Viitorul copiilor mei

Anul acesta am descoperit vacanta fară copii! Adică timp liber, casă goală și părinții care încearcă să se readapteze la viața în 2. Pentru perioade de 1-2 săptămanii, am exersat să mă relaxez, cu un dor imens în inimă. Când îmi lipsește „obiectul muncii” și nu am zeci de task-uri de făcut, gândurile aleargă și nu știu cum să se ordoneze.

Eu ca și părinte mă gândesc foarte des, la viitorul copiilor mei. Parcă am vrea să crească mai încet, dar să ne asigure cineva că vor fi bine și sănătoși în viitor. Îi visăm adulți de succes și ne facem tot felul de griji. Șotul meu chiar le visează mari si frumoase… cum vin de la discotecă la o oră prea târzie.

Mă gândeam în ultima perioadă, că nu prea conștientizăm că pe lângă școală mai sunt și alte educații de care copilul are nevoie. Mă gândeam cum mă asigur eu că fetele mele vor avea relații frumoase, echilibrate cu viitorii soți! Cum mă asigur, că nu vor divorța imediat ce relația e într-un impas? Cum le învăț să aleagă înțelept persoana pe care  o iubesc?

Nu conștientizăm, că nu am fost învățați la rândul nostru. Fiecare generație de părinți a acționat cum a știut și putut. Însă e de datoria noastră să ne depășim părinții! E ușor să dai copy-paste la ce știi de acasă, dar sigur nu-i va asigura copilului un viitor mai bun!

Genele sunt foarte importante pentru educație, dar nu se întamplă nimic bun fară muncă!

Educația emoțională a primilor 3 ani, mie îmi pare că e foarte importantă. Cum avem grijă de copil în acești ani (de la ce mănâncă la câtă libertate îi oferim să experimenteze) sunt de părere că impacteză viitorul adult. Mulți copii intră în grădiniță, fară să știe să respecte reguli, cu multe temeri și cu puțină curiziotate…Ei intră ca un rezultat al influenței familiei lor asupra propiei personalități: exemple- sunt prea agitați pentru că bunica îi dădea prea multe dulciuri, lovesc pentru că au fost loviți acasă, nu sunt curioși pentru că se pot murdări și sunt certați, etc.

Educația relațiilor: de la relațiile de prietenie pană la relațiile cu sexul opus- cine se gândește când își alege partenerul de viață că va fi un exemplu pentru viitorul copil? Eu sigur nu m-am gandit! Am două fete acum și am realizat că relația mea cu tatăl lor e primul exemplu de relație pe care îl au. Tatăl lor e tiparul de bărbat pe care  îl vor cauta, fie că vor sau nu. Cum mă comport eu cu tatăl lor, le va impacta cum se vor comporta ele cu băieții pe care îi plac.

În plus, copiii împrumută și de la ceilați din jur! Educatori, familie, prieteni…așa că eu incerc să aleg cu ce educatoare/învățătoare își petrec fetele timpul. Am descalificat o școală, pentru că doamna care prelua clasa I este o tipologie de la care Prințesa ar fi luat ticuri și obiceiuri ce nu mi-ar fi plăcut. Gesturile și expresiile care nu sunt împrumutate de la mine, le văd instant la fete și le și indentific de unde le-au împrumutat! Prințesa e mai puternică și mai harnică, datorită învățătoarei de la clasa pregătitoare! Cu ea a stat 4-5 ore pe zi, 9 luni pe an! Cu mine, sta 2-3 ore/zi!

Acolo unde știam că am și eu probleme, am încercat să o las pe ea să descopere cum ar trebui să procedeze în relațiile sociale și să nu impun tiparul meu. Am dat doar un sfat și am ascultat copilul! Vă dau doua exemple care au mers foarte bine:

  1. Eu m-am educat singură să fiu feminină și în copilarie nu am avut exemple  puternice de feminitate in familie! Bunica mea a fost plecată de acasă de la 6 ani, la muncă! Cam ce să transmită mai departe către fetele ei ?! Atât mama cât și bunica s-au straduit să mă educe frumos, dar cu ce informații și experiențe aveau. Așa că interacțiunile mele în copilărie cu baieții pe care-i placeam nu au fost ok.

La Prințesă (introvertită), pare că e cu totul altă poveste-am spionat-o în excursii să văd  cum se comportă cu unii colegi, vorbim despre baieții care îi plac și imi pune întrebări despre băieți. Pare că îi vine natural să vorbească cu ei și pare că nu-i este frică să-și exprime sentimentele. Îi placea de un baiat la un moment dat pe care eu nu-l considerat potrivit pentru ea. Am încurajat-o să vorbească cu el și încercam să-i răspund când mă întreba. Nu i-am indus nici o preconcepție sau opțiune personală. După vreo doua luni, mi-a explicat că nu-i mai place de el că e prea sălbatic și că-i place de alt băiat. A ajut foarte mult și exemplu masculin din casă, recunosc :)! Nu avea cum să-i placă alt tipar!

La Madam Furlifus (extrovertită), pare că e genetic să socializeze cu băieții! E foarte feminină când vrea ea! Copie foarte mult și ce vede la sora ei! Deci, mai puțină muncă cu ea!

2. Gestionarea certurilor/tensiunilor între copii– la grădiniță Prințesa a avut doua fetițe care păreau că o plac, dar care vroiau să o domine în joacă și erau și răutăcioase când nu faceai ca ele. Am pornit de la „nu vreau la gradiniță că nu mă lasa A si S în pace” și am avut răbdare cu ea. I-am explicat că ele o plac, dar nu știu să se exprime; să le explice de mai multe ori că nu vrea și să vorbească și cu doamna dacă simte nevoia. Am ajuns la un moment să-și dea seama ca A și S  nu sunt educate, pentru că sunt răutăcioase și că să le ia apărarea altor colegi afectați de cele doua. Cred că și educatoarea a avut o influență!

În clasa pregătitoare, cu un colectiv nou -după două săptamani mi-a explicat că s-a uitat urât la un copil care vroia să o lovească cu mingea și el a plecat. Și-a creat o „uitătură de furie” și pentru că e mai înaltă are impact!

Madam Furlifus, e centrul jocului la gradinită. Și-a dezvoltat scheme să fie bagată în seamă!  Are prietene de care îi este dor!Dacă nu o lasă vreun copil în pace, fuge! Și-a dat seama că e mai rapida!  Din nou, e mai puțină muncă. În plus, sora ei o protejează când sunt împreună.

Educația sexuală– câți dintre noi vom vorbi cu copii noștri mai în detaliu și mai explicit despre sex? Mi-am propus să le ajut cum voi putea sau să caut ajutor dacă va fi nevoie. Vor fi multe întrebări în curând și vreau să iasă din adolescență sigure pe ce simt, știu și vor! Că vrem, că nu vrem…viața sexuală va fi foarte importantă ca adult!

La 5 ani Prințesa mi-a spus că au început să-i placă baieții! M-am bucurat în gândul meu și de atunci avem discuții  despre băieți. Încerc să o ascult mai mult și să vorbesc doar când mă întrebă! Pe teoria întrebărilor deschise 🙂

La Madam Furlifus, de la 1 an jumatate e clar că-i plac băieți! Aici pare că va trebui să fim mai atenți în educație, dar mă bazez pe soțul meu!

Îmi par atât de multe lucruri la care trebuie să fim atenți pentru viitorul copiilor! Cum se exprimă, vorbesc, interacționează cu cei din jur, câtă încredere au, dacă sunt responsabili de mici, dacă își recunosc emoțiile….va depinde cu vor fi ca adulti la job, cu prietenii, cu partenerul de viață, cu copii lor! Eu zic că pe lăngă gene, va depinde de educația din copilarie să fie fericiți!

Până acum pare că suntem pe un drum bun! Să vedem cum evoluăm. Cu cât cresc, cu atât e mai dificil de gestionat o mulțime de lucruri și nevoi!

Părinte excepțional dar nu perfect, la clasa pregătitoare

Mama de 8 martie
Mama de 8 martie

Bine v-am regăsit în noua mea casă: babymanager.eu! Mi-a fost dor de 2.0 și încerc să-mi reiau bunele obiceiuri. Am o viată offline activă, un job ce îmi place, doi copii și  un soț de gestionat….așa că am mai mult articole în cap meu, decât în online. Să revenim la obiectul blogului: gestionarea copiilor cu atitudine, optimism și păreri! Astăzi vă povestesc despre clasa pregătitoare și cum ne-am adaptat la ea.

Eu acum știu că nu prea vă plac exemple de „așa da” și să vă explic eu că există și experiențe pozitive….dar unul din motivele ce m-au determinat să scriu pe un blog, a fost acela că nimeni nu împărtășește și experiețe pozitive.

Vă mai ziceam în alte articole, că eu am făcut studiu cu mult înainte să vina vremea de grădinită sau școală. Am analizat pe multe părți: referițe, clasamente, păreri online; am fost în vizită la câteva insituții și am decis. Am decis după câteva criterii pentru școală de stat: după calitatea școlii, calitatea directorului,  mixul social,zona unde putea să ajung fizic( nu cât de aproape era de casă) și până acum mi-a ieșit și suntem confortabili. Am gândit cu capul meu! Și am riscat cu învâțătoarea!

Pentru mine mixul social e mai important decât învățătoare. De ce?

  1. Dacâ directorule  ok, sigur va avea angajați pe stilul lui,
  2. Copilul stă într-o clasă cu alți 28 de copii și cum e vârsta socializării, va conta mai mult influenta amicilor…și nu vreau discrepanțe prea mari decât ce educație are acasă,
  3. O drama ce nu o pot controla la vârsta aceasta, îi poate fi fatala.

Consider că inteligența emotională este foarte importantă și dacă reușesc intr-un sistem de stat să le ofer copiilor mei o evoluție a acestei inteligențe, se vor putea adapta la orice și vor avea cum denumimi noi in corporație: „grit”.

Ce să vă spun?! Am nimerit la o doamnă învățătoare ce vine din mediul privat, ce încearcă să le construiască o bază pentru ce au nevoie în urmatoarele clase, ce le oferă un mediu să se exprime, să facă prezentări și să găsească soluții la probleme. Dna învățătoare ne dă feedback, ne cheamă psihologi la sedință să evoluam și noi ca părinți și se dă cu sania cu copiii. Nu e totul perfect, dar copilul meu evolueaza, e happy și face prezentări singură cu Egipt și Michael Jackson. E un copil introvertit, ce incepe să aibă încredere în ea și are notiunea de „grit” deja adoptată. Adică, încearcă să găsească soluții la orice!

Am primit și eu un feedback: ca părinte indiferent ce școală face copilul, părintele trebuie să se implice! Să lucreze cu el acolo unde e nevoie și să fie aproape de școală. Un cadru didactic, nu va putea să-i suplinească lipsa de educație  sau atenție de acasă. Pe langă IQ, e importanta și munca si contextul de oportunitate pentru a avea succes.

…. Am și eu defectele mele și nu fac totul perfect, dar mă pricep să citesc oameni și să fac strategii. Până acum, abordarea mea a funcționat atât la școală cât și la grădiniță. Eu prefer să mă pregătesc și să am mai multe alternative…. nu să mă panichez în ultimul moment. Și caut să comunic cu cadrul didactic, iar feedback ul pe care l-am primit de la dna noastra într-o sâmbătă, după ce ea avuse  o sesiune cu mai multi colegii despre părinții claselor lor, mi-a prins tare bine!

Mi-a spus ca sunt „un părinte exceptional și că îmi cresc frumos copilul”  și apreciează că lucrez să evoluez atât eu cât si Dra Printesă. Și uitându-mă în jur sunt un părinte exceptional în ceea ce privește atitudinea mea, pentru că nu sunt ca marea masă de populație și deci nu sunt un părinte normal.

EXCEPȚIONÁL, -Ă, excepționali, -e, adj. 1. Care face, care constituie o excepție, care iese din comun; deosebit. 2. Foarte bun, excelent, extraordinar, remarcabil, grozav (3). ♦ (Adverbial; cu determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Foarte, extraordinar. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. exceptionnel

Însă ce fac eu, ar trebui să facă mai mulți părinți! Ce fac eu, se face intr-o societatea modernă și cu adulți educați la randul lor echilibrat. Din pacate, noi mai avem ca societatea să ne revenim. Generația mea este o generație încă crescută sub comunism și mai e nevoie de practică în rândul societătii noastre pentru a fi mai echilibrați. Nu putem cere un sistem de învățămant ca in Vest, dacă noi ca părinți nu ne educăm copiii echilibrat! Noi avem sistemul politic și de învătămănt pe care îl merităm. Și da…nu suntem marea masă și de accea ne doare…însă adevărul este că vecinii nostri sunt mai multi ca noi!

Și meritul de până acum al educației copiilor mei, nu este numai al meu, ci și al tatălui lor, care chiar este exceptional! 🙂

Vă recomand cu caldură, cartea  Exceptionalii de Malcom Goldwell! E o carte despre succes pentru adulți și o carte de strategie pentru părinți. Poate fi o carte, ce vă răspunde cum să echilibrați presiunea pe care o puneți pe copil la școală.

Păreri?

Educație: cum ne ajutăm copiii în fața sistem-lui?

Bine ați revenit față în fată cu piticul meu educația!

Mă bucur să vă supun atenției un eveniment Liber la educație sau educație la liber?,ce va avea loc pe 11 iunie, ora 10:00. Evenimentul își propune să ne ofere idei ușor de aplicat pentru schimbarea atitutdinii copilului față de școală și cum să ne îmbunătățim relația cu copiii noștri din perspectiva școlii și a educației.

870x720 px-01

La acest eveniment putem merge alaturi de copiii noștri, ce vor avea parte de multe activițăți și workshop-uri.

Cred cu tărie că poate fi un eveniment util pentru noi părinții, pentru că e foarte important cum gestionăm și înțelegem ritmul cu care învață copilul nostru și cum putem să-l ajutăm. Noi nu suntem părinții noștri și sigur la noua generație de copii nu va merge cu forța și lipsă de răbdare! Sincer, eu sunt un pic speriată de cum voi gestiona școala și realizez că ai mei  copii sunt diferiți și merită un start bun. Pentru mine, orice informație în a-mi face temele pe acest subiect, mă liniștește să prevăd diverse abordări greșite pe care le pot avea.

Unul din speakeri pe care vă recomand să nu-l ratați, este Oana Moraru. Am mai scris despre ea.  Toți cei prezenți acolo își propun să ne răspundă la:

  • Cum îi facem pe cei mici să abordeze  cu plăcere studiul?
  • Motivul răspunsurilor evazive la întrebarea ce ai făcut azi la școală?
  • Cum abordăm frica de note?
  • Cum abordăm dezintesesul în cea ce privește educația?
  • Adolescenții și riscul de abandon școlarliber la educatie 1liber la educatie 2

Am și două invitații duble la acest eveniment! Cine își dorește să participe, trebuie să-mi argumenteze într-un cometariu aici pe blog, prin care să ne spună și ce și-ar dori să afle de la speakeri. Voi trage la sorți  câștigătorii, prin random.org, pe 06 iunie 2017! Sper să ne vedem acolo și multumesc mult organizatorilor pentru această oportunitate!

De la grădiniță spre școala: pregătire

Pentru mine intrarea în clasa pregătitoare a Prințesei la toamnă va fi o noutate. Noutatea vine cu multe întrebări, temeri și stresuri.  Realizez că va fi diferit de grădiniță și poate că nu vom mai fi ZEN, însă refuz să cred că nu ne vom descurca și nu vom face tot posibilul să maximizăm  ce primim de la sistemul român de învățămant.

Eu consider că sistemul nostru de învățământ reflectă societatea noastra, nu-l pot schimba,  e mai util ca un copil să stie supraviețuiască și în condiții mai puțin perfecte. Avem norocul să fim în București, unde dacă vrei poți să gasesți și zone mai moderne de educare în școlii de stat.  Efortul financiar pentru  un sistem privat pe care  eu îl consider bun, este destul de mare și viitorul poate fi neprevăzut. Adică pe scurt, mă risc cu copiii în sistemul de învâțămant de stat! Mă bazez că eu voi putea suplini anumite zone emoționale și îndruma copilul în activițăți extrașcoloare.

Gradinița de stat a fost minunată, cu o doamnă pe care Prințesa a vazut-o ca pe un mentor, cu o atmosferă nu perfectă însă liniștită și cât se poate de echilibrată social. E redundant să mă mai plâng că timpul trece repede și că nu-mi vine să cred că Balenutza mea frumoasă intra în „roata” școlii!

Prințesa mea, va intra  la 5 ani si 10 luni în clasa pregătitoare, în septembrie. Considerăm că e pregătită.  Gradiniță consideră că e pregăptită, ea e ok cu progresul.

După ce vreo doi ani am studiat clasamente de școli, am vizitat și vorbit cu directori, am cautat și echilibru social și să nu pună presiune pe copiii, am găsit Școala! De la începutul anului caut să mă pregătesc pentru toamnă: am făcut listă de rechizite, am ales ghiozdan, am ales penare și am încercat să aflu ce noutăți ne va aduce acesță noua etapă. Copilul crește!

Am avut norocul să primesc la fix invitația de a participa cu Prințesa la un atelier de evaluare al Oanei Moraru. Timp de 3 zile, Prințesa mea s-a jucat organizat împreună cu Oana și echipa ei. Apropo în caz ca nu știati e normal și se practică în alte tări să existe centre de evaluare copii separat de școala, care să ajute sistemul și părinții să crească copiii, cu o evalueare obiectivă.

Am primit feedback după cele 3 zile și pot spune că  ne-am reanalizat din nou copilul din trei puncte:

  • logopedie-am înțeles că trebuie să reparăm prin ore de logopedie sunetele pe care nu le  pronunță corect. Corecția ne ajută ca la dictare să scrie corect, sunetele pe care nu le-ar pronunța corect, le va și scoate din cuvinte. Cumva trebuia să o facem mai devreme, dar  nu eram conștienți de impact.
  • motricitate fină- aici trebuie să mai exersăm. Vestea bună este că ea a început să-mi ceară să exerseze  acasă semnele  și literele pe care  le face la grădi.
  • social, ea este un copil extrem de cuminte și e o excepție de la regulă în general. Se joacă în lume ei și nu e proactivă în a răspunde. După feedback-lui Oanei am analizat serios abilitățiile ei sociale și cunoscându-ne copilul câteva din  îngrijorările  Oanei nu le considerăm a fi reale. Am realizat însă că datorită problemelor de  vorbire, ea evită să vorbească mai mult în public și să fie mai proactivă.

Prințesa a considerat că a fost la un curs, așa se referă la atelierul Oanei și i-a plăcut și cum am început să mă ingrijorez eu pe aspectele de mai sus, ea a devenit mai vorbareață, mai socială cu copiii fară să i zic eu ceva. O duc acum și la un curs de dezvoltare prin teatru și îi place să se joace de-a spectacolul. Face ore de logopedie la grădi și în weekend. Se văd deja progrese și vinerea trecută când am luat-o de la grădi era foarte fericită. Vorbise mult cu dna pedagog-logoped și era mult mai încrezătoate în propiile puteri. Sincer, la cât de echilibrat îmi consider că e copilul  meu, nu mă gândeam că ar avea o temere doar că nu pronunță corect!

sursapozacontinuu

Oricât de atentă aș zice eu că sunt cu educația, îmi scapă lucruri de care nu știu! Faptul că Oana mi-a spus părerea ei, m-a făcut să acționez pe zonele unde înainte nu eram conștientă că sunt probleme. De când am început să mă agit și Prințesa mea parcă s-a mai schimbat în bine, parcă a realizat și ea unde trebuie să lucreze. Și acest lucru, fără să-i explicăm exact ce a fost atunci cu 3 zile. E grăitor ca ea se referă la atelier, ca la un curs!

Nu am scris rândurile de mai sus ca publicitate, am scris că mă gâdesc că poate vă ajută experiența mea și vă dă idei. Aș rezuma astfel:

Aveți încredere în copilul vostru și în skill-urile voastre de parinți imperfecți! Dacă veți cauta să fiți mai buni ca parinți, veți găsi o cale la orice problemă! 

Acceptați feedback-ul despre copiii voștri, căutați-l și analizați-l din perspectiva părintelui ce ii vrea binele copilului și-l cunoște cel mai bine!

Articole utile:

Sfaturi pentru copiii 6-12 ani

Rechizite-clasa pregatitoare

Vreau teme și nu vreau un copil de nota 10!

SuV-am mai povestit eu de piticii mei cu educația! Recent am avut privilegiu și marea șansă să particip la un atelier  aplicat, organizat de Oana Moraru, despre copiii între 6-12 ani.

Eu cu Prințesa suntem înainte de 6 ani și în toamnă vom intra la școală. Am ales să mă pregătesc pentru ceva ce nu am experimentat încă. A fost foarte util să o ascult pe Oana, mi-a confirmat câteva idei pe care le avea, m-am liniștit cumva și am realizat cum e mai bine să ne comportăm cu un școlar în clasele primare. Sistemul educațional e clar ca nu-l putem schimba, însă familia este cea care trebuie să suplinească și să participe activ la educația copilului.

scoala

Am sa redau câteva din ideile cu care  am ramas după acest atelier. Pe viitor vreau să-mi duc copiii la diverse evaluari pe care le organizeaza Vocea Parinților, doar pentru a vedea unde ar trebui să lucrez cu copilul sau să-mi valideze ce facem bine.

E normal ca părinți, să avem nelinisti și nesiguranțe. Cumva trebuie să le constientizăm, să le digerăm și să fim încrezători că vom găsi soluția! Noi suntem singuri care putem contrabalansa ce viața ne ofera sau sistemul. Referitor la sistemul nostru de educație eu sunt optimistă, pentru că pănă acum mi-am facut telemele, m-am interesat, am studiat oameni si școli și a fost ok. Aici-cum am ales gradinița, aici-cum am ales școala.

Copiii între 6-12 ani au nevoie de povești, de joc de rol pentru a învața. Joaca îi face fericiți indiferent de probleme sau mediul social și au o capacitate uimitoare de a-și găsi libertatea interioară. Noi adultii putem învăța multe depre copii doar urmarindu-i cum se joacă, cum interacționează, cum își folosesc trupul și cuvintele.

Dacă vrem să ne facem viața mai ușoară, trebuie să renunțăm la nevoia de a controla tot, mai ales să ne controlăm copiii. Fiecare copil vine pe lume cu propia voce si personalitate, iar nevoie mea de control nu trebuie sa existe. In plus, trebuie să ne luptam cu instictul de a ne compara copiii cu alții. Atfel de comparații ne fac rău și nou și copiilor noștri. Ambiția adulțiilor  trebuie să fie ca un exemplu, nu ca o impunere asupra acțiunilor copiilor noștri. Pe termen lung ambițiile noastre, pot doar dăuna echilibrului emoțional al viitorilor adulți.

E musai, să ne lasăm copii sa-și trăiască prezentul și să învețe să fie relaxați în  trăirea momentului. Dacă îi facem să alerge dupa premii din viitor, le răpim prezentul și nu vor știi cum să fie fericiți.

Până la 6 ani, copiii au o stare interioară de libertate mult mai puternica decât a noastra. Ar trebui să ne ghidam după principiul nu vreau copilul sa fie cum vreau eu,  vreau sa fie cum e creat el!  Atenția la copil si la emotiile lui, constrangerilele noastre asupra lor pot determina emoții ce vor dainui peste anii și vor aparea mai puternic negative la adult. Singura sursă de fericire: să traim in prezent cu copilul si să întelegem copilul, fără să-l fracturam emoțional.

Cum amornizam clasa și acasă, fară să-i fracturam identitatea? Integrând controlul, rutina, cu te vâd, știu cine ești, știu vocea ta!

Ce inseamna sa învețe bine? Avem trei cuvinte de memorat: remembering, understanding, appling,

Cum avem și noi dovezi în viața de zi cu zi, un copil de nota 10 nu e garantat și un adult de succes. Sistemul nostru educațional este pliat pe societea noastra, însă are mari zone unde nu este eficient. Eu nu vreau să am un copil de nota 10! Eu vreau să am un copil care să fie creativ, să fie preocupat să citească, să fie curios, să caute cînd nu știe ceva și să înteleagă că el va excela acolo unde va vrea el. Copii trebuie să învețe că sunt zile si zile, când suntem mai deștepti, cand suntem mai proști, când nu suntem in forma maximă.

În jurul vârstei de 12 ani, copilul se reinventeaza și are o problema de opoziție. E o cădere buna, se reoganizeaza personalitatea copilului. De reținut că și plictiseala este un lucru bun. Copilul care se lupta singur cu plictiseala, va găsi o idee care să nu-l mai plictisească. Dându-i telefonul sau tableta, îl oprim din exercițiu de creație și găndire.

6-8  ani este perioada propice pentru joc și bună dispoziție.  Clasele 0-2, sunt pentru a învăță și asimila cititul și scrisul. Îmi pare rău să vă subliniez, dar copilul nu e mai deștept dacă învață să scrie și să citească mai devreme, uneori acest avans se transformă într-un dezavantaj. Dacă nu vine natural cititul e inutil la gradiniță! De la clasa 3-a, cititul devine instrument de cunoaștere. In primii doi ani de scoala, e important ca școala să conlucreze cu familia.

Concursurile individuale în clasele primare sunt dăunatoare. Un copil la această vârstă poate fi doborât emoțional de 2 eșecuri consecutive. Deci presiunea concursurilor trebuie exclusă și gestionată cu mare atenție. Consursurile de echipă sunt ok. Un adevarat olimpic, se definește dupa 12 ani. Atunci se văd copiii care într-adevar au o  gândire și întelegere superioară.

O altă recomandare a fost pentru acesta categorie de vârstă, să vorbim în fiecare zi de proiecte, natura, cosmos. Să citim în fiecare zi textulețe. Să recompum în serii diferite/ la diferențe cat mai mare de timp,  poveștile pe care le spunem seara.

Un copil inteligent are trei mari arii educate: controlul emoțiilor, controlul impulsurilor și atenția! Un copil atent în clasă, este un copil care este foarte conțient de corpul său și care a invățat acasă să se îmbrace singur, să se spele singur, etc. Copiii bibiliți nu se bat pentru rezultate academice.

Acasă nu trebuie să acționam ca la școală! Acasă nu acționăm ca o doamnă învațătoare, acasă trebuie să actionăm contrar școlii. Acasă trebui să fie mediul copilul sigur, unde își descarcă emotiile, unde lucreaza individual=teme, unde i se acordă timp să gândescă în ritmul lui, unde se poate exprima. Dacă la șoală a fost certat, acasă eviți în ziua respectivă sa-l cerți. Un copil încăarcat emoțional de acasă, nu v-a avea  rezultate academice și poate reacționa agresiv în clasă.

Alte impresii și idei gasiți și  Mămicaurbană, pisicapesârmă.

 Ca de incheiere cateva ganduri: sunt multe de învațat ca părinți și uneori nu faci fată vieții de zi cu zi! Dar, nu fiecare zi e la fel…. iar omul pe care îl construiești are nevoie să fi atent, să îți dai toată silință să iei deciziile corecte. Dacă o facem la muncă, o facem pentru prieteni, o facem pentru faimă, de ce nu am face-o și pentru copiii noști?! Știu că sunt multe necunoscute și că uneori e mai simplu să te minți că nu poți schimba ceva, sau că e copilul deștept….dar riști!

Multumesc  mult ParentinPR  și Oana Moraru pentru oportunitatea pe care mi-ați oferit-o!

 

Educația unui copil nu exclude educația ta!

Fiecare părinte are tipologia proprie și „piticii” săi! Al meu este piticul cu educația! Cred cu tărie că eduția copiilor în primii ani de viață este foarte importantă și nu se rezumă doar la gradinită și școală, ci și la inteligența emoțională: cum să-si gestioneze emoțiile, cum să gestioneze o criză, cum să-și recunoască ce simte, cum să învețe să definească ce vrea, cum să vadă alternative și să gasească soluții….cum să se exprime liber și încrezător în parerile lui.

Nu mulți parinți sunt atențti la aceste detalii! Și când varianta cea mai rapidă de învațare este prin imitare, părintele devine un exemplu. Deci, părintele trebuie să aibă grijă ce îi arată copilului și cât de mult se explorează și pe sine.

Tot legat de inteligenta emotională ține și cum alegi școala implicit mediu social al copilului, sau cum îi alegi educatorii, sau cum Iei diverse decizii în obstacolele emotionale pe care  le întâlnește la gradiniță sau școală.  Nu există că nu poti să alegi, poti măcar să încerci!

Eu am ales gradinița chiar dacă este la ceva depărtare de casă, am ales sfaturile directoarei pentru ca era un pedagog din punctul meu de vedere și nu regret nici o clipă că al meu copil nu face 10 minute până la grădiniță! Și e de stat  gradinița și surclaseză multe gradinite private!

Am ales școala și după mediul social istoric (ce fel de parinți iși duc copii acolo, cum este clasata între părinti, cum e directorul școlii, cum se îmbraca copiii la scoală). Ați fi uimiti câte poti descoperi despre o școală dacă esti atent la anumite detalii lumești. Am studiat fenomenul cam 2 ani, m-am interesant in stanga și în dreapta….ați fi uimiți ce afli și despre parinți în felul în care aleg școal unui copil. Până la urmă dacă poți alege orice mic detaliu din educația copilului tău,de ce să nu o faci?! Te poți scuti de diverse in viitor!

Am emoții pentru Prințesă  la toamnă-clasa pregătitoaere și încerc să mă pregătesc cumva! Sunt consțientă că provocările vor fi mai mari și mai greu de gestionat. Până acum am mers pe bunul meu simț, pe experientă în lucrul cu oamenii și pe inteligența mea emoțională. Însă acum cred că orice curs mă poate ajuta. Și încerc să mă pregătesc așs cum mă pricep.

O  urmăresc de mult pe Oana Moraru și mi  se pare un mentor foarte bun pentru activitatea mea de educație. Avem nevoie de ea si de idele ei,să putem transforma sistemul nostru de învățamant. Am vrut la un moment dat sa merg cu Prințesa să o evalueze ca tipologie de învățare și cum aș putea eu să o ajut să-și folosească cât mai mult din potențial. Este important  în școala primară cum se educă copilul să învețe pentru că mai tarziu să  poată înflori. De aceea un alt motiv în alegerea școlii a fost: presiune cât mai puțină dar cu rezultate peste medie! Și da există așa ceva!

Nu am reușit să ajung la ea și apoi am reușit să mă descurc  cu gradinita :). Pentru Madam Furlifus cred că aceiasi educatoare este un noroc pe care il am!  Sunt doua personalități diferite, dar am văzut că funcționează pentru ambele tipuri: introvertit și extrovertit.

Mă bucur însă că voi avea ocazia să mă sfatuiescpe tema școlarilor între 6-12 ani cu Oana Moraru in Atelierele aplicate pentru părinti și pedagogi pe care  le organizeaza în București și în țară!

Vi le recomand cu caldură și credeti-mă că stilul ei de pedagog este rar întalnit în zona noastra mioritică! Chiar dacă considerați că nu aveti timp, vă poate ajuta să vă întelegeți mai bine copilul și să îl ajutați…vă pregatiți pentru viitor sau prezent, important este să vă pregatiți cumva și să mergeți în educația copilului facută de voi și nu de cum era pe vremea mea…sau cum era pe vremea bunicilor noștri! Dacă vrem să schimbăm ceva în sistemul nostru educational, ne schimbăm mai întai pe noi și apoi pedagogii copiilor noșsti vor fi nevoiți să ne schimbe!

Pentru atelierul din 26 martie, am 10 vouchere cu reducere de 25% . Cine este interesat/ă, vă rog sa-mi scrieți în privat! Prețul final:300 RON

Aveti detalii mai jos pentru cele 3 ateliere din București:

  • Atelier aplicat Copii între 6 și 12 ani- Anii formativi

http://voceaparintilor.ro/evenimente/ateliere/copiii-intre-6-si-12-ani/copiii-intre-6-si-12-ani-anii-formativi-2.html

bucuresti-newsfeed

  • Atelier aplicat Copii sun 6 ani

http://voceaparintilor.ro/evenimente/ateliere/copiii-sub-6-ani/copiii-sub-6-ani.html

București_26 martie_Oana Moraru_0 -6 ani.png

În mai urmează și un atelier pentru adolescenți, detalii când vor fi publice!

Pentru evenimentele din țară aveți mai jos un program:

17202880_10154375281632043_2945080221303421930_n.jpg

Pentru cei ce  nu vor putea ajunge voi încerca să revin cu un rezumat! Sigur voi lua notițe! 🙂

 

Cum ne pregatim pentru școală-pregătitoare?

Ne-am pregătit de gradintă și acum ne pregatim de scoală! Au fost 3 ani minunați pe care aș vrea să-i mai repetem! Cumva voi mai repeta gradinița cu Madam Furlifus la aceiași adresa și la aceiași doamna educatoare.

La toamnă vom intra cu Prințesa in clasa pregătitoare. Eu de aproximativ 2 ani studiez școlile din punct de vedere logistică și raport calitate/stres/social. Am ajuns la concluzia că în clasele primare mi-aș dori să îi fie drag să-și faca temele și să se indragostească de școală. Acestul lucru înseamnă presiune socială si de prestigiu mai puțină și o învățare echilibrată.

În acest moment știu școala la care aș dori să înscriu copilul. Aștept metodologia pentru anul acesta pe site la ISMB și urmează să cunosc și doamnele învațatoare ce vor prelua clasele pregatitoare la toamnă la școla aleasa. Acest lucru e posibil și datorită gradiniței la care este copilul acum. E important pentru mine să încerc măcar să aleg doamna dupa stilul copilului meu. Adică sa ne întelegem că Prințesa are anumite calitați și să reușeasca să i le dezvolte.

Mie îmi place să planific dacă pot din timp, așa că mă gândesc la rechizite acum. Am facut o listă cu ce mi-ar trebui (o voi valida mai incolo si cu doamna). Am ales anumite site-uri de pe care voi comanda și am pus la numar bucați si pentru acasă și de rezervă. Ca buget, rechizitele fara penar, ghiozdan și echipament sportiv ajung la un 300 ron. Am urmat și cateva din sfaturile Laurei, cu privire la brand-uri optime calitate/pret.

buc
1 Surport acuarele 2
2 Caiet desen 4
3 Cartonase decorative 1
4 Set pensule 2
5 lipici 3
6 pahar pictura 4
7 set bureti pictura 2
8 felicitari 2
9 acuarela 4
10 creioane 2
11 foarfece 3
12 hartie glasata 2
13 hartie creponata 1
14 caiete tip 1 4
15 caiet matematica 4
16 creioaone crayola retractabile 1
17 carioci crayola 1
18 radiera 3
19 set igiena 1
20 alfabetar 1
21 betisoare colorate 2
22 penar 2
23 ghiozdan 1
24 echipament sportiv 1

Ghiozdanul- mi se pare o piesa foarte importantă și pe care aș dori șă o aleg cu cat mai puține personaje imprimate și să fie și troller. Am gasit cateva modele pe aliexpress, pentru ca vreau tip troller și cred ca pot găsi și altceva decât la noi în comerț. Ex

Penar-aici cred ca putem merge pe varianta 2 buc, să nu se plictisească de ele. Un exemplu de ce i-a plăcut Prințesei.

capture
sursa https://www.aliexpress.com/item-img/New-Arrival-Lovely-Cartoon-Three-Decker-Pencil-Box-for-School-High-Quality-Stationery-School-Supply-Free/32741418199.html?spm=2114.10010108.1000017.2.hk21nP#

Pentru aceste două item-uri, încerc să o las pe ea să aleagă dintre anumite modele pe care i le arăt. Momentan suntem la un acord ca îi voi lua etichete si coperți cu ce personaje vrea ea și ghiozdanul va fi cât mai simplu si fara Frozen!

Weekend-ul acesta am fost și la un spectacol de copii al trupei Pam-PamLa școală e ca-n povești. Mi s-a parut util să încep să ne familiarizăm cu termenul de școală. I-a plăcut mult și a invățat ce înseamă notele muzicale, plus ca CD-ul primit cadou m-a ajutat sa-i exemplific stiluri muzicale.Mai greu mi-a fost sa-i explic ce e muzica populara! Și Madam Furlifus a dansat și cantat la spectacol, chiar daca nu a împlinit 3 ani. E un spectacol didactic din multe puncte de vedere, mai ales pentru micii boboci de la toamna.

Eu am ceva emoții de acum și sunt nerăbdătoare să mai trec și eu prin școala. Mie mi-a plăcut și deși aud multe lucruri negative despre sistem, sper ca atidudinea să conteze. Acesta e sistemul, nu se poate schimba de azi pe mâine, încercăm să-l îmbunătațim și să invățăm din orice experiență!

Voi reveni cu progresul nostru în pregătirile pentru toamnă!

p.s Sper să vă placă diacriticile!

 

 

Update proiect mentoring-bullying

Proiectul meu de mentoring se apropie de final. Am ales sa facem cum ne-am priceput, un site pentru adolescentii, unde sa aducem in prim plan diverse zone de interes pentru tineri. Am contribuit si eu in pic la continut ca guest blogger :). Iata un prim articol in care mi-am impartasit experienta mea cu fenomenul de bullying in liceu.

Am terminat liceul acum 16 ani…Am crescut intr-un oras mic, cu putine scolii, cu scoala aproape de casa, cu colegii pe care ii cunoasteam inca de la gradinita.

Cred ca am  avut o copilarie relativ linistita si o adolescent fara prea multe “drame”. Eu de fel am fost un copil mai serios si singura drama reala a fost boala mamei mele, ce m-a facut sa sar peste multe “drame” in adolescenta.

Colectivul din liceu era format dintr-un nucleu constant din clasa I. Aveam colegi pe care ii stiam de o viata. Mi-a placut lucrul acesta si cred ca a influentat si nivelul de agresivitate intre noi.

Eu din gradinita si pana in clasa a 9-a loveam baietii…. da stiu… asa imi aratam dragostea…Tin minte ca in gimnaziu, m-am luat la tranta cu un coleg si norocul meu ca aveam eu mai multa putere ca el. Cred ca am fost sj eu agresiva in acea perioada si doar pentru ca nu stiam cum sa ma comport cu ei. Agresivitatea mea se intampla rar, in pauze, fiind un copil linisit in general si ascultator. Tocilar, gen :)!

La liceu, aveam noi un grup format din baieti si fete, cu care mai ieseam in oras, cu educatie asemanatoare. Aveam si colegi noi, care cumva erau in antiteza cu grupul nostru. Aveam 3-4 colege ce erau noi pentru “nucleu” nostru si ce cumva au facut ele un alt grup. Erau mai rautacioase si uneori 2 dintre ele se luau de o colega. Cand erau prietena cu ea, cand se vorbeau urat si se ironizau la modul urat. Nu imi aduc aminte ca noi sa fi intervenit, dar cred ca cele 2 fete mai agresive se simteau cumva marginalizate pentru ca existau diverse conflicte cu membrii “nucleului” si noi fara sa constientizam le marginalizam si nu le dadeam atentie. Practic erau doua tabere  si cativa colegii care erau neutri. Taberele nu erau foarte clare in mintea mea atunci. Acum constientizez ca a exista si la noi diverse  forme de bullying:

-era nucleul, ce marginaliza noii veniti si pe acei colegi care erau mai agresivi

-erau cele 2 colege agresive cu cativa dintre noi, insa de obicei cand erau rautacioase se reactiona cumva. Chiar daca mie nu mi s-au parut de bagat in seama, cred ca pe colega/prietena lor pe care o targetau in general a afectat-o mai mult.

-a fost o mica bataie intre doi colegi, “cocosul” a simiti necesar sa-si  arate forta, desi stiam cu toti cine era leaderul in clasa

– am fost si eu agresiva uneori prin atitudine si raceala, ce era de fapt doar timiditate. Am avut un coleg de banca care mi-a spus ulterior ca nu-l lasam sa copie de la mine. Nu o faceam intentionat, eram cumva mai defensiva pentru ca nu stiam cum sa vorbesc cu el. Ulterior, el s-a mutat la alt liceu si am inceput sa vorbim mai mult dupa ce nu am mai fost in aceiasi clasa. Am tinut legatura si la facultate, dar din pacate a avut in accident si a murit. Moartea lui m-a marcat si am realizat ca puteam sa fiu mai comunicativa cu el in liceu si astfel sa-l cunosc mai bine.

Cred ca nu ai cum sa nu fi intr-o masura agresiv, cred ca conteaza sa te cunosti cu unii colegi mai de mult si sa legi prieteni ce te pot ajuta sa treci prin toate dramelele liceului. Cred cu tarie ca in adolescenta e normal sa fi timid si trebuie sa inveti sa comunici si sa iesi din “carapace”.
Acum, am copii si ma sperie gandul cum vor gestiona ele  socializarea din clasa. Incerc insa sa le explic ca orice nivel de agresivitate a unui copil e dat de ce se intampla la el in familie si de cata atentie ii dau parintii lui. Un copil agresiv are multe frustrari in spate si la inceput nu e vina lui. De multe ori pentru ca nu stiu sa-si gestioneze invidia, reactioneaza urat catre alti colegi. Insa, in sulfetul lor exista mult mai multa teama decat in al tau!

Timiditatea in liceu nu te defineste ca adult. Decizia, sa lupti si sa-ti menti opiniile  te definesc. Nu te definesc numai note de 10 si haine scumpe. Succesul in viata e mult mai complex decat atat si fiecare si-l poate defini. In plus un copil timid in liceu, poate fi in excelent leader ca adult. Practic inveti din orice experiente si alegerile tale, actiunile tale, iti defines o “coloana vertebrala”.

Uitandu-ma in urma, colegele mai rautacioase nu stiu neaparat daca sunt niste adulti echilibrati sau daca au un success bine definit de ele. Cele mai urate drame nu sunt cele din adolescenta…sunt cele de la maturitate- pentru ca adultul nu se mai poate schimba asa de usor si nu mai are timpul necesar sa se lupte cu sine si cu frustrarile sale! Si cum viata e un cerc, adultul cu multe frustrari transmite mai departe copiilor lui( daca apuca sa aibe), copiii  devin adolescenti… adolescenti agresivi…..cu multe probleme emotionale.

Scoala si copiii mei

Fiecare parinte are dreptul sa faca ce vrea si cum se pricepe cu educatia copiiilor lui. Ce functioneaza pentru noi,  poate nu functioneaza pentru altii.

Noi  momentan suntem la capitolul gradinita. Am cautat gradinita potrivita, m-am sfatuit, am intrebat si am incercat sa nu implic norocul sau comoditatea in alegerea gradinitei si a educatoarei pentru Printesa. Pana acum am fost multumite de sistemul de stat si de alegerea facuta.

Nu e cea mai comoda locatie (nu e langa casa), dar dupa cum reactioneaza cea mare la mediu si la educatoare e o alegere  corecta. V-am mai spus ca vad in Printesa, gesturi, experesii, atitudini preluate de la doamna educatoare si nici una nu ma deranjeaza. Nu arunc o avere pe banii dati la gradinitia si suntem un colectiv echilibrat de familii.

Imi place sa-mi duc copilul la gradinita, sa-l iau de acolo si sa-l vad vessel in general. Cumva cred ca-I face bine si se atenueaza lipsa mea din viata ei, in timpul zilei.

Voi fi  noastalgica dupa grupa Printesei si ma impac cu gandul ca mai am un copil pe care sa-l duc la gradinita. Sper din tot sufletul sa ramana in sistemul de stat doamna, sa o mai prind 3 ani :).

Stiu ca scoala va veni cu alte provocari dar tot am inceput de vreo 2 ani sa analizez scoli primare, tot incerc sa ma asigur ca invatatoarea va fi ok. Poate nu voi reusi asa de bine ca la gradinita, insa acestul  lucru nu inseamna ca nu trebuie sa incerc. Pana la urma, noi suntem suma alegerilor noastre si imi doresc sa gresesc cat mai putin in alegeririle pe care le fac pentru copilul meu.

Stiu ca se disputa mult zilele acestea despre homescholling. E o varianta, o varianta care poate fi buna pentru o anumita familie, pentru anumiti factori. E o varianta pentru cine este nemultumit de sistemul noastru de invatamant si care a incercat sa se lupte cu el si sa se adapteze. Pana la urma viata e o adaptare si o supravietuire in functie de factorii pe care ii ai la indemana. Sa compari Romania cu alta tara, e ca si cum ai compara mere cu pere! Nu ma intelegeti gresit, e un sistem functional cu multe probleme, insa credeti-ma ca nimic nu e perfect in lumea aceasta si decat sa te plangi  ca nu e asa si nu e asa, mai bine ai lupta cum te pricepi mai bine, chiar si cu alegerea de homeschooling.

Daca doriti sa aprofundati subiectul exista un studiu pe care il puteti accesa:

Studiul Homescholling-ul în România 2016 desfășurat de MKOR Consulting a condus la o serie de concluzii cel puțin interesante, vis-a-vis de acest tip de educație, atât de controversat. Studiul a fost derulat între 19 și 22 septembrie 2016, sub forma unui sondaj de opinie online, având un număr de 1,710 respondenți.”

Cu nebunia Disney la cumparaturi

Cand am crezut ca noi am scapat de nebunia Frozen, hop si Printesa:

-Mami, vreau si eu o papusa Elsa si Ana si sirena stralucitoare!

-De unde stii mami, de ele?

– De la gradi…

Pana acum 2-3 luni, nu prea eram interesate de Frozen, am vrut sa-i arat desenele nu parea interesata. Dupa ce a vazut probabil  la gradi si ceva din desene( pentru ca stie povestea ), ne-a innebunit cu Elsa si Ana si sirena stralucitoare( care e Ariel, musai cu par rosu ).

Si am evoluat….acum prin casa pe langa spectacolele Zurli, se imbraca cu camasa mea de noapte si canta „Let it go!”. Pana m-am prins eu ce canta a durat  un pic pentru ca auzeam: „aigo! aigo!” 🙂 . Vrea sa se uite la desene, cantecele cu tot ce tine de Frozen si printesele Disney.

La gradinita vrea sa se imbrace numai in rochite: una este cand se transforma in Sofia  I( nu are nici o legatura cu originalul, e cu bulinute si are un pandantiv cu floare), una este cand se transforma in Zana Buna. La toate rochitele „asorteaza” o bentita cu fundita cu buline( care e deja murdara de atata purtat dar nu prea vrea sa renunte la ea). Eu una ma bucur de rochite si de gesturile ei de printesa !

Cautand sa-i cumparam ce isi dorea, ne-a orientat spre online pentru ca orice are licenta Disney are si un adaos comercial mai mare in magazine. Eu pana acum nu i-am cumparat haine pe tematica si nici nu intentionez. Mi se pare ca nu da originalitate personalitatii copilului si il duce in anonimat( daca toti isi cumpara). Mi-am promis ca o vom duce intr-o excursie unde sa se bucure de original si de un makeover de printesa Disney. Insa ii cumpar diverse papusi sau accesorii personalizate.

Pe online am descoperit magazinul Zambirici.ro. In sectiunea lor de Gradinita si Scoala, am vazut multe lucruri pe care le-am pus la Favorites pentru cand vom facem cumparaturile in noul an scolar, printre care si o cutie de sandwich Frozen. Cred ca Printesa ar fi incantata si  de gentutele personalizate.  Am vazut cateva modele pe care si eu le-as purta :). Ei comercializeaza o gama diversificata de produse cu licenta Disney din categoria Gradinita si Scoala.   Puteti gasi cele mai noi produse cu urmatoarele personaje din desenele animate Frozen, Violetta, Minions, Mickey, Cars, Angry Birds, Turtles, Mia and Me, Minnie, Sofia Intai, Doctorita Plusica, Hello Kitty, Spiderman, Star Wars .  Am vazut si accesorii pentru o petrecere tematica Frozen.  Ii  puteti gasi si pe FB sau  la adresa: Str. Istriei nr 1A, Bucuresti, Sector 3. In plus daca sunteti fani exista si lenjerii de pat personalizate. O groaza de minunatii, banii sa ai :)!

gentuta-retro-disney-printesa-sofia-intai-17686-1
Urmatorul cadou pe care mi-l voi face…bine si una pentru Printesa 🙂

Cred ca si la acesta categorie, echilibrul este cheia succesului. Nu intetionam sa-i cumpar tot ce ii apare in vizor, pentru ca peste 2 zile se plictiseste, insa cateva lucruri poate sa aiba. Sa vedem cum ne vom descurca la alegerea rechizitelor scolare pe care eu le-as prefera nepersonalizate. Mai avem insa pana atunci asa ca momentan ne distram si ne educam.

Da , cred ca trebuie sa avem si o educatie in ceea ce priveste cumparaturile, dorintele copilului si alegerile pe care le face. Nu toate in acelasi timp, trebuie sa aleaga din ce isi doreste pentru ca nu poate avea tot ce vede. Pana acum, recunosc Printesa e  decenta in dorinte si exprimarea lor. E chiar cuminte, dar invata repede unde „sa apese” cand isi doreste ceva mult :).

Have fun shopping 🙂 !