Categorie: Bebe/Copilul

Noile noastre descoperiri

Suntem intr-o perioada aglomerata a vietii noastre de familie si de cariera. Desi sunt online cand pot, nu resuesc pe moment sa scriu tot ce mi-as dori.  Am sa va descriu mai jos cele mai noi descoperiri care ne-au placut:

  • Bacania Rod-Sandwich-ul pentru copii: e gustos si are ingredient foarte putin procesate. Am fost foarte placut surprinsa de surpriza pe care cei de la Bacanie ne-au facut-o. Pe langa ca m-au salvat de la a pregati  o gustare pentru seara, am fost frumos ca ne-au si scris un mesaj care mi-a facut ziua mult mai buna. Apropo, zacusca de ghebe e mortal de buna si are chiar gustul de la bunica!

dee84f38-1e38-440c-b3fb-ffc7bc21d3ab

  • Spectacolul ” Ursul pacalit de vulpe” de la Teatrul Tandarica- cel mai interactic spectacol pe care l-am vazut pana acum. Intr-o sala mica, copii au facut pe decorul( tineau in msna crengute in functie de anotimp), s-au plimbat pe scena cu caruta, si-au pus coditele in greata si au facut poze cu personajele. La sfarsit am si primit cateva poze pentru acasa!  Ca adult am apreciat implicarea copiilor mei. Va recomand cu drag acest spectacol si ma batea gandul cum as putea organiza si o zi onomastica la un astfel de spectacol :)!

Madam Furlifus-2 ani, a fost foarte atenta si receptiva la ce se intampla

Printesa-5 ani, a spus ca ia placut foarte mult si ca mai vrea sa mergem la vulpita :)!

img_0011

img_0017

 

Gradinita anul III

Acum 3 ani incepea cu emotii prima noastra zi de gradinita. Am scris aici despre cum ne-am cautat gradinita si despre cum ne-am adaptat. Acum am inceput grupa mare!

Ma uit la pozele de atunci si cele de acum , de cele facute cu diverse ocazii la gradi si ma minunez cat de mare a crescut Printesa mea. As vrea sa opresc timpul in loc efectic si sa ma satur de starea de dulceata si puritate pe care o emana copilul meu. Cum fac sa nu si-o piarda?!

Abia am asteptat sa inceapa anul scolar. Drumurile pana la gradinita imi permit sa mai vorbim si sa interactionam. Dupa ce la un moment dat imi zicea ca ii este dor de copii si doamna educatoare, azi dimineata pe drum mi-a zis ca ii este frica! Am intrebat-o de ce I-ar fi frica daca tine la toti.  Mai corect poate este emotionata. A raspuns:

-Ce inseamna emotionata?
Pai da mami, explica ce inseamna emotionata?! M-am straduit sa inteleaga cumva explicatia mea. Copilul simtea o emotie asemanatoare cu frica….

Zilele trecute am avut o surpriza din partea Editurii Caba, carora le multumesc foarte mult! Afisul cu pomi fructiferi este de mare success si pentru cea de 5 ani si pentru cea de 2 ani care imi silabosesc fiecare fruct. Surpriza si carticelele minutate ( care apropo sunt cu activitati bine gandite pentru copiii de 5 ani) mi-au adus aminte ca incheiem cu pasii repezi un capitol minunat si ca ne asteapta scoala la colt. Printesa si-a pus carticelele primite intr-o geanta si zicea ca ea s-a pregatit pentru scoala si-a facut ghiozdanul.

img_0707-1

Mie mi-a placut scoala si imi placea sa invat! Copilul meu pare mai destept decat mine si fara sa-i spun nimic premeditat pare ca-I va placea si ei! Insa, eu tot ma gandesc ca-mi va fi foarte dor de gradinita prin ochii Printesei! Sunt sigura ca gradinita prin ochii lui Furlifus va fi ceva mai diferita si cu siguranta o experienta frumoasa!

13497579_1011001638996696_5711105573525658181_o

Aventurile lui Furlifus: aproape 2 ani

Ma uitam ca nu v-am mai vorbit de Madam Furlifus din martie. Vreti sa stiti ce mai face Madam Furlifus? Ca tot urmeaza sa-i sarbatorim 2 ani 🙂

Madam Furlifus este surprinzatoare si „excentrica”! Al doilea copil ce ne surprinde, ne provoaca si ne intinde limitele de toate felurile si care parca are mult mai multa nevoie de prezenta mea.

IMG_0693
Madam Furlifus: vulpitele cu care doarme, aripioare de zana si casca de innot! Si nu e singurul outfit creat!

Al doilea copil este foarte agil, face tumba( uneori mai bine ca sora ei) si incearca sa emite orice  face Printesa. A descoperit rochitele si le trage din dulap in functie de cum vrea sa se imbrace (aici la dezordine seamana cu Sportivul :)).

Nu am probleme cu mancarea si nu am avut probleme cu intarcatul sau lasatul de suzeta. Ca si la primul copil, mancam tot. Singura situatie diferita este ca la al  doilea copil ne-am mai permis sa-i dam sa mai guste din ce nu are voie si s-a alintat.  Adica Printesa avea 2 ani si nu vazuse inghetata!

Intarcatul a fost natural si simplu. Suzeta nu era folosita foarte mult, decat la somn si adormire si am scapat de ea, pentru ca pur si simplu intr-o zi nu o mai gaseam. A fost ceva mai simplu decat la Printesa.

Madam Furlifus este dezvoltata motric dar are o alta evolutie din punct de vedere verbal. Momentan stim foarte bine sa spunem: nu place, nu vreau, nu stiu! Multi de „nu” pe care pentru ca este foarte nazdravana ( peretii sunt desenati…toti peretii si am schimbat deja vreo 6 periute noi pentru ca le arunca in WC)!

Titi=masina, Ham=caine, Miau=pisica

Este o fire sociabila( pupa toti baietii de pe strada) si destul de agresiva cand vrea ceva. Daca Printesa se uita 10 minute pana se ducea la jucarie la un loc de joaca, Furlifus stie ce vrea si nu conteaza ca are un copil in fata ei. Eu sunt invatata sa le las mai libere in parc si sa faca ce vor, insa  cand al tau copil impinge un alt copil ca-I sta in cale si nu-l ocoleste, incep sa ma gandesc ca ar trebui sa fiu mai atenta.

Si am uitat sa mentionez ca numaram pana la 10 in romana si engleza,.

Iubim personalitatea ei activa si dragalasenia cu care ne ia in brate si se ia in brate cu sora sa!  Acum urmatoarele „hopuri” sunt: olita si vorbitul in propozitii. Spune cuvinte, repeta, insa aici am un alt standard de la Printesa.

Insa, ne miram cat conteaza  sa aiba un copil de la care sa invete!  Si noi uneori avem impresia ca are tot 5 ani, nu 2 :)! Mai uita mama ca nu are  voie mazare!

 

Printesa la apropae 5 ani

In ultimile 2 luni am avut o viata plina de evenimente personale si timpul meu dedicat scrisului a fost aproape inexistent. Incerc sa imi ordonez gandurile si sa scriu ceva util aici pe blog.

Sa va povestesc cea mai face Printesa, care are aproape 5 ani( ultima data despre ea am scris aici). Printesa este in vacanta de vara!

Anul acesta am experimentat prima oara cum e cu copilul lasat o saptamana la bunici. Eu ca si mama, ma simteam ca-mi lipseste o mana. Eram usor deprimata si cand a ajuns acasa mi se parea cel mai frumos copil si foarte crescuta. Ma uit la ea si nu pare a fi un copil de 5 ani! E intalta si uneori vorbeste ca un adult.

Dupa saptamana petrecuta la bunici, a venit acasa un pic mai dramatica si mai alintata. La  orice nu se intampla ca ea se supara si dramatizeaza! Sper sa fie doar  o perioada  trecatoare!

Stiu ca urmeaza ultimul an de gradinita si apoi ne vom intalni cu scoala. Incerc sa o pregatesc si sa-i explic si  ei ce se va intampla si imi tot spune ca ii va fi dor de doamna educatoare si copii. Sincer si mie imi va fi, insa sper sa reusesc ca si Madam Furlifus sa fie preluata de aceiasi educatoare. Eu ma simt norocoasa sa vad in copilul meu o parte din personalitatea educatoarei.

M-am stresat ceva timp( cam din 2014) sa ma hotarasc pentru alegerea scolii pe care o va urma din clasa 0. Nu imi doresc sa fac aceasta alegere pe ultima suta de metri, pentru ca este o alegere importanta pentru educatia copilului meu. Intr-un final dupa consultari si discutii si instinct :), am decis sa mearga la o scoala generala buna, insa nu foarte cautata. Mi-am dorit o scoala ce sa-i ofere un mediu corect, sa aiba un mediu social cat de cat echilibrat, sa  fie logistic in drumurile noastre( nu am ales variant cea mai aproape de casa), sa aiba recomandari bune. Anul acesta va trebuie sa aleg si invatatoarea!

Eu cred cu tarie ca daca vrei sa faci un lucru, poti sa-l faci chiar daca in general nu se face! Adica sa-mi aleg invatatoarea! Cum o aleg? Pai mai intai vreau sa ajung la un specialist in educatie( Oana Moraru) pentru  o consultare de ce tip de dascal I s-ar potrivit copilului meu. Apoi ma voi intalni cu toate doamnele de la scoala aleasa si voi incerca sa vad care se apropie de profilul pe care eu il simt ca-I trebuie Printesei. Sunt sigura ca va fi mai dificil sa fac acest lucru, insa nu imposibil!

Planul educational momentan pentru Printesa este ( in mare): scoala primara la o scoala gimnaziala si clasele V-VIII la liceul pe care consider ca va fi optim sa-l urmeze. Stiu ca va fi foarte complicat sa armonizam scoala gimnaziala a Printesei cu scoala primara a lui Madam Furlifus si cu locuirea in afara orasului. Vom gasi solutii pana atunci :)!

Pentru Printesa imi doresc sa faca mai mult sport decat face acum si sa pot sa-i dau si un exemplu pozitiv in acest sens.

Indiferent de cum planific eu educatia standard care are minusurile ei intr-un sistem colectiv de stat, trebuie sa ma asigur sa -I ofer  educatie emotionala. Sa o expun la cat mai multe experiente diverse, sa o invat sa-si gestioneze emotiile in diferite situatii pur si simplu prin pur exemplu personal. Cam greu cat si eu trebuie sa invat :)!  Uneori pare ea mai echilibrata emotional decat mine, insa ce ma fac daca o stric :)!?

Cu sora ei se intelege  frumos si dupa un moment de joaca prelungit in curte, mi-a exclamat: „mami, azi m-am jucat foarte frumos cu Ilinca!” Important pentru mine e sa le vad ca se iubesc si ca se conecteaza. Cand era la gradinita, in momentul in care ajungeam acasa, Madam Furlifus o lua pe ea prima in brate! Sa vedem cum va fi in toamna, dupa ce toata vara au stat bot in bot!

Vara aceasta putem spune ca am bifat: mersul de bicicleta fara roti ajutatoare- de fapt un exercitiu de ce se poate face cu vointa si „practice” si innotul( momentan sare fara colac, iese la suprafata si e foart mandra de ea :).

Ma uitam la ea cand sarea singura in bazin si nu-mi venea sa cred ca Balenutza mea a crescut asa mare! Imi umple sufletul fiecare privire de copil cu ochi mari si obraji de bebelus!

IMG_0662

P.S: Va povestesc din experienta mea, nu stiu deciziile mele sunt corecte si pentru altii.

 

Viata in 4: mirosul copiilor mei

Viata in 4 e complicata si frumoasa.Uneori ma pierd in stresul zilnic si uit ca ai mei copii nu traiesc fara mine. Am  momente in care sunt total deconetata de familie si sunt doar robotica si bifez taskuri.

Ce ma aduce la realitate este uneori sotul meu, vorbele Printesei sau mirosul copiilor mei.

Eu sunt o persoana care „citesc” mirosuri si ma influenteaza. Mirosul in lumea animala si in evolutia speciilor este un mod de comunicare. Mama si bebelusul nou nasut comunica prin miros,se linistesc cand se simt.

Aseara am avut o revelatie. Eu dorm cu ambele fete si daca una  de langa mine nu dorm bine. Noaptea imi place sa le iau in brate si sa ne afundam  una in alta.

Printesa are un miros  cu care rezonez, un „parfum” care imi da senzatia de iubire, atasarement si liniste. Asa a fost de cand era bebelus. Ca si conformatie a corpului e din familia tatalui.

Madam Furlifus  pentru  mine nu are vreu parfum. Pai, de ce? Ca  si conformatie a corpului e din familia mea.

Noi rezonam la mirosurile si chimia  persoanelor cu care suntem compatibile, in viata. In familia mea cu rezonez cu sotul meu. Deci Printesa emite chimia sotului meu, iar Madam Furlisuf chimia mea. Nu am cum  sa ma simt pe mine! De accea Madam Furlifus este  mai atasata de tatal ei si asa se explica in lumea animala: copilul mamei sau al tatalui. Nu sunt de accord  cu acest folclor dar putem explica o chimie mai mare catre un anumit membru a familiei.

Avem noi un joc „ora de gadilat”,ele  se aseaza pe jos  una langa alta si eu le gadil. Ele rad si spre final le apuc strans pe amandoua si ma cufund in mirosul lor. Asa ma conectez eu cu ele!

IMG_20160510_180318

 

Copilul nr 2 in familie

Variante sincere am auzit mai rar despre ce simte o femeie cu copilul nr .2 sau ce simte o familie. Interesul principal este sa afli daca se cearta cu copilul nr. 1…sau daca e mai cuminte ca si copilul nr 1 sau daca ii iubesti la fel….

V-am mai povestit despre aparitia Drei Furlifus in viata noastra. Va prezint un pic si starile sentimentale prin care trec/trecem.

Ca si la primul copil, la mine dragostea a crescut in timp. Ca si la primul copil, primele luni au fost de acomodare si am trecut de la o fiinta pentru care eram responsabila sa supravietuiasca, la o fiinta care mi-a intrat in suflet si de care m-am indragostit iremediabil.

Bun…acum eu ca o mama de copil linistit, echilibrat am trecut si la un copil energic, agil, dezvoltat motric( a se citi ca se urca peste tot si desface tot)! Asa ca sunt provocari noi zilnice cu care am luat cunostinta si ceva mai multi nervi de tinut in frau.

Pana cand Madam Furlifus nu a inceput sa se miste si sa interactioneze cu noi, locul ei in familie nu prea a fost definit si nu ii „recunosteam” personalitatea. Cam asa a fost si la primul copil, doar ca primul avea norocul sa fie „noutate” si nerabdarea sa vezi ce mai face, era mai mare. La copilul nr 2. cunosti procesul bebelusului in natura si doar astepti sa ajunga la  acea  varsta in care sa raspunda cat de cat la comenzi :).

Madam Furlifus are acum 1 an si  3 luni. Are o viteza la mers… de Printesa nu prea  o prinde! Este foarte curioasa si extrovertita. A inceput sa invete sa se certe cu sora sa pe diverse lucruri. Cum se cearta: una tipa si alta plange sau amandoua plang sau amandoua tipa! Distractie! Ca parinte, cred ca varianta sa le lasi pe amandoua sa rezolve problema si sa nu intervii e cea mai corecta dar si cea mai greu de realizat. Nervii uneori isi fac loc singuri si razbat prin vocea ta!

Madam Furlifus scoate sunete asemanatoare cu anumite cuvinte sau  propozitii. Ex: „ceeasta”, aco=acolo, ca=cal, nana=Ioana si are un DA foarte hotarat. Printesa la un moment dat ma intreaba:” Offff….cand incepe sa vorbeasca si Ilinca asta!”

Ele doua se inteleg bine. Pana sa inceapa Furlifus sa se miste, era mai mult o dragoste din spre Printesa spre ea si relativ liniste in casa. Din momentul in care au aceiasi jucarie in vizor, au perioade in care se joaca frumos, zambesc, se iau in brate, alearga si rad si momente in care se cearta. Momentele frumoase sunt mai multe decat certurile.

E uimitor si cum „se cearta” pentru mama si cum cea mica vrea sa copie tot ce face cea mare. Ritmul de invatare a  lui Furlifus este mai mare pentru ca are un exemplu si atunci e foarte simplu.

Locul copilului nr 2 in familie, nu vine odata cu nasterea lui. Vine in timp si completeaza  familia! Mama e bucuroasa ca mai are inca un bebe pe care sa-l admire si care sa mai mentina in familie „deliciile” unui copil mic! In rest este complicat de frumos cu doi copii! 🙂

Furlifus si culorile
Furlifus si culorile

 

Sarbatorirea de 1an si 4 ani

Anul acesta am avut doua aniversari de copii in familie: cea de 1 an pentru Furlifus si cea de 4 ani pentru Printesa.

Ca in fiecare an va povestesc un pic din ce s-a intamplat( 2ani, 3ani), poate va ajuta cu vreo idee.

Aniversarea de 1 an a unui copil, o consider a fi o aniversare intima cu familia. Copilul e prea mic sa se bucure cu adevarat de vreo petrecere. Cu al doilea copil am tendinta sa fiu mai putin agitata, mai putin axata sa punctez niste momente pentru societate.

Am sarbatorit implinirea a 12 luni de viata pentru Furlifus, la munte cu nasii, Buni si sora mea. In familie, a fost foarte placut!

Pentru aniversarea de 4 ani a drei Printese, am incercat sa ies din „sarbatorirea la locul de joaca”( pe care o consider banala si de aruncat banii pe un loc inchis), sa nu cheltuim prea mult si sa fie altceva in stilul nostru :). Asa ca m-am decis sa invite cativa colegi de la gradinita si prieteni la un spectacol pentru copii si apoi la un ceai.

Printesa si-a ales 4-5 colegi pe care a dorit sa-i invite. Intr-un final au foat doar fete de la gradinita. E intr-o perioada acum, cand descopera diferentele sociale intre baieti si fete si are multe intrebari. A tinut sa invite doar 1 baiat, care nu a putu sa vina. Pe parcusul a doua zile am intrebat- o ce colegii vrea sa invite si ca i-am punctat ca nu se poate razgandi. A inteles destul de usor de ce nu putem invita toata grupa si incerc pe cat posibil in toate deciziile pe care le ia, sa o invat cum sa fie hotarata si sa-si asume ce alege.

Am mers la specatcolul ” Zbor prin povesti” de la Teatrul Ion Creanga( locatie Teatrul Elisabeta- o cladire frumoasa). Noi am mai fost la spectacolele lor de a lungul timpului si ne plac. Mie personal mi-a placut mult: ” Cartierul povestilor„!

Copii au fost incantati de „dansul” actorilor si dupa spectacol s-au jucat un pic pe scena. Spectacolul a fost vizual, cu muzica si fara cuvinte. Copiii trebuiau sa inteleaga povestea celor 2 frati prin ce vad, ce aud si ce simt. Eu zic ca e o experienta interesanta pentru un copil de 4 ani. La gesturile amuzante doar copiii radeau, semn ca adulti nu prea inteleg alte limbaje ale corpului :).

A fost la spectacol si Furlifus. Pentru un copil de 1 an s-a comportat bine, nu era la primul spectacol si stiu ca o captiveaza povestea cam 20 de minute daca vede bine pe scena. Dupa parerea mea nu e nicioadata prea devreme sa mergi cu un copil la teatru sau spectacole. Important este experienta si nu asteptarile tale sa stea cuminte. Cat i-am asteptat pe copii sa ajunga, am vazut multi parinti care intrebau de bilete. Ca si info: luati-va bilete cu vreo 4-5 zile inainte daca vreti sa fiti siguri!

Am cautat o ceainarie draguta prin zona( mi-a recomandat-o sora mea), sa nu mergem foarte mult si am gasit: Rendez vous.  Drumul pana acolo pentru noi a fost foarte placut, fetele s-au tinut toate de mana si lumea se oprea sa le priveasca. Au iesit cateva poze foarte frumoase si expresive pentru varsta de 4ani. La ceainarie, am avut un mic salon doar pentru noi, comandasem cateva gustari, briose si un tort. Am fost placut surprinsa de calitatea lor si m-am bucurat ca tortul a fost foarte bun. Toate produsele aveau gustul de „facut in casa” si tortul nu era foarte dulce si dupa cate am sesizat, fara pontetiator de gust. Personalul ceainariei a fost foarte amabil si saritor. Am sa-i tin minte pentru alte evenimente!

Fetele s-au jucat prin toata ceainaria, s-au jucat de-a facut ceaiul. Am avut noroc ca erau putin clienti. Ca si jucarii, Printesa si-a luat de acasa cateva papusi. Eu nu am insistat pe acest aspect si nu mi s-a parut ca nu s-au distrat. La plecare. Printesa le-a facut cadou o carte pentru colorat. La gradinita de ziua ei, Printesa a dus si in acest an turta dulce dar sub alte forme.

A doua aniversare de 1 an , a fost mai linistita, mai cu putine emotii dar cu mai multa caldura si  relaxare pentru mine.

Prima anivesare de  4ani, a fost mai relaxata dar la fel de agitata pentru mine.  O astept si pe a doua, sa simt si eu fiecare moment si nu doar sa organizez. A da, si la 4 ani incepe sa devina mai greu sa corectez comportamente invate de la gradinita dar nu imposibil :)! Povestin intr-un alt articol.

20151114_110152

20151116_142157

 

Aventurile lui Furlifus: 1 an

Furlifus a mea este o noutate pentru toata familia! M-am gandit sa notez undeva aventurile ei zilnice.

Ce doreste sa faca domnisoara Furlifus se intampla! Recunosc ca nu sunt foarte atenta uneori  pentru ca sunt invatata cu un copil mai putin energic si mai putin active din punct de vedre motric.

Furlifus vede 2 statuete din lut , colorate: Alba ca Zapada si Bella! Dupa 5 minute, este neagra la gura. Mami o vede venind din bucatarie:

-Iliiiiinca, ce ai bagat in gura! tip, speriata de culoarea neagra din jurul guri…. O vad pe jos pe Alba ca Zapada cu capul un pic mancat. Ma linistesc!

Furlifus vede „siguranta’ la dulapul de la bucatarie unde sunt toate chimicalele. Trage o data! -Hmmmm, stai ca vezi tu! Mai trage o data cu mai multa putere!

Rezolvat, luat pastila de detergent  si pus in gura. Noroc ca are plastic…. Mami o vede!

-Iliiiiiinca, ce ai in gura!!!!! Ilinca bucuroasa rade si fuge cu pastila in gura. E iute de picior si e jocul ei preferat, sa o fugarim eu sau sora ei,

Din categoria „cea mica, invata de la cea mare”:

„Numar pana la 3! Iesi din dulap! 1…2… Furlifus la loc comanda! Eu numar in general si ea rade si face cei spun! E  un joc!

Mi se pare poarte scumpa, cand isi pune singura cate un inel sau margele de la sora ei si vine la noi sa o admiram. Ne atrage atentia printr-un sunet specific acestei actiuni( inca nu cuvant) si impinge in fata ta mana sau pieptul. Trebuie sa o admiram si ea bucuroasa ca-I spunem ca e frumoasa, bate din palme.

Mai nou, a invatat sa se invarta cand are vreo rochita sau fustita pe ea si noi bineinteles ca trebuie sa o admiram.  Face ochii mari si e foarte bucuroas cand noi o aplaudam!

IMG_20151031_094601

Pare sa fie o combinatie foarte frumoasa intre agilitate si fashion :)! Bottom line, cum invata al doilea copil de la primul e facinant. Pana si tonalitatea cand e plans de „vreau ceva” a invatat-o de la sora sa la 1 an…..Cum e sa ai in casa doua ‘teroriste sentimentale”?!

Nu am realizat acesta „ardere de etape ” de care o are al doilea copil. Daca Printesa mi se pare foarte linistita si delicata, Furlifus e agila si energica!  Desi nu e chiar foarte usor, e foarte frumoasa combinatia de 4 si 1an. Au inca dulceata de bebelus si sinceritate de copil!

IMG_20151107_104109

Recomand spectacol: „Cartierul povestilor”

In weekend am fost cu Printesa si Madam Furlifus la un spectacol inedit pentru copii: „Cartierul povestilor„. Vineri am cautat unde sa mergem cu copiii ca iesire in Bucuresti si ne uitam dupa un spectacol pentru ei.

Noi, am mai fost cand eram mici la specatcolele teatrului Ion Creanga si de fiecare data ne-au placut si ne-am simtit bine. Acum , au pus in scena un altfel de specatacol. Un spectacol interactiv si e chiar interactiv.!Copiii sunt alaturi de actori in casutele cu povesti si i-au parte la povesti. Actorii comunica direct si fizic cu copiii si in lume celor mici acest lucru este minunat!

Decorul mi s-a parut foarte dragut, biletele le-am luat cu jumatate de ora  inainte din locatie. Atentie, locurile sunt limitate la 15 locuri! Sunt 5 casute cu 3 locuri/casuta, copiii vizitand fiecare casuta. Specatacolul este recomandat copiilor peste 4 ani. Se plateste biletul per copil ce intra in „cartier”.

Printesa, la inceput nu a vrut sa mearga singura. Asa ca la prima casuta o tineam de mana, apoi s-a adaptat si a mers singura. A fost asistenta povestitorului de cateva ori si era maxim de emotionata la casuta „printului”.

M-am gandit sa scriu despre acest spectacol pentru ca isi face toti banii( 30 ron). Sunt o groaza de ateliere. spectacole si workshop-uri pentru copii care nu au nici o „utilitate’ finala pentru educatia copiilor, insa acesta mi s-a parut foarte „concentrate” in lucruri bune pentru  a mea fetita.

Si nu sunt povesti uzuale: avem o casuta a lui Dumnezeu si una a burticii, de exemplu. Interactiunea este maxima si copiii ies foarte incantati din cartier.

IMG_20150823_102436

Alaptarea neromantata

Nu trebuie sa citesc statistici ca sa stiu ca se alapteaza putin in Romania…ingrijorator de putin! Cifre: doar 12.6% dintre femeile din Romania alapteaza (conform UNICEF).

Pentru ca sunt o persoana realista, as vrea sa va povestesc varianta neromantata a alaptarii. Stiu ca toata lumea e saptamana aceasta: vai, vai ce minunat, ce superb, ce emotionant! Cred insa, ca o viitoare mama trebuie sa-si creeze asteptari corecte pentru a nu avea dezamagiri si asa va fi debusolata de nastere. Setarea asteptarilor in viata este foarte importanta. Face diferenta intre fericire si nefericire.

Prima mea experienta a fost usoara si frumoasa. Fiind la primul copil si cezariana, laptele a venit mai greu( insa nu uita sa vina). Printesa ca si structura este mai solida si asa ca a actionat ca o „pompa” foarte buna. Nu am avut dureri sau rani. Singurul disconfort a fost la inceput cand s-au umflat foarte tare sanii. In primele 2 luni alaptam pentru ca asa stiam sa-mi hranesc copilul. Era cumva ciudat sa ma adaptez si sa invat sa ma conectez cu o noua fiinta in viata mea si una foarte mica.

Printesa nu s-a inecat, scoatea aerul foarte usor. Inainte de nastere ma documentasem bine in privinta alaptarii. Stiam ca trebuie sa am un pic rabdare ca cererea sa regleze oferta, stiam ca nu trebuie sa o alaptez mai tarziu de 4 ore( pentru a regla fluxul laptelui si a nu te trezi ca nu mai ai, foarte important in primele 3 luni), stiam ca trebuie sa mananc sanatos, fara dulciuri din comert si sa beau multe lichide. Pe parcurs am invatat ca durerile ei de burtica pot fi tinute sub control daca mesele sunt la minim 3 ore diferenta, pentru a avea timp sa se digere laptele. Am fost destul de riguroasa in masurile pentru o alaptare de succes. Dupa cam 2 luni, am inceput sa simt si emotie si sa ma conectez cu bebelusa mea cand alaptam. Ea punea manuta de san, eu nu mai puteam de dragul ei. Cand eram agitate ne linisteam cand alaptam! Noaptea dormea langa mine si o mufam si era un somn foarte dulce.

Am incheiat prima alaptare la 11 luni, cand m-am reintors la munca. Nu am luat pastile, nu am baut diverse siropuri. A fost natural! Eram deja la 2 mese de lapte de zi, lua si supliment de formula si sub influenta stresului s-a dus J.

A doua experienta a fost mai complicata si este cu mai putina emotie. La primul copil, totul e nou si tinzi sa exagerezi. Acum notand aceste ganduri, realizez ca socialul din nou complica multe si creaza asteptari gresite, proceselor naturale din viata noastra. La al doilea copil( tot cezariana), mi-a venit mai repede laptele, la fel s-au umflat sanii dar a fost ceva mai dureros in primele doua luni. Madam Furlifus are o structura fizica mai mica, mai subtire, asa ca puterea cu care tragea ea era mai mica. Am facut rani la san, fara sangerari. M-am dat imediat cu cremele speciale, pe care le foloseam dupa fiecare alaptare. In primele 2 saptamani ma durea destul de tare la alaptare, insa rezisteam pentru ca stiam ca e normal sa si doara si ma multumeam ca le pot tine sub control( asematoare cu o contractie ca si nivel de durere). Durerea era in primele 2 -3 minute, apoi se obisnuia nervul. Prinzand puteri, durea din ce in ce mai putin, insa am ramas cu un disconfort de cateva secunde in primele 2 luni, ciar daca ranile se vindecasera. Practic tine de puterea copilului de a trage si de cat de bine de ingrijesti tu intre alaptari. Alaptarea m-a ajutat sa ma conectez si cu Madam Furlifus, insa nu mai eram asa de emotiva, stiam drumul! A venit atasamentul in timp, in timp s-a reglat si fluxul de lapte si stiam ca e important pentru ea sa continui alaptarea. Nu am mai fost asa de riguroasa in meniul meu alimentar( desi am mancat sanatos, am mai facut cateva abateri), nu am mai fost asa riguroasa in lichide), insa am fost atenta la intervalul maxim de 4 ore. Practic am fost mai relaxata cu mine si cu teoriile si a functionat( nu m-am abatut insa la principiu de baza cu cererea si oferta).

Alaptez de 10 luni si ne linisitim impreuna, e un proces frumos. Il vad foarte natural si mai putin emotionant. E ca un respirat, important insa nu il bagi prea mult in seama. Imi va fi dor probabil la un moment dat de alaptare doar prin prisma faptului ca era ea mica si firava.

Eu cred ca o mama trebuie sa aleaga, sa se convinga ca procesul este natural si ca orice s-ar intampla este cel mai bun lucru din lume pentru copilul ei. Ambele mele fete nu au probleme cu diversificare si primirea mancarii solide de orice fel. Ambele mele fete s-au dezvoltat armonios pana acum din toate punctele de vedere. Sa alegi sa nu alaptezi, sa te ascunzisub „nu am lapte!”, sa nu lupti pentru alaptarea ta, e un deserviciu pe care ti-l faci tie in primul rand. Alaptarea e facuta sa te ajute si pe tine bilogic si pshic sa te recuperezi. In viitor tu vei avea probleme cu alimentatia si mofturile copilului…

Stiu ca ma repet insa: prin ani ’50 in S.U.A, firmele producatoare faceau reclama agresiva pentru lapte praf si mancare bebelusi, cum ca ar fi mai sanatose, mai bogate in vitamine, mai benefice copilului. Existau si doctori care le recomandau mamelor sa hraneasca bebelusul cu lapte praf,  argumentand ca avand sani mici cu siguranta nu vor avea prea mult lapte :).  Si uite asa, in socitatea de consum dupa vreo doua generatii, este tabu sa alaptezi la ei( tabu-adica cu scandal daca alaptezi in plublic). Acum dupa atatea cercetari si probleme de alimentatie, se lupta sa schimbe din nou perceptia generala si incearca sa promoveze alaptarea.  E absurd, sa ajungem asa! Oricum trendul Europei de Vest, este pe cat mai natural in cresterea copilului.

Da… stim ca e mai usor sa hranesti copilul cu lapte praf: nu trebuie sa ai un regim alimentar sanatos, nu te stresezi prea mult, stii cat mamanca si ai “constiinta” impacata si sigur nu prea vei avea lapte destul…

Doar 2% din femei au o problema cu producerea laptelui( studiu efectuat de doctori romani pentru S.U.A), restul sunt: greseli in pozitia alaptarii, frecventa alaptarii, alimentatia mamei, stresul si oboseala mamei, mama se ascunde sub: nu am lapte! pentru ca nu vrea sa i se lase sanii-mda, indiferent tot ti se slabeste muschiul, etc. Adica depinde foarte multe de noi ca mame daca vrem sa alaptam sau nu. Laptele matern este cel mai sanatos pentru copil si-i ofera in primele 6 luni toti nutrientii necesari. E mai ieftin si mai simplu sa alaptezi. Te ajuta si pe tine ca si mama sa-ti revii  fizic si ajuta enorm la crearea legaturii dintre mama si bebelus.

Important este  sa ai o alimentati sanatoasa( fara plajeli, diversificata zilnic, fara alimente care consideri ca te baloneaza si observi la bebe ca-l afecteaza, ai sa afli n  variante dar ai incredere in ce stii tu despre tine), sa respectii cele 3 mese zilnice,  sa te odihnesti cat poti mai mult, sa bei multe lichide( incluzand ceaiul recomandat de doctor), sa te asiguri ca pozitia de alaptare e corecta, sa nu te iei dupa folclor( nu bere, nu ceapa) :).  Producerea laptelui tine de cerere si oferta! Cantitatea de lapte se regleaza in functie de cat are nevoie/papa bebe. Primele trei luni va fi o cantitate mai mare pentru  ca bebelusul atunci creste cel mai mult, iar apoi se  regleaza in functie de cerere. Deci nu-ti piezi laptele dupa 3 luni , cum  am auzit la multe mamici!   Bebe trebuie sa pape la maxim 4 ore, nu lasa sa treaca mai mult de 4 ore intre mese/scoatere lapte.  Copiii sunt diferti, insa in general ei stiu  cat au nevoie sa manace.  Eu am refuzat sa ma stresez  cat manaca si daca ii ajunge.   Daca bebe nu plange prea mult intre mese, e bine !

Precizari:

  • nu trebuie să te decizi să alaptezi, sanatatea copilului tau nu este o alegere. Daca nu existe motive seriose sa nu alaptezi, nu ai o scuză sa nu o faci.
  • nu inventa motive să nu alaptezi. Dacă te informezi un pic şi ai puţin de bun simt, iti vor trece toate temerile.
  • ALAPTAREA ESTE UN PROCES SIMPLU ŞI NATURAL! Noi îl complicam!
  • nu contează cat de mici ai sanii, laptele se produce la cerere.
  • sanii se vor lasa de la gravitatie, nu de la lactatie.
  • este mult mai usor si comod decat prepararea laptelui praf
  • este mult mai ieftin
  • pentru alaptare nu ai nevoie de perne speciale, pompe de san, biberoane, creme  etc.
  • pentru alaptare ai nevoie de o poztie corectă a bebelusului la san, dieta sanatoasa, constantă, hidratare, vointa.
  • bebe te ajuta saî iti desfunzi canalele la început. E cea mai buna”pompă”!
  • bebe stie cat trebuie să manance şi nu e nevoie  sa cantaresti tu laptele la fiecare masa.
  • lucrurile merg în general prost, pentru că mamele nu se informeaza destul şi se bazează pe folclor, prietene, bunici, matuşi, etc.
  • cand nu stii, nu poti,  intreabă şi caută ajutor! Exista si prin telefon suport.
  • suzeta dupa 6 saptamani e recomandata, mai devreme poate afecta suptul copilului, deci si cantitatea ta de lapte.

Si cireasa de pe tort: e fascinant sa o vezi cand ii este foame cum cauta si daca o tin mai departe un pic de san cum se lupta sa ajunga! De ce sa le/ne rapim aceste experinte?!

Va recomand seria intalnirilor special concepute pentru mame si viitoare mame , din cadrul programului Primele 1000 de zile (primele1000zile.ro).  Ieri am participat la al doilea seminar de nutritive si stil de viata, la care au participat aproximativ 150 de femei însărcinate foarte frumoase! Mi-a placut abordarea si calitatea informatiilor.

Pentru prima mamica sau viitoare mamica ce comenteaza la acest articol, voi avea un mic kit cadou pentru alaptare. Asa ca sa sarbatorim Saptamana Alaptarii! 🙂