De la grădiniță spre școala: pregătire

Pentru mine intrarea în clasa pregătitoare a Prințesei la toamnă va fi o noutate. Noutatea vine cu multe întrebări, temeri și stresuri.  Realizez că va fi diferit de grădiniță și poate că nu vom mai fi ZEN, însă refuz să cred că nu ne vom descurca și nu vom face tot posibilul să maximizăm  ce primim de la sistemul român de învățămant.

Eu consider că sistemul nostru de învățământ reflectă societatea noastra, nu-l pot schimba,  e mai util ca un copil să stie supraviețuiască și în condiții mai puțin perfecte. Avem norocul să fim în București, unde dacă vrei poți să gasesți și zone mai moderne de educare în școlii de stat.  Efortul financiar pentru  un sistem privat pe care  eu îl consider bun, este destul de mare și viitorul poate fi neprevăzut. Adică pe scurt, mă risc cu copiii în sistemul de învâțămant de stat! Mă bazez că eu voi putea suplini anumite zone emoționale și îndruma copilul în activițăți extrașcoloare.

Gradinița de stat a fost minunată, cu o doamnă pe care Prințesa a vazut-o ca pe un mentor, cu o atmosferă nu perfectă însă liniștită și cât se poate de echilibrată social. E redundant să mă mai plâng că timpul trece repede și că nu-mi vine să cred că Balenutza mea frumoasă intra în „roata” școlii!

Prințesa mea, va intra  la 5 ani si 10 luni în clasa pregătitoare, în septembrie. Considerăm că e pregătită.  Gradiniță consideră că e pregăptită, ea e ok cu progresul.

După ce vreo doi ani am studiat clasamente de școli, am vizitat și vorbit cu directori, am cautat și echilibru social și să nu pună presiune pe copiii, am găsit Școala! De la începutul anului caut să mă pregătesc pentru toamnă: am făcut listă de rechizite, am ales ghiozdan, am ales penare și am încercat să aflu ce noutăți ne va aduce acesță noua etapă. Copilul crește!

Am avut norocul să primesc la fix invitația de a participa cu Prințesa la un atelier de evaluare al Oanei Moraru. Timp de 3 zile, Prințesa mea s-a jucat organizat împreună cu Oana și echipa ei. Apropo în caz ca nu știati e normal și se practică în alte tări să existe centre de evaluare copii separat de școala, care să ajute sistemul și părinții să crească copiii, cu o evalueare obiectivă.

Am primit feedback după cele 3 zile și pot spune că  ne-am reanalizat din nou copilul din trei puncte:

  • logopedie-am înțeles că trebuie să reparăm prin ore de logopedie sunetele pe care nu le  pronunță corect. Corecția ne ajută ca la dictare să scrie corect, sunetele pe care nu le-ar pronunța corect, le va și scoate din cuvinte. Cumva trebuia să o facem mai devreme, dar  nu eram conștienți de impact.
  • motricitate fină- aici trebuie să mai exersăm. Vestea bună este că ea a început să-mi ceară să exerseze  acasă semnele  și literele pe care  le face la grădi.
  • social, ea este un copil extrem de cuminte și e o excepție de la regulă în general. Se joacă în lume ei și nu e proactivă în a răspunde. După feedback-lui Oanei am analizat serios abilitățiile ei sociale și cunoscându-ne copilul câteva din  îngrijorările  Oanei nu le considerăm a fi reale. Am realizat însă că datorită problemelor de  vorbire, ea evită să vorbească mai mult în public și să fie mai proactivă.

Prințesa a considerat că a fost la un curs, așa se referă la atelierul Oanei și i-a plăcut și cum am început să mă ingrijorez eu pe aspectele de mai sus, ea a devenit mai vorbareață, mai socială cu copiii fară să i zic eu ceva. O duc acum și la un curs de dezvoltare prin teatru și îi place să se joace de-a spectacolul. Face ore de logopedie la grădi și în weekend. Se văd deja progrese și vinerea trecută când am luat-o de la grădi era foarte fericită. Vorbise mult cu dna pedagog-logoped și era mult mai încrezătoate în propiile puteri. Sincer, la cât de echilibrat îmi consider că e copilul  meu, nu mă gândeam că ar avea o temere doar că nu pronunță corect!

sursapozacontinuu

Oricât de atentă aș zice eu că sunt cu educația, îmi scapă lucruri de care nu știu! Faptul că Oana mi-a spus părerea ei, m-a făcut să acționez pe zonele unde înainte nu eram conștientă că sunt probleme. De când am început să mă agit și Prințesa mea parcă s-a mai schimbat în bine, parcă a realizat și ea unde trebuie să lucreze. Și acest lucru, fără să-i explicăm exact ce a fost atunci cu 3 zile. E grăitor ca ea se referă la atelier, ca la un curs!

Nu am scris rândurile de mai sus ca publicitate, am scris că mă gâdesc că poate vă ajută experiența mea și vă dă idei. Aș rezuma astfel:

Aveți încredere în copilul vostru și în skill-urile voastre de parinți imperfecți! Dacă veți cauta să fiți mai buni ca parinți, veți găsi o cale la orice problemă! 

Acceptați feedback-ul despre copiii voștri, căutați-l și analizați-l din perspectiva părintelui ce ii vrea binele copilului și-l cunoște cel mai bine!

Articole utile:

Sfaturi pentru copiii 6-12 ani

Rechizite-clasa pregatitoare

Noile noastre descoperiri

Suntem intr-o perioada aglomerata a vietii noastre de familie si de cariera. Desi sunt online cand pot, nu resuesc pe moment sa scriu tot ce mi-as dori.  Am sa va descriu mai jos cele mai noi descoperiri care ne-au placut:

  • Bacania Rod-Sandwich-ul pentru copii: e gustos si are ingredient foarte putin procesate. Am fost foarte placut surprinsa de surpriza pe care cei de la Bacanie ne-au facut-o. Pe langa ca m-au salvat de la a pregati  o gustare pentru seara, am fost frumos ca ne-au si scris un mesaj care mi-a facut ziua mult mai buna. Apropo, zacusca de ghebe e mortal de buna si are chiar gustul de la bunica!

dee84f38-1e38-440c-b3fb-ffc7bc21d3ab

  • Spectacolul ” Ursul pacalit de vulpe” de la Teatrul Tandarica- cel mai interactic spectacol pe care l-am vazut pana acum. Intr-o sala mica, copii au facut pe decorul( tineau in msna crengute in functie de anotimp), s-au plimbat pe scena cu caruta, si-au pus coditele in greata si au facut poze cu personajele. La sfarsit am si primit cateva poze pentru acasa!  Ca adult am apreciat implicarea copiilor mei. Va recomand cu drag acest spectacol si ma batea gandul cum as putea organiza si o zi onomastica la un astfel de spectacol :)!

Madam Furlifus-2 ani, a fost foarte atenta si receptiva la ce se intampla

Printesa-5 ani, a spus ca ia placut foarte mult si ca mai vrea sa mergem la vulpita :)!

img_0011

img_0017

 

Gradinita anul III

Acum 3 ani incepea cu emotii prima noastra zi de gradinita. Am scris aici despre cum ne-am cautat gradinita si despre cum ne-am adaptat. Acum am inceput grupa mare!

Ma uit la pozele de atunci si cele de acum , de cele facute cu diverse ocazii la gradi si ma minunez cat de mare a crescut Printesa mea. As vrea sa opresc timpul in loc efectic si sa ma satur de starea de dulceata si puritate pe care o emana copilul meu. Cum fac sa nu si-o piarda?!

Abia am asteptat sa inceapa anul scolar. Drumurile pana la gradinita imi permit sa mai vorbim si sa interactionam. Dupa ce la un moment dat imi zicea ca ii este dor de copii si doamna educatoare, azi dimineata pe drum mi-a zis ca ii este frica! Am intrebat-o de ce I-ar fi frica daca tine la toti.  Mai corect poate este emotionata. A raspuns:

-Ce inseamna emotionata?
Pai da mami, explica ce inseamna emotionata?! M-am straduit sa inteleaga cumva explicatia mea. Copilul simtea o emotie asemanatoare cu frica….

Zilele trecute am avut o surpriza din partea Editurii Caba, carora le multumesc foarte mult! Afisul cu pomi fructiferi este de mare success si pentru cea de 5 ani si pentru cea de 2 ani care imi silabosesc fiecare fruct. Surpriza si carticelele minutate ( care apropo sunt cu activitati bine gandite pentru copiii de 5 ani) mi-au adus aminte ca incheiem cu pasii repezi un capitol minunat si ca ne asteapta scoala la colt. Printesa si-a pus carticelele primite intr-o geanta si zicea ca ea s-a pregatit pentru scoala si-a facut ghiozdanul.

img_0707-1

Mie mi-a placut scoala si imi placea sa invat! Copilul meu pare mai destept decat mine si fara sa-i spun nimic premeditat pare ca-I va placea si ei! Insa, eu tot ma gandesc ca-mi va fi foarte dor de gradinita prin ochii Printesei! Sunt sigura ca gradinita prin ochii lui Furlifus va fi ceva mai diferita si cu siguranta o experienta frumoasa!

13497579_1011001638996696_5711105573525658181_o

Aventurile lui Furlifus: aproape 2 ani

Ma uitam ca nu v-am mai vorbit de Madam Furlifus din martie. Vreti sa stiti ce mai face Madam Furlifus? Ca tot urmeaza sa-i sarbatorim 2 ani 🙂

Madam Furlifus este surprinzatoare si „excentrica”! Al doilea copil ce ne surprinde, ne provoaca si ne intinde limitele de toate felurile si care parca are mult mai multa nevoie de prezenta mea.

IMG_0693
Madam Furlifus: vulpitele cu care doarme, aripioare de zana si casca de innot! Si nu e singurul outfit creat!

Al doilea copil este foarte agil, face tumba( uneori mai bine ca sora ei) si incearca sa emite orice  face Printesa. A descoperit rochitele si le trage din dulap in functie de cum vrea sa se imbrace (aici la dezordine seamana cu Sportivul :)).

Nu am probleme cu mancarea si nu am avut probleme cu intarcatul sau lasatul de suzeta. Ca si la primul copil, mancam tot. Singura situatie diferita este ca la al  doilea copil ne-am mai permis sa-i dam sa mai guste din ce nu are voie si s-a alintat.  Adica Printesa avea 2 ani si nu vazuse inghetata!

Intarcatul a fost natural si simplu. Suzeta nu era folosita foarte mult, decat la somn si adormire si am scapat de ea, pentru ca pur si simplu intr-o zi nu o mai gaseam. A fost ceva mai simplu decat la Printesa.

Madam Furlifus este dezvoltata motric dar are o alta evolutie din punct de vedere verbal. Momentan stim foarte bine sa spunem: nu place, nu vreau, nu stiu! Multi de „nu” pe care pentru ca este foarte nazdravana ( peretii sunt desenati…toti peretii si am schimbat deja vreo 6 periute noi pentru ca le arunca in WC)!

Titi=masina, Ham=caine, Miau=pisica

Este o fire sociabila( pupa toti baietii de pe strada) si destul de agresiva cand vrea ceva. Daca Printesa se uita 10 minute pana se ducea la jucarie la un loc de joaca, Furlifus stie ce vrea si nu conteaza ca are un copil in fata ei. Eu sunt invatata sa le las mai libere in parc si sa faca ce vor, insa  cand al tau copil impinge un alt copil ca-I sta in cale si nu-l ocoleste, incep sa ma gandesc ca ar trebui sa fiu mai atenta.

Si am uitat sa mentionez ca numaram pana la 10 in romana si engleza,.

Iubim personalitatea ei activa si dragalasenia cu care ne ia in brate si se ia in brate cu sora sa!  Acum urmatoarele „hopuri” sunt: olita si vorbitul in propozitii. Spune cuvinte, repeta, insa aici am un alt standard de la Printesa.

Insa, ne miram cat conteaza  sa aiba un copil de la care sa invete!  Si noi uneori avem impresia ca are tot 5 ani, nu 2 :)! Mai uita mama ca nu are  voie mazare!

 

Printesa la apropae 5 ani

In ultimile 2 luni am avut o viata plina de evenimente personale si timpul meu dedicat scrisului a fost aproape inexistent. Incerc sa imi ordonez gandurile si sa scriu ceva util aici pe blog.

Sa va povestesc cea mai face Printesa, care are aproape 5 ani( ultima data despre ea am scris aici). Printesa este in vacanta de vara!

Anul acesta am experimentat prima oara cum e cu copilul lasat o saptamana la bunici. Eu ca si mama, ma simteam ca-mi lipseste o mana. Eram usor deprimata si cand a ajuns acasa mi se parea cel mai frumos copil si foarte crescuta. Ma uit la ea si nu pare a fi un copil de 5 ani! E intalta si uneori vorbeste ca un adult.

Dupa saptamana petrecuta la bunici, a venit acasa un pic mai dramatica si mai alintata. La  orice nu se intampla ca ea se supara si dramatizeaza! Sper sa fie doar  o perioada  trecatoare!

Stiu ca urmeaza ultimul an de gradinita si apoi ne vom intalni cu scoala. Incerc sa o pregatesc si sa-i explic si  ei ce se va intampla si imi tot spune ca ii va fi dor de doamna educatoare si copii. Sincer si mie imi va fi, insa sper sa reusesc ca si Madam Furlifus sa fie preluata de aceiasi educatoare. Eu ma simt norocoasa sa vad in copilul meu o parte din personalitatea educatoarei.

M-am stresat ceva timp( cam din 2014) sa ma hotarasc pentru alegerea scolii pe care o va urma din clasa 0. Nu imi doresc sa fac aceasta alegere pe ultima suta de metri, pentru ca este o alegere importanta pentru educatia copilului meu. Intr-un final dupa consultari si discutii si instinct :), am decis sa mearga la o scoala generala buna, insa nu foarte cautata. Mi-am dorit o scoala ce sa-i ofere un mediu corect, sa aiba un mediu social cat de cat echilibrat, sa  fie logistic in drumurile noastre( nu am ales variant cea mai aproape de casa), sa aiba recomandari bune. Anul acesta va trebuie sa aleg si invatatoarea!

Eu cred cu tarie ca daca vrei sa faci un lucru, poti sa-l faci chiar daca in general nu se face! Adica sa-mi aleg invatatoarea! Cum o aleg? Pai mai intai vreau sa ajung la un specialist in educatie( Oana Moraru) pentru  o consultare de ce tip de dascal I s-ar potrivit copilului meu. Apoi ma voi intalni cu toate doamnele de la scoala aleasa si voi incerca sa vad care se apropie de profilul pe care eu il simt ca-I trebuie Printesei. Sunt sigura ca va fi mai dificil sa fac acest lucru, insa nu imposibil!

Planul educational momentan pentru Printesa este ( in mare): scoala primara la o scoala gimnaziala si clasele V-VIII la liceul pe care consider ca va fi optim sa-l urmeze. Stiu ca va fi foarte complicat sa armonizam scoala gimnaziala a Printesei cu scoala primara a lui Madam Furlifus si cu locuirea in afara orasului. Vom gasi solutii pana atunci :)!

Pentru Printesa imi doresc sa faca mai mult sport decat face acum si sa pot sa-i dau si un exemplu pozitiv in acest sens.

Indiferent de cum planific eu educatia standard care are minusurile ei intr-un sistem colectiv de stat, trebuie sa ma asigur sa -I ofer  educatie emotionala. Sa o expun la cat mai multe experiente diverse, sa o invat sa-si gestioneze emotiile in diferite situatii pur si simplu prin pur exemplu personal. Cam greu cat si eu trebuie sa invat :)!  Uneori pare ea mai echilibrata emotional decat mine, insa ce ma fac daca o stric :)!?

Cu sora ei se intelege  frumos si dupa un moment de joaca prelungit in curte, mi-a exclamat: „mami, azi m-am jucat foarte frumos cu Ilinca!” Important pentru mine e sa le vad ca se iubesc si ca se conecteaza. Cand era la gradinita, in momentul in care ajungeam acasa, Madam Furlifus o lua pe ea prima in brate! Sa vedem cum va fi in toamna, dupa ce toata vara au stat bot in bot!

Vara aceasta putem spune ca am bifat: mersul de bicicleta fara roti ajutatoare- de fapt un exercitiu de ce se poate face cu vointa si „practice” si innotul( momentan sare fara colac, iese la suprafata si e foart mandra de ea :).

Ma uitam la ea cand sarea singura in bazin si nu-mi venea sa cred ca Balenutza mea a crescut asa mare! Imi umple sufletul fiecare privire de copil cu ochi mari si obraji de bebelus!

IMG_0662

P.S: Va povestesc din experienta mea, nu stiu deciziile mele sunt corecte si pentru altii.

 

Viata in 4: mirosul copiilor mei

Viata in 4 e complicata si frumoasa.Uneori ma pierd in stresul zilnic si uit ca ai mei copii nu traiesc fara mine. Am  momente in care sunt total deconetata de familie si sunt doar robotica si bifez taskuri.

Ce ma aduce la realitate este uneori sotul meu, vorbele Printesei sau mirosul copiilor mei.

Eu sunt o persoana care „citesc” mirosuri si ma influenteaza. Mirosul in lumea animala si in evolutia speciilor este un mod de comunicare. Mama si bebelusul nou nasut comunica prin miros,se linistesc cand se simt.

Aseara am avut o revelatie. Eu dorm cu ambele fete si daca una  de langa mine nu dorm bine. Noaptea imi place sa le iau in brate si sa ne afundam  una in alta.

Printesa are un miros  cu care rezonez, un „parfum” care imi da senzatia de iubire, atasarement si liniste. Asa a fost de cand era bebelus. Ca si conformatie a corpului e din familia tatalui.

Madam Furlifus  pentru  mine nu are vreu parfum. Pai, de ce? Ca  si conformatie a corpului e din familia mea.

Noi rezonam la mirosurile si chimia  persoanelor cu care suntem compatibile, in viata. In familia mea cu rezonez cu sotul meu. Deci Printesa emite chimia sotului meu, iar Madam Furlisuf chimia mea. Nu am cum  sa ma simt pe mine! De accea Madam Furlifus este  mai atasata de tatal ei si asa se explica in lumea animala: copilul mamei sau al tatalui. Nu sunt de accord  cu acest folclor dar putem explica o chimie mai mare catre un anumit membru a familiei.

Avem noi un joc „ora de gadilat”,ele  se aseaza pe jos  una langa alta si eu le gadil. Ele rad si spre final le apuc strans pe amandoua si ma cufund in mirosul lor. Asa ma conectez eu cu ele!

IMG_20160510_180318

 

Copilul nr 2 in familie

Variante sincere am auzit mai rar despre ce simte o femeie cu copilul nr .2 sau ce simte o familie. Interesul principal este sa afli daca se cearta cu copilul nr. 1…sau daca e mai cuminte ca si copilul nr 1 sau daca ii iubesti la fel….

V-am mai povestit despre aparitia Drei Furlifus in viata noastra. Va prezint un pic si starile sentimentale prin care trec/trecem.

Ca si la primul copil, la mine dragostea a crescut in timp. Ca si la primul copil, primele luni au fost de acomodare si am trecut de la o fiinta pentru care eram responsabila sa supravietuiasca, la o fiinta care mi-a intrat in suflet si de care m-am indragostit iremediabil.

Bun…acum eu ca o mama de copil linistit, echilibrat am trecut si la un copil energic, agil, dezvoltat motric( a se citi ca se urca peste tot si desface tot)! Asa ca sunt provocari noi zilnice cu care am luat cunostinta si ceva mai multi nervi de tinut in frau.

Pana cand Madam Furlifus nu a inceput sa se miste si sa interactioneze cu noi, locul ei in familie nu prea a fost definit si nu ii „recunosteam” personalitatea. Cam asa a fost si la primul copil, doar ca primul avea norocul sa fie „noutate” si nerabdarea sa vezi ce mai face, era mai mare. La copilul nr 2. cunosti procesul bebelusului in natura si doar astepti sa ajunga la  acea  varsta in care sa raspunda cat de cat la comenzi :).

Madam Furlifus are acum 1 an si  3 luni. Are o viteza la mers… de Printesa nu prea  o prinde! Este foarte curioasa si extrovertita. A inceput sa invete sa se certe cu sora sa pe diverse lucruri. Cum se cearta: una tipa si alta plange sau amandoua plang sau amandoua tipa! Distractie! Ca parinte, cred ca varianta sa le lasi pe amandoua sa rezolve problema si sa nu intervii e cea mai corecta dar si cea mai greu de realizat. Nervii uneori isi fac loc singuri si razbat prin vocea ta!

Madam Furlifus scoate sunete asemanatoare cu anumite cuvinte sau  propozitii. Ex: „ceeasta”, aco=acolo, ca=cal, nana=Ioana si are un DA foarte hotarat. Printesa la un moment dat ma intreaba:” Offff….cand incepe sa vorbeasca si Ilinca asta!”

Ele doua se inteleg bine. Pana sa inceapa Furlifus sa se miste, era mai mult o dragoste din spre Printesa spre ea si relativ liniste in casa. Din momentul in care au aceiasi jucarie in vizor, au perioade in care se joaca frumos, zambesc, se iau in brate, alearga si rad si momente in care se cearta. Momentele frumoase sunt mai multe decat certurile.

E uimitor si cum „se cearta” pentru mama si cum cea mica vrea sa copie tot ce face cea mare. Ritmul de invatare a  lui Furlifus este mai mare pentru ca are un exemplu si atunci e foarte simplu.

Locul copilului nr 2 in familie, nu vine odata cu nasterea lui. Vine in timp si completeaza  familia! Mama e bucuroasa ca mai are inca un bebe pe care sa-l admire si care sa mai mentina in familie „deliciile” unui copil mic! In rest este complicat de frumos cu doi copii! 🙂

Furlifus si culorile
Furlifus si culorile

 

Sarbatorirea de 1an si 4 ani

Anul acesta am avut doua aniversari de copii in familie: cea de 1 an pentru Furlifus si cea de 4 ani pentru Printesa.

Ca in fiecare an va povestesc un pic din ce s-a intamplat( 2ani, 3ani), poate va ajuta cu vreo idee.

Aniversarea de 1 an a unui copil, o consider a fi o aniversare intima cu familia. Copilul e prea mic sa se bucure cu adevarat de vreo petrecere. Cu al doilea copil am tendinta sa fiu mai putin agitata, mai putin axata sa punctez niste momente pentru societate.

Am sarbatorit implinirea a 12 luni de viata pentru Furlifus, la munte cu nasii, Buni si sora mea. In familie, a fost foarte placut!

Pentru aniversarea de 4 ani a drei Printese, am incercat sa ies din „sarbatorirea la locul de joaca”( pe care o consider banala si de aruncat banii pe un loc inchis), sa nu cheltuim prea mult si sa fie altceva in stilul nostru :). Asa ca m-am decis sa invite cativa colegi de la gradinita si prieteni la un spectacol pentru copii si apoi la un ceai.

Printesa si-a ales 4-5 colegi pe care a dorit sa-i invite. Intr-un final au foat doar fete de la gradinita. E intr-o perioada acum, cand descopera diferentele sociale intre baieti si fete si are multe intrebari. A tinut sa invite doar 1 baiat, care nu a putu sa vina. Pe parcusul a doua zile am intrebat- o ce colegii vrea sa invite si ca i-am punctat ca nu se poate razgandi. A inteles destul de usor de ce nu putem invita toata grupa si incerc pe cat posibil in toate deciziile pe care le ia, sa o invat cum sa fie hotarata si sa-si asume ce alege.

Am mers la specatcolul ” Zbor prin povesti” de la Teatrul Ion Creanga( locatie Teatrul Elisabeta- o cladire frumoasa). Noi am mai fost la spectacolele lor de a lungul timpului si ne plac. Mie personal mi-a placut mult: ” Cartierul povestilor„!

Copii au fost incantati de „dansul” actorilor si dupa spectacol s-au jucat un pic pe scena. Spectacolul a fost vizual, cu muzica si fara cuvinte. Copiii trebuiau sa inteleaga povestea celor 2 frati prin ce vad, ce aud si ce simt. Eu zic ca e o experienta interesanta pentru un copil de 4 ani. La gesturile amuzante doar copiii radeau, semn ca adulti nu prea inteleg alte limbaje ale corpului :).

A fost la spectacol si Furlifus. Pentru un copil de 1 an s-a comportat bine, nu era la primul spectacol si stiu ca o captiveaza povestea cam 20 de minute daca vede bine pe scena. Dupa parerea mea nu e nicioadata prea devreme sa mergi cu un copil la teatru sau spectacole. Important este experienta si nu asteptarile tale sa stea cuminte. Cat i-am asteptat pe copii sa ajunga, am vazut multi parinti care intrebau de bilete. Ca si info: luati-va bilete cu vreo 4-5 zile inainte daca vreti sa fiti siguri!

Am cautat o ceainarie draguta prin zona( mi-a recomandat-o sora mea), sa nu mergem foarte mult si am gasit: Rendez vous.  Drumul pana acolo pentru noi a fost foarte placut, fetele s-au tinut toate de mana si lumea se oprea sa le priveasca. Au iesit cateva poze foarte frumoase si expresive pentru varsta de 4ani. La ceainarie, am avut un mic salon doar pentru noi, comandasem cateva gustari, briose si un tort. Am fost placut surprinsa de calitatea lor si m-am bucurat ca tortul a fost foarte bun. Toate produsele aveau gustul de „facut in casa” si tortul nu era foarte dulce si dupa cate am sesizat, fara pontetiator de gust. Personalul ceainariei a fost foarte amabil si saritor. Am sa-i tin minte pentru alte evenimente!

Fetele s-au jucat prin toata ceainaria, s-au jucat de-a facut ceaiul. Am avut noroc ca erau putin clienti. Ca si jucarii, Printesa si-a luat de acasa cateva papusi. Eu nu am insistat pe acest aspect si nu mi s-a parut ca nu s-au distrat. La plecare. Printesa le-a facut cadou o carte pentru colorat. La gradinita de ziua ei, Printesa a dus si in acest an turta dulce dar sub alte forme.

A doua aniversare de 1 an , a fost mai linistita, mai cu putine emotii dar cu mai multa caldura si  relaxare pentru mine.

Prima anivesare de  4ani, a fost mai relaxata dar la fel de agitata pentru mine.  O astept si pe a doua, sa simt si eu fiecare moment si nu doar sa organizez. A da, si la 4 ani incepe sa devina mai greu sa corectez comportamente invate de la gradinita dar nu imposibil :)! Povestin intr-un alt articol.

20151114_110152

20151116_142157

 

Aventurile lui Furlifus: 1 an

Furlifus a mea este o noutate pentru toata familia! M-am gandit sa notez undeva aventurile ei zilnice.

Ce doreste sa faca domnisoara Furlifus se intampla! Recunosc ca nu sunt foarte atenta uneori  pentru ca sunt invatata cu un copil mai putin energic si mai putin active din punct de vedre motric.

Furlifus vede 2 statuete din lut , colorate: Alba ca Zapada si Bella! Dupa 5 minute, este neagra la gura. Mami o vede venind din bucatarie:

-Iliiiiinca, ce ai bagat in gura! tip, speriata de culoarea neagra din jurul guri…. O vad pe jos pe Alba ca Zapada cu capul un pic mancat. Ma linistesc!

Furlifus vede „siguranta’ la dulapul de la bucatarie unde sunt toate chimicalele. Trage o data! -Hmmmm, stai ca vezi tu! Mai trage o data cu mai multa putere!

Rezolvat, luat pastila de detergent  si pus in gura. Noroc ca are plastic…. Mami o vede!

-Iliiiiiinca, ce ai in gura!!!!! Ilinca bucuroasa rade si fuge cu pastila in gura. E iute de picior si e jocul ei preferat, sa o fugarim eu sau sora ei,

Din categoria „cea mica, invata de la cea mare”:

„Numar pana la 3! Iesi din dulap! 1…2… Furlifus la loc comanda! Eu numar in general si ea rade si face cei spun! E  un joc!

Mi se pare poarte scumpa, cand isi pune singura cate un inel sau margele de la sora ei si vine la noi sa o admiram. Ne atrage atentia printr-un sunet specific acestei actiuni( inca nu cuvant) si impinge in fata ta mana sau pieptul. Trebuie sa o admiram si ea bucuroasa ca-I spunem ca e frumoasa, bate din palme.

Mai nou, a invatat sa se invarta cand are vreo rochita sau fustita pe ea si noi bineinteles ca trebuie sa o admiram.  Face ochii mari si e foarte bucuroas cand noi o aplaudam!

IMG_20151031_094601

Pare sa fie o combinatie foarte frumoasa intre agilitate si fashion :)! Bottom line, cum invata al doilea copil de la primul e facinant. Pana si tonalitatea cand e plans de „vreau ceva” a invatat-o de la sora sa la 1 an…..Cum e sa ai in casa doua ‘teroriste sentimentale”?!

Nu am realizat acesta „ardere de etape ” de care o are al doilea copil. Daca Printesa mi se pare foarte linistita si delicata, Furlifus e agila si energica!  Desi nu e chiar foarte usor, e foarte frumoasa combinatia de 4 si 1an. Au inca dulceata de bebelus si sinceritate de copil!

IMG_20151107_104109

Recomand spectacol: „Cartierul povestilor”

In weekend am fost cu Printesa si Madam Furlifus la un spectacol inedit pentru copii: „Cartierul povestilor„. Vineri am cautat unde sa mergem cu copiii ca iesire in Bucuresti si ne uitam dupa un spectacol pentru ei.

Noi, am mai fost cand eram mici la specatcolele teatrului Ion Creanga si de fiecare data ne-au placut si ne-am simtit bine. Acum , au pus in scena un altfel de specatacol. Un spectacol interactiv si e chiar interactiv.!Copiii sunt alaturi de actori in casutele cu povesti si i-au parte la povesti. Actorii comunica direct si fizic cu copiii si in lume celor mici acest lucru este minunat!

Decorul mi s-a parut foarte dragut, biletele le-am luat cu jumatate de ora  inainte din locatie. Atentie, locurile sunt limitate la 15 locuri! Sunt 5 casute cu 3 locuri/casuta, copiii vizitand fiecare casuta. Specatacolul este recomandat copiilor peste 4 ani. Se plateste biletul per copil ce intra in „cartier”.

Printesa, la inceput nu a vrut sa mearga singura. Asa ca la prima casuta o tineam de mana, apoi s-a adaptat si a mers singura. A fost asistenta povestitorului de cateva ori si era maxim de emotionata la casuta „printului”.

M-am gandit sa scriu despre acest spectacol pentru ca isi face toti banii( 30 ron). Sunt o groaza de ateliere. spectacole si workshop-uri pentru copii care nu au nici o „utilitate’ finala pentru educatia copiilor, insa acesta mi s-a parut foarte „concentrate” in lucruri bune pentru  a mea fetita.

Si nu sunt povesti uzuale: avem o casuta a lui Dumnezeu si una a burticii, de exemplu. Interactiunea este maxima si copiii ies foarte incantati din cartier.

IMG_20150823_102436