Categorie: Personal

Fetele mele și Dorothy

Săptamâna trecută, după multă tuse și răceli, am primit o surpriză care mi-a plăcut: foarte mult sclipici cu o provocare și cartea „Vrăjitorul dinOz” fară imagini. Jur, că în ziua aceea numai să văd cartea și să îmi inchipui cum îmi voi face o pereche de balerini a la Dororty, mi-a dat o energie bună și m-a ajutat să ajung acasă veselă!

IMG_1417

De vineri pană când am reușit să mă adun duminică după virusul din această zi de toamnă, fetele mele din dotare m-au terorizat!

– Când facem proiectul? Câââââând? (a se întelege când punem ne jucăm cu sclipiciul roșu), pentru Prințesă orice este art&cfrat e un proiect.

-Ai promis că azi! Ai promis că acum! (a se înțelege manipulare/negociere)

-Stați un pic! Voi știti de ce mami vrea pantofi roșii cu sclipici?

-Da, vrei să fii și tu ca Dorothy, zise Prințesa (6 ani)!

-Vrei să fii la moda, zise Madam Furlifus (3ani)!

-Cine e Dorothy, întreb eu pentru că știam foarte bine că cea mare e familiarizată cu povestea?

-Cum mami, nu știi? se miră Prințesa! Stai să-ți explic….aaaaaah…Dorothy este o fetiță ce a zburat cu casa ei magică…

-Mami, e cu un leu fricos care vroia sa fie ca mine curajos!, intevine Madam Furlifus

-Ilincaaaaaaaa, nu mă mai întrerupe, eu vorbesc acum!!!!!

-Mami, relua Prințesa… Dorothy pleacă cu casa ei magică să-și ajute prietenii și pe Vrăjitorul din OZ. Ea și Toto… adică cătelul ei… trec prin tot felul de peripeții și sunt foarte curajoși, nimicesc o vrăjitoare și se întâlnesc cu Leul, Omul de Tinichea și Sperietoarea de Ciori. După ce fac dreptate, Zâna Bună le dă cadou ce își doreau: curaj pentru leu, creier pentru Sperietoare și inimă pentru Omul de Tinichea.

-Aha.. și cu patofii tot nu înțeleg?

-Mami….. pantofii sunt de la Zâna Bună pentru Dorothy, pentru că a fost curajoasă și bună și s-a luptat cu Vrăjitoarea cea Rea!

-Am înțeles!

– Mami, mami….eu vreu să fiu leu să fiu curajoasă! sări Madam Furlifus repede să completeze.

Bineînteles că domnișoarele mele deja văzuseră “Dorothy și Vrăjitorul din Oz” care a început din 16 octombrie și se poate vedea de luni până vineri, de la ora 20.35. Cât au stat pe acasă răcite s-au updatat la noutățile de pe Boomerang! 🙂

Ca să nu lungesc povestea, sunt mândră de noii mei balerini, toată casa inclusiv pisicile sunt  pline de sclipici roșu și nouă, fetelor, ne place!  M-am uitat și eu un pic la serial (e mica mea plăcere să mă uit la desene animate cu cele mici) și vă recomand să-l vedeți dar musai după ce cei mici vă povestesc povestea inițială, pentru că serialul este o continuare practic.

IMG_1441

 

IMG_1423

 P.S Sper să-mi aducă un concediu condurii mei roșii! Oare de câte ori să-i lovesc, să mi se îndeplinească dorința?

 

Madam Furlifus la 3 ani

Madam Furlifus a împlinit 3 ani. A crescut și noi ne tot minunăm de ea și de personalitatea ei.

Merge la grădiniță și e un copil curajos și sociabil. Mă așteptam să fie mult mai neastâmpărată dar se pare că e un copil cuminte…cu mici nervi doar dacă e obosită.

Citeam experiență cu Prințesa la 3 ani și pot spune că la al doilea copil nu mai esți așa stresată, ești mai relaxată când îi organizezi petreceri. Observ odată cu trecerea timpului, devin mai cu experiență! E  o strare pe care mi-o doream din primele zile de parenting dar care mi-a cam luat 5 ani si 2 copii să o realizez corect :).

Pentru aniversarea de 3 ani, m-am gândit să-i fac o mică petrecere la un loc de joacă. Cum nu-mi plac locurile de joacă normale și caut tot timpul o experiență altfel și să ne încadrăm în buget. Am tot reușit să le sărbătoresc altfel și anii trecuți! Pentru anul acesta am ales locația La Iris.

M-am gândit că nu scap de un loc de joacă şi că aş putea invita  câţiva colegi de la grădiniţă. La un moment dat  prin newsfeed îmi aparuse La Iris, părea interesant şi l-am reţinut. Locaţia este deosebită, lângă Grădina Botanică şi propietarii au pus tot sufletul în organizare şi design-ul locației. Nu are  clasica „inchisoare tunelară” pe care eu nu  o suport şi are un loc separat pentru părinţi. Cafeneaua pentru parinţi merită în orice moment vizitată, pentru că acolo au strâns amintiri din copilaria de la Iaşi, obiecte dragi ale familiei lor şi multă creativitate.Mi-au dat cîteva idei pentru a face şi acasă câteva obiecte!

Deci, copii s-au jucat jos şi noi ne-am straduit să stam cât mai mult sus la o cafea şi câteva fursecuri aduse de mine. Am luat 10 meniuri pentru copii  şi o animatoare. Prinţesa Ana a fost printre cele mai bune animatoare  pe care le-am văzut eu până acum. Chiar am apreciat cu câtă căldură comunica cu copiii. Madam Furfifus a fost foarte emotionată când era centrul atenţiei şi când i-am cântat „La mulţi ani”! Pentru mine, a fost o nouă faţă a personalităţii ei, pentru că e o tot vedeam curajoasă şi kamikaze. Ea e încă bebelușul meu care a mai crescut, care mă pupă de mă albește și care e delicioasă când se joacă de a Șopi sau Bufnița (mare fană Eroii in pijamale)!

Copii s-au distrat şi cei de la locul de joacă au fost foarte profi. Erau acolo ori de câte ori am avut nevoie. Chiar au reuşit să porţioneze un tort mic la 20 de persoane! Eu am făcut cumva greşit comanda, însă nu am făcut risipă :).

Acum scriind îmi dau seama că am uitat să le dau câte un mic cadou la invitaţi aşa cum obişnuiam să fac. Data viitore…

Pe cei de La Iris, ii găsiţi şi pe FB. Le multumesc frumos pentru dăruire şi pentru că au reuşit să creze un altfel de loc de joacă. Sper să le fie bine şi vă recomand cu căldura locaţia.

Mă regăsesc în această toamnă într-un alt capitol al vieții mele, cu doi copii la școală, cu o altă logistică pe cap și cu o dorință să-mi amintesc și când voi fi bătrână de momentele frumoase pe care le trăiesc: când descoper la Madam Furlifus o sensibilitate ascunsă și  căldura cu care spune povești de la grădiniță… iar la Prințesă când descopăr câtă introspecție își face și căt de conștiență e de propriile emoții. ….de la bebelușii mei frumoși ajung în curând la domnișoare de care suntem mândrii cu toții!

 

Ce aș fi făcut diferit: scaunul auto

Nu am știut exact exact ce inseamna  responsabilitate până când nu am avut un copil și nu am realizat că am o viață care depinde de mine. Acesta responsabilitate vine la pachet cu prietena ei „panica”, pe care deși încerc să o controlez, tot mă acapareazâ în diverse momente:)

Unul din locurile unde am diverse scenarii de „panica”,  cu copii mei este mașina. Pentru mine  mașina înseamna: biroul meu mobil fără toaleta :), locul unde îmi petrec o mare parte din timp, un obiect pe care îl mai zgârii, îndoi, un obiect ce se repară, un obiect pe care am ajuns sa învaț să-l parchez și  să-l îndragesc in timp. Între  noi fie vorba: daca eu am reușit să învăț să conduc decent, oricine poate! 🙂

Port încă de la început centura de siguranță, handsfree la telefon, merg în limitele  legale de viteza, insa nu am SIMȚIT niciodata riscurile  la care mă expun, asa cum le-am SIMȚIT când am realizat la ce imi pot expune copilul! Acum văd orice copil stă pe locul din față, orice copil fără centură, orice copil în brațele unui adult… E drept ca nu tot timpul îți poți ține copilul în scaunul auto, însă cred că depinde de noi sa ne asiguram ca suntem cu toții în siguranță.

Deci pentru siguranța, am cumpărat de a lungul vremii mai multe produse: 2 scoici, 2 scaune auto și un înălțător. La câte produse sunt pe piață ai de unde alege și mai tot timpul am ales după buget. Nu am luat cele mai scumpe produse și calculând cred că ar fi fost mai bine să investim într-un singur scaun auto robust, All in One. Ce nu știam atunci și știu acum, este că există scaun auto de la 0 la 12 ani. Și cu siguranță, ar fi avut mai mult confort decât ce am cumpărat noi până acum! Sincer m-aș fi axat mai mult pe un singur scaun și pe confort!  Scoica mi-a fost utilă doar la legănat și de multe ori nu o scoteam din mașină pentru că luam copilul în brațe. Pentru noi nu a avut o valoare prea mare.

O variantă de scau auto all in one ce mi-a plăcut și care ar fi lejer in bugetul celor 5 produse cumparate până acum este scaunul auto Milestone de la Graco.

Câteva caracteristici ce m-au convins:

  • Milestone este un scaun auto All in One, recomandat de la nastere pana la 12 ani (sau 0-36 kg)
  • Milestone poate fi folosit in 3 moduri: scaun auto grupa 0-1 ce se monteaza cu spatele la sensul de mers, scaun auto grupa 1-2 cu prindere in centuri proprii, montat cu fata la sensul de mers, sau inaltator auto cu spatar (grupa 2-3) in care copilul este asigurat prin centura autovehiculului 
  • Tetierea scaunului auto poate fi ajustata pe inaltime cu usurinta, cu o singura mana , intr-una din cele 10 pozitii, crescand practic odata cu copilul. 
  • Lungimea centurilor scaunului se ajusteaza automat atunci cand ajustati pozitia pe inaltime a tetierei, ceea ce simplifica extrem de mult utilizarea scaunului auto Milestone. 
  • Milestone ofera 4 pozitii de inclinare, inclusiv pozitie de somn, fiind astfel un scaun perfect, extrem de confortabil pentru calatoriile cu autovehiculul pe distante lungi. Suportul modular pentru pahar este foarte practic, si permite o mai buna organizare a spatiului de pe bancheta din spate a autovehiculului. 
  • Sistemul de protectie la impact lateral (Side Impact Protection™) este integrat inclusiv la nivelul tetierei pentru ca siguranta copilului sa fie maxima 
  • Sezut captusit cu Spuma ESP (cu memorie) pentru un plus de confort in timpul deplasarilor lungi Graco Milestone are cadrul ranforsat din otel, protejand astfel, ca o platosa copilul in cazul unui eveniment nedorit 
  • Ghidaj intutitiv pentru prinderea in centuri a scaunului in cazul montajului cu spatele la sensul de mers, sau al montajului cu fata la sensul de mers pentru ca fixarea scaunului pe bancheta sa fie perfecta. 
  • Huse detasabile, lavabile la masina la maxim 40°C, fara stoarcere. 19_3

O vacanța și două surori

În vara aceasta, a fost prima vacanță în afara țării cu cele doua fete din familie. Am așteptat să crească un pic și cea mică, pentru a nu avea diverse „drame” și pentru familia noastră a fost bine. Am reușit să fim relaxați, copiii fericiți și fară prea multe stresuri.

Pentru vacanță am ales un hotel de familie, liniștit, la mare. Nu contează unde și la ce hotel, contează ca am  fost toți 4. Cele două prințese-3 ani si 6 ani, au fost foarte cuminți pentru un drum de 10-11 ore. La întoarcere au fost chiar 14 ore, am prins o furtună destul de agresivă.

În această vacanță familială, am avut multe gânduri, multe observați și cel mai important pentru sufletul meu, am avut două surori.

Prințesa avea în general grija de Madam Furlifus când mergeau la joacă afară. O veghea când erau mai mulți copii și se jucau împreună când nu erau copii care să vorbească română. Când erau în piscină, erau una după alta și cea mare m-a uimit când cauta soluții să o ajute să iasă din piscină pe cea mica. A văzut că nu poate să o tragă în sus de pe margine, a intrat in apă și a impins-o!

Acum nu știu cât e meritul educației și cât al personalităților lor, însă de ceva vreme am sentimentul plăcut că sunt surori și se recunosc ca atare.Bonus pentru părinți: se joacă impreuna și așa mai avem și noi timp de relaxare.

Sincer nu am pentru moment o rețetă, nu am sfaturi pentru gestionarea surorilor, am doar inima plină de bucurie și emoție când le văd împreună!

IMG_0755

 

Ieșire de weekend: Piatra Neamț-Durău

Anul acesta am participat ca și suporteri la festivalul sportiv Tare ca piatra, in Piatra Neamț! Foarte tare ce fac oamenii acolo de multi ani, mai exact 12 ediții! Festivalul reunește mai multe discipline sportive: downhill, cross-country xc, skate park, streetball.

Pe noi ne-a interesat concursul de downhill, având un amator in familie un pic accidentat. Traseul e destul de tehnic și spectaculos și am avut ocazia să vedem și copii de 12-14 ani parcurgându-l cu brio!

Din start vă spun că a duce copiii (3 și 6 ani) la astfel de evenimente, mă poate doar ajuta. Am mers pe jos, am urcat pe munte și au văzut lumea în mișcare. Bonus, fetele au susținut concurenții la o zonă spectaculoasă și au fâcut multă gălăgie! Pe Madam Furlifus, chiar o văd sărind pe traseu în câtiva ani! Ea era cea mai activă și neobosită susținătoare!

sursa poza20287207_1382596428484049_5747585172555217332_o

Am mai fost in zona Piatra-Neamț și de fiecare dată mi se pare foarte frumoasă. Anul acesta ne-am cazat la Durău. Drumul București-Durău a fost în jur de 6-7 ore cu opriri, deci merită să mergi  în zonă dacă ai minim un weekend prelungit.

Cazarea a fost foarte ok-Pensiunea Ana din Ceahlau, camera era gen o garsioneră cu baia si dormitorul sus și un mic living cu canapea jos. Bucătăria este foarte bine utilată și am fost încântată de curte și spațiul de joacă pentru copii. Pensiunea e nouă în circuit și o recomand cu căldură! Cred că e o variantă foarte bună și pentru o mini vacanță de iarnă.

Drumul Durău_Piatra Neamț îți ia cam 1 ora și 40 min și e spectaculos cu  barajul Bicazului. În zonă sunt multe obiective de vizitat și trasee montane acesibile și copiilor mai mici. Noi am reușit să vedem Cetatea Neamțului și am fi vrut să facem traseul panâ la Cascada Duruitoarea. E o zonă în care sigur nu te plictisești!

IMG_0226

La întoarcere am trecut și pe la Lacul Roșu, foarte aglomerat-am nimerit la un festival maghiar, am mâncat destul de slăbuț și m-am rugat să nu avem vreo problemă digestivă a doua zi.  Tot pe drumul de întoarcere mi-au făcut cu ochii Baile Tușnad ,care par interesante de vizitat într-un alt weekend.

Ca mâncare, de data aceasta nu am recomandări , că am nimerit destul slab calitativ. Am ratat încă o vizită la Hanul Ancuței, dar mă voi revanșa data viitoare! În zonă se mănâcă foarte bine, însă am fost noi neinspirați în acest an.

La sfârşitul concursului de downhill, seara a avut loc un concert. A fost distractiv să particip pe langă foarte mulţi adolscenţi la acest concert şi să văd că avem multe în comun şi gusturi comune Macanache.  Mai erau câteva persoane mai dupa 30 de ani, dar erau părinţi sau „bone” pentru adoleşcenţii ce se distrau în faţa scenei :).

Am bifat multe în această ieșire mișcare, educație sportivă, educație istorică, educație geografică, răbdare (drumul de întoarcere a fost mai lung pentru că ne-am păcălit cu Valea Prahovei), timp în familie, timp în cuplu, repetiție de jocuri în mașină pentru viitorul concediu :). Toate in 3 zile!

Am uitat…. și distracție generalizată!

 

 

Ieșire de weekend: Vulcanii Noroioși

Cum vă mai distrați copiii în vacanță? Dacă în timpul școlii caut tot feluri de speactacole de teatru sau ateliere, vară încercăm să ieșim din monotonia peisajelor de acasă.

În general noua nu ne  place aglomerația,  nu suntem comozi și ne place să le aratăm copiilor experiențe noi și încercâm să fim mai creativi decât mersul pe Valea Prahovei sau la Constanța.

Astfel, sâmbâtă trecută am plecat din nordul județuli Ilfov spre  Vulcanii Noroioși, jud Buzău planificând să ne întoarcem mai pe seară.  Practic am petrecut 6 ore interesante fără stat în trafic :). Drumul ne-a luat cam 1h 40 minute pe Waze. Se ajunge relativ ușor și mai ai câteva gropi dar nimic de speriat.

Vremea a fost innorată și chiar picura câd am vizitat Vulcanii, însă a fost distractiv. Biletele de intrare sunt la prețuri modice: 1 RON copilul și 4 RON adultul. Există și parcare, 5 RON/zi.

Peisajul este inedit pentru copii și pentru 3 și 6 ani a fost fascinant să le explic care e procesul acestor vulcani: cum iese gazul și împinge la suprafață apa și noroiul. Mi-au pus multe întrebări și faceau comparație cu  cei cu lavă.

La întoarcere puteți poposi la masă la una din varaintele oferite de Sărata Monteoru. Mâncarea e comestibilă, nu grozavă dar noi am găsit o pensiune cu loc de joacă și o tiroliană pentru copii  și am avut o zi liniștită.

Tot în zonă, e un parc de aventură Escapada, am vrut să ajungem dar nu aveau trasee pentru copii sub 4 ani.

vulcanii-noroiosi-foto-5

Deci, am plecat pe la 10.00 si în jur de ora 16.00 eram acasă, a fost interesant și  distractiv, buget mic, copii obosiți, drum fară trafic și bară la bară= quality time in familie.

 

sursa foto

Emoțiile de mamă: final de gradiniță

Las câteva rânduri aici ca într-un jurnal, să-mi pot aminti de emoțiile acestor zile. Eu mă atașez de locuri, de oameni….și m-am atașat de grădinița copilului meu.

Prințesa a terminat ciclul pre-școlar. Au fost 3 ani frumoși, fară incidente, fară drame reale. Cel mai mult cred că apreciez că oamenii din grădiniță au făcut ca Ioana să se simtă emoțional bine. Toții copii o iubesc pe doamna educatoare, pe îngrijitoate, pe doamna directoare.

Mie nu-mi vine să cred că a trect timpul așs de repede! Am plâs un pic la serbare, am plâns un pic și în ultima zi, plâng și acum scriind aceste rânduri. Am încercat să pastrez „încapsulate” momente: cum îi împleteam părul în fiecare zi la gradinită, cum o țineam de mână până la masă, cum fugea din clasă după mine la plecare, cum îmi cerea bomboanele de curaj, cum se pupa cu doamna educatoare înainte de plecare, cântecelul cu vaporul de la serbare…

Nu îmi voi aminti cât de bine făcea bastonase, sau cât de bine spunea un cuvânt în germană! Îmi voi aminti senzați și mirosouri și felul descopeream în fiecare zi ceva din compotamentul ei preluat de la doamna educatoare. Cred că îi sunt foarte recunoscătoare doamnei educatoare pentru emoția cu care mi-a crescut copilul și pentru că a întregit personalitatea unui copil frumos, inteligent și echilibat!

Multumesc, Gradinița 50! Mă bucur foarte mult că voi mai avea o experiență cu copilul numarul 2 de la toamnă! Suntem norocoase că mai avem 3 ani dulci și puri!

gradinita

Cum alegem un costum de baie?

În mai când faceam lista de bagaje necesare pentru vacanța care mă așteaptă în august….așa sunt eu „planning a head” type, m-am uitat peste câteva modele de costum de baie. De atunci, internet-ul și google au reținut căutarea mea și am mereu reclame la costume de baie.

Acum, sunt ceva mai înțeleaptă și ce-mi doresc eu de la costumul de baie  este:

-să-si acopere parțile mai puțin perfecte

-să-mi creioneze un bust susținut

-să nu fie negru, că nu vreau să atrag prea multă căldură

-să fie confortabil

-să fie UȘOR de îmbracat/dezbrăcat

-să fie GRATIS

De ce? Păi sunt o mamă de doi copii, în concediu visul meu este să pot să nu stau cu gura pe ei prea mult, să apuc să stau un pic pe șezlong și să pot face duș singură. Ce fel de părinte responsabil aș fi dacă aș arunca  cu banii pe modele de costum de baie la modă?!

  1. Cheltui bani pe care i-aș putea cheltui pe copiii mei. Gen cum ar fi un costum de baie cu Minnie pentru Madam Furlifus!
  2. Orice costum de baie aș lua, nu mă slabește cu 5 kg și nu mă face mai lucrată la mușchi.
  3. în poză arată frumos, dar pe mine sigur nu ar sta la fel
  4. în concediu nu vreau să stârnesc priviri, ci doar să mă relaxez.

A da și ce îmi mai doresc din concediu, sunt câteva poze  frumoase cu familia. Sigur dacă voi fi relaxată și fericită, voi fi mai fotogenică în poze!

FullSizeRender (2)

Deci, îmi aleg vechiul meu costum de baie cumparat anul trecut! Back-up, am un costum de baie de vreo 7 ani, actual si versatil și în sarcină 🙂 !

 

P.S  Am și eu momentele mele de fashion statments, dar nu mă încarc de la costume de baie sau outfituri pentru concediu. În concediu vreau să mă relaxez și să mă conectez cu familia!

 

Fetele mele, Prințesa și Madam Furlifus

Mă gândeam că de mult nu am mai scris despre cum e cu doi copii! Văd în jurul meu multă teamă dar și o dorință pentru un al doilea copil. E frumos, dar e altă ligă ca organizare și gestionare emoții! Părerea mea!

Prințesa are aproape 6 ani acum, e o fire introvertită, delicată, uneori emotivă, empatică, liniștită, înțeleaptă, fotogenică și o excepție în general. E cea ce o echilibrează pe sora ei și se comportă ca un mentor, fară să o stresăm noi cu sora mai mare. Profesoara ei de germană de la grădi a definit-o ca fiind „un copil special”!

Mă uimește aproape zilnic cu ideiile ei, mă trezește de multe ori și când mă ceartă are argumente, negociează cu mine când vrea ceva și vine cu alternative bune. Mă recunosc în ea și e copilul-ul care m-am pus față în față cu multe dureri. E psihologule meu!

La toamnă începem școala, cu clasa preătitoare! Încerc cât pot să mă asigur că va avea un start bun, e un copil cu potențial și nu vreau să și-l piarda. Trebuie să lucrăm la pronunția de litere, la motricitatea fină și la socializare. Am început deja și văd rezultate. Sper să-i deblochez la școală și ambiția genetică.

Madam Furlifus, are aproape 3 ani. E copilul mic, energic, ambițios, furtunos, atașat de mamă, curajos, extrovertit, sociabil când nu e obosit și atletic. Se exprimă cum poate și îmi dă multă bataie de cap cu modul ei constant de a-mi atrage atenția. Când suntem doar noi două, devine delicată și ascultătoare. Ii plac mașinile și îi e frică de mucă=muscă. E copilul meu cu păr creț și are o dulceață jucăușă în ochișori. E copilul care a avut ambiția nativă să taie singură legume la 2 ani și 8 luni. E nevoie de răbdare cu  ea și multă joacă. Lucruri pe care nu le am în fiecare zi și ea atunci se comportă ca un mic monstruleț.

La toamă va începe grădinița la aceiași educatoare și abia aștept să o văd la grupa mică. Va fi o experientă nouă cu un copil energic!

Relația dintre ele două, e frumoasă și când le văd că se ajută, se joacă împreună în armonie și că cea mare o protejează și o echilibrează uneori pe cea mică, mă gândesc că facem și noi ceva bine! 🙂

Au momente și am momente, când suntem teroriste și avem diverse crize. Cu timpul,  am învâțat să le las să se exprime cum vor și apoi să le liniștesc. La un moment dat plângeam eu și Madam Furlifus văzând că nu-i răspund strigă:

-Ioana, Ioana vino repede! Mami plânge! Vino!

Sau când Madam Furlifus e certată și plânge, Prințesa se duce la ea și o lini;ește și o ajută să vină să-și ceară scuze:

–Ilinca trebuie să-ti ceri scuze, ai să vezi că o să fie bine! Tati nu o să mai fie supărat! Hai că merg cu tine!

Și vin amândouă de  mană si Furlifus timidă:

–Cuze tati, cuze!

Nu e totul perfect, dar cred că acestea vor fi momentele de care îmi voi aminti! A da și de 2 ani cu pereții măzgăliți pentru că Furlifus e creativă și eu nu pot sta în calea expresivității ei!

Vom vedea cum evoluăm când vom fi cu amâdouă la școală! Mi se pare greu de gestionat corect și sper să nu fiim foarte haotici. Sunt la o vârstă acum, în care nu mă satur să le privesc! Să-mi privesc Prințesa mea blândă și bună! Să-mi privesc copilul curajos și creț!

Timpul trece prea repede…și dragostea mea crește!

18558803_1086376871506715_1089500705889532049_o

Școala de blogging-Digital Parents Talk #7

Blogul este singurul meu hobby real, căruia momentan îi pot acorda timp. Îmi place să scriu, îmi place să am o altfel de atitudine decât majoritatea, îmi place să gândesc cu capul meu!

Am început blogul acum vreo 5 ani și ca o reacție la câte informații greșite vedeam online și cât negativism. Am descoperit și o mică comunitate, în creștere- pe atunci erau puține bloguri serioase de parenting și o nișă micuță. La primul eveniment la care am fost invitată, am întâlnit-o pe Ana- Mamica Urbană. Cumva am pătrus cu emoție în această lume și evenimentele offline erau singurele mele deconectări de la noul rol de mamă.

Blogul meu, pe langă avantajele de „tratament” pe care le are uneori și cele materiale, a fost „amicul” care m-a ținut pe linia de plutire mentală în perioada concediului de creștere copil. Binînțeles, pe locul 2 după soțul meu! 🙂

Două lucruri am întipărite din perioada mea de început: ambiția/dăruirea Anei și relaxarea Bogdanei. Între timp lucrurile au mai evoluat și proiectul Anei a devenit Parenting PR, unde împreună cu Lavinia se străduiesc să dezvolte o comunitate și să o educe. Sunt sigură că e multă muncă în spate! După 5 ani, sunt zeci de bloguri pe nișa mea.

Proiectul Parenting PR- Digital Parents Talk, oferă celor ce vor să participe informații despre cum și cu ce se manâcă succesul în zona de blogging. Free of charge!

Sesiunea nr 7, a fost despre Social Media &Content Marketing. Matei Psatta de la OK Insitute ne-a oferit câteva informații relevante despre cum ar trebui să umărim trendurile online și cum ne putem creștem reach-ul.  Vă las aici un link  cu o descriere mai detaliată.

Pentru cei ce participă constant la sesiunile Digital Parents Talck, cred că își fac un mic intership în zona de blogging, adica își pot trece în CV diverse skill-uri, pentru că informațiile sunt foarte concrete și unii ar cere bani buni pe ele. Când voi reuși să-mi pun în aplicare planurile pentru dezvoltarea blogului pe care le am, cu siguranță voi aplică unele informații pe care le am de la acest proiect!

Se vede că nișa noastră crește, ține de fiecare cât de „rezilient” va fi în timp. Faptul că avem acces la multe informații care ne pot ajuta să creștem, e mare lucru! În plus fiind o nișă de părinți, în timp ce noi suntem la curs -copii noștri beneficiează de diverse workshopuri ca cel a Livianei Tane de storytelling și cel de magie al lui Bogdan Muntean.  Încă un mare lucru!

Fiecare scrie și ține un blog din motive personale. Fiecare știe până unde poate aspira să crească și cât timp poate dedica acestui proiect! E bine să știi și teoria chiar dacă pentru moment nu vezi cum ai putea să o aplici în întregime! Mare lucru, să faci o școală de blogging înainte de a prinde avânt!

Înainte de a închide acest articol, o mică observație personala despre numele blogurilor din nișa mea (atât ca cititor, cât și ca om de vânzări): sunt multe bloguri care încep cu mama, mami… se confundă între ele și un brand puternic are nevoie și de o indentitate ușor indentificabilă! De ex: sunt doua denumiri de bloguri care sunt aproape la fel, singura diferență, e plural la unul din cuvinte.

Mulțumim Ana și Lavinia, pentru dăruire și disponibilitatea cu care reușiti să ne aduceti informații 🙂 !

P.S Dgaspc sector 6 și Conacul Golescu sunt doua din surprizele placute din zona de stat a României. Au atât de multe proiecte frumoase pentru copii, încât aș vrea să mă mut în  zonă!