Anul trecut vă povesteam despre cea mica la 3 ani. Anul acesta am împlinit 4 ani. Suntem la grupa mijlocie si e minunat! Nu mă mai satur să o văd în perioada grădiniței. Vârsta 3-5 ani, mi se pare perfect de dulce și destul de conectată cu lumea, ca să poti avea o discuție cu copilul…dar una logică și pură. Mă gândesc cu dor de acum, când vom merge și cu copilul nr. 2 la școală!

Ador să o duc și să o văd pe cea mică la gradiniță! Îmi aduce aminte și de Prințesă când era la grădiniță, dar e o experientă nouă pentru  mine ca părinte. E nouă, pentru că Madam Furlifus:

-vrea să fie sefă de grădiniță

-are prietene după care îi este dor

-plânge când vin să o iau acasă

-când ajung să o iau o găsesc tot timpul jucandu-se cu copii

-crede că un băiat mai mare e chipeș, încă de la 3 ani

-mai merge îmbrăcată și în pantaloni la grădi

-tortul trebuie să fie cu Fulger McQueen și e fan dinozauri mai mult decât papuși

-se alintă cu toată lumea când vrea să obțină ceva

Ca orice mamă, mă minunez când mă uit la copiii mei și mă simt foarte norocoasă cu ce mi-a dat Dumnezeu! Cel mai norocoasă, mă simt când văd cum interacționează cele doua surori și cum devin o simbioză care funcționează. Madam Furlifus e mai nervoasă când e obosită și se exprimă! Fară să zic eu ceva, sora ei mai mare ia inițiativa și încearcă să o calmeze. Vorbeșste cu ea și cum e idolul fetei, problema se rezolvă! Vă ziceam eu că e mai ușor la copilul nr. 2!

Madam Furlifus se face că e timidă deși nu este! Pentru că așa a văzut la sora sa, a învâțat să meargă pe bicicletă fară roți ajutătoare și pare că dacă vrea să facă ceva reușește! Cu nervi, dar cu ambiție!

Mă gândeam intr-o zi daca ar fi fost ea primul copil și o duceam la toate activitățile la care am dus-o pe Prințesa….Cu cea mare fiind introvertită, am simțit nevoia să o expun la multe activități și experiețe, însă la cea mică nu. Cumva cred ca exemplu surorii mari îi dă toate informațiile necesare. Cea mică e un copil extrovertit ce prinde repede. O expun la activități, dar minimal…cumva mai puțin decăt pe sora ei. Cred ca vine natural acum și nu mă mai stresez să caut tot felul de cursuri. Abia acum mi-am dat seama că exageram cu primul copil mergând la atâtea ateliere!

Revenind, Madam Furlifus mă uimește în fiecare zi și e minunat să-i țin mânuța mică și somnoroasă dimineața în drum spre grădiniță! Nu m-am gândit niciodată că voi avea un copil creț și energic! Cumva Dumnezeu a decis corect să fie al doilea, ca să nu mă sperii dacă era primul! 🙂

P.S. Acum înțeleg de ce nu sunt multe mămici care scriu despre copii mai mari…. nu au timp! Cu cât copilul e mai mare și e mai mult decât unul, cu atât timpul tău liber devine inexistent! Și dacă există, preferi să stai cu copii tăi care cresc prea repede, decât să te ocupi de hobby-uri. 🙂