Etichetă: nastere

Copy-paste feminitatea?

Diverse informatii, cursuri, articole „m-au lovit” cu subiectul feminitatea.  Prima mea reactie?

Ce determina lumea sa creada ca „feminitatea” e un business si de ce in ultima vreme promovarea e mai agresiva? Poate doar acum o vad eu, ca articole pe tema aceasta sunt constant, insa abia acum m-au atins.

Acum ce ar detemina o persoana de sex feminine sa dea bani, sa  fie invatata cum e feminitatea?! De multe ori feminitatea este confundata cu frumusetea. Feminitatea, din punctul meu de vedere, reprezinta un set de atribute pe care specia umana le acorda reprezentantului de sex feminin. Atributele diferea de la societate la societae,  de la o zona geografica la alta.

De ce as da eu banii sa invat sa fiu feminina, daca natura mi-a dat atributele si mi le-a scris in gene?! Teoretic asa este, practic educatia si mediul familial te poate invata mai bine sau mai rau sa ti le descoperi sau sa nu stii ca le ai putea avea. Nu ma gandesc aici de cazurile grave de sanatate care iti pot afecta corpul si mintea. Ma gandesc la persoane uzuale, cu familii sau fara, dar fara prea multe probleme intr-adevar grave.

Pentru o fata,  confirm ca lipsa tatului din educatie sau prezenta sa limitata poate afecta accesul la „feminitatea” sa. Psihologic cu cat iti lipseste tatal mai mult cu atat devi mai baietoasa, iar cand mama si genele nu debordeaza de „delicatete”  nu prea ai cum sa te ghidezi. Acest lucru nu inseamna ca nu poti sa te redescoperi ca personalitate feminina. Trebuie doar sa vrei!

Zilele trecute m-am imbracat cu o rochita culoarea mustarului. Ma simteam extraodinar de bine in ea si incercam sa-mi dau seama de ce? Dupa doi copii si fete :), pot spune ca ma simt in maximul fortelor mele feminine( desi nu am scapat de toate kg in plus). Se vede acest lucru si in culorile garderobei mele si in „curajul”  pe care il am in multe aspecte ale vietii. Ma simteam foarte bine pentru ca, rochita era  primita cadou de la o persoana draga mine si pentru ca avea culoarea mustarului. Culoarea mustarului -creierul meu o indentifica cu mama , cu feminitatea ei. In garderoba mamei mele pe langa mult negru si gri, mustarul era culoarea cea mai curajoasa si pe care o admiram cel mai mult la ea. Aceasta culoare imi da fara sa vreau un sentiment de caldura si unul de dragoste.

rochita

Din baietoasa de mine, a iesit zic eu ceva decent feminin. In evolutia dezvoltarii mele au contat:

  • partenerul de viata care a fost destul de intelept sa ma ajute si sa-mi ofere un feedback referitor la acest subiect. Tin minte ca in anul I de facultate, el m-a invatat cat conteaza sa te hotarasti si sa-ti asumi alegeriile inclusiv cele vestimentare. In primii ani ai relatiei noastre, cand ma complimentau colegele la munca pentru diverse lucruri, eu le spuneam ca am stilist acasa 🙂 !
  • greselile din care am invatat si dorinta mea de a evolua din acest punct de vedere.
  • mediul de la munca
  • calitatile personalitatii mele
  • exemplul mamei, de la ea ma ghidez dupa „simplu si frumos”
  • NASTEREA – pot spune ca doua nasteri au trezit si dezvoltat in mine multe lucruri bune si sentimentale de femeie. Incepi sa intelegi limbajul naturii si al specie tale si multe intrebari isi gasesc raspunsul.

Nu ma intelegiti gresit,  nu detin adevarul absolut, gresesc de multe ori, dar nu-mi lipseste increderea!

E drept ca uneori nu mai rezonezi cu tine ca  femeie, ca ai diverse intrebari si increderea in tine e pe minus. Insa nu iti piezi feminitatea, doar nu o mai vezi, doar nu te mai poti exprima.  Mie mi se pare ca toate lucrurile se rezolva prin a gasi factorul sau problema si a rezolva-o sau a invata sa traiesti cu  ea.

Daca astepti ca altcineva sate invete ca la scoala, sau sa vrei sa „copiezi” un exemplu dat, nu ai sa te simti mai feminina. E ca si cum tie foame si mananci la fast food! Umple stomacul dar ai „n” probleme dupa si nu te simti bine.

Sa incercam sa gasim in noi solutiile, in familia noastra! Sunt usor de accesat si rezolva mult mai repede problemele de feminitate pe care crezi ca le ai avea. Si cel mult sa ne adresam unui psiholog daca consideram ca e grav…..

sursa poza

Inceput de poveste nr 2

Iata-ne si la inceput de poveste nr 2=bebe numarul 2. Eram pe ultima 100 de metri inainte de termen. Sarcina aceasta desi asemanatoare cu prima sarcina, s-a dovedit a fi si un pic mai diferita pentru mine :).. Vineri am avut o zi foarte placuta, cu diverse activitati, urma sa vina o ultima saptamana in care trebuia sa finalizez ultimile amanunte cu privire la organizarea in casa( eu nu ma simt bine daca nu controlez tot :)). Am luat-o pe dra Titirez de la gradinita, cateva cumparaturi si acasa sa ne odihnim. In timpul noptii am avut cateva contractii, am luat 2-3 no spa, poate se potolesc. In somn spre 5 dimineata realizez ca nu m-au lasat si ca contractiile sunt la intervale mai scurte de timp. Ma trezesc, imi trezesc familia buimaca si le spun ca vreau la spital. Am simtit pentru prima data in viata mea contractii puternice si mai dese( la prima sarcina nu am avut nici o contractie). Durerea seamana cu o durere menstrauala puternica si se repeta la intervale de timp. O simti in zona pelviana. Pe drum, am realizat ca voi naste, a realizat si Sportivul familiei ca voi naste si ne amuzam si ne intrebam: deci cum o cheama?! Daca la Ioana i-am pus ambele nume de fata preferate, acum desi aveam o idee nu prea discutasem exact… Am ajuns la spitalul Sanador pe la 06 dimineata, dilatata 3 cm, doctorita de garda se consulta cu doctorita mea si decid ca trebuie sa nasc. Am  uitat sa va spun: doctorita mea era in concediu in afara tarii, eu eram programata la cezariana peste o saptamana :). Si  deci iata-ma pe masa de operatie, pentru a incepe o noua poveste. La ce puteam eu sa ma gandesc? la cate lucruri mai trebuia sa fac si nu erau puse in ordine, dar acesta sarcina a fost o surpriza si nu prea m-a lasat sa o controlez :). Am intrat in sala de operatie pentru a doua cezariana din viata mea( prima aici).  Nu mai eram asa de speriata, analizam sala, cam multe geamuri si oglinzi unde pot vedea ce fac, deci evit acele directii :). Pe la 08.30 s-a auzit un plans,  lacrimi de emotie, mi-am vazut copilul vinetiu dus spre masuta lui pentru proceduri. Am ajuns la reanimare si dupa cateva ore in salon. Incercam sa ma relaxez si sa realizez ca sunt mama de 2 copii acum. In salon am cerut sa-mi vad copilul inainte de a adormi. Mi-au adus-o:  ma uitam la puiul de 3,400 Kg si incercam sa realizez ca e al meu. Eram de o calmitate… am pus-o un pic la san pentru stimulare lactatie. Stiam ce aveam de facut, nu-mi mai era frica sa-i fac baita, no stres.   A doua zi mi-au  adus-o( la Sanador te incurajeaza sa stai cat mai mult cu bebelusul), puteam sa ma misc. Culmea parca acum am avut o recuperare si mai usoara. Asistenele chiar erau uimite ca nu cer calmante. Multumesc Doamne pentru gene! In spital totul a descurs foarte bine, desi privat se respecta protocoalele medicale si personalul dragut,atent dar cel mai important priceput si fara prea mult teatru comercial. Chiar se ocupau de tine. Mancarea foarte buna, igiena exemplara, m-am simtit confortabil. Am iesti cu cercei de data acesta din spital( prima experinta aici). Am ajuns acasa acum trei saptamanii calma… pe mine nu ma loveste dragostea din prima e un proces in lucru. Asa a fost si cu Ioana-experinta aici, asa e si acum. Imi analizez copilul si ne adaptam una la alta. Sunt sensibila dar nu exagerez cu supraestimarea emotiilor mele. La primul copil am fost mai emotionata, mai speriata, mai riguroasa in toate,ca prima oara…acum sunt mai stapana pe mine. Suntem mai relaxati, ii fac baie singura in cada( baita Ioanei la inceput necesita 3 persoane :)), nu mie frica sa o las sa planga putin sau sa plec un pic din zona ei. Insa am luat cunostinta cu sentimente noi: dorul de primul copil- incerc sa-i acord atentie si Drei Tititez care e dragastoasa cu sora ei si vine si ne imbratiseaza pe amandoua; greutatea responsabilitatii a doi copii- pot spune ca suntem mai stresati de tot ce inseamna responsabilitate( financiara, emotionala, educationala). Bebe e diferita fata de Ioana, mai mica un pic, alta conformatie a corpului, alta experienta cu alaptare…insa acum sunt mai constienta de lumea ei si incerc sa ma bucur de aceste momente. In rest, un pic de hormoni post nastere( asteptam sa trecem peste acesta perioada), un pic de nerabdare( sunt agitata de fel si trebuie sa ma invat sa stau acasa :)), un proces de adaptare la o noua poveste…povestea numarul2 -Ilinca!   To be continue!

Medlife, 10.000 de bebelusi

Dupa cum va spuneam aici, miercuri am participat la  un eveniment organizat de Ana-MamicaUrbana si White PR.

Impreuna cu mai multe doamne bine si cititoarele noastre, ne-am intalnit  la Medlife pentru o discutie despre fenomenul nasterii. Am mers impreuna cu Mihaela( cititoarea mea) si Dra Marmotica.  Oraganizarea a fost impecabila! Ana si White PR, chiar m-au ajut si cu  Ioana, ca eu aiurita cum sunt in ultima vreme( mai rau ca de obicei :)) nu m-am gandit sa vin cu un insotitor.  Mii de multumiri si scuze daca v-am creat greutati!

Cat timp domnisoara  mea socializa cu alti copii la cursul muzical oferit de Daisy (http://www.learnwithmusic.ro/), eu am participat la discutia dintre viitoarele mamici, actuale mamici si Medlife. Eu am mers curioasa acolo sa vad cu este si la aceasta clinica privata( am mai fost in vizita la alte doua).  Partenerii nostri de disutie am fost foarte ok . Doctorii de la acest centru mi-au facut o parerea foarte buna. Mi-a  placut in special de dle doctor Aurel Ionel director maternitate Medlife EVA din Brasov si de doamna doctor  Margareta Albici, manager Life Memorial Hospital. Dle Ionel a spus lucrurilor pe nume si nu s-a ferit sa mai taie din avantul unor fite si „rautati”. E printre putinii doctori pe care i-am intalnit care nu se feresc sa-si dea cu parerea, incearca sa fie fairplay si cu bugetul parintilor si este cum spune dansul „un indragostit de nastere”.
Am scapat si de preconceptia ca in maternitatile private nu  pot trata urgente! Chiar pot avea grija si de prematuri mici( din 2010 daca am restinut eu bine), insa costurile pentru parinti de spitalizare ar fi foarte mari. De accea se prefera trasnferul la o maternitate de stat si nu pentru ca nu ar avea aparatura necesara. Inca un plus pentru mine, este faptul ca au un contract de colaborarea cu Filantropia.

Mi-a mai placut ca spitalul nu incerca sa arate ca un hotel de 5 stele, cu tablouri si tapete pretentioase, deci nu incearca sa ne cumpere vizual :). Am apreciat acest lucru la ei si se vedea si in felul in care vorbeau cu noi , reprezentatii Medlife…fara tehnici prea multe de vanzare si marketing, ascultandu-le si raspunzand cu rabdare. Oameni sunt pasionati de ce fac si stiti ca mie imi plac astfel de persoane! Incurajeaza nasterea naturala, inca un plus! Mai greu cu mamicile insa care se pare ca prefera cezariana  de friica durerii….Am inteles ca si corpul nostru s-a transformat in timp si nu mai este la fel de rezistent ca acum cateva sute de ani, insa doamnelor s-a inventat epidurala! Cezariana ar trebuie sa fie o interventie doar la nevoie! Eu cred ca avem un procent mare de cezariene din cauza mamelor mai mult…

A fost o vizita  reusita! Le multumesc organizatorilor ca s-au gandit  si la cititoare noastre, viitoare mamici! Nastere usoara fetelor si multa sanatate va doresc!

Nota genereala pentru acesta clinica: 10 :)! Spitalul are chiar si o piscina, unde cei mici pot lua lectii de inot. Din punct de vedre buget, pachete disponibile sunt mai diversificate si par mai accesibile

La plecare am primit ci cateva cadouri, de care acum se bucura si  mama, fiica si bunica :). Le multumim sponsorilor Intersport (http://www.intersport.ro/ro) si Poarta-ma (http://www.poarta-ma.ro/)  precum si lui Daisy (http://www.learnwithmusic.ro)

La cat mai multi bebelusi santosi, la cat mai multe zambete si la cat mai multe emotionanate semne de incredere, va dorim, Medlife!

Mai jos aveti si cateva  poze. Mai multe puteti gasi pe pagina de FB. Voi posta si un articol cu comunicatul campanie Medlife, ce mi s-a parut foarte interesat ca si informatii. Mai gasiti pareri despre acesta vizita aici  aici, aici, aici

Mau emotionat cei mici!

Sarcina, nasterea si nebuniile lor

Acest post este inspirat de Annarkali, o viitoare mămică talentată!  În viitor este copilul , nu talentul :)!Am să menţionez încă de la început, că tot ce scriu sunt păreri propii, nu sunt o expertă, ce a functionat pentru mine nu este universal valabil. Chiar mă gândeam zilele trecute, de ce tot îmi dau cu părerea, doar nu sunt vreo expertă în creştere copii!? Nu sunt, dar cred că este nevoie şi în acest domeniu de împărtăşire a unor „best practice” şi nu doar  de poveşti de „worst practice”. 🙂

Eu am avut o sarcină uşoară. Am avut rar zile în care să-mi fie greaţă, nu am avut pofte ciudate, nu am avut probleme cu somnul(nici în ultimul trimestru), am fost mai puţin pofticiosă ca de obicei( eu fiind de fel pofticiosă). Ca şi particularitate a sarcinii mele, în primul trimestru aveam zile în care eram foarte nervoasă, de îmi venea să iau la batatie persoanele ce intrau cu mine in lift(din cauza hormonilor, eu fiind o persoană mai calmă in general). Am fost foarte activă, de se gândeau colegii mei de muncă că voi naşte pe la birou :). Nu a fost cazul, ” nu sunt bolnavă doar însărcinată !”le spuneam. Tot tu eşti, nu devi mamă în sarcină!

Consider, că trebuie să nu-ţi schimbi prea mult obiceiurile în sarcină dacă nu e necesar, să nu te gândeşti prea mult la ce va fi, pentru că nu te ajută decât la panicat. E bine, să nu ai aşteptări prea mari de la ce vei simţi în sarcină. O sarcină e diferită de la o persoană la alta şi nu şti cum va fi a ta. Astfel nu vei avea dezamăgiri ce se pot transforma în timp în frustrări, ce pot influenţa starea voastră de bine.

Am refuzat să ascult prea mult folclor, am cautat mai mult păreri avizate, am ascultat sfaturi dar nu înseamnă ca le-am şi urmat, nu m-am lasat influenţată de ce auzeam prin jurul meu. Ce va fi va fi, experienţa ta este unică şi poate fi mai usoară! De ce să te stresezi, când fiecare este subiectiv! „Voi vedea”, mi-am spus! „Doar nu sunt singura femeie ce va avea un copil, ne descurcăm cumva!”. Mă refer la sfaturile din categoria:

  • „să dormi mult, că nu vei mai dormi dupa naştere!”-da, a fost mai greu la început cu somnul, am avut zile în care eram foarte obosită, dar nu a fost o tortură. Am avut suportul familiei şi am cerut ajutorul când simţeam că nu mai pot.  Odihna mea era foarte importantă, pentru refacerea mea, pentru a putea trece fară traume peste partea de adaptare cu bebeluşul, pentru a lua decizii cât mai bune. Este importantă şi pentru producera laptelui. Este bună şi o bonă de noapte dacă vă permiteţi :)!
  • „distrează-te, ai să vezi tu ce greu este după!”-acum depinde ce înţelege fiecare prin distracţie. Pentru stilul nostru de viaţă, mai liniştit, nu a fost o schimbare prea mare. Chiar în primele 3 luni am ieşit mai mult decât o faceam înainte, pentru a mă face pe mine să-mi revin din depresie. Acum, dacă vei avea un copil, conştientizezi că poate în primul an nu vei mai putea călători aşa de mult pe cât ai vrea, poate va fi nevoie să-ti amâni concediul, poate vei sta mai mult în casă…dar să fim serioşi, nu e un capăt de ţară.  Poţi recupera, în viitor, nu ţi se termină viaţa dacă ai copii! Poţi trăi şi cu ei! Depinde de tine să te mobilizezi şi nu doar să te plângi!
  • „cum vrei naştere naturală? să vezi ce a păţit X”- exact horror stories vrei să auzi când eşti însărcinată şi culmea vin de la mămici! Mămici ce ar trebui să ştie că cel mai bine este să alegi tu, nu să te iei după alţi.
  • „am citit eu pe internet…”-internetul nu este o sursă de informare credibila( sfat dat de naşa :))! citeşti tot felul de prosti ce mai mult te panichează şi te fac să crezi că sarcina este o boală nu ceva natural.

În ultimul trimestru de sarcină te pregăteşti de întalnirea cu bebe. Deja devi mai orbonată: liste peste liste, cel putin aşa a fost la mine! Aveam un mare burtoi şi oboseam foarte repede! Nu, nu mi s-au umflat picioarele şi nici nu mi s-a marit piciorul :)! Eu cred că e util să iei doar strictul necesar şi în zilele de aşteptare să te gândeşti la urmatoarele:

  • te va ajuta cineva cu menajul şi mâncarea? nu vrei să te stresezi şi cu aceste lucruri când toată fiinţa ta se aclimatizează cu copilul, prima responsabilitate reală din viaţa ta.
  • cine te va ajuta când eşti prea obosită? Primele doua puncte ţin mult şi de buget, dar dacă puteţi avea soluţi viabile nu ezitaţi să le folosiţi chiar dacă înseamnă să treceţi un pic peste orgoli şi mândrie. Eşti tu mai relaxată şi te poţi ocupa mult mai bine de copil. Te vei putea focusa pe ce se întampla cu voi şi poţi lua decizi bune. Eu am avut noroc: Buni!
  • cine îi face”training” soţului? Adică un tătic ar trebui să vorbească cu viitorul tată să-i explice în limba lor:) cum e femeia după naştere. Aici orice folclor e bine venit :)!
  • cine se va ocupa de partea de „comunicare” cu restul lumii? Sincer nu m-am gândit la acest lucru înainte, dar soţul meu a considerat de la început că ar fi bine să nu se ocupe el şi sora mea de „discuţii” cu familia, prieteni, ştiind că mulţi mă vor irita la început şi nu ar vrea să-mi agraveze situaţia( a avut un „trainer” bun). Eu doar le-am spus că nu vreau vizite pentru care nu mi-am dat acceptul, să transmită să nu ne cumpere hainuţe roz siclam:) şi nu vreau poze pe FB, cine vrea-poze pe email!

Consider important în timpul sarcinii să bei foarte multe  lichide. Gradul de îmbătrânire al placentei(prin care faci schimbul de substenţe cu bebe) este dictat de câte lichide bei, deci influenţează dezvoltarea copilului tău.  Este important să manânci cât de sănătos şi diversificat poţi. Din sarcină bebe se învaţă cu anumite gusturi. Este important să te informezi corect, cărţi, cursuri. Vei avea o viziune mai reală a ceea ce se poate întampla.

După naştere, e normal să fi un mic dictator şi chiar necesar zic eu! Nu te stresa dacă copilul manâncă cât trebuie, dacă doarme, nu plange între mese, este bine. Bebeluşi ştiu cât le trebuie şi iţi iau singuri. Succesul alaptări la mine a însemnat: consum lichide multe-inclusiv ceai pentru alaptare zilnic, mâncare sănatoasă fară dulciuri din comert( eu zic că ajută şi mai târziu la diversificare când copilul nu e învaţat cu potenţiatori de gust), respectare sfaturilor medicului: soluţiile pentru colici, alaptarea la minim 3 ore, fară suzetăîn primele 6 săptamâni pentru a nu-i schimba suptul, suport familie la  odihnă şi psihic. I-am dat biberon cu laptele meu periodic, la 1-2 săptamăni să nu-l uite. Astfel am reuşit să mă focusez pe bebe, să ma informez pentru pasul urmator al dezvoltării, să mă relaxez, să capat încredere în abilităţile mele materne. Orice acţiune acum poate influenţa viitoare procese prin care trece copilul.

E normal dacă vei vrea să ţipi sau să plangi. E bine să o faci dar în altă cameră decât este copilul! În primele luni de viaţă sistemul nervos este în formare, este foarte influeţat şi de starile mamei. Ai vrea să-ti faci viaţa mai uşoară dacă ai un copil agitat, să nu-l agiţi şi mai tare, nu?!

Ce să mai spun? Am devenit mai sensibilă acum la nou nascuţi pentru că văd prin alţi ochi procesul şi ştiu că eu nu m-am bucurat de minunatele clipe când ei descoperă lumea exterioră( fiind ocupată cu hormonii şi fricile mele). Poate, la urmatorul copil! Oricum sentimetul pe care îl ai cân doarme pe pieptul tau, este pentru mine suprem!

La final, m-am gândit să creez o pagină de „best practice” pe acest blog, unde fiecare dacă doresţe să împartăşească ceea ce a funcţionat la ei, ce succese au avut, sau poate ar avea întrebări la care ne putem stradui să răspundem.

🙂 Spor în toate!

Eu si burtica mea -partea intai

Acum scriu din ce imi mai aduc aminte( memoria buna nu e o prioritate a naturii dupa ce nasti). Am aflat ca sunt insarcinata cam pe la 2 luni. Singura manifestare a fost somnolenta( nu stiam pana in acel moment ca poate fi simptom de sarcina). Sa ne intelegem: imi  era foarte somn, cascam si eram foarte molesita! Eu credeam ca e de la lipsa de vitamine si program prelungit la munca! Dupa cateva analize am avut si confirmarea. M-am bucurat dar aveam si capul plin de intrebari.

Cum  ramai insarcinata familia, prietenii, cunostintele iti vor da sfaturi. Multe, multe, multe… diferite, contradictorii. Vor impartasi cu tine experintele negative si vor uita de cele pozitive(ne ajuta sa ne plangem). Vei afla mult folclor!

Important este sa te  informezi, sa citesti, sa intrebi si sa decizi, sa  gandesti singura,  fara a te lasa  influentata de cele de mai sus. Vei fi uimita de ce simple si explicabile sunt unele lucruri. Exemplu: folclor- ai arsuri pentru ca ii creste copilului parul; explicatie logica: ai arsuri pentru ca inelul dintre esofag si stomac nu se mai inchide bine, datorita greutatii burtii, pozitiei copilului etc( doctorul iti poate explica). Vei afla multe variante, insa ascultandu-ti doctorul( aici nu cred ca e nevoie sa mentonez ca opinia sa este cea mai importanta si ca trebuie sa ai incredere in persoana respectiva). Eu am citit cateva carti, cele mai multe scrise de autori strain( pai de ce sa dam bani pe autori romani…?). Din pacate nu se gasesc prea multe carti utile scrise de autori romani, insa ce am citit m-a ajutat sa-mi formez o idee si sa mai „cern” din informatii. Mentionez ca fiind scrise de autori straini se mulau partial pe societatea romaneasca si erau multe  lucruri, ce nu se potriveau cu Romania.

Sarcina mea a fost usoara, adica: am mers la munca pana in luna a 8-a, nu am avut stari de voma decat foarte rar, am avut arsuri spre sfarsitul  sarcinii si doar la anumite alimente, am dormit decent, am fost activa si doar greutatea burtii ma mai obosea.  Am considerat a fi un proces natural, nu m-am gandit prea mult la ce va urma, nu am supraestimat sau subestimat situatia, emotiile,  rezultatul. Codul genetic te ajuta si stie mai bine sa reactioneze. Am evitat sa ascult povestiri negative pentru ca nu mi-ar fi adus nici un beneficiu, ci din contra…. Am evitat sa ma las influentata de povesti in alegerea modului de nastere( naturala sau cezariana). Nu lasa pe alti sa alega pentru tine si copilul tau!

Probabil am si avut ceva noroc, insa consider important:  sa bei foarte multe lichide,  sa manaci diversificat si cat mai sanatos, sa-ti iei vitaminele si sa-ti asculti doctorul. Exceptand faptul ca nu am putut naste natural datorita greutatii mari a copilului si pozitiei pelviene, toate lucrurile au mers foarte bine 🙂 !

Am ales sa fac si un curs de puericultura (puericultura se ocupa de ansamblul mijloacelor prin care se asigura cresterea si dezvoltarea normala somatica si psihica a copilului, precum si ocrotirea sa de la nastere pana la varsta adulta. Puericultura este aceea stiinta care analizeaza, studiaza, cresterea copiilor). Va recomad, daca va permite bugetul! Am invatat lucruri utile si te ajuta cu anxietatea asteptarii. Exista si sesiuni gratuite de Info Q&A( intrebari si raspunsuri) la clinici private sau diferite centre, ce iti pot oferi informatii( aici vorbesc de Bucuresti, probabil exista si in alte orase).

Deci se poate si altfel! Nu te lasa coplesita de societatea si stres, tu trebuie sa detii controlul! E doar o alegere, de a vrea sau nu!

Later edit: partea a doua aici