Lună: august 2012

Offf, iar schimbat scutece….

de babymanager

Nu îmi place să schimb scutece! Dacă sunt mai mult de 3-4 schimbat pe zi, procesul se apropie de tortură. Nu îmi place, aşa cum nu-mi place să spăl vase sau să calc! Dacă pentru vase s-a inventat maşina de spălat vase, pentru  calcat s-a inventat curăţatoria, menajeta, Buni ( în funcţie de buget) sau arăţi că nu te pricepi şi iubitul învaţă să-şi calce singur :)… pentru schimbarea scutecelor de ce nu inventăm şi noi ceva? Şi repede, până nu  învaţă Ioana să facă la oliţă!

În prima noapte acasă, după primele scutece schimbate mă gândeam: ” Doamne, când o creşte mare să nu-i mai schimb?” … şi era prima lună de viaţă. Procesul nu este complicat, este chiar mai simplu pentru că acum există scutece de unică folosinţă, dar repetivitatea mă omoară.

După doua luni de viaţă începusem să ne mai micşorăm numarul de scaune, noaptea nu mai necesita schimbarea unui scutec, ajunsesem să schimb 4-5 scutece pe zi. Era bine! Mai era şi Buni, mai schimba  şi ea o data pe zi, era perfect!

La 5 luni jumatate am început diversificarea, timid, multe lucruri nu s-au schimbat. Pe la 7 luni însă am ajuns şi noi la 9 kg, sistemul digestiv a început să îşi facă mai bine datoria şi suntem într-un proces repetitiv:  nani, papa, caca, nani, papa, caca, …papa, caca, nani. Schimb minim 5 scutece pe zi, am avut şi zilele în care ziceai că suntem în prima luna de viaţă: 8 buc!

Păi ce fac eu toată ziua? Drumuri la baie, spălă copilul cu duşul, şterge, dă cu cremă, aşeză scutec…dar noi avem peste 9kg, pe mami o doare spatele, am mai început şi să ne mişcăm sau să vrem sus când trebuie să stăm întinse, vrem să luam crema, ne întindem dupa ea, numai putem sta liniştite 2 minute… şi uite aşa procesul devine mai dificil. Culmea, mirosul nu mă deranjează în tot acest proces!

Într-o zi tatăl meu mă întreba:

-Ia zi mamdam, cum e la ţară, cum e cu liniştea?

Eu: M-am cam săturat eu de linişte…!

-Ţi-am zis eu! Ce vă trebuia vouă casă!? Parcă ziceai că eşti stresată?!

-Nu tată, m-am săturat de schimbat scutece toată ziua! La lipsa unei alte ocupaţii mă refeream!

-Aha, păi vorbeşte şi tu româneşte că eu nu te-am întrebat în chineză?!

Mă prinsese în una din zilele în care schimbasem 7 scutece! 🙂

Da,… ce dramă!? Nu este o dramă şi e chiar simplu comparativ cu alte vremuri, să zic mersi că am ce schimba dar m-am gândit să mă folosesc şi eu  pic de terapia prin blog :).

Oricum, când îi văd făţucă şi mai şi zâmbeşte un pic, m-aş lupta toată ziua cu ea să-i pun un scutec! Norocul ei că este o balenuţă  foarte drăgălaşă! 🙂

Ioana, după somn
Ioana Sofia

Reţetă de la Buni-tort de portocale

de babymanager

Eu nu sunt o pricepută în ale bucătariei. Mă descurc, îmi iese gustul dar prezentare mea lasă de dorit…Nu am răbdare cred şi nu mă ajută nici cele 2 mâini stângi ale mele. Nu prea fac dulciuri pentru că necesită prezentare…şi nu îmi iese. Ramân uimită când mai iese ceva din când în când şi cei drept îmi iese când mă ajută Buni :).

Buni este o femeie deosebită, cu foarte mult bun simţ, luptătoare, şi-ar da o mâna pentru copiii ei, nu ştie cum să facă să nu te deranjeze, este o femeie ce nu a avut o viaţă uşoară dar a reuşit să crească cu bine 2 copii. Pe lângă toate acestea mai este şi o foarte buna bucatareasă. Din foarte puţine lucruri, face o masă bogată şi foarte „aratoasă”, iar dulciurile sunt demenţiale! Este foarte inventivă, inventivitate pe care recunosc că nu o am şi probabil că nici nu o voi avea. Acum se găsesc de toate şi nu mai ai nevoia să te înveţe!

M-am gândit să vă ofer o reţetă, răcorosă, pe care dacă eu am reuşit să o fac, poate oricine! Pare complicată la prima vedere, dar chiar nu este!

Tort Portocale( se poare folosi si rondele ananas)

 Blat:

4 oua

4 linguri faina

4 linguri zahar

-esenta vanilie sau coaja portocala. Ouăle se bat, se adaugă zahărul şi apoi făina. Se pune la cupor până se rumeneşte

.-se taie in 3

 

Crema:

 1 kg portocale

½ kg frisca

½ l lapte

5 galbenusuri sau 4 oua intregi

300g zahar

15 g gelatina

 Portocalele decojite se taie perpedincular de cca 1cm, se dau prin zahăr tos şi se lasă într-un vas sa-şi lase suc. Gelatina se pune cu o oră înainte în suc de portocală sau zeamă compot.

Ouale se freacă puţin cu zahăr ca pentru omletă, se adaugă laptele. Toate se amestecă pe baie de apă, amestecând continu până devine de constitenţa unei smântâni groase. Se ia de pe baie şi se adaugă gelatina în compoziţie. Se dă la rece.

Smântâna se bate frişcă şi se adaugă zahăr dupa gust, după care se amesteăca uşor în cremă.

Într-o cratiţă mai mare ca blatul de tort se pune o folie de celofan. Pe fundul celofanului se pun în cerc felii de portocale( se pot pune si lateral); apoi se adauga1/3 din cremă- o felie blat însiropat cu sucul de portocale-crema, portocale, blat si ultimul blat.

-se toarna crema şi pe margini pentru a îmbraca tortul.

-celofanul se trage peste ultimul blat.

-se pune deoparte cu o greutate nu prea mare si se da la rece in frigider.

-se rastoarnă a doua zi pe un platou si se îndepartează celofanul.


Cam aşa trebuie să arate şi este foarte bun… ce foarte bun, nu se compară la gust cu ce găsiţi prin comerţ! E o „gură de aer proaspat”! 🙂

tort buni portocale

 

Bronzul şi soarele

de babymanager

Cred că toţi ştim că nu e bine să stăm la soare, nu? Sau mă înşel? Probabil că mă înşel, pentru că numai aşa s-ar explica numarul mare de „pasionate de bronz” şi mămicile ce îşi plimbă copiii pe la 12 ziua fară nici măcar o pălărioară?!

Nu pot să le înteleg, pe fetele, femeile ce stau cu orele la soare pentru un bronz cât mai puternic şi mai uniform. Se dau cu ulei şi stau nemişcate la ore, când soarele este cel mai puternic, aranjându-şi slipul minuţios pentru a nu face prea multe „dungi”.  Parcă s-ar vedea in public :)! Sau şi mai rău se duc regulat la solar. De ce ai vrea acum să arăţi ca un tăciune şi peste câţiva ani să te intrebi de ce îţi îmbătrâneşte pielea aşa repede….Pentru moda de moment sau pentru ca râde lumea de tine?! Pentru că toate produsele se vând mai bine dacă se leagă de mare şi soare?! Ca să nu mai vorbesc de faptul că te îngrămădeşti în super aglomeraţie la mare, pe plajă, la masă, pe drum. Pentru aţi arde pielea, a sta în aglomeraţie cu orele şi stre, plateşti foarte mulţi bani, bani ce nu prea  şti pe ce îi dai… In ţara aceasta există zone mult mai decente din punct de vedere aglomeraţie şi preţuri, dar nu sunt la botul calului, mergi cu pic dar nu stai ca pe A2. Ex: Ardeal, Maramureş, Bucovina etc. Şi ce să vezi, e soare şi acolo!

O.K, înteleg, un pic de bronz, un pic de stat la soare face bine dar în orelele recomandate….da, dar atunci nu te poţi face „tuci” numai în 2 zile de plajă! Bine, nici ca mine care nu am rabdare să stau să mă colorez un pic şi mă prinde soarele în funcţie de tricou :). Norocul meu că am un pigment bun şi mă înnegresc repede şi nu sunt chiar aşa de albă!

Să zicem că de corpul tău poţi să-ti baţi joc dar cu copilul tău ce ai? Cum poţi să scoţi un copil afară la plimbare(că nu se vede că te-ai grăbi pentru o situaţie) în plină zi şi fară al acoperi? Săracul copil e cam alb, nu?!

Să recapitulăm puţin( conform World Health Organisation):

  • razele UV sunt foarte puternice între ora10 a.m şi ora 4 p.m. În această perioadă se recomdă evitarea expunerii la soare.
  • când vă expuneţi la soare, utilizati cremă de protecţie cu factor SPF minim 15( eu aş zice că e puţin, SPF minim 30)
  • reaplicarea periodică a cremei( la 2 ore sau dupa fiecare ieşire din apă)
  • expunerea îndelungată la soare poate duce la diverse boli ale pielii, ochilor, sistemului imunitar.
  • expunerea îndelungată la soare duce la îmbatrânirea prematură a pielii.
  • este importantă şi protejarea ochilor
  • se recomandă expunerea treptată la soare daca tot vrei să te bronzezi
  • evitarea expunerii îndelungate chiar dacă folosiţi factor de protecţie
  • copiii sub 3 ani, nu se expun la soare
  • copiii, pentru că sunt în creştere  sunt mult mai afectaţi, de către razele soarelui.  Expunerea la  soare în timpul copilăriei şi adolescenţei pot duce la diverse forme ale cancerului de piele.

    Raportul dintre expurea la soare şi riscul de îmbolnăvire

Puteţi găsi mai multe informaţii aici şi aici. Gasiţi şi multe documente legate de acest subiect aici.

Am ataşat şi o mică broşură: „how to enjoy the sun safely”

„Enjoy sun, but enjoy it saftley.”

Analiza de 30

de babymanager

Mă apropii vertiginos de cifra rotundă 30 şi mă trezesc cu diverse gânduri rătăcind prin capul meu. Poate pentru că am timp şi linişte „gândesc” cam mult… sau poate pentru că sunt un pic speriată!  Staţi linistiţi nu e o criză exienţială, e mai mult o analiză impusă de subconştientul meu social. Nu aşa se poartă, la 30 să te analizezi un pic?

Am găsit pe la începutul anului o carte de Balzac ” Femeia de 30 ani” şi m-am gândit că-mi va  oferi vreo idee despre cum ar trebui să fie o femeie la 30 de ani. Nu prea…e o telenovelă a secolului XVIII, foarte bine conturată, forte bun in peisagistică şi descriere societate. Eu nu am prea citit Balzac în adoleşcentă pentru că mi se pare prea stufos. Între noi fie vorba: trebuia atunci să-l citesc atunci, acum e prea…”la suprafaţă”! Deci, nu prea m-a ajutat.

Ce îmi place la noua mea vârstă? Îmi place că am mai multă minte ca la 25, mai multă răbdare, mai multă experinţă, sunt mai sigură pe mine, mă controlez mai bine, ştiu mai bine ce vreau, înteleg mai bine socitatea şi fiinţa umană. Mi-ar fi plăcut să fi fost aşa şi la 23 de ani, aş fi gâstigat  mult timp, însă probabil că acesta este mersul lucrurilor: nu te poţi „trezi” aşa cu una cu două, îţi trebuie ceva  experienţă.

Ce nu îmi place la noua mea vârstă? Cele 5kg în plus şi creditele de la bancă :). Restul lucrurilor mai puţin plăcute din viaţa mea, fac parte din ea, sunt rutină şi nu trebuie să le dau prea mare importanţă.

Analizând cele doua liste, sunt pe plus. Atunci de ce mă afectează? Pentru că realizez că timpul trece prea repede, nu sunt nici prea tânără, nici prea batrână, nu ştiu prea multe, nici prea puţine. Realizez din ce în ce mai bine cum şi cât de repede trece timpul. Probabil acum mă ajută şi faptul că pot vedea mai bine trecerea timpului: la Ioana.

Ce îmi doresc? Sper să ştiu şi să pot, să îmbratânesc frumos, să pot realiza tot ce mi-am prospus, să o putem creşte frumos pe Ioana. Sper să fim cu toţi sănatoşi, mai întelepţi iar peste ani dacă voi reciti acest post să pot râde. Atunci voi şti sigur că am evoluat!

Îi multumesc lui Dumnezeu şi ingerilor păzitori că mă ajută şi mă păzesc zi de zi!

Vă multumesc şi celor ce „mă suportă”, sunteţi minunaţi: copilul, soţul, sora, tatăl, buni, matuşica, unghiuleţii, nana, nanu, fina, finul, Clau, prietenilor pe care îi am încă din liceu, prietenilor pe care îi văd mai rar, prietenilor în devenire! Sper să nu vă supăr prea tare in viitor şi să mă iertaţi dacă am facut-o în trecut! YOU PUT MY LOVE ON TOP!

Cu drag,

Ana

Giveaway-30 de ani, un copil şi un blog

de babymanager

De azi ne gasiţi şi pe Facebook. Pentru că august este o luna specială pentru mine si familia mea, încerc un prim şi timid giveaway( cadou).

Un voucher la World Class, valabil timp de o săptamănă la oricare din umatoarele centre: World Class Jolie Ville, World Class America House, World Class Upground si World Class Plaza Mall. Voucher-ul poate fi folosit până pe 30.09.2012.

Voucher World Class

Tot ce trebuie să faceţi este să ne adaugaţi în lista de priteni sau să ne daţi un like :). Concursul se desfaşoară în perioada 07.08.2012-21.08.2012. Caştigătoarea sau caştigătorul va fi desemnat prin tragere la sorţi pe 21.08.2012

Mi-ar fi plăcut să vă insoţesc şi eu dar până în noiembrie, nu prea avem cu cine o lasa pe Ioana.

Cu drag,

Ana

Interviu cu un tătic

de babymanager

Tăticul este  George, 30 de ani, berbec… zodia berbec :). În timpul liber are grijă să se antreneze la tir pentru viitorii pretendenţi :). Multumesc tati, pentru timpul acordat!

A: Ce ti-a plăcut când a fost soţia însarcinată?

G: Ideea ca vom fi trei şi felul cum radiai.

A: Ce nu ţi-a placut?

G: Partea sexuală, condiţionarea…

A: Descrie sentimentul când ţi-ai vazut prima dată copilul?

G: E foarte greu de descris… împlinire!

A: Cum au fost pentru tine primele luni in 3?

G: În 4( era si buni) :). Frumoase au fost, pline de griji. Nu m-au marcat, bărbatul în timpul acesta are mai mult grijă de partea logistică.

A: Cum vezi alăpatarea?

G: Un proces natural. Un pic ciudat la început în timpul contactelor sexuale…

A: Ce îţi place la copilul tău?

G: Tot, zâmbetul în mod special

A: Cum te simţi ca tătic?

G: Responsabil si văd libertatea în fiica mea, libertate pe care eu nu o mai am!

A: Ce ai descoperit  nou despre tine odata cu venirea copilului?

G: Nimic nou, toate abilitaţile dacă pot spune aşa, erau acolo dar nu le foloseam.

A: Sfat pentru mămici

G: Să savurze momentul! Copil mic, grij mici… copil mare, griji mari!

A: Sfat pentru tătici

G: Să încerce să înteleagă prin ce trec mămicile, ca şi transformari.

Alaptarea-câteva precizări şi o colecţie

de babymanager

Cum în perioada 1-7 august sărbătorim Săptămâna Mondială a Alăptării, s-a scris mult şi variat pe blogosferă despre acest subiect. Fiecare cu experinţa sa, fiecare cu piticii din dotare. Eu am mai scris un articol pe această temă dar m-am gândit să mai fac câteva precizări.

Mi-ar fi placut sa demontez câteva mituri, dar ce încredere vă poate inspira încă un articol pe aceasta temă. La câte informaţii contradictorii sunt pe internet, e normal să nu ştii ce să mai crezi. Aşă ca vă propun să cautaţi  mai întai specialişti, cu care sa discutaţi( doctori, consilieri în alaptare) şi să mai citiţi cateva informaţii(cărti). Am găsit pe net si o linie telefonica pentru alăptare şi există şi consiliere gratuită-aici. Dacă alegi să te informezi de pe  internet din comoditate, vei avea informaţii contradictorii, trecute prin filtre personale şi nu îţi vei ajuta copilul. INTERNETUL NU ESTE O SURSĂ DE INFORMAŢII SPECIALIZATĂ, PENTRU DEZVOLTAREA COPILULUI TĂU. Fie vorba între noi, nici pentru problemele tale medicale nu este. Poţi consulta internetul dupa ce ai câteva noţiuni de bază avizate, pentru a putea cerne informaţia.

Alte precizări:

  • nu trebuie să te decizi să alăptezi, sănatatea copilului tău nu este o alegere. Dacă nu existe motive seriose să nu alaptezi, nu ai o scuză să nu o faci.
  • nu inventa motive să nu alăptezi. Dacă te informezi un pic şi ai puţin de bun simţ, îţi vor trece toate temerile.
  • ALAPTAREA ESTE UN PROCES SIMPLU ŞI NATURAL! Noi îl complicăm!
  • nu contează cât de mici ai sânii, laptele se produce la cerere.
  • sânii se vor lasa de la gravitaţţe, nu de la lactaţie.
  • este mult mai uşor şi comod decât prepararea laptelui praf
  • este mult mai ieftin
  • pentru alăptare nu ai nevoie de perne speciale, pompe de sân, biberoane, creme  etc.
  • pentru alăptare ai nevoie de o poziţie corectă a bebeluşului la sân, dietă sănatoasă, constantă, hidratare, voinţă.
  • bebe te ajută să îţi desfunzi canalele la început. E cea mai bună”pompă”!
  • bebe şţie cât trebuie să manance şi nu e nevoie  să cântaresşti tu laptele la fiecare masă.
  • lucrurile merg în general prost, pentru că mamele nu se informează destul şi se bazează pe folclor, prietene, bunici, matuşi, etc. Nu ai şi tu mândria ta?! Eşti identică cu restul lumii?!  Crezi că se aplică aceiaşi factori şi in cazul tău?!
  • când nu ştii, nu poţi,  întreabă şi caută ajutor!

In final încă o idee bună de la Lucky: colecţia alăptarea, dragostea albă

Invidia la femei(mame)

de babymanager
Invidia sau Hiena din Salptrire

Invidia (din latină invidia) este un sentiment de părere de rău, de necaz, de ciudă, provocat de succesele, calitățile sau situația bună a altei persoane. Ştim cu toţi sentimentul: ţi se strange un pic stomacul şi spui in gând: vreau şi eu!

Acest sentiment în societatea românească este mai accentuat. Probabil se datoreză lipsei constante în istoria noastă a unei pături de mijloc clare şi a adaptabilitaţii noastre morale la diverse urgi si cotropitori( deşi şi diverşi).

Acest sentiment la femei, e şi mai dezvoltat. Cel puţin aşa mi se pare mie! Am realizat ca nici ca mamă nu scapi de acest sentiment.  Îţi scoţi copilul ca pe un trofeu şi iar dacă nu o faci, inseamnă că nu ai cu ce te lauda. Deşi, ar trebui sa fi mai sensibilă, să te bucuri de copiii din jur. Te trezeşti comparandu-i cu al tău! Noi avem ceva sechele de la părinţii noştri cu comparaţia între copii( „tu de ce nu eşti ca X?”), deşi ei săracii încercau sa ne motiveze. Noi ne-am promis că nu vom proceda aşa cu copiii noştri, însă nu ne iese tot timpul.

Dacă eşti şi mai competitivă şi nu şti să pierzi, te roade rău de câte ori nu bifezi anumite „puncte”. Te agiţi pentru orice competiţie minoră. Ajugi sa transmiţi energia negativă şi copilului tău. Nu mai vorbesc de ce prostii poţi face doar din invidie! Dacă nu ai ajuns să ai puţină încredere in tine, e şi mai grav, transmiţi prin toţi porii ca eşti invidioasă.

Toţi avem acest sentiment,  pe care îl controlăm in diferite grade.  Cine spune ca nu-l are se minte frumos :)!
La mame e un alt nivel! Dacă pană atunci puneai în comparaţie rochiţa, pantofii, coafura, poşeta, casa, soţul-iubitul( oridinea nu este întâmplatoare), acum este in joc copilul tău. Copilul tău este mai frumos, mai deştept, mai talentat etc decât toţi ceilalţi!

De acord, dar pentru tine si familia ta!  Să te lauzi rar e normal, să te lauzi la fiecare doua propoziţii este alta… să nu mai spun că transmiţi lipsă de încredere în propia persoană. Am văzut mămici ce exagerau cu laudatul( mai ales intre rude): ” copilul meu la 6 luni a mers de-a buşelea, la 4 luni a vorbit, copilul meu a făcut asta mai devreme…”  sau mamici care fac publice 200 de poze cu copilul lor, inclusiv când manancă pufuleţi… şi nu vorbim de genii acum. Înteleg, dar un pic de obiectivate ar fi de bun simţ. Adică cu o realizare notabilă cum ai să procedezi pentru a  te lăuda?!  Ne laudăm, ne laudăm dar de ce mai şi exgeram?! Nu e stânjenitor pentru copil  să spui că este director la o firmă când el este un angajat?! Şi nu poţi spune că nu ştii care e diferenţa! Eu zic că de  la invidie porneşte  bârfa rautacioasă. Şi se mai întreabă bărbaţii de ce bârfim noi mai mult :)!

Toţi copiii sunt diferiţi, se dezvoltă diferit. Ştiind asta tot m-a încercat pentru câteva secunde un sentiment de invidie când am văzut că un bebeluş mai mic a mers s-a ridicat singur in picioare.  Hmmmm…adică de ce copilul meu nu poate?! Cu ce o ajută pe Ioana dacă merge mai repede? Va fi mai deşteapta, va fi mai sănatoasă, va fi mai putin complexată în viata?! NU!

Multumesc tatălui ca m-a educat să am ceva încredere în mine. Încrederea asta te scoate din multe situatii, inclusiv din frustrarile invidiei. Unii oameni se lasă consumaţi de ea, alţii invaţa sa o controleze. Unii reuşesc să fie mai multumiţi(fericiţi), alţi mai „negativişti”.

Eu am învaţat să o mai controlez cu argumente logice, cu lipsă de interes, cu repetarea calitătilor, dar tot din ambiţia de a avea un atu în viaţa. Am momente rare şi de scurtă durată. Mă motivez singură când se întamplă pentru ca ştiu ca mă poate consuma şi nu îmi aduce nici un beneficiu. Nu pot fi invidioasă pe oamenii de care mă atasez şi pe care îi apreciez. Încerc să sortez motivele de invidie ce m-ar ajuta să mă dezvolt, invidie pozitiva dacă îi pot spune aşa.

Important este să-ţi realizezi când eşti invidioasă şi să fi sinceră cu tine. Vei trăi mai frumos şi mai liniştit împreună cu familia ta, iar copilul tău va avea un exemplu de unde să înveţe.

Voi ce credeţi? Cum vă impactează viaţa, invidia?

Un pic de tristeţe

de babymanager

In ultimile zile am avut cateva buşeuri de tristeţe… Scriu acest articol pentru a încheia trecerea peste această mini-depresie. Ce bine ca s-a inventat terapia prin bloging :)!

Eu sunt o persoana destul de activă. Jobul meu presupune multa alergatură, comunicare, stres, multitasking.  De aproape 8 ani a devenit un stil  de viaţa si m-am modelat în conformitate. În plus cred că sunt si mai agitată  de fel. Am fost si am ramas o „tocilară”, inclusiv la  muncă :). Am muncit pană  in luna a 8-a de sarcină, pentru că am zis că ar trebui să mă odihnesc o lună.  M-am adaptat vieţii agitate din Bucureşti! Şi cand mă gandesc că in prima mea zi de capitală, venind dintr-un oraş mic, după cateva ore pe b-dul Magheru, am dormit 12 ore…

In primele 3 luni după naştere, m-am aclimatizat cu bebe si am invăţat să mă relaxez. Da, mi-a luat 3 luni să pot intra în starea de relaxare! Insă după incă 3 luni, am  inceput să simt lipsa agitaţiei, a vieţii mele  streasante.
Asta după ce imi doream nespus aceste clipe de linişte, atât fizică cat şi sufletească…

Am norocul sa stau in afara Bucureştiului,  intr-o zonă oxigenată, linistită, simplă de ţară( mă rog,  cât se poate numi ţară in apropiere de capitală). Şi chiar e multa linişte! În primele zile, noaptea ma deranjau ciripitul pasărelelor… păi dacă nu mai auzeam tramvaie si motoare, nu puteam dormi :).  Şi atunci de ce mă plâng???

Mi-e dor de mine la muncă, mi-e dor de mine singură in trafic, alergând, rezolvând probleme, mi-e dor de mine învaţând, aranjându-mă pentru munca. Acum cand merg la o nuntă, mă bibilesc si mă aranjez cu placere! Şi poate nu o sa ma credeţi dar mi-e dor de tocuri :)!

Stau singură cu bebe, in linişte, mai citesc, mai studiez, mai scriu, mai vorbesc singură… o viaţa linisită, de care îmi va fi dor când mă voi întoarce în câmpul muncii. Însa m-a prins pentru cateva zile  o stare de tristeţe, mini-depresie. Ştiţi voi: nu ai chef să te dai jos din pat, nu ai chef să faci ceva, nu ai chef de nimic… Poate pentru că vorbesc mai mult pe două voci cu mine şi Ioana, poate pentru  că mi s-a  oxigentat prea mult creierul,  poate pentru ca soţul anând o periodă mai agitată la munca nu poate să imi ofere atenţia şi ieşirile anterioare, poate pentru ca mai sunt şi Ana, nu numai mamă. Poate de aceea m-a lovit mini depresia!

Nu ma intelegeţi greşit, ştiu şi eu că nu am motive să mă plang, nu am motive de tristeţe grave, dar am avut şi eu „drama” mea! Banuiesc, că toate mamele au câte o dramă asemănătoare! Pentru mine e prea multă linişte :)! Cred ca face parte din pachetul obligatoriu de mamă. Cum de altfel  şi probleme par mai grave şi mai mari, când stai mai mult pe acasă.

Într-un final am trecut şi peste asta cu ajutorul bineinteles al Balenuţei! Câte  o privire, câte un zâmbet, câte un plâns şi am uitat ca eram tristă.

Madam Balenuţa

Îi multumesc lui Dumnezeu că pot sta un an acasă cu ea, ca mă pot bucura de minunea ce inseamnă a avea un copil, că acest timp m-a ajutat să mă redescoper, să am timp de pasiunile mele, sa fiu relaxată. Nu ştiu, cât de des in viaţa te mai intalneşti cu astfel de perioade! E complicat, inseamna responsabilitate  dar este foarte frumos!

P.S  Am redescoperit diactriticile! Mă obişnuisem fară ele!