Muncesc si am si copii!

M-am decis sa ofer online-ului o alta versiunea a mamei corporatiste sau care munceste mult. Eu una nu am vazut atitudini pozitive doar „dramele” descrise , iar corporatia este un balaur cu 7 capete care iti distruge familia.  Daca vrem sa analizam mai adanc vom vedea ca e cel mai „usor ” tap ispasitor.

Ca muncesti intr-o corporatie sau pur si simplu muncesti intr-o firma/institutie etc, pur si simplu muncesti. Tu setezi cu ce esti fericit/a, ce poti sa accepti sau nu, cat alegi sau cat muncesti. Diferenta la o corporatie e ca iti seteaza un nivel de munca  mai alert. Asa si?! Tu alegi sa lucrezi acolo si sigur pentru un salariu sau alte benefici. E alegerea ta!

Ai si o familie si iti doresti sa ai si o cariera. Asa  si?! E alegerea ta ce te motiveaza in viata, ce te face fericita. Problema la multe persoane este ca nu sunt constienti si nu actioneaza conform a ceea ce-si doresc, de aici si multa nefericire. Insa e tot vina ta, ca nu actionezi in consecinta!

Nu spun ca e lapte si miere si ca nu e greu sa impaci si job-ul si familia. Cand m-am intors la munca dupa primul copil, eram epuizata dupa o zi de munca in prima luna. Insa  lucrurile au evoluat, eu am evoluat, am avut si ajutorul familiei. Unele lucruri se fac la timpul lor: ca de exemplu copiii. E tot alegerea ta cand faci copii! Insa cine se gandeste la detalii cand  se decid sa faca un copil: detalii de genul cum il voi educa, cat timp pot pretrece cu el cand va fi mare?!

Eu nu zic ca am facut bine. Daca ma intrebati trebuia sa fac ambii copii pana la 28 de ani, insa cine sa aiba minte :). Insa inveti daca vrei, te adaptezi si la munca si familie. E foarte greu sa tii in echilibru rolul de mama, sotie si cariera. De ce trebuie sa se excluda toate cele 3 roluri? E mult de luptat si de gandit la solutii care sa iti impace ambilitiile, educatia copiilor, fericirea sentimentala si  restul „pshicului” tau. Trebuie multa atentie la detalii, la semnalele copiilor tai , e mult de lupta cu propia persoana sa schimbi anumite lucruri. Cine alege sa nu lupte, cine alege sa renunte la un rol din viata ei/lui pentru ca asa e mai usor, cine alege sa nu vada lucruri evidente, cine alege sa nu fie mai atent la ce scoala merge copilul, in ce mediu se invarte copilul, cine alege sa faca exceptii zilnice doar pentru ca e mai usor??? TU!

Nu e de vina locului tau de munca, sotul, prietenii pentru nefericirile din viata unei persoane si pur si simplu alegerile si deciziile pe care le ia.

Eu recunosc ca fara ajutorul familiei( care e minunata), nu m-as descurca.  A fost insa si alegerea mea cand m-am decis sa intemeiez o familie.  Sunt constienta ca in timp lucrurile vor deveni mai complicate cu copiii. Eu insa gandesc pozitiv si sigur vom gasi solutii la probleme si stiu ca  ” psiholgul” familiei si cu atentia mea la detalii ne vom descurca. Eu aplic si in viata personala: nu exista nu pot, exista nu vreau!

Uneori nu mai vrei sa lupti, esti prea obosit, ai n probleme mici si stresante. Te adaptezi, supravietuiesti, cauti solutii. Cu siguranta vei mai si gresi dar nu mai mult decat daca refuzi sa nu lupti si dai vina pe oricine si orice altceva.  Credeti-ma ca si copilul te ajuta sa fi parinte, e de la natura. Trebuie doar sa vrei sa te asculti, sa inveti si sa evoluezi.

In viata sunt lucruri mult mai grele si mai grave decat orice stres de la munca sau cearta cu partenerul. Depinde la ce te raportezi cand zici ca e greu si nu mai pot…e greu si nu mai pot o zi, 2 , 5  insa  nu o viata.

Greu sau usor, tine doar de alegeriile pe care le faci.  Alegeriile pe care le regreti sau resemnariile inainte de lupta devin frustrari. Frustrari pe care la un moment dat nu le poti controla, care iti afecteaza familia si propia persoana. De ce aleg unii oameni sa traiasca cu frustrarile in loc sa caute solutii, nu stiu?!

Suntem adulti, sa recunoastem ca noi alegem unde sa muncim, cu cine sa stam si cand sa renuntam. Noi alegem ce calitate are si ce facem cu timpul liber pe care il avem. Stim cand gresim in general, insa nu ne ascultam( valabil si pentru mine). Apoi spunem ca asa a fost sa fie…. va rog… tot noi alegem  dupa ce „copac” sa ne ascundem!

Eu nu sunt produsul doar al educatiei parintilor mei. Sunt „produsul” si al partenerului meu, al locului de munca( coorporatie), al autoeducatiei! Le multumesc tuturor si acum devin si produsul copiilor mei! Multumesc tatalui meu pentru „atitudine” si sotului pentru ca se lupa cu defectele mele :)!

Bune sau rele, alegeriile in viata noatra trebuie sa tinteasca spre echilibru. Echilibru dragilor si asumare!

 

Nastere naturala/cezariana

Modul in care vei naste trebuie sa fie alegerea ta, asa cum corpul si copilul este al tau! Nu este al prietenei tale care a nascut acum  2 ani groaznic, nu este al matusei ce nu mai vrea sa treaca printr-o nastere naturala ever, nu este a n femei ce au nascut deja si  gasesc ca e ok sa impartseasca cu tine experientele traumatizante si chiar sa le amplice!

Cum totul in viata porneste de la atitudine, incearca sa o ai macar cand vine vorba de copilul tau.  Nasterea naturala este cea mai buna pentru tine si bebe! Daca era cezariana, Dumnezeu ne dota cu un bisturiu la purtator! Informeaza-te, consulta-ti doctorul. Apropo: schimbati doctorul daca e de acord cu cezariana din prima si spune ca tu oricum nu puteai naste natural- vei plati un macelar ce taie la cerere! Sunt si cursuri pe aceasta tema( exista in Bucuresti cel putin ). Ia tu  decizia si nu asculta cu urechea la „vorbe”! Sa fim seriosi: s-a inventat epidurala, nu te mai chinui asa tare, doctorii nu mai au aceleasi tehnici de taiere perineu ca pe vremea mamei si doare doar la expulzie care tine putin, dar te mai ajuta si adrenalina din corp! Daca incerci sa privesti mai obiectiv si pozitiv lucrurile, nu mai sunt atat de rele.

Initial eu, ametita de povestile celor din jur m-am speriat si vroiam cezariana. Apoi am fost la un curs de Info Q&A( gratuit) tinut de moasa Vania Limban( site aici). Am iesit cu o perceptie total schimbata si mi-am dat seama cat conteaza informatia corecta in comportamentul nostru ca oameni. Am mai discutat cu doctorul ,cu care ma hotarasem sa nasc si am decis nastere naturala. Lumea din jurul meu cand auzea ce oroare vreau sa fac, incerca sa ma convinga de contrariu! Mda, pe mine un leu incapatanat :)! Intr-un final am nascut prin cezariana( recomandare doctor) pentru ca domnisoara mea avea 3800g si nu a dorit sa se intoarca cu capul in jos( sau nu avut loc). In sala de reanimare si in rezerva apoi, am avut o colega ce s-a chinuit sa nasca natural si apoi tot prin cezariana a nascut( complicatii).  In dimineata de dupa operatie, trebuia sa ne dam jos din pat si sa incercam sa mergem la bebe( practic era prima vedere dupa cezariana). Aveam dureri amandoua! Inchipuiti-va doua fete ametite, doua paturi paralele si strofocari sa te ridici fara sa te doara… daca ati trecut printr-o operatie  e usor…ne apucam de  stalpul de la perfuzie, tablia patului, capatul rollbox-ului, doar, doar sa nu ne incordam muschi abdominali asa tare! Dupa cam jumatate de ora colega mea a renuntat motivand ca o doare prea tare si daca reusesc eu sa ma dau jos din pat sa ma duc si pana la asistenta sa cer un calmant( am nascut in spital de stat 🙂 ).

Eu – Si nu vrei sa-ti vezi copilul?

Ea-E lasa ca-l pot vedea si maine, doar nu pleaca! …. Deci ce spuneam, atitudine….cu aceiasi atitudine probabil  ca il si creste, educa si apoi se va intreba unde a gresit….

Eu m-am mai chinuit vreo inca 20 minute si intr-un final ma aflam langa pat, in pozitie verticala nu foarte dreapta tot din cauza muschilor abdominali si in drum spre bebe. Mersul era mai putin dureros. Am ajuns in final la salonul  bebelusilor si d-na asistenta mi-a spus ca e cam devreme pentru vizita, sa vin intr-o ora  la  alaptare 🙁 . M-am intors dupa o ora si momentul cand mi-am luat prima data copilul in brate a fost coplesitor. Nu-mi venea sa cred ca tin in brate o emotie, o mica „balenuta” numai a mea! Merita toate durerile din lume!

Pentru ca eu m-am chinuit in prima zi sa ma misc, procesul de refacere a fost mult mai scurt la mine si durerile pana seara se diminuasera simtitor( mentionez ca si dupa, acasa, nu  am mai avut dureri).  Colega mea si-a vazut bebelusul la 45 de ore de la nastere… Imi veti spune ca avem diferite grade de durere. Nu, avem diferite grade de ambitie, determinare si bun simt! Atribute ce pot fi educate! Nu exista aparat sa masoare nivelul de durere intre 2 fiinte . Ex: de ce se spune ca femeile suporta mai bine durerea decat barbatii? pentru ca avem mai multa determinare decat ei! Asa ne-a lasat Dumnezeu, altfel nu putea sa facem multitasking cu viata noastra :).

In toate tarile civilizate s-a inteles importanta nasterii naturale si este sprijinita inclusiv de stat. La noi insa, femeile ingrozite de povesti din Epoca de Aur, au creat moda nasterilor prin cezariana la cerere. Pai nu e mai simplu sa stai la pat in spital, sa-ti nasti copilul in ce zodie alegi tu si sa te chinui dupa acasa sa te recuperezi 5-14zile?! Adica  nu te doare atunci pe moment, te doare dupa…

Nu vreau sa va dau lista avantajelor nasterii naturala. E un exercitiu bun sa  o afli singura!

My point: nu lua o decizie fara sa o gandesti macar! Nu lasa frica indusa de povesti sa hotarasca pentru voi! Macar incearca sa ai o atitudine si nu ceda ispitei de a nu gandi! Daca alegi cezariana, fa-o pentru  argumentele corecte!

Oricum la al doilea copil, ai sa stii cat te-ai chinuit la primul!  🙂