Să mă plang un pic! Sunt praf la mersul cu bicicleta prin oraș! Prin orașul Amstedam mai exact, unde teoretic ai piste de biciclete dedicate, soferii sunt educați să dea prioritatea bicicliștilor, sunt restricții de circulație cu dedicație pentru mașini…multe lucruri să te încurajeze să mergi cu bicicleta.
Da, dar nu pentru mine care am învățat să merg pe bicicletă acum 4 ani și prin pădure, nu în traficul unui oraș. Eram foarte bucuroasă când am început să mă descurc cu bicicleta prin padure în Romania și nu mai cădeam sau îmbratișam copacii. Acum trebuie să ajung la un alt nivel!
În Olanda, ei zic că înainte să învețe un copil să meargă mai întâi știe să meargă pe bicicletă. În anii 50 și-au regândit strategia de transport în orașe și s-au focusat pe dezvoltarea transportului în comun și încurajarea mersului pe biciletă. Totul e la maxim 30 min de mers cu bicicleta și dacă durează mai mult tot cu bicicleta merg. Pentru olandezi mersul cu masina înseamnă să platească parcare, să stea in traficul de Olanda, și să cheltuiească bani pe combustibil- deci tot ce costa exclus, mai ieftină e bicicleta! Pentru ei, o ora de mers cu mașina e mult. Nu concep să stea așa de mult, dacă nu pleacă în vreo vacanță. Îi povesteam unei colege la început, ce drăgut a fost într-un weekend când am fost aproape langă Amsterdam la o clătitărie pentru copii (clătita poate fi mic dejun, prânz și desert aici). A început să râdă când i-am zis că pentru mine “aproape” înseamnă 1 h. Mi-a explicat că pentru ei e mult. Perspective diferite!
Nu știu cum au făcut, dar de obicei când te uiti la un drum pe care îl ai de făcut în oraș cu bicicleta e cel mai scurt, iar cu mașina cel mai lung.
Revenind la mine și învățarea mersului cu bicicleta: de câteva săptamani, avem toti biciclete de oras. Fetele merg la scoală cu o bicicletă normală, se descurcă foarte bine. Eu am o bicicletă electrică, pentru că s-a gândit Sportivul familiei să mă ajute la drumul mai lung către muncă (cam 30 min de mers departare).
Bicicleta mea e mai grea și nu reușesc încă să mă adaptez cu schimbarea de ritm și intersecțiile. Nu pot să-mi țin echilibru cănd trebuie să semnalizez cu o mână schimbarea de direcție. Când văd intersecție și oameni, mă panichez și mă dau jos de pe bicicletă. Aici traficul de bicicliști e mare, mulți merg cu viteză și mai sunt și scutere sau motorașe pe pistă. Dacă suntem la semafor și am oameni în fața și spatele meu, nu reușesc să pornesc de pe loc. Praf, praf, vă spun… Am căzut acum vreo doua săptămani, nu grav dar m-am rănit la palma. Au râs oamenii de mine în centrul orașului când mă chinuiam să pornesc de pe loc. Nu-i condam…eram ca un om beat în echilibru.
Vreau să ajung la nivelul relaxat cu care biciclează adulții aici. E plăcut și foarte eficient ca timp! Dacă pot să merg fară panică și să fac schimbări de bandă fară să încurc traficul, o să fiu multumită. Mersul cu bicicleta în oraș îți dă o libertate, e mișcare și e prietenos cu natura. Sunt atât de multe variante aici să explorezi cu bicicleta, într-un mod frumos și protejat de mașini!
Probabil că v-a mai dura până să ajung acolo ceva mai multe drumui și julituri! Prefer să mă chinui să învăț acum, decât să merg cu mașina. Până mă voi simți comfortabil cu bicicleta, mă duc la muncă cu transportul în comun, care este eficient.
Până învăț sunt ca o broscuță pe monociclu! Știți ce urmează ca next level după ce învăț! Mersul pe ploaie și vânt cu bicicleta! ?
