Tekoneko( ep5): Modul de design

Miercurea trecuta am inceput modul de design la Tekoneko.  Am luat Printesa de la gradi si timpul nostru impreuna saptamanal a fost drumul pana la locatia cursului. Ne-am oprit pentru o placinta moldoveneasca si am ajus cu forte noi la Tekoneko.

Printesa a intrat imediat la grupa si s-a straduit din cate am inteles sa fie atenta la explicatiile trainerilor. Au defitint termenul de design thinking și au descoperit  ca „cea mai potrivită metodă pentru îndeplinirea unui proiect este urmărirea unor pași simpli și accesarea resurselor creative. Sarcina provocatoare a fost aceea de a construi o statuie alcătuită dintr-o bucată de lemn, câteva fire de cupru și niște mărgeluțe. Astfel, fiecare și-a creat propria sculptură folosind bormașina pentru a găuri bucățile de lemn și pistolul de lipit pentru a fixa statuia(firele de cupru accesorizate cu mărgeluțe) pe soclu. Ioana a participat activ si a fost foarte atenta la instructiunile explicate. A fost incantată de proiect, a lucrat cu atentie cu bormașina și cu pistolul de lipit. I-a placut sa decoreze statueta si a gasit o modalitate creativa de aranjare a margelelor pe sarma fiind entuziasmata de rezultatul final.”

Ca si feedback de la trainerii dupa curs, a fost ca Printesa s-a familiarizat cu bormasina si pistolul de lipit. Le foloseste cu naturalete, ceea ce la primul curs nu ii era in obicei.  Statuia pe care si-a propus ea sa o faca, era un support pentru margelele mele…. M-a uimit ca stie de exsitenta acestui obiect, noi neavand acasa.

Mai multi copii au iesit dupa curs incantati de ce au facut si exclamand ca mai vor sa stea! La Printesa a devenit normala intrebarea: de ce a durat asa putin!

Ma uitam pe graficele din aplicatia de feedback si la motricitatea fina si grosiera mai avem de munca, insa sunt convinsa ca la cate experiente va avea cu  Tekoneko, rezolva ei problema 🙂 !

 

 

 

 

 

 

Copilul nr 2 in familie

Variante sincere am auzit mai rar despre ce simte o femeie cu copilul nr .2 sau ce simte o familie. Interesul principal este sa afli daca se cearta cu copilul nr. 1…sau daca e mai cuminte ca si copilul nr 1 sau daca ii iubesti la fel….

V-am mai povestit despre aparitia Drei Furlifus in viata noastra. Va prezint un pic si starile sentimentale prin care trec/trecem.

Ca si la primul copil, la mine dragostea a crescut in timp. Ca si la primul copil, primele luni au fost de acomodare si am trecut de la o fiinta pentru care eram responsabila sa supravietuiasca, la o fiinta care mi-a intrat in suflet si de care m-am indragostit iremediabil.

Bun…acum eu ca o mama de copil linistit, echilibrat am trecut si la un copil energic, agil, dezvoltat motric( a se citi ca se urca peste tot si desface tot)! Asa ca sunt provocari noi zilnice cu care am luat cunostinta si ceva mai multi nervi de tinut in frau.

Pana cand Madam Furlifus nu a inceput sa se miste si sa interactioneze cu noi, locul ei in familie nu prea a fost definit si nu ii „recunosteam” personalitatea. Cam asa a fost si la primul copil, doar ca primul avea norocul sa fie „noutate” si nerabdarea sa vezi ce mai face, era mai mare. La copilul nr 2. cunosti procesul bebelusului in natura si doar astepti sa ajunga la  acea  varsta in care sa raspunda cat de cat la comenzi :).

Madam Furlifus are acum 1 an si  3 luni. Are o viteza la mers… de Printesa nu prea  o prinde! Este foarte curioasa si extrovertita. A inceput sa invete sa se certe cu sora sa pe diverse lucruri. Cum se cearta: una tipa si alta plange sau amandoua plang sau amandoua tipa! Distractie! Ca parinte, cred ca varianta sa le lasi pe amandoua sa rezolve problema si sa nu intervii e cea mai corecta dar si cea mai greu de realizat. Nervii uneori isi fac loc singuri si razbat prin vocea ta!

Madam Furlifus scoate sunete asemanatoare cu anumite cuvinte sau  propozitii. Ex: „ceeasta”, aco=acolo, ca=cal, nana=Ioana si are un DA foarte hotarat. Printesa la un moment dat ma intreaba:” Offff….cand incepe sa vorbeasca si Ilinca asta!”

Ele doua se inteleg bine. Pana sa inceapa Furlifus sa se miste, era mai mult o dragoste din spre Printesa spre ea si relativ liniste in casa. Din momentul in care au aceiasi jucarie in vizor, au perioade in care se joaca frumos, zambesc, se iau in brate, alearga si rad si momente in care se cearta. Momentele frumoase sunt mai multe decat certurile.

E uimitor si cum „se cearta” pentru mama si cum cea mica vrea sa copie tot ce face cea mare. Ritmul de invatare a  lui Furlifus este mai mare pentru ca are un exemplu si atunci e foarte simplu.

Locul copilului nr 2 in familie, nu vine odata cu nasterea lui. Vine in timp si completeaza  familia! Mama e bucuroasa ca mai are inca un bebe pe care sa-l admire si care sa mai mentina in familie „deliciile” unui copil mic! In rest este complicat de frumos cu doi copii! 🙂

Furlifus si culorile
Furlifus si culorile

 

Sarbatori fericite!

Iar a mai zburat un an…Nu stiu cand Printesa a ajuns la 4 ani si cand Furlifus a inceput sa fuga prin casa! Ma uit in oglinda si incerc sa ma opresc din viteza cu care imi triaesc  momentan viata. Mi-as dori o telecomanda sa pot opri timpul in loc sau sa inregistrez cumva  tot timpul momentele magice de care am parte!

Sa avem un An Nou plin de clipe memorabile si momente pozitive!

Sarbatori fericite!20151221_161320

O „nebunie” de geanta

Eu am doar  3 „nebunii”  din zona de fashion:  gentile, pantofii si parfumurile. Visez ca intr-o zi dormitorul nostru sa fie jumatate dressing room plin cu rafturi de genti si pantofi. Sotul meu va poate confirma ca alte „nebunii” nu prea am pentru aceasta zona (doar ca nu port negru :)) sipentru aceste nebunii cu cheltui „averi”!

Sunt o persoana destul de practica si fara prea multe „orgolii”. Daca imi place un articol de imbracaminte nu conteaza ca nu e brand. Cand imi aleg  un accesoriu sau articol de imbracaminte conteaza cel mai mult raportul estetic/pret. Apreciez magazinele online sau offline, ce imi ofera ce imi doresc ca si stil si calitate si raman destul de consevatoare. Imi fac viata mult mai simpla cand trebuie sa-mi cumpar ceva si stiu exact de unde sa il/o iau. Merg la sigur  si riscul e minim!

Cu putin ajutor din familie, am cateva genti care imi plac la nebunie si pentru care sunt complimentata.  Ei bine… nu de multe ori „unor doamne bine” le cade fata cand le spun ca nu sunt vreun brand scump si doar o geanta frumoasa si de calitate. Da, e si placerea mea, sa le arat ca exista viata si fara diverse brand-uri la brat :)!

Va prezint noua mea dragoste in materie de genti:

 

geanta_dama_GR00238_PURPLE4jpg_a geanta_dama_GR00238_PURPLE_2jpg_ageanta_dama_GR00238_PURPLE_3jpg_a

E  colorata, incapatoare, iese din tipare si este rezistenta ! Am folosit-o in ultima saptamana si recunosc ca s-a comportat foarte bine la: aruncat pe bancheta din spate, aruncat pe jos in masina, murdarit cu iaurt, murdarit cu oja( pai ce sa fac si eu in timp ce conduc! ), plimbata de pe mana -scaun auto-birou-casa, lovita divers ….deci folosita!

Pe site la chicbags am mai vazut si alte modele dragute.  La cum  a rezistat eroic geanta mea, recomand sa incercati si voi una din gentile de pe site.  Geanta mea chiar arata ca in poza si la un  moment dat printre multe mele lucruri pe care le iau zilnic cu mine, a incaput si echipamentul de balet al Printesei!

Acum Mos Craciun, vezi ca am vazut si niste balerini care se asorteaza :)!

Sarbatorirea de 1an si 4 ani

Anul acesta am avut doua aniversari de copii in familie: cea de 1 an pentru Furlifus si cea de 4 ani pentru Printesa.

Ca in fiecare an va povestesc un pic din ce s-a intamplat( 2ani, 3ani), poate va ajuta cu vreo idee.

Aniversarea de 1 an a unui copil, o consider a fi o aniversare intima cu familia. Copilul e prea mic sa se bucure cu adevarat de vreo petrecere. Cu al doilea copil am tendinta sa fiu mai putin agitata, mai putin axata sa punctez niste momente pentru societate.

Am sarbatorit implinirea a 12 luni de viata pentru Furlifus, la munte cu nasii, Buni si sora mea. In familie, a fost foarte placut!

Pentru aniversarea de 4 ani a drei Printese, am incercat sa ies din „sarbatorirea la locul de joaca”( pe care o consider banala si de aruncat banii pe un loc inchis), sa nu cheltuim prea mult si sa fie altceva in stilul nostru :). Asa ca m-am decis sa invite cativa colegi de la gradinita si prieteni la un spectacol pentru copii si apoi la un ceai.

Printesa si-a ales 4-5 colegi pe care a dorit sa-i invite. Intr-un final au foat doar fete de la gradinita. E intr-o perioada acum, cand descopera diferentele sociale intre baieti si fete si are multe intrebari. A tinut sa invite doar 1 baiat, care nu a putu sa vina. Pe parcusul a doua zile am intrebat- o ce colegii vrea sa invite si ca i-am punctat ca nu se poate razgandi. A inteles destul de usor de ce nu putem invita toata grupa si incerc pe cat posibil in toate deciziile pe care le ia, sa o invat cum sa fie hotarata si sa-si asume ce alege.

Am mers la specatcolul ” Zbor prin povesti” de la Teatrul Ion Creanga( locatie Teatrul Elisabeta- o cladire frumoasa). Noi am mai fost la spectacolele lor de a lungul timpului si ne plac. Mie personal mi-a placut mult: ” Cartierul povestilor„!

Copii au fost incantati de „dansul” actorilor si dupa spectacol s-au jucat un pic pe scena. Spectacolul a fost vizual, cu muzica si fara cuvinte. Copiii trebuiau sa inteleaga povestea celor 2 frati prin ce vad, ce aud si ce simt. Eu zic ca e o experienta interesanta pentru un copil de 4 ani. La gesturile amuzante doar copiii radeau, semn ca adulti nu prea inteleg alte limbaje ale corpului :).

A fost la spectacol si Furlifus. Pentru un copil de 1 an s-a comportat bine, nu era la primul spectacol si stiu ca o captiveaza povestea cam 20 de minute daca vede bine pe scena. Dupa parerea mea nu e nicioadata prea devreme sa mergi cu un copil la teatru sau spectacole. Important este experienta si nu asteptarile tale sa stea cuminte. Cat i-am asteptat pe copii sa ajunga, am vazut multi parinti care intrebau de bilete. Ca si info: luati-va bilete cu vreo 4-5 zile inainte daca vreti sa fiti siguri!

Am cautat o ceainarie draguta prin zona( mi-a recomandat-o sora mea), sa nu mergem foarte mult si am gasit: Rendez vous.  Drumul pana acolo pentru noi a fost foarte placut, fetele s-au tinut toate de mana si lumea se oprea sa le priveasca. Au iesit cateva poze foarte frumoase si expresive pentru varsta de 4ani. La ceainarie, am avut un mic salon doar pentru noi, comandasem cateva gustari, briose si un tort. Am fost placut surprinsa de calitatea lor si m-am bucurat ca tortul a fost foarte bun. Toate produsele aveau gustul de „facut in casa” si tortul nu era foarte dulce si dupa cate am sesizat, fara pontetiator de gust. Personalul ceainariei a fost foarte amabil si saritor. Am sa-i tin minte pentru alte evenimente!

Fetele s-au jucat prin toata ceainaria, s-au jucat de-a facut ceaiul. Am avut noroc ca erau putin clienti. Ca si jucarii, Printesa si-a luat de acasa cateva papusi. Eu nu am insistat pe acest aspect si nu mi s-a parut ca nu s-au distrat. La plecare. Printesa le-a facut cadou o carte pentru colorat. La gradinita de ziua ei, Printesa a dus si in acest an turta dulce dar sub alte forme.

A doua aniversare de 1 an , a fost mai linistita, mai cu putine emotii dar cu mai multa caldura si  relaxare pentru mine.

Prima anivesare de  4ani, a fost mai relaxata dar la fel de agitata pentru mine.  O astept si pe a doua, sa simt si eu fiecare moment si nu doar sa organizez. A da, si la 4 ani incepe sa devina mai greu sa corectez comportamente invate de la gradinita dar nu imposibil :)! Povestin intr-un alt articol.

20151114_110152

20151116_142157

 

Copy-paste feminitatea?

Diverse informatii, cursuri, articole „m-au lovit” cu subiectul feminitatea.  Prima mea reactie?

Ce determina lumea sa creada ca „feminitatea” e un business si de ce in ultima vreme promovarea e mai agresiva? Poate doar acum o vad eu, ca articole pe tema aceasta sunt constant, insa abia acum m-au atins.

Acum ce ar detemina o persoana de sex feminine sa dea bani, sa  fie invatata cum e feminitatea?! De multe ori feminitatea este confundata cu frumusetea. Feminitatea, din punctul meu de vedere, reprezinta un set de atribute pe care specia umana le acorda reprezentantului de sex feminin. Atributele diferea de la societate la societae,  de la o zona geografica la alta.

De ce as da eu banii sa invat sa fiu feminina, daca natura mi-a dat atributele si mi le-a scris in gene?! Teoretic asa este, practic educatia si mediul familial te poate invata mai bine sau mai rau sa ti le descoperi sau sa nu stii ca le ai putea avea. Nu ma gandesc aici de cazurile grave de sanatate care iti pot afecta corpul si mintea. Ma gandesc la persoane uzuale, cu familii sau fara, dar fara prea multe probleme intr-adevar grave.

Pentru o fata,  confirm ca lipsa tatului din educatie sau prezenta sa limitata poate afecta accesul la „feminitatea” sa. Psihologic cu cat iti lipseste tatal mai mult cu atat devi mai baietoasa, iar cand mama si genele nu debordeaza de „delicatete”  nu prea ai cum sa te ghidezi. Acest lucru nu inseamna ca nu poti sa te redescoperi ca personalitate feminina. Trebuie doar sa vrei!

Zilele trecute m-am imbracat cu o rochita culoarea mustarului. Ma simteam extraodinar de bine in ea si incercam sa-mi dau seama de ce? Dupa doi copii si fete :), pot spune ca ma simt in maximul fortelor mele feminine( desi nu am scapat de toate kg in plus). Se vede acest lucru si in culorile garderobei mele si in „curajul”  pe care il am in multe aspecte ale vietii. Ma simteam foarte bine pentru ca, rochita era  primita cadou de la o persoana draga mine si pentru ca avea culoarea mustarului. Culoarea mustarului -creierul meu o indentifica cu mama , cu feminitatea ei. In garderoba mamei mele pe langa mult negru si gri, mustarul era culoarea cea mai curajoasa si pe care o admiram cel mai mult la ea. Aceasta culoare imi da fara sa vreau un sentiment de caldura si unul de dragoste.

rochita

Din baietoasa de mine, a iesit zic eu ceva decent feminin. In evolutia dezvoltarii mele au contat:

  • partenerul de viata care a fost destul de intelept sa ma ajute si sa-mi ofere un feedback referitor la acest subiect. Tin minte ca in anul I de facultate, el m-a invatat cat conteaza sa te hotarasti si sa-ti asumi alegeriile inclusiv cele vestimentare. In primii ani ai relatiei noastre, cand ma complimentau colegele la munca pentru diverse lucruri, eu le spuneam ca am stilist acasa 🙂 !
  • greselile din care am invatat si dorinta mea de a evolua din acest punct de vedere.
  • mediul de la munca
  • calitatile personalitatii mele
  • exemplul mamei, de la ea ma ghidez dupa „simplu si frumos”
  • NASTEREA – pot spune ca doua nasteri au trezit si dezvoltat in mine multe lucruri bune si sentimentale de femeie. Incepi sa intelegi limbajul naturii si al specie tale si multe intrebari isi gasesc raspunsul.

Nu ma intelegiti gresit,  nu detin adevarul absolut, gresesc de multe ori, dar nu-mi lipseste increderea!

E drept ca uneori nu mai rezonezi cu tine ca  femeie, ca ai diverse intrebari si increderea in tine e pe minus. Insa nu iti piezi feminitatea, doar nu o mai vezi, doar nu te mai poti exprima.  Mie mi se pare ca toate lucrurile se rezolva prin a gasi factorul sau problema si a rezolva-o sau a invata sa traiesti cu  ea.

Daca astepti ca altcineva sate invete ca la scoala, sau sa vrei sa „copiezi” un exemplu dat, nu ai sa te simti mai feminina. E ca si cum tie foame si mananci la fast food! Umple stomacul dar ai „n” probleme dupa si nu te simti bine.

Sa incercam sa gasim in noi solutiile, in familia noastra! Sunt usor de accesat si rezolva mult mai repede problemele de feminitate pe care crezi ca le ai avea. Si cel mult sa ne adresam unui psiholog daca consideram ca e grav…..

sursa poza

„Inchisoare” si balaurul… unei relatii

Uneori desi nu am timp fizic pentru relatia mea, mai am timp sa „filozofez” cu mine despre ea. Sunt de mult timp impreuna cu Sportivul familiei. Ma simt norocoasa am am parcurs niste etape, ca am crescut impreuna, ca am un sprijin in el.  Mai simt norocoasa ca am si un tatal al copiilor foarte preocupat de copiilele sale si de mama lor.

Toate bune si frumoase cu copii, totul pentru copii, dar cu noi adulti cum ramane? In urma unor evenimente din viata mea sociala, ma intrebam ce face o relatie sa se destrame mai ales  dupa aparitia unui copil?  Cred ca am fost foarte costienta cand am spus  „da” casatoriei.  Casatorie care nu a schimbat multe in relatia noastra, a fost o formalitate. Cred ca am fost foarte costienta cand am decis sa facem primul copil.  Copilul intr-adevar,schimba lucrurile intr-o relatie!

Cat de mult le schimba? Nu mai ai timp fizic, mama are diverse „reactii” la copil, la grijile pentru el, mental nu e in  cea mai buna forma clar! Tatal, cred ca incepe sa aiba din ce in ce mai multe griji, incearca sa-si ajute copilul cu cat stie si poate, exista si la el diverse schimbari in structura sa emotionala( si aici pot doar sa-mi dau cu presupusul).

Daca relatia nu e solida intre parteneri ce se intampla cand apar copiii si presiunea grijilor?  Se simt ca intr-o „inchisoare”. „Inchisoare” din care cei mai multi aleg sa evadeze, aleg cai de a scapa si dau vina unul pe celalalt. Recunosc ca si mie imi e mult mai usor sa devin nervoasa si sa dau vina pe Sportiv pentru un defect pe care Il are si pe care costienta il stiu si il accept( el are oricum putine defecte nu prea am  de unde allege 🙂 ). Insa, cand ma copleseste lipsa timpului, oboseala si fac greseli, primul impuls este sa devin nervoasa pe el. Si asa incearca balaurul frustrarilor mele sa evadeze!

Cativa reusesc sa  tina „balaurul” in frau, sa-l domesticiasca si sa-l hraneasca cu relatia actuala, gasind cai de a deschide „inchisoare”. Constientizeaza ca poate e necesar sa stai intr-o inchisoare o perioada si ca nu pot schimba sentimentul momentului. Pot schimba insa atitudinea lor fata de el si fata de planul de viitor pe care il au. Pot schimba o parte din factorii care creaza „inchisoare” sau care pot imblanzi balaurul.

Dar daca nu esti costient de „balaurul” tau interior? Dar daca nu esti constient ca cea mai buna cale nu este evadarea? Ce se intampla cu tine… dupa un timp?

Nu stiu ce sa raspund si nu-mi place sa scriu articole doar din intrebari si fara nici o parere concreta, insa in acest caz pot doar sa-l analizez din experienta mea: calea mai usoara iti aduce libertatea in prezent si multe probleme in viitor si nu rezolva nevoia de evadare.  Cu toti cred ca stim acest lucru la nivel teoretic, insa conteaza mult si atitudinea celuilalt de langa tine si atitudinea ta in general in fata provocarilor vietii.

Weeken placut!

Conferinta: Fii Bine cu Tine

Dragilor,

In Bucuresti, pe 4 octombrie 2015, la sediul Facultatii de Psihologie si Stiintele Educatiei din soseaua Panduri, numarul 90 va avea loc  cea de-a treia conferinta conferinta Fii Bine cu Tine, organizata de  Institutului pentru Studiul și Tratamentul Traumei (ISTT)

Evenimentul se adreseaza tuturor persoanelor interesate sa faca fata mai bine dificultatilor vietii, celor care au intrebari… si nu au gasit inca raspunsurile potrivite…

„Cum de oamenilor mici și mari le este uneori dificil sa fie bine cu ei? Cat este de importanta starea de bine din copilarie pentru starea de bine de la varsta matura? Cat adevar este in spatele cuvintelor “ce nu te doboara, te face mai puternic” si cum putem depasi mai usor esecurile din viata noastra? Cat de traumatizanta este experienta unui divort si cum ii afecteaza pe toti cei implicati? Si in ce masura poate fi un divort o experienta “sanatoasa”?

Ne adresam, in egala masura, si parintilor care sunt invitati sa inteleaga ca pentru a-si ajuta copiii sa duca o viata implinita, trebuie sa-si accepte toate trairile si emotiile si, cu atat mai mult, sa participe in mod activ la atingerea si trairea propriei stari de bine. Starea de bine a parintilor influenteaza dezvoltarea emotionala si tipurile de emotii pe care le va manifesta si folosi copilul in procesul de relationare cu ceilalti.
Asadar, ii asteptam sa participe pe toti cei care isi doresc cunoastere de calitate in termeni ce pot fi intelesi si, cu atat mai important, aplicati ulterior in viata de zi cu zi.”

Detalii casita si aici: http://www.psihotrauma.ro/

AFIS_ISTT_FBCT

Weekend frumos!

Later update: Cine vrea o invitatie, sa-mi scrie repede un comentariu. Primul comentariu va putea merge.

Te cunosc de pe FB!

Eu scriu pe un suport „electronic”( blog)  pentru ca e o modalitate ieftina, usoara si rapida sa ajunga gandurile mele la cat mai multa lume. Scriu pentru ca imi place sa scriu si e un hobby ce nu imi mamanca prea mult timp si imi aduce multe avantaje de toate felurile. Sunt conectata si ma CHINUI sa fiu activa pe contul de FB pentru a promova blogul unde scriu. Am doua profile de FB. Cel personal are foarte putina activitate si il folosesc mai mult pentru keep in touch si „spionare”. E sigurul social media pe care il folosesc. Momentan imi convine sa-mi aleg eu cititorii si persoanele cu care interactionez in 2.0, chiar daca potentialul de crestere poate fi mai mare. Stiu cum sa-mi cresc si mai mult traficul si sa ma promovez online, doar ca nu e  momentul acum.

In newsfeed la ambele, vad poze de familie a multor cunoscuti in viata reala si a unor necunoscuti in viata reala. Fara sa vreau incep sa-I cunosc mai bine pe toti „amicii” mei de pe FB.  Tatal meu e mult mai activ ca mine pe FB, probabil si copii mei vor fi. Eu am insa o retinere sa-mi fac viata publica si alegerile din viata sau preferintele. Mie nu mi se pare ca trebuie sa traiesc pe FB. Trebuie sa traiesc in viata reala conectata la familia mea. Deci incerc sa consum cat mai putin online si poate nu-mi reuseste de fiecare data.

Printre „amici” am si persoane cu care in viata reala nu prea schimb 2 vorbe, sau ne salutam foarte rar, desi poate ne vedem zilnic si trebuie sa recunosc imi sunt antipatice. Pe FB le vad poze cu copiii, poze  la gratare, poze  in vacanta, etc.   Si uite asa devin persoane antipatice despre care stiu prea multe!

Cum te comporti pe FB, reflecta mult din personalitatea si complexele unei persoane. Cand faci albume cu „vacanta” si are 60 de poze, ce crezi ca spune despre tine? Te lauzi si vrei sa stie tot poporul unde ai cheltuit tu banii. Cand postezi ( fara a face PR ca profesie) de 30 de ori pe zi, sa afle toate lumea unde iti bei cafeaua, ce  te-a deranjat in secunda 3 si ce nazbatie a mai facut pisica, ce spune despre tine? Esti mult prea into your personality( ca sa nu spun narcisit/a) si ai nevoie sa-ti confirme intreg poporul ce minunat/a esti. Bineinteles ca daca nu ai like-uri la un anumit post, ceva in tine explodeaza 🙂 !

Stiti ce spune „selfie”-ul zilnic sau periodic( fara a face PR ca profesie)? Egoism, egoism, egoism! Am devenit o lume a vitezei si atunci am devenit din ce in ce mai egoisti, iar  „selfie”-ul, este o reflexie a egoismului.

Mie nu-mi place cand stiu prea multe despre  copilul tau din poze sau statusuri, pentru ca  practic tu ii faci tot timpul poze si petreci prea putin timp cu el. Copiii au invatat sa aiba un zambet fals, au invatat sa pozeze. Mie  nu mi se pare ok, cand un copil stie cum sa stea la poza! Inseamna ca are prea mult exercitiu cu acesta procedura si parintele nu-l invata sa se conecteze la viata reala. Zambetele din poze nu exista in totdeunea in realitate. Realitatea la un moment dat te loveste si nu ai sa-ti explici depresiile copilui tau!

Uneori imi vine si mie sa ma laud cu cate ceva pe FB( zic eu ca mai rar), o fac constienta fiind de nevoia de  a ma simti bine si constienta ca nu poate dura mai mult de 5 sec aceasta stare de bine. Imi vine greu sa-I fac cate o poza la diverse activitati pe care le avem in timpul liber, pentru ca ma uit la ea, ma uit cum reactioneaza, invat despre ea, ma bucur cu ea, sunt atenta la ea si poza mi-ar manca din aceasta „observatie”.

Mie mi se pare grav cand un parinte urca prea multe poze si posteaza tot timpul despre copilul sau. Pe langa evidentele probleme de securitate online, ar mai fi faptul ca isi petrece mult prea putin timp cu al sau copil si deci exista disfunctionalitati grave si la parinte( ce le transmite si copilului).

Deci, nu -mi place cand te cunosc prea bine de pe FB si imi este foarte usor sa te „descopar” acolo daca vreau…..

P.S  Acest articol nu face referire la persoanele pe care le consider interesante sau care stiu sa-si gestioneze pozele si statusurile pe FB :). Oare tu esti una din acele persoane? 🙂

Povestea Furlifus : 1an

In curand facem un an de zile de cand suntem in formula de 4 membri in familie. Furlifus este o poveste diferita de prima poveste a acutualei Printese. E o poveste complexa si de maturitate pentru parinti si o poveste frumoasa pentru intreaga familie.

De ce ii zic Furlifus fetitei mele nr 2? Nu stiu daca am auzit pe undeva acest „alint” sau l-am inventat eu, insa in mintea mea defineste cum e Ilinca: energica, agila, nervoasa si zambareata!

Prima senzatie cand I-am auzit plansul la nasterea, a fost emotie.  A doua senzatie cand am vazut-o prima oara a fost calmitate. Ma gaseam cu ea in brate, stiam ce trebuie sa fac si asteptam calma sa invat si sa invete sa ne iubim. Eu ca mama nu sunt siropoasa, simt la inceput o responsabilitate si mai putin o emotie. In timp emotia creste si ma conectez senzorial la copiii mei.

Stiam eu ce stiam, insa nu stiam ce ma asteapta! Asteptarile mele erau de la  o experienta a unui copil linistit, mai putin energic si foarte ascultator. Furlifus e diferita :)! E foarte agila, nu sta locului nici o clipa  si toate masurile de „aparatori” prin casa inutile la primul copil, sunt foarte folosite acum. Furlifus merge de la 11 luni, un mers mai in paranteze, se catara cam pe orice si pe oriunde vrea, o fascineaza prizele si e nervoasa cand nu-I convine ceva. Cum ziceam abia acum simt ca am copil mic in casa 🙂 !

Mama, mama….mama, e primul cuvant pe care il repeat si cand sunt amandoua copilele in „cerinte” simt ca as vrea sa stie si alt cuvant. Am invatat-o sa ne pupam si e foarte dulce cand face un ping-pong de pupici intre mine si tatal ei.

Pare o personalitate foarte efervescenta si puternica. Mi se pare ca are si un sunet pentru sora ei. Toata fata i se lumineaza cand o vede. Pentru noi parintii sunt momente frumoase. Avem si momente „grele” de plans sau nervi, de neputinta pe moment, insa e un proces contiunu de invatare sa gestionam crize. Furlifus copiaza si invata mult de la sora sa, inclusiv „maraitul” fals pentru a obtine ceva.  Desi astept si zile mai usoare cand va mai creste un pic si Furlifus, mi se pare ca sunt magice ele doua acum, la 4 si respective 1 an de zile. As vrea sa opresc timpul in loc pentru ca acum inca sunt dependente de mine si sunt atat de pure si dragalase!

Iubita mea, La multi ani!  Sa fi cea mai sanatoasa, desteapta si frumoasa!

11894624_1017362681631495_2466797176011918037_o

Later update:

Ca si sunere sau cuvinte:

„Mama”

„Tata”

„Nana”=Ioana

„Mau”=Pisica

„Aooo”=telefonul