitudinea mea, pentru că nu sunt ca marea masă de populație și deci nu sunt un părinte normal.

EXCEPȚIONÁL, -Ă, excepționali, -e, adj. 1. Care face, care constituie o excepție, care iese din comun; deosebit. 2. Foarte bun, excelent, extraordinar, remarcabil, grozav (3). ♦ (Adverbial; cu determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Foarte, extraordinar. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. exceptionnel

Însă ce fac eu, ar trebui să facă mai mulți părinți! Ce fac eu, se face intr-o societatea modernă și cu adulți educați la randul lor echilibrat. Din pacate, noi mai avem ca societatea să ne revenim. Generația mea este o generație încă crescută sub comunism și mai e nevoie de practică în rândul societătii noastre pentru a fi mai echilibrați. Nu putem cere un sistem de învățămant ca in Vest, dacă noi ca părinți nu ne educăm copiii echilibrat! Noi avem sistemul politic și de învătămănt pe care îl merităm. Și da…nu suntem marea masă și de accea ne doare…însă adevărul este că vecinii nostri sunt mai multi ca noi!

Și meritul de până acum al educației copiilor mei, nu este numai al meu, ci și al tatălui lor, care chiar este exceptional! 🙂

Vă recomand cu caldură, cartea Exceptionalii de Malcom Goldwell! E o carte despre succes pentru adulți și o carte de strategie pentru părinți. Poate fi o carte, ce vă răspunde cum să echilibrați presiunea pe care o puneți pe copil la școală.

Păreri?

14
mart.
2017

Educația unui copil nu exclude educația ta!

categories: Educatie

Fiecare părinte are tipologia proprie și „piticii” săi! Al meu este piticul cu educația! Cred cu tărie că eduția copiilor în primii ani de viață este foarte importantă și nu se rezumă doar la gradinită și școală, ci și la inteligența emoțională: cum să-si gestioneze emoțiile, cum să gestioneze o criză, cum să-și recunoască ce simte, cum să învețe să definească ce vrea, cum să vadă alternative și să gasească soluții….cum să se exprime liber și încrezător în parerile lui.

Nu mulți parinți sunt atențti la aceste detalii! Și când varianta cea mai rapidă de învațare este prin imitare, părintele devine un exemplu. Deci, părintele trebuie să aibă grijă ce îi arată copilului și cât de mult se explorează și pe sine.

Tot legat de inteligenta emotională ține și cum alegi școala implicit mediu social al copilului, sau cum îi alegi educatorii, sau cum Iei diverse decizii în obstacolele emotionale pe care le întâlnește la gradiniță sau școală. Nu există că nu poti să alegi, poti măcar să încerci!

Eu am ales gradinița chiar dacă este la ceva depărtare de casă, am ales sfaturile directoarei pentru ca era un pedagog din punctul meu de vedere și nu regret nici o clipă că al meu copil nu face 10 minute până la grădiniță! Și e de stat gradinița și surclaseză multe gradinite private!

Am ales școala și după mediul social istoric (ce fel de parinți iși duc copii acolo, cum este clasata între părinti, cum e directorul școlii, cum se îmbraca copiii la scoală). Ați fi uimiti câte poti descoperi despre o școală dacă esti atent la anumite detalii lumești. Am studiat fenomenul cam 2 ani, m-am interesant in stanga și în dreapta….ați fi uimiți ce afli și despre parinți în felul în care aleg școal unui copil. Până la urmă dacă poți alege orice mic detaliu din educația copilului tău,de ce să nu o faci?! Te poți scuti de diverse in viitor!

Am emoții pentru Prințesă la toamnă-clasa pregătitoaere și încerc să mă pregătesc cumva! Sunt consțientă că provocările vor fi mai mari și mai greu de gestionat. Până acum am mers pe bunul meu simț, pe experientă în lucrul cu oamenii și pe inteligența mea emoțională. Însă acum cred că orice curs mă poate ajuta. Și încerc să mă pregătesc așs cum mă pricep.

O urmăresc de mult pe Oana Moraru și mi se pare un mentor foarte bun pentru activitatea mea de educație. Avem nevoie de ea si de idele ei,să putem transforma sistemul nostru de învățamant. Am vrut la un moment dat sa merg cu Prințesa să o evalueze ca tipologie de învățare și cum aș putea eu să o ajut să-și folosească cât mai mult din potențial. Este important în școala primară cum se educă copilul să învețe pentru că mai tarziu să poată înflori. De aceea un alt motiv în alegerea școlii a fost: presiune cât mai puțină dar cu rezultate peste medie! Și da există așa ceva!

Nu am reușit să ajung la ea și apoi am reușit să mă descurc cu gradinita :). Pentru Madam Furlifus cred că aceiasi educatoare este un noroc pe care il am! Sunt doua personalități diferite, dar am văzut că funcționează pentru ambele tipuri: introvertit și extrovertit.

Mă bucur însă că voi avea ocazia să mă sfatuiescpe tema școlarilor între 6-12 ani cu Oana Moraru in Atelierele aplicate pentru părinti și pedagogi pe care le organizeaza în București și în țară!

Vi le recomand cu caldură și credeti-mă că stilul ei de pedagog este rar întalnit în zona noastra mioritică! Chiar dacă considerați că nu aveti timp, vă poate ajuta să vă întelegeți mai bine copilul și să îl ajutați…vă pregatiți pentru viitor sau prezent, important este să vă pregatiți cumva și să mergeți în educația copilului facută de voi și nu de cum era pe vremea mea…sau cum era pe vremea bunicilor noștri! Dacă vrem să schimbăm ceva în sistemul nostru educational, ne schimbăm mai întai pe noi și apoi pedagogii copiilor noșsti vor fi nevoiți să ne schimbe!

Pentru atelierul din 26 martie, am 10 vouchere cu reducere de 25% . Cine este interesat/ă, vă rog sa-mi scrieți în privat! Prețul final:300 RON

Aveti detalii mai jos pentru cele 3 ateliere din București:

Atelier aplicat Copii între 6 și 12 ani- Anii formativi

http://voceaparintilor.ro/evenimente/ateliere/copiii-intre-6-si-12-ani/copiii-intre-6-si-12-ani-anii-formativi-2.html

bucuresti-newsfeed

Atelier aplicat Copii sun 6 ani

http://voceaparintilor.ro/evenimente/ateliere/copiii-sub-6-ani/copiii-sub-6-ani.html

București_26 martie_Oana Moraru_0 -6 ani.png

În mai urmează și un atelier pentru adolescenți, detalii când vor fi publice!

Pentru evenimentele din țară aveți mai jos un program:

Pentru cei ce nu vor putea ajunge voi încerca să revin cu un rezumat! Sigur voi lua notițe! 🙂

19
dec.
2015

„Atelierul lui Mos Craciun” by Tekoneko( ep.2)

categories: Educatie, Promoţi!/Evenimente, Social Media

Sunt foarte incantata ca i-am descoperit pe cei de la Tekoneko. V-am povestit aici despre ei si modulele lor cu aplicatii practice pentru copiii prescolari. Daca ma intrebati pe mine, nu vad ce competitie sa aiba in Bucuresti mai ales tinand cont de calitate/pret!

Creatorii Tekoneko sunt si cei ce au creat Ikedoo si sunt oameni pasionati de educatia din Romania. Isi doresc sa ofere sansa adevarata la educatie pentru prescolari. E foarte important cum ne educam prescolarii pentru rezultatul ce urmeaza sa fie viitorul adult!

Fetele care coordoneaza modulele si activitatile sunt foarte bine pregatite pedagogic si imi dau un sentiment de „lucru bine facut”.

Am fost si la „Atelierul lui Mos Craciun” de saptamana aceasta, unde copii au construit cap-coada un bradut. Adica au taiat, au folosit bormasina, au lipit si au gasit solutii creative la diverse probleme de logistica.

Printesa a intrat rapid in mediul atelierului si parea de afara foarte atenta la tot ce face. Cand a iesit dupa vreo doua ore (a durat un pic mai mult) era foarte incantata de bradut si mi-a zis ca mai vrea sa stea sa construiasca o piramida! Am primit si feedback de la trainerii. Tekoneko are si o platforma de feedback pentru parinti ce mi se pare a fi o ideee extraordinara! Uitati ce scrie la noi dupa acest atelier :

„La petrecerea de Craciun, spiridușii au avut ocazia de a exersa lucrul individual în vederea construirii și decorării unui brad format din stinghii de lemn. După momentul de socializare în care am povestit câteva legende legate de brad și fiecare ne-a împărtășit cunoștințele sale cu privire la acest subiect, spiridușii au pornit la lucru. Ei au tăiat cu fierăstrăul stinghiile de lemn care reprezentau crenguțele pomului și au fost creativi încercând să gasească diferite moduri de a combina elementele puse la dispoziție pentru a obține o construcție care să fie asemenea unui brad. Fiecare crenguță a fost fixată cu holzsuruburi, folosind cu atenție bormașinile. Până la finalul întâlnirii fiecare și-a antrenat abilitatea de a încerca și de a învăța din erori dând dovadă de perseverență și implicare. Ioana a fost curajoasă și a dat dovadă de independență, a explorat cu interes materialele și a interacționat creativ cu ele fiind plăcut surprinsă de rezultatul pe care l-a obținut. ”

Exista si cateva grafice ce inregistreaza si arata evolutia copilului in timp si comparativ cu media. Mi-au confirmat ce stiam deja si imi arata unde putem evolua.

Poate v-ati gandii ce sa faca o fata la un atelier de constructie… pai se dezvolta si se distreaza! Cred ca generatia noastra de parinti a uitat sa exersese abilitati practice cu copiii lor si totul se rezuma la tableta sau telefon sau aruncat cu banii pe jucarii scumpe si putin folosite. Faptul ca avem sansa sa accesam activitati practice pentru copiii nostri, inseamna foarte mult pentru educatia lor! Eu vad la Printesa cat de multe planuri acceseaza cand merge la un astfel de atelier/curs si toate in acelasi timp!

Puteti vedea aici varietatea educatiei Tekoneko!

Va urma!

10
sept.
2015

Gradinita, optionalele si orgoliile parintilor

categories: Educatie

Ma exprim si eu public pentru ca pot 🙂 ! Poate ajuta cumva!

Eu sunt foate entuziasmata ca incepe anul scolar. Suntem grupa mijlocie la gradinita de stat si pentru mine e o intoarcere la scoala mea care mi-a fost tare draga.

Am avut sedinta cu parintii. Am norocul ( sau mi l-am facut :)) sa fac parte dintr-un colectiv realativ echilibrat de parinti, sa fim cu totii cu o minima educatie. Asa, ca e frumos! Suntem la o gradinita din sectorul 1 dar la grupele cu mai putine fite. Eu sunt foarte multumita de conditii, conducere, educatoare, etc.

La sedinta, am aflat optionalele: diverse. Fiecare parinte se gandea unde si la ce sa-si mai dea copilul. Eu stiam clar, ca de…. in general e bine sa stii ce vrei: nu mai vreau dans pentru ca voi incerca sa o ducem la balet si nu vreau sa aiba prea multe optionale si nu ceva ce sa necesite prea mult efort intelectual. Da, ambitiile mele puteau fi mult mai mari de atat, insa cu putin ajutor m-am desteptat! E bine sa ai ambitii, insa sa fie corecte si corespunzatoare varstei si dorintelor copilului tau.

O mamica sau bunicuta din colectiv( probabil avea ceva experienta pedagogica) ne-a spus ca e mai important cat e mic copilul sa-l lasam sa se joace, sa avem grija de corpul lui fizic si de efortul intelectual pe care il poate face la varsta de 4 ani. Adica in alte cuvinte, daca vrei sa-ti faca aritmetica la 4 ani, il stresezi mai mult decat il ajuti! Are o logica ce spunea dansa!

Eu incerc sa ma ponderez si sa o intreb pe ea ce si-ar dori si voi alege ce o ajuta la aceasta varsta. Genetica face 70% din treaba, restul e munca si educatie din partea parintelui la aceasta varsta. De exemplu, eu acum ma preocup sa ma asigur ca va citi mult si ca-I va placea sa citeasca, asa ca avem activitati de lectura si joaca cu cartile ,care sa o faca sa nu le refuze mai departe. Nu ma intereseaza sa stie alfabetul. Toate la timpul lor!

Am o mamica mai rece, in cred eu cu copilul in grupa. Copilul e destul de interiorizat si emotiv( fetita). Cred ca multa emotivitate vine dinspre comportamentul mamei. Stateam langa ea si imi spunea ca ea numai vrea optionalele la gradinita: muzica si dans pentru ca face acasa. In plus mai face si alte 2-3 cursuri. Really, la 4-5 ani! Mi se pare cam mult, mi se pare ca aruncam cu banii sa ne educe altii copiii, mi se pare ca de inteligenta emotionala a copilului nu e preocupat nimeni. Ehhh…fiecare cu pitici sai! 🙂

Oricum, cred ca mai ales la o varsta mica a copilului trebuie sa ne controlam orgoliile si ambitiile noastre pentru ca acum e varsta cand se creaza “coloana vertebrala” a inteligentei emotionale a copilului nostru. Si fara aceasta inteligenta, relaxare, inteligenta genetica si pontentialul copilului pot avea alte evolutii.

Pe mine ma amuza sa vad parinti agitati la cate cursuri sa-si duca copiii, cand lucrurile elementare si de bun simt nu se straduiesc sa le ofere ca educatie! Pentru mine e amuzant si cred ca va devein si mai distractiv pe masura ce vom creste si agitatia va devein mai mare si mai mult interna la acesti parinti pentru ca se vor vedea „roadele” la ce au plantat :)!

29
mai
2015

Ghid de conduita: parintii la serbare

categories: Educatie, Sunt parinte

Descoper pe zi ce imi cresc copii, ca mi se inmultesc „piticii”. Un nou „pitic” este cum se comporta parintii/familia la serbari, ore deschise, evenimente scolare.

Urmeaza sa vina perioada serbarilor si a evenimentelor la sfarsit de an scolar. „Piticul” acesta despre comportamentul adultilor la diverse evenimente a crescut de la spectacolele pentru copii, insa mi se pare mult mai grav pentru copil cum se manifesta parintele la o serbare scolara.

Noi nu am avut inca serbarea, insa am avut ora deschisa la limba germana. Acesta ora deschisa s-a organizat la cererea parintilor. Mie mi se pare ca grupa mica de gradinita este cea mai „dulce” perioada din viata scolara, cand copii au inca o inocenta si incep sa „infloreasca”. Eu una nu sunt de acord cu cerinta parintilor pentru ca sunt inca mici, emotivi si nu putem vedea mare lucru. Ei aduna informatiile la acesta varsta, se exprima cand doresc ei, nu cand vrem noi. In plus, daca nu esti atent la copilul tau si il tii prin Mall-uri si cu tableta, normal ca nu vezi ce a invatat. Printesa se exprima cand vrea ea si nu simteam nevoia sa vad cata limba straina a invatat, pentru ca stiu ca a prins informatia.

Cand ajungi la serbare/ora deshisa, tu ca adult trebuie sa ai un comportament de sustinere si de cat mai putina intimidare. E destul de mic copilul si emotiv, cat sa mai pui si tu presiune pe el. Adica, nu te aseza in spatele lui sau foarte aproape de el. Nu comenta in timpul programului si indruma sa cante sau sa danseze. Repet, sunt grupa mica si zic ca trebuie lasati sa se manifeste cand vor si cum vor la astel de evenimente pentru a nu crea temeri pe viitor.

De preferabil, sa nu stai cu vreun gadget in mana sa filmezi sau sa fotografiezi pentru a putea zambii cand copilul se uita la tine si pentru a putea sa-i oferi toata atentia. Poti aduce un alt adult separat sa faca acest lucru. Nu-i asa ca nu te-ai gandit cum te vede copilul cand se uita la tine si tu stai cu mana in sus asigurandu-te ca filmezi ceva?! Oare cum te-ai simti tu cand ai fi foarte expus si astepti caldura de la persoanele dragi?!

Invata sa te bucuri de ce face copilul tau, putin sau mult- daca consideri ca trebuie corectat ceva o poti face in alta zi. Dupa eveniment prima reactie cand vine la tine trebuie sa fie de incurajare, lauda, bucurie! Innebunesc cand aud:

-Mami, dar de ce nu ai cantat mai mult? sau Mami, de ce nu ai fost atenta la doamna?

Alooooo, cum anume credeti ca ajuta copilul? Eu zic ca-l timoreaza si ca-l interorizeaza si mai mult.

Eu am stat linistita, cu Buburuza in brate si m-am emotionat mult la un moment dat. Cautam sa o vad cat mai bine, dar fara sa intru in aria ei vizuala. La un moment dat s-a uitat spre mine si i-am zambit, alta data dansau si o dansam si eu pe Buburuza, a zambit ea. Imi cunosc copilul si nu i-am spus mai nimic cand doar isi misca buzele sau nu era in coordonare cu restul copiilor. Ei cred ca ia placut! Am vazut si o evolutie in atitudinea ei si exprimarea sa, de la prima serbare din iarna la aceasta ora deschisa.

Va rog eu, fiti atenti si la cum sunteti voi ca adulti la astfel de evenimente, nu numai la copil. Mici si dese „traume” pot afecta inteligenta emotionala si cele de la varste mici devin in timp destul de adanci.

Sursa foto

16
feb.
2015

Jocul intre 0-3 ani

categories: Educatie, Sunt parinte

Bunicul cu mustata, nu prea intelege el de ce o” chinui” pe fiica cea mare cu diverse drumuri prin oras, la specatcole sau diverse activitati. Am incercat eu sa-i explic teoria parintelui modern :)-( in afara de bucuria din ochii ei :)), raspunsul lui de parinte intelept a fost:

-„Degeaba te straduiesti, totul e genetic. Genele sunt mai importante!”

Pai are si el dreptate! Cel putin in jurul meu, atat in viata reala cat si in 2.0, parintii au cam uitat acest lucru 🙂

Cati bani cheltuim pe jucari? Ma uitam zilele acestea, la jucariile din casa: multe jucari dupa parerea mea. Dra Titirez se joaca cu aproximativ 30% din ele. La primul copil esti stresat/a cum sa te joci cu copilul tau. Cel putin asa eram eu…. Nu stiam cum sa ma joc natural cu ea, tot aveam impresia ca desi are 3 luni trebuie sa am un fel de joaca cu copilul meu, citisem eu ca e important pentru dezvoltarea copilului. In capul meu era ca trebuie sa ma joc mai elaborat cu ea, probabil pentru ca ultimile jocuri pe care mi le aminteam eram de la o varsta mai mare.

Adaugi la acest stres cateva „circuite” lipsa sau reconfigurate de statutul de mama 🙂 si voila! o intreaga paranoia cu jocul. Cum sa ma joc cu copilul meu, ce jucarii sa-i iau , NU STIU SA MA JOC CU El/EA, daca copilul meu nu invata ce trebuie, daca nu se dezvolta ca alti copii?!!!! Asa ca te apuci sa citesti diverse articole pe tema acesta, sa te inspiri de la diversi specialisti, sa cauti cursuri alternative si ti se pare ca altii stiu mai bine cum sa se joace cu copilul tau… Ti se pare extraordinar cand auzi de motricitate, joaca senzoriala etc. si astepti cu nerabdare sa-ti ia unii banii din buzunar( includ aici si jucariile)…..V-am mai spus ca cel mai usor este sa vinzi parintilor! Si credeti-ma ca e o industrie acolo care nu poate incapea in statistici( 0-3 ani) , iar totul e gandit cum sa-ti vanda tie ca adult ceva! Esti orbit/a de panica si crezi ca invatatul prin joaca e ceva complicat pe care doar persoane specializate si concepte din alte tari te pot ajuta :).

Nimeni nu-ti spune ca te relaxezi si sa intelegi ca cheia nu este sa-i cumperi n jucari sau jucari sofisticate. Nimeni nu-ti spune ca totul ar trebui sa fie natural, simplu si ca nevoile unui copil mic pana la 2-3 ani este sa invete mediu inconjurator. Nimeni nu-ti spune ca daca te preocupa nu ai cum sa gresesti, atat timp cat ii dai atentie si petreci timp cu bebe! Nimeni nu-ti spune ca cea mai eficienta jucarie este DRAGOSTEA! Nimeni nu-ti spune ca un copil se dezvolta mai frumos, mai bine daca ca bebelus a avut parte de atentie, dragoste si caldura sufleteasca. Pana la 3 ani copilul isi dezvolta sistemul nervos si isi creaza conexiunile neuronale pentru viitor.

Am invatat ca atunci cand am dubii despre o anumita actiune sau decizie pe care trebuie sa o iau referitor la bebelusii mei, sa ma intorc catre natura. Cum ar fi daca nu ar exista atata tehnologie, cum ar proceda o mama in epoca de piatra, cum procedeaza animalele cu puii lor. Eu zic ca nu ai cum sa gresesti :)! Ce poate fi gresit la ceva natural si simplu?! Pana la urma suntem si noi in lantul trofic :)!

Acum concret: stii sa te joci doar ca iti ia ceva timp sa-ti aduci aminte sau sa devina natural. Bebelusi/copiii au nevoie sa invete despre lumea din jurul lor, sunt ca o foaie alba pe care tu scri. Orice poate fi joc sau jucarie atata timp cat copilul invata un lucru, o senzatie, o textura etc.

Gadili bebelusul, te joci cu degetele, ii arati manutele, iti pui manutele pe fata ta, te joci cucu bau, de joci cu parul sau o pana pe corpul copilului, il arati diverse obiecte, ii arati diverse culori, ii arati cum trebuie sa tina lingurita, il/o lasi sa se joace cu mancarea, il/o lasi sa darame o cana cu apa, ii dai in manuta diverse lucruri, ii canti si vorbesti mult sau ii citesti. Se numeste tot joc si copilul invata chiar daca nu vezi pe moment. E ca un buretel, te va surprinde cu ce invata acum peste catva timp.

Copilul copiaza tot ce faci si ce spui, invata si prin imitatie si prin experiment. II arati si il lasi pe bebe sa duca lingurita la gura, sau canita la gura. Un doctor mi-a spus ca in primi ani de viata e foarte important sa cunosca cat mai multe lucruri despre ce il inconjoara. Nu toti sunt Mozart! Exista copii care nu stiu la 2-3 ani care e scaunul sau masa dar stiu ca numere pentru ca au memorat, pentru ca nu le-a spus nimeni sau care nu stiu sa mestece bucatele mai mari de mancare pentru ca au fost prea protejati. Cum sa stie daca nu-i lasam sa experimenteze?!

Trebuie doar sa ne preocupe sa-i invatam mai intai lucrurile de baza, banale si sa avem incredere ca nu avem cum sa gresim. Daca le oferim timp si dragoste, nu avem cum sa nu-i invatam. Ieri mi-am dat seama ca copilul meu nu stia sa-si toarne singur dintr-o sticluta in pahar, pentru ca nu am stat sa-i explicam sau sa o invatam. Ceva banal nu? De unde era sa stie ea daca nu o invatam sau nu am lasat-o sa experimenteze. Prima data a varsat apa, apoi a fost prudenta si nu a mai varsat.

Si in plus copii nostri nu au nevoie …. de ambitiile noastre competitive si de comparatii cu alti copii, inclusiv la jucari. O jucarie de 200 de ron, nu-l face automat mai destept/a. A scris Bogdana un articol foarte util cu privire la jucari( mama a 3 copii- deci nu ma credeti pe mine pe cuvant :)). In plus sa-i lasam sa experimenteze, sa scrie, sa mazgalesca( pe perete s-a intamplat de 2 ori cred maxim). Sfat: nu fiti parinti care cearta copilul ca nu au grija de jucari! E normal sa nu le murdareasca, strice, pentru ca experimenteaza. Relax sau certati-va pe voi ca nu ati gandit cand ati luat o jucarie scumpa. De exemplu pana acum Dra Titirez a rupt 2 scaunele, a mazgalit o casa de exterior, a murdarit de n ori cu acuarele o tabla de jucarie, a murdarit de n ori cu plastelina sau culori masuta ei si mocheta, si-a murdarit cateva haine cu carioci, a rupt n creioane colorate etc.

Dupa 3 ani si intrarea in colectivitatea viata se complica dar si invata sa se joace singuri. Pe la 1.5-2 ani am inceput sa ne jucam cu jucariile, spuneam diverse povesti si rollplaying, acum se joaca singura si creaza ea povesti… Canta singura diverse versuri inventate( sau cel putin asa mi se pare mie), pentru ca vazuse la desene la Sofia I.

Revenind la genetica, conteaza mult mosternirea genetica in dezvoltarea unui copil insa suma experientelor pot atinge sau nu potentialul ei/lui. Din punctul meu de vedere cu cat experimenteaza, este expus la mai multe lucruri, cunostinte, cu atat e mai pregatit pentru a deveni adult. Uneori o informatie primita mai devreme te ajuta sa fi cu un pas in fata :). Pentru mine, in plus experientele, experimentele te ajuta la dezvoltarea inteligentei emotionale care completeaza un copil/adult echilibrat emotional, stapan pe sine si fericit :).

13
feb.
2014

Amprenta emotionala

categories: Personal, Social Media

Noi suntem suma experientelor traite, a emotiilor experimentate. Tu esti suma amprenteloremotionale. Eu sunt rezultatul unor atingeri.

Despre ce vorbesc J? Emotia iti defineste si iti creioneaza personalitatea. Emotia se transmite cel mai bine prin atingere. De ceva timp reflectez la un indemn:

“ Atingerea este foarte importanta, imbratisati-va mai mult persoanele dragi! “

Nu are dreptate? In ritmul vietii noastre, in viteza cu care traim singurul lucru ce ne linisteste este conexiunea cu persoanele dragi din viata noastra: familie, prieteni, chiar si animale de companie J. Atingerea este amprenta emotionala ce rezista cel mai bine la trecerea timpului. Eu sunt femeie la 31 de ani, datorita unor atingeri. Iata-ma ca spun public ca sunt femeie, pana acum nu ma simteam transformata….offf ce n-as da ca fiu fetita din nou J!

Bunica mea mi-a definit primi ani din viata. Desi nu imi mai aduc aminte imaginea ei decat daca ma uit la poze, am ” tiparit” pe creier senzatia lacrimilor ei pe pielea mea, cand ne povestea la culcare despre copilaria ei. Mi-am luat la revedere de la ea, tot printr-o atingere. De cate ori vreau sa-mi aduc aminte de ea imi strang mana si ii simt si mana ei. Ma proiectez cumva in acel moment, in acel timp!

Mama mea….mama mea…cea mai importanta persoana din viata mea, este tot timpul cu mine datorita unei atingeri. Era bolnava, eu eram in vizita acasa de la facultate, m-am asezat langa patul ei si ea ma mangaia pe par. Aceasta senazatie este cu mine in fiecare zi, dimineata, seara, este cu mine in momentele important, atunci cand imi este greu, atunci cand ma bucur. Daca vreau sa o am langa mine imi amintesc de senzatia mangaierii ei si ea este cu mine!

Am devenit la randul meu mama prin emotia pe care am simtit-o cand imi alaptam feitita si ea imi punea manuta ei pe sanul meu. Divin sentiment sa-i simt manuta! Toate bucuriile din lume nu se compara cu sentimental pe care il simti cand iti vezi copilul sanatos, bucuros ca si-a gasit sursa de hrana si manuta pe care o ridica incet si o aseaza delicat sa te simta, sa-l simti…

Am devenit mama si cred ca este senzatia mea preferata, dormind cu copilul butica pe burtica. Stiu ca ne-am aproiat datorita faptului ca ne-am simtit. Caldura pe care o simteam, mirosul ei de bebelus curat si pur, sunetul batailor inimii micute, ma facea sa adorm linistita ca a mai trecut o zi, ca am reusit sa nu o ranesc cumva prin nestiinta mea, ca maine va fi mai bine si eu ma voi simti mai mama decat azi. Primele 3 luni de viata cu Dra Pinguin, au fost de fapt o aclimatizare: eu la ea si ea la mediu inconjurator.

Natura a creat atingerea ca sa ne ajute . Cred ca calitatea conexiunii intre mama si copil este direct proportional cu numarul de atingeri din primul an de viata!

Deci da, suntem suma unor atingeri, a unor amprente emotionale! Calitatea unei atingeri si frecventa ei, poate creiona o personalitate, poate rani mai mult decat o sabie, poate resuscita o relatie, o persoana, poate transforma orice intr-o minune.

Incerc sa fiu atenta la cate de multe atingeri le ofer celor dragi mie si daca timpul si distantele nu-mi permit uneori, cu siguranta recuperez cand am ocazia. La calitatea atingerilor cu Dra Pinguin ma ajuta si Pampers care se asigura ca pielea ei este tot timpul in cea mai buna forma! 🙂

11
mai
2013

Timiditatea

categories: Bebe/Copilul, Educatie, Psihic

Am auzit pe undeva ca timiditatea se mosteneste… adica ne scuzam ca suntem timizi: , asa am mostenit!? Uitadu-ma la cum reactioneaza copilul meu in ultima perioada, as spune ca e timida. Insa, ce pot face eu ca si parinte: accept sau incerc sa tratez?

Nivelul de timiditate cred ca tine de inteligenta emotionala, inteligenta esentiala pentru un viitor adult.

Sunt constienta ca la un anumit nivel al subinconstietnului sunt o timida :), insa datorita educatiei din familie( mai ales a tatalui-multumes TATA :)), la nivelul constientului „sunt tratata”. Deci, ar trebui sa aplic o educatie si in acest sens Drei Pinguin!

Incerc sa o duc cat de des pot sa socializeze cu copii/adulti. Am observat ca daca are o perioada de interactiuni mai dese, timiditatea intiala scade. Am citit undeva ca un copil are nevoie de compania altor copii pentru a si dezvolta diverse abilitati psihice. Izolarea Ioanei nu ar ajuta-o de loc.

Voi incerca sa-i cresc increderea in ea de cate ori pot si sa-i ofer un exemplu de urmat. Cred ca daca „cresc” increderea de sine de pe acum, voi scapa de multe probleme in viitor. Un copil ce are incredere in el este mult mai putin influentabil/complexat de alti copii. Nu exista ceva ce nu poate face, daca vrea!

Incerc sa nu ma auda cand spun ca e cam timida: pentru ca isi va asuma acest lucru si nu va crede ca se poate corecta. O va lua ca pe o carateristica si nu ca pe ceva ce trebuie controlat

Incerc sa ma controlez sa alunec in nebunii de mama:

„copilul meu nu are o personalitate puternica”-are o personalitate ce trebui slefuita;
„copilul meu nu este cel mai frumos, destept, etc”-toti copii sunt frumosi, eu trebuie doar Ioanei sa-i reamintesc acest lucru;
„comparatia cu alti copii”- dauneaza grav personalitati copilului tau si arata lumii complexele mamei
„daca se imtampla sa…”- sa gandim pozitiv, pozitiv, pozitiv..fara drop de sare. Recunosc ca e greu sa-ti alungi ganduri negre!

Incerc sa invat din „best practice”. Imi aduc aminte la primul meu job, trebuia sa vorbesc cu multi clienti si sa-i abordez si mi-a venit greu in primele zile. Bagajul emotional cu care venisem ma impiedica sa fiu naturala. O vedeam ca pe o corvoada sa abordez o persoana si sa-i spun un speech. Noroc, ca promotia a durat vreo 4 saptamani :). Mi-am invins timiditatea si complexul de-a vorbi si cu ajutor repetitiei si a experientei. La sfarsitul job-ului mi-am dat seama ca imi place sa interactionez cu oamenii!

Voi cum tratati/va tratati de timiditate? Este important pentru voi sa cresteti un copil cat mai putin timid?( sper ca nu sunt singura la acest subiect)

P.S Suntem bine in general, inca ma lupt sa-mi pun in ordine viata: job, copil, famile, sotie! Cumpar timp :)!

15
oct.
2012

Ce as vrea sa-mi invat copilul( consiliere parentala)?

categories: Bebe/Copilul, Educatie, Promoţi!/Evenimente

V-am mai spus că am mulţi pitici :). Unul dintre ei este legat de educaţia copilului meu. Pe acestă temă sunt un pic speriată, panicată, fară prea multe ideii cum voi face acest lucru. Şi m-am stresat pe acestă temă destul de mult… cum voi reuşi să-mi educ copilul, cum voi reuşi să aibă o inteligenţă emoţională mai bună ca a părinţilor, cum voi reuşi să fie un adult cu mai puţine frustrări?! Da, m-am stresat la trecut! Să vă povestesc cum sunt eu acum mai relaxată pe acest subiect :)!

Cei de la Redutti, mi-au propus să particip la campania lor: Redutti Experince. Ce înseamnă asta? Redutti.ro este agregatorul reducerilor de grup din România si a pornit o aventură, în care bloggerii descoperă beneficiile cupoanelor de reduceri. Pentru mine astfel de site-uri sunt un pic necunoscute şi trebuie să recunosc că experinţa propie este cea mai valoroasă. Am descoperit şi eu astfel, benefiicle reducerilor online :)!

Cum vă spuneam de piticul meu, Educaţia :), m-am decis să încerc din oferta lor: consiliere parentală. De mult îmi doream să văd dacă un astfel de serviciu mi-ar aduce ceva în plus şi cuponul oferit de Inzonata.ro, a fost perfect!

După câteva reprogramări( am o perioadă destul de agitată şi e abia la început 🙂 ), m-am întâlnit cu dna doctor Cristina Popescu, la sediul Mica Sirenă After School. Discuţia cu dânsa a fost edificatoare pentru mine. Cel mai mult m-a ajutat, să-mi setez un ţel pentru educaţia Ioanei. E mai eficit aşa, decât să „alerg” copilul pe la diverse cursuri, ce mi se par mie utile. Ţelul este să-mi ajut copilul să înveţe să fie fericit!

Fericirea nu este ceva tangibil, dar în societatea noastră de acum, a şti să te relaxezi, să te bucuri de lucrurile pe care le ai şi să şti să evaluezi, sunt lucruri ce o vor ţine departe de STRES . Cred că o va ajută să aibă mai mult succes în viată, să fi mai fericită, dacă va avea o inteligenţă emoţională dezvoltată. Bineînţeles că nu se exclud alte abilităţi ca ambiţia, adaptabilitatea, etc. Deci, la asta vom lucra! Inteligenţa emoţională!(găsiţi aici o mică descriere).

Ce lucruri noi am mai învăţat din această dicuţie?

Cel mai important lucrur pentru un copil, mai ales la vârsta foarte mică este dragostea. Copilul trebuie să se simtă iubit şi în siguranţă. Eu pornisem discuţia de la cum aş putea să-i dezvolt inteligenţa şi dna Popescu, mi-a spus că a acest lucru va veni natural, Ioana acum are nevoie să se simtă iubită! Şi uite aşa am mai scăpat eu de un pititc :)!
Este foarte important să-mi fac timp pentru mine, să nu uit de propia persoană. O mamă relaxată, înseamnă şi un copil relaxat. După cum ştiţi nu este o poveste, că ai noştri copii simt orice energie negativă a noastră, chiar dacă încercăm să o mascăm. Şi eu văd acest lucru zilnic, la Ioana.
Pentru a ajuta copilul să se dezvolte emoţional şi să urmăreşti dezvoltarea lui, sunt utile evaluari psiholgice( nu ştiu dacă acesta este termenul corect, oricum o „analiză”), perioadice, cam când copilul intră într-o noua etapă( ex: începe şcoală, a învăţat să vorbească, etc). Sunt de asemenea utile şi pentru a scapă de toate prostiile legate de boli, pe care o mamă le gândeşte :).
Este mai important, după parerea dnei Popescu, să avem o dezvoltare constantă si armonioasă, decât să stresăm copilul cu 2 limbi străine la 3 ani şi 3 activităţi diferite. Nu o ajută cu nimic, dacă o stresez să învăţă literele la 4 ani, de exemplu. Îi umple memoria şi le va folosi abia la şcoală. E mai important să înveţe lucrurile din jurul ei. Un copil relaxat în procesul de învăţate, va învăţa mai mult şi mai repede pe viitor. Lucrurile oricum vin natural!
Relax mamă, vei avea idei de educaţie la momentul potrivit!

Şi mi-am demonstrat că o consiliere parentală periodică, nu e o pierdere de timp. Mă ajută să văd unde greşesc şi să pot îmbunătăţi procesul de a fi părinte. Dacă există această posibilitate în timpurile noastre, de ce să nu o folosim?!

Multumesc mult celor de la Redutti( puteţi găsi şi alte impresii pentru diverse oferte) şi inzonata.ro( mi s-a părut interesent şi util conceptul lor de oferte în fucţiue de zona preferată), că mi-au oferit acestă posibilitate. A fost o EXPERIENŢĂ!

Pe dna Popescu, o puteţi găsi la cabinet.cristiana@yahoo.com

Voi aţi încercat până acum astfel de oferte online? Cum vi s-au părut?

Sursa poza 2

23
iul.
2012

Educatia emotionala

categories: Bebe/Copilul, Educatie, Sunt parinte

Ma tot gandesc daca voi reusi sa imi educ copilul astfel incat sa devina un adult cu mai putine, complexe, frustari, cu mai mult succes, cu mai multa incredere, decat noi. Parintii nostri si-au facut datoria cum au putut si au stiut mai bine. Perioada comunista nu le-a oferit prea multe posibilitati. Generatia noastra insa, parca avem o sarcina si mai grea din punct de vedere al educatiei. Adica noi avem atata informatie si exista atatea oportunitati incat trebuie sa le folosim corect pentru copilul nostru. Noi nu putem avea o scuza ca nu am stiut! Poate nu am vrut sa stim, nu am cautat, ne-am complacut in sfaturile familiei, nu am fost suficienti de open minded… Si nu ma refer la educatia de baza cu bunele maniere, regulile socitatii, etc… Ma refer la inteligenta emotionala si baza emotionala a viitorului adult( izvorul sanatatii mintale).

Ma ingrozeste gandul ca pot gresi grav in educatia copilului meu. Orice actiune a unui copil reflecta educatia si exemplele oferite de parinti. Consider ca aceste doua lucruri sunt cele mai importante in educatie! Scoala, societatea te influenteaza cel mult te ajuta la dezvoltare, insa eu si sotul meu sutem cei ce vom defini viitorul adult Ioana Sofia!

Noi ascultam o emisiune: Meditatii pentru parinti(aici). Ascultam intr-o zi si era invitata dna Claudia Jimeno Beltran. Vorbea despre o metoda ESPERE®. Ca si o definitie: ESPERE® (Energie Specifica pentru o Ecologie Relationala Esentiala) este o psihopedagogie a comunicarii. Scopul metodei este de a facilita relatii pline de viata si ecologice. ESPERE® este denumita ”Metoda” intrucat se poate invata si transmite, pentru ca instrumentele ei pot fi folosite in mod concret si pentru ca rezultatele aplicarii acestora sunt vizibile in viata de zi cu zi.

Ceea ce spunea dna Beltran era de bun simt si logic: cum ca bazele emotionale se creaza pana la 4 ani, cum ca un copil nu reactioneaza agresiv fara un motiv de frica. Motivul poate fi si o situatie intamplata in familiei in trecut. Un copil ce in mod normal nu era agresiv, la varsta de 5 ani era foarte agresiv cu crize de nervi si in urma unor sedinte, au descoperit ca cu 4 ani in urma tatal isi inselase mama, iar mama a tinut totul in ea. Sentimentele neexprimate de mama s-au inmagazinat si copilul reactiona acum la o tensiune din trecut. Totul se rezolvare intre timp, insa ne-comunicarea parintilor si tensiunea dintre ei a fost „citita” de copil si l-a influentat. Dupa ce au descoperit problema, au discutat si in scurt timp crizele de nervi au disparut. Pana acum, din ce am inteles eu metoda ESPERE®, este o metoda ce te invata sa comunici cu copilul tau rezultand un copil mai ferici(promit sa ma documentez mai mult). Instinctiv consider comunicarea cea mai bun instrument de educatie si eu incerc sa-mi ascult instinctul, care mi-a dovedit pana acum ca nu greseste.

Deci, exista o explicatie pentru orice, la un copil :)! Trebuie doar sa o cauti! Cum spunea si Thomas Gordon in „Manualul parintilor eficare”( recomand acesta carte), nu s-a gandit nimeni pana la un moment dat sa aplice metodele de rezolvarea a conflictelor adultilor in relatiile cu copiii. Se referea la principiul: win-win. Amandoi castigam, nici unul nu pierde. Ajungem la un consens printr-un compromis.

Eu lucrez foarte mut, direct cu clientii. Am avut norocul sa beneficiez de cursuri foarte bune de comunicare, rezolvare conflicte, negociere, din partea companiei. Acum imi dau seama, ca sunt rautaciosi cei ce spun ca ” ti se spala creierul” . De fapt te ajuta sa de dezvolti tu ca individ si sa comunici. Tu alegi daca vrei sa inveti sau sa fi Gica-contra 🙂 ! Am realizat de fapt ca aceste cursuri se vor aplica si in relatia cu copilul meu si ca ma vor ajuta mult si ca au fost gratuite :).

Am descoperit pe internet centru pentru dezvoltare personala Amaneser unde o putem gasi pe dna Beltran. Cursurile par interesante.

Cred ca mai intai trebuie sa „lucram” cu noi sa devenim indivizi mai buni, sa constientizam problemele copilului, sa-l ajutam, uitand de comoditate, frustrari si complexe proprii. De la noi invata, noi suntem de vina :)!

M-am gandit sa impartasesc si cu voi aceste lucruri, poate va ajuta.