Pe la sfarsitului lui februarie a avut loc conferinta „Parenting prin ochii copilului”. Stiu ca suntem in martie si eu scriu acest articol… din pacate timpul meu fizic din ultimile saptamanii este foarte incarcat cu viata mea reala. Insa mai bine mai tarziu decat niciodata! 🙂

Pentru mine acesta conferinta a fost un prilej de invatare, de a ma descoperi pe mine ca mama. Am  invatat multe lucruri noi sau am sedimentat lucruri pe care  le stiam deja dar nu aveam incredere ca sunt in regula. Asteptarile nu mi-am fost inselate!

In general eu sunt o persoana practica( cred :)). Nu prea mai am timp sa  citesc, merg destul de mult de instinct si de multe ori ar trebui sa fiu mai atenta la educatia copilului meu. Asa ca pentru mine o conferinta de parenting de un anumit nivel( pe care personal il apreciez) ma ajuta sa gasesc o scurtatura catre mine ca mama, catre informatii.

Am avut ocazia fericita sa o intalnesc pe Jody Pawel intr-un cadru  mai restrans si sa o bombardez cu intrebarile mele. Jody e o fiinta vie, naturala si foarte deschisa si umana. Ca si backround: a crescut intr-o  familie cu probleme societatii americane, parintii au fost printre primii traineri de parenting. De la 8 ani a asimilat informatii din experinta parintilor sai. Are 2 copii si de 20 de ani incearca sa ajute parinti cu probleme care in societatea americana nu vin de bunavoie la cursuri, trebuie sa-i oblige statul. Ce mi-a placut cel mai mult la ea a fost faptul ca era cosntienta de cat de buna e in ceea ce face , cat de mult succes ar avea insa A ALES sa-si amane succesul si  sa se ocupe de familia ei, de cei doi copii. Asa ca orice lucru de promovare pentru ea ce ar fi tinut-o departe de familie a fost amanat. Acum cand copii sunt mari isi vede de cariera :), Romania fiind prima tara din Europa pe care o viziteaza.

Dupa discutia cu  Jody si cu mamicile invitate, m-am simtit ca o mamica adolescenta. Adica ca un adolescent care nu stie mai nimc dar care se agita mult :)! Stiam ca sunt novice, insa abia in acel  moment am realizat cat de novice sunt si cum trebuie eu sa gandesc mai putin si sa actionez mai mult. In general simt nevoia sa detin controlul si am fost sfatuita sa ma relaxez, sa nu mai caut sa controlez tot pentru ca nu am cum.

Am plecat entuziasmata de la aceea intalnire, cu o ” caramida ” in plus la constructia mea de mama.

Conferinta a fost foarte inedita, incepand cu organizarea(s-au gandit la un colt pentru alaptare si unul pentru joaca) si pana la desfasurare. Urania si Jody au interactionat cu noi, nu doar au predat cateva principii. A fost foarte placut ca au participat  si tineri voluntari de la Fundatia Tineri pentru Tineri. Aveau diverse mesaje pe tricouri si ne-am impartasit din experientele lor de copii cu parinti. A fost minunat sa aflam si perspectiva lor de copii. Noi credem ca ne aducem aminte cu a fost, dar in realitate de aducem aminte fragmente doar si uneori distorsionate de timp. Mesajul care mi-a placut cel mai mult: „Invata-ma cum sa gandesc, nu ce sa gandesc!”

Un alt mesaj important este acela ca noi ca si adulti avem un bagaj de ideii despre educatie „imprimate” in educatia noastra de diversi factori( ex: „trebuie sa inveti daca nu vrei sa dai cu matura”). Ca si parinti trebuie sa fin constienti de acest bagaj si sa alegem din ele penru copii nostri. Nu toate sunt benefice si pot fi stereotipuri ale societatii.

Uneori in actiunile mele, se regasesc ideii din educatia mamei, a bunicii, a  profesorilor.  De exemplu motto-ul meu: „nu exista nu pot, exista nu vreau!”, l-am invatat de la o profesoara de sport, care m-a convins ca puteam alerga la rezistenta, doar ca nu-mi placea mie. Inteleg ca nu este chiar cea mai buna idee, pentru ca trebuie sa-ti inveti copilul si sa piarda, sa accepte cand nu poate face ceva insa sa persevereze.  Partial de acord, depinde cum impui aceasta idee si daca in paralel ii arati si cum poate persevera.

Am invata cum sa  ne motivam copii, fara mite externe si cum sa le expunem ce vrem sa faca folosind afirmatii care arata ce vrem, nu ce credem ca o sa se intample: ex:  in  loc  de „nu alerga, ai sa cazi!”, putem spune: „stai pe loc!”. Explicatia este ca noi gandim in imagini, copilul vizualizeaza ce ii spunem noi si sigur astfel va cadea

Eu la al doilea modul nu am mai putut sta. A fost despre cum crestem viitoarele femei. Din cate am citit pe online au fost diverse reactii la indemnul sa iti inveti fetita stima de sine, dar nu prin exagerarea calitatilor estetice. Ar trebui sa-si bazeze stima de sine pe  calitatile interioare si mai putin pe frumusetea exterioara. Partial de acord!

Eu cred ca este important sa comunici mult cu fetita ta, sa-i dai un exemplu prin propia persoana, sa o inveti sa fie constienta de toate calitatile sale inclusiv cele estetice, sa te asiguri ca tatal este implicat in educatie. Un pic de supreaestimare a frumusetii sale nu e dezastru, daca te-ai asigurat ca are si alte valori. Eu am observat sa primele lucruri pe care le copiaza un copil de la parintele de acelasi sex, sunt gesturiile si partea estetica. Noi ca si femei suntem copii ale mamelor si bunicilor noastre. Nu credeti?

A fost o experinta foarte frumoasa. M-am bucurat sa vad parinti preocupati de educatia copiilor lor, tineri adolescenti cu o viziune propie asupra educatiei si oameni minunati care au facut ca acesta conferinta. Multumesc din suflet organizatorilor ca m-au facut partasa la aceasta conferinta, a fost o experinta „life changing” pentru mine. Credeti-ma, organizarea a fost realizata pentru parinti de oameni calzi, umani. Le-am descoperit pe Mirela, Urania,  si Jody.  Le felicit( inclusiv pe Bogdana) pentru felul in care au gandit, au conceput si realizat acesta conferinta „out of the box”. Eu le-am simtit munca si pasiunea!

Pentru mai multe detalii despre ce s-a intamplat la conferinta,  va recomand live blogging-ul Bogdanei. Va recomand si cursurile de parentin ale Uraniei unde puteti asimila in detaliu principiile prezentate la conferinta.

In final: sa ne iubim copii, sa-i ajutam, sa ne preocupam de educatia lor si sa-i respectam! 

P.S  Cele de mai sus sunt pareri personale, nu detin adevarul absolut, incerc  doar sa prezint  lucrurile cu o alta atitudine, sa arat ca se poate fi altfe: pozitiv si constructiv!