Pentru orice părinte, operațiunea „olița” este un stres și o minune când într-un final începe copilul să utlizez mai puține scutece de unică folosință.

Am  mai scris aici despre prima mea experiență. Acum după a doua experiență, mă simt înțeleptă 🙂 și aș darnică să împartăsesc cu voi câteva lucruri. 🙂

  1. Nu stresati copilul, nu-l certați, nu-l manipulați! Aveți răbadare!

In jurul vârstei de 2 ani-2 ani jumatate, copilul e pregatic fizic și psihic să-și controleze mușchi pentru funcțiile 1 și 2. La primul copil, puterea exemplului este importantă, colectivitatea îi învață cel mai repede- proces complet dupa 1 an si 4 luni. La al doilea copil merge mult mai repede, pentru că vede la primul-proces complet dupa 1 an.

Prințesa, a dat înapoi când începusem să o cert și Madam Furlifus pentru că eram eu stresată și refuză să facă nr. 2 la olița. Abia dupa ce am devenit eu mai relaxata și mai răbdătoare, nu a mai cerut scutec pentru nr. 2. Adică, ea aștepta pană vedeam eu acasă seara și îmi cerea să-i pun scutec pentru nr.2!

2. Procesul trebuie prezentat normal, fară prea multe lucruri de pus în scenă!

Olită simplă sau colac reductor sunt suficiente.  Copilul trebuie să fie pregătit atât fizic, cât și mental. Aceste doua momente nu coincid  în general și emoțiile din familie pot influența momentul în care cel mic/ă se vor simți confortabil cu noua schimbare.

Prințesa a învățat prin repetiția zilnică în jur de 3 ani, prin adaptarea la grădiniță și a conștientizat singură că nu mai trebuie să facă noaptea în pat. Și când se mai întampla, era doar un accident și nu o certam. Copilul introvertit are nevoie de încurajare și să vădă că familia îl susține.

Madam Furlifus a învâțat prin exemplu surorii ei pe la vârsta de 2 ani jumătate, a desprins repede ce poate să facă și a realizat cu timpul că nu e o joacă. Pentru a ne atrage atenția și a o laudă, s-a adaptat mai rapid. Nr 2 la oliță a fost întârziat datorită unui stres familial.  Un copil extrovertit învață repede și dacă are un exemplu în familie devine o competiție!

3. Nu lasați familia  sau prietenii, să-i faci să se simtă prost că nu fac încă la oliță!

Cum ar fi să vi să zică zilnic că nu puteți face ceva?! Rușinea poate crea un automatism, dar nu învață, iar trauma psihică persistă în timp.

Keep it simple and relax! Procesul nu e complicat, trebuie doar răbdare și perseverentă. Nu sunteți părinți mai puțini buni dacă copilul nu face la olită la 3 ani. Am consultat și un psiholog și mi-a spus ca e ok să poarte scutece și la 4 ani! Important e ca procesul să se întample cănd sunt pregătiți și psihic. Setați-vă  că mai important e să aveți un copil fericit decât unul rușinat!

A fost un moment frumos când am realizat că am doi copii care nu mai folosesc scutece de unică folosință, că drumurile cu mașina vor fi mai puțin stresante din acest punct de vedere, că voi putea cheltui banii de scutece pe altceva! 🙂

Vă doresc să aveți și voi parte cât mai rapid de momentul de final în care realizați că ați scăpat de scutece! 🙂

olita-toily-olita-transformabila-in-scara-pentru-vasul-de-toaleta-litaf

 

4 comments on “Câteva lucruri întelepte despre oliță”

  1. Isabella refuză să stea pe oliță, sau pe toaletă. Însă nu dă drumul la pipilică dacă nu are scutec. Când este fără scutec mă anunță că vrea să facă pipi și așteaptă să-i îi pun scutec. Apoi face și trage de el să i-l scot. Noaptea doarme mereu cu scutec. Are abia 16 luni și se poate ține. Recunosc că o țin fără scutec de când a început să meargă. Adică de 4 luni :).

  2. Eu am incercat toate variantele posibile cu Alex. L-am pus la oala de la 1 an. Dimineata si dupa ce isi facea somnul de amiaza era regula sa-l pun la oala. Apoi am tot incercat sa speculez momentele in care scremea pt. 2. Am mai nimerit, am mai dar rateuri. La 1 an si 5 luni am incercat eu o mare scapare de scutece, dar s-a dovedit ca nu a fost suficient de pregatit pt. asta. Anul acesta, la 2 ani si 1 luna am reusit performanta de a-l dezvata complet de scutece. A mai avut apoi accidente, dar rare. In schimb sunt mereu pregatita cu inca un rand de haine de schimb, pentru orice eventualitate.
    Dar eu ce putin nu am putut ramane indiferenta la acele mamici care si-au dezvatat copiii de scutece pe la 1,5 ani. Mie nu mi-a iesit.

    • Buna Mihaela, te-ai chinuit ceva! Bravo ca esti pregatita! Eu recunosc ca am preferat sa fie mai simplu si mai tarziu. Cred ca conteaza procesul in sine cat de lin este si nu cat de devreme il dezveti. E mai mult presiunea noastra a adultilor, copii au timeing-ul lor.

Lasă un răspuns