Desena animate: Masha si ursul 2

Va povesteam de  minunea de desene pe care am gasit-o vara trecuta: Masha si ursul! E un desene foarte popular in tarile „rusofone” si am vazut ca a inceput sa prinda si in  Franta si  Anglia.  Dupa traficul blogului meu de prin iarna, am observat ca si noi romanii l-am descoperit, ceea ce ma bucura.  Au pe youtube un numar imens de vizualizari! E CLAS :)!

Nu e foarte comecializat acest serial la noi si ma bate gandul sa comand online cateva produse personalizate cu Masha( papusa, gentuta, etc). Daca ma vizitati si vreti sa ne ” unim” la o comanda va astept cu un mesaj privat.

Va las in compania unui episod nou si preferat al nostru: ” Masha se face fumoasa!”

Cum a fost 1 iunie?

! iunie este o zi speciala pentru noi toti. Eu ca un parinte ordonat ce sunt :), m-am trezit vineri( inainte de duminica 1 iunie) ca nu stiu exact ce activiati/plimbari voi organiza cu dra Cantareata. Am intrebat prin jur,  toata lumea imi spunea cum va fi vremea de proasta si ca va fi aglomeratie peste tot.

A venit s i1 iunie, ce era sa fac?! Sa nu scot copilul afara din casa?! Recunosc ca era o varianta foarte comoda. Ii explicasem sambata ca duminica e ziua ei si ca mergem sa mancam o prajitura sanatoasa si sa facem o plimbare. Am intrebat-o ce prefera( de ar constientiza acest lucru, dar de…): muzeu sau parc.

„Pac!”

Ne-am imbracat adecavat de sarbatoare 🙂 si astfel am mers in parc, auzisem eu cu coada urechii ca in Herastrau(intrarea Charles de Gaulle), se organiza ceva pentru copii.

ioana 1 iunie2

Aglomerat a fost, multi copii au fost, au fost activitati pentru copii gratuite. Noi am beneficiat de: plimbare cu poneii, carusel, castel si soarele din prima parte a zilei :). Ioana era incantata sa vada atatia copii si sincer si eu. Era amenajata si o scena pentru spectacol si se pot perindau diverse trupe de copii, cantau si dansau. Un pic m-au emotionat sa-i vad mici si pe scena. Imi aducea aminte de copilaria mea.

ioana 1 iunie

Am mai vizitat si o expozitie de pesti, nu foarte mare, nu foarte buna, insa a  fost o atractie. La acesta expozitie copii sub 3 ani nu plateau….hmm trebuie sa profitam mai mult de acesta regula :).

Am incheiat ziua cu o iesire ca fetele la restaurant cu matusica inlcusiv si o scurta sesiune de cumparaturi.

Ajunse acasa, eu eram epuizata, ea sarea in pat avand chef de joaca!

🙂

Speram ca ati petrecut si voi altfel decat zilnic cu copiii vostri de 1 iunie si de ce nu  cu copiii din voi!.

O branula, 1Mai si o discriminare

Daca anul acesta in jurul Pastelui Dra Cantareata, era bolnava racita cu o forma usoara de otita, de 1MAI, am fost spitalizate cu o forma usoara de raceala dar grava de otita. Ne curgea usor nasucul si de duminica trecuta seara am inceput cu febra si durere de ureche.

Prima noastra durere de ureche. Luni la contro( febra 40), lucrurile nu erau foarte dragute asa ca doamna pediatru ne-a prescris antibitotic. Miercuri cand am revenit la control,cu febra sub control dar cu dureri de ureche persistente, urechea se prezenta foarte urat. Inflamare timpanului era puternica si avea si secretie inauntru. Ni s-a recomandat un tratament antibiotic injectabil din 6 in 6 ore si zilnic control ORL, existand riscul ca infectia sa se sparga necontrolat si de aici alte complicatii pe care nu ni le dorim(infectii mai extinse, actiune asupra auzului permanenta etc). Am decis ca cea mai buna varianta este sa ramanem internate( eu cu Dra Vorbareata) in spital sis a ne ajute cei de aici cu tratamentul.

Am uitat sa va spun spitalul :)- Spitalul de copii “Grigore Alexandrescu”, Bucuresti. Eu nu am mai fost internata de la nastere( acum 3 ani) dar eram mai speriata acum fiind in spital pentru prima oara cu copilul meu bolnav. Atat eu cat si familia mea ne-am intalnit pentru prima data cu o forma de otita asa de rea.

Dra Cantareata a avut parte de prima branula, primul planset( ma rog urlat) la doctor, primele sperieturi. Iar eu de primul 1 Mai in spital. Multumesc ca exista branula si la noi in Romania sa nu chinui copilul cu injectii cu antibiotic cum am fost noi invatati.

branula

Conditiile de spitalizare: decente. Am avut noroc, probabil si datorita otitei sa stam intr-o rezerva. Din cate am observat saloanele sunt de 2-4 paturi cu televizor in salon. Ca sa vedeti ca totul tine de atitudine :), nu ma plang ca nu mi-a mers TV, pentru ca inteleg cu ce lipsa de fonduri sit imp se confrunta. Pentru mine a contat ca am fost tratate ok si ne-am putut odhni.

Personal: 90% dragut (fara stimulente). Stiu ca poate nu va vine se credeti dar lumea s-a purtat frumos cu noi si dupa 4 zile de spitalizare si observatii la se intampla prin jur, oamenii chiar muncesc si uneori si eu sunt nervoasa la munca. Eu i-am lasat sa-si faca treaba fara sa ma cred mai cunoscatoare decat ei in ale medicinei. Incerc sa ascult de sfaturile personalului doar din simplu motiv ca nu am experienta si nu am trecut prin astfel de momente pana acum. Am vazut ca le mai certau medici pe mamici dar cred ca aveau dreptate: nu au respectat indicatiile si starea copilului se agravase.

Nu sunt anti sau pro antibiotic, il accept cand stiu si instictul imi confirma ca poate fi mai rau. Nu risc! Am destula experienta in familie cu boli grave ca sa stiu ca zvonurile, articolele pe internet, teorile  conspiratiei, moda sociala, regia unor firme cocurente nu trebuie sa-mi dicteze deciziile in familie.

Drei Cantareata, a doua zi de spitalizare I s-a facut timpanotomie( sper ca nu gresesc-spargere controlata a infectiei, existand un risc prea mare), tratament prin branula controlat de un dispozitiv, regim alimentar( am avut si scaune noi). Toate doamnele au fost dragute si rabdatoare cu ea, chiar daca fiind speriata urla la orice doamna straina chiar daca era infirmiera. Si nu cred ca s-au comportat asa doar pentru ca e ea foarte draguta :)…iar mami nu a dat stimulente.

Ne-am confruntat insa cu o discriminare. Ioanei fiindu-i rau, dormea pe burtica mea, eu insarcinata 5 luni. Dupa 2 zile cu griji, presiune pe burta, rau fizic am cedat si le-am rugat pe doamne daca poate sta sotul meu ca insotitor. Sistemul sanitar romanesc nu este preagatit si pentru insotitori tati( nu pot sta in acelasi salon cu femeile). Insa e un drept al parinteluii, nu?

Ce nervi pe sotul meu care nu intelegea exact de ce nu poate sa-si ajute copilul, sotia si bebe?! El se intelege cu Dra Vorbareata, stie sa aiba grija de ea, se joaca cu ea mai frumos ca mine si e implicat intot ce se intampla cu ea( sunt foarte norocoasa :)). Avand rezeva ne-am gandit ce probleme ar fi, in afara de faptul ca probabil nu au astfel de solicitari?! In acest moment nu exista un personaj din familie de sex feminism ce sa indeplineasca conditiile de disponibilitate in Bucuresti, intelegere cu copilul, cunoastere copil. Dupa discutii interne au acceptat cererea noastra, cu conditia ca daca ma simt mai bine sa incerc sa vin doua zi dimineata. Daca nu eram insarcinata si nu ar fi vazut ca mi-a fost rau, nu cred ca acceptau. Rezerva nu era un atu, pentru ca puteau sa ma mute in alt salon in functie de urgente. Daca nu eram insarcinata…

Acum va scriu din spital si sper sa putem fi externate maine. Starea Ioanei este mai buna, medicul ORL a confirmat ca arata bine urechea, mananca, e vesela, danseaza, insa nu prea mai are stare si sincer nici eu. De la stari de grija si temeri specifice mamelor, am trecut la stari de neliniste, rau fizic si psihic, apoi la stari de bine. Au fost 4 zile lungi si sper sa se termine. Ne simtim mai bine amandoua si faptul ca o vad pe  ea in forma, razand imi reda starea de bine instantaneu. Am invatat sa ma gandesc si la al doilea copil  si sa i-au in calcul o bona. Cautam bona la tara :)! Nu vrem sa mai riscam cel putin nu in urmatoare luni vreo imbolnavire.

Toate momentele acestea trec foarte repede pe langa tine, sper sa fi invatat ceva din ele. Pentru mine sunt experiente noi ce imi dovedesc fragilitatea omului, a vietii, ce fac sa paleasca orice grija sociala.

Multumesc lui Dumnezeu ca nu a fost ceva mai grav, ca am gasit oameni competenti, ca am gasit solutii la probleme! Multumesc personalului spitalului Grigore Alexandrescu, dnei peditaru Iolanda Vivisenco pentru profesionalism si daruire. Subliniez ca totul in tara aceasta tine de calitatea ta ca om si a celor din jur. Omul sfinteste locul!

Sa ne reauzim sanatoase si voioase!

P.S Datorita sotului am ascultat albumul lui CRBL. Asculati  melodia „ Romania nu-i jucaria ta” – de actualitate

Aş vrea acum să schimb ceva / E ţara mea, sunt mândru de ea şi / N-aş putea niciodată vota / Că România mea e jucaria ta”

Jurnal de burtica 2-partea I

Am inceput sa scriu online si public pe acest blog cand Ioana avea 8 luni. Am scris  din amintiri cateva detalii despre sarcina (partea 1, partea 2). Iata ca am sansa sa scriu la cald despre o sarcina nr.2. M-am gandit ca macar trei articole ar fi de ajuns ca concentrez informatiile noi sau vechi :).

Sarcina no2, a venit ca o surpriza pentru mine si familia mea.  Surpriza pentru mine a fost mare pentru ca nu o planificasem si ma gandeam ca va mai trece ceva timp pana la copilul nr.2.  Prima emotie a fost panica: probleme medicale, situatia financiara, orice altceva decat bucurie. Dupa  2 zile si o vizita la medic, m-am linistit si mi-a zis ca mai am inca o sansa sa trec prin minunatele momente ale sarcini, alaptarii, descoperirea unei fiinte vii.

Cum e la inceput de sarcina nr 2?

Din punctul de vedere al sarcinii, aproximativ la fel. Prima sarcina a fost usoara cu cateva simptome. In primul trimestru am avut aceleasi simpotome insa un pic mai accentuate probabil cauzate si varstei( dupa 30 ani), tonusului fizic( de vreo 4 ani nu prea mai fac miscare) si stresului. Adica greturile au fost la fel de rare insa mai lungi ca si durata, somnolenta mai lunga,  sunt mai des nervoasa, au mai aparut dureri de spate. Poftele sunt relativ aceleasi cu diverse variatiuni, insa nimic neobisnuit cat sa-mi stresez sotul :).

Din punct de vedere personal, e un pic diferita:

-mai am un copil, care imi solicita timp, emotii, dragoste. Practic tot focusul meu este doar la Dra Vorbareata. Al doilea copil il voi simti probabil dupa ce se va naste. Momentan uit ca si sunt insarcinata daca nu-mi vad burtica.

-situatia sociala este un pic mai stresanta. Daca la prima sarcina eram foarte stres free, acum evenimentele din viata mea impun un pic mai mult stres. Sper ca ma linistesc cat de repede.

– stresul cu ceva fi dupa nastere, daca ma voi descurat cu copilul, toate intrebarile de la prima sarcina nu mai exista. Din acest punct de vedere sunt relaxata, increzatoare si abia astept sa experimentez ce nu ma reusit sa o fac in primele trei luni de viata la primul copil datorita nesigurantei. Adica sa savurez mai mult alaptarea, momentele in care bebe se adapteaza mediul inconjurator, evolutia, etc. Abia astept sa dormim burtica pe burtica! 🙂

– pot manca  din nou ce vreau ( sanatos) cand vreau, fara sa ma stresez ca ma ingras 🙂

– voi avea un partener in emotii, copii fiind foarte sinceri si emotionali. Ii arat Ioanei un filmulet de pe youtuber cu dezvoltarea unei sarcinii si e foarte bucuroasa sa-l vada zilnic.

In rest se pare ca nu-mi aduc aminte prea multe din logistica sarcinii, asa ca noroc ca mai am dosarul de la prima, sa ma pot verifica cu anumite informatii. Imi doresc sa fie sanatos/sanatoasa bebe, nu conteaza sexul.

Mai am 6 luni pana sa ma incarc cu provocarile, bucuriile a unui parinte de 2 copii, a unei familii mai numeroase :). Deci ca ma bucur de lucrurile minunate de acum si sa privesc spre lucrurile frumoase din viitor!

Miscari_fat

La final eu si familia, va dorim un Paste fericit si luminos! Sa fiti sanatosi!

 

 

 

 

 

Sursa poza: http://www.7p.ro/Default.aspx?PageID=1016

 

Inceputuri de cresa

Va povesteam cum  ne-am pregatit pentru cresa acum cateva zile. Sa va povestesc cum au fost primele trei saptamani de mers efectiv la cresa :).

Prima saptamana: eu emotionata, cu sentimentul ca imi abandonez copilul. Copilul curios, nu stia exact ce se petrece. S-a comportat foarte bine: manca, dormea, nu plangea. Doamnele erau chiar incantate! Singurul lucru la care trebuia sa mai lucreze era socializarea: Dra Vorbareata statea mai mult pe scaunel si nu interactiona cu copii.

Noi ii spuneam ca merge la joaca si ea parea incantata.

Noaptea in somn tresarea si se trezea sa vada unde este.

A doua saptamana: eu mai linistita ca nu plange…. mda si-a dat seama si a inceput plansul dimineata, plansul in clasa, ochii mari de ursulet sa „nu pec”. Cum ajungeam la cresa cum incepea  cu diverse variante unde ar vrea sa mearga dar nu acolo.

Am hotarat sa nu o las eu dimineata( ci tatal) pentru ca eu eram profund afectata de fatuca ei mica si ochii plini de lacrimi. Un sentiment de abandon pe care il purtam cu mine toata ziua.

Spre sfarsitul saptamanii a inceput sa fie mai linistita, sa nu mai planga nici dimineata, nici in clasa. Desi nu vroia sa-mi povesteasca cea facut la cresa, acasa observam ca stie cantecele cap coada si cand se juca le canta.

Acasa se mai juca de-a gradinita: isi aranja toate scaunele in rand si punea papusi pe ele.

A treia saptamana: a fost mai bine ca a doua saptamana :). Maraia un pic dimineata, dar se ducea direct in clasa si se aseza la locul ei. Repertoriul de cantecele s-a imbogatit. Noaptea dormea linistita, fara tresariri. La cresa incepuse sa interactioneze cu copii.

Bineinteles ca a venit si cu alte lucruri noi pe care le-a invatat de la copii: sa scuipe, sa dea in tine. Au aparut acasa si mici crize de personalitate…acum nu stiu daca sunt de la cresa, poate fac parte din procesul de adaptare, sau de la varsta.

La cresa manaca si doarme, le-am rugat chiar pe doamne sa nu-i dea prea multa paine in timpul meselor Dra avand un apetit sanatos :). Lunar le vine o trupa de teatru papusi si cred ca i-ar placea foarte mult, experimentand conceptul „spectacol”  pana acum.

Recunoaste ciocolata din reclame… de undeo fi invatat, ca noi nu-i dam inca, i-am spus ca e „beah” :). In rest este foarte vorbareata si ne amuza cu micile discursuri si intrebari.

Cand stam acasa seara sau in weekend, cu o voce plansa ne mai aduce aminte sa nu „pecam nicaieri”.

Citisem intr-un articol ca adaptarea la cresa/gradinita poate dura pana la 4 saptamani.  Sa spunem ca ne-a luat mai putin :).
Ce s-a intalmplat dupa 3 saptamani? Ne-am imbolnavit! O prima raceala din viata noastra mai serioasa cu o forma usoara de otita. Febra nu foarte mare, insa ne-a curs nasul foarte tare. Stat in casa 2 saptamani :).

Intr-o zi  acasa cu apetitul in parametri normali
Intr-o zi acasa cu apetitul in parametri normali

Sa vedem cu o fi revenirea la cresa dupa Paste! 🙂

Pregatiri pentru cresa

Iata ca a venit si momentul in care a trebuit sa ne pregatim pentru „institutionalziarea”  copilului, datorita faptului ca Buni a trebuit sa plece acasa si noi preferam „institutionalizare” decat bona.

Cum am gasit cresa?  Am mai avut o tentativa anul trecut si deja alesesem cresa. Am ales o cresa de stat foarte aproape de locul de munca al  sotului. Motivele pentru care am ales o cresa de stat au fost:

  • raportul finaciar/beneficii este mai mare la stat din punctul nostru de vedere. La o cresa/gradinita privata medie platesti de 3-4 ori mai mult pentru aceleasi tratament. Diferenta la cele private( nivel mediu) o face amabilitatea cu care ti se raspunde ca si parinte, „ambalajul” daca vreti. Stiti ca  nu-mi place sa platesc marketingul :).
  • avem acces la institutiile din sectorul 1, ce sunt un pic mai putin aglomerate. Dupa vreo trei saptamanii de mers la cresa am realizat ca suntem norocosi ca avem in drum „sectorul1” care e mai putin populat de cartiere de locuinte si mai multe de firme. Mi s-a povestit de o cresa din sectorul 2 sau 3 cred, unde in grupa erau 30 de copii. Nu pot spune ce povesti pot porni de la dorinta parintilor ca copii lor sa primeasca atentie, fiind imposibil sa ai grija de 30 copii in acelasi timp.
  • exista o asistenta medicala tot timpul si sunt mai stricti cu primirea copiilor bolnavi.
  • exista frica de a restecta standardele de nutritie si igiena datorita diverselor controale si incidente.
  • cresa cea mai aproapre dintre unul dintre parinti a fost o cresa de stat. Norocul nostru ca are o curte mare si chiar o gradinita de legume.
  • mancarea este gatita in institutie
  • cresa este alegerea pana in toamna cand vom merge la gradinita( de la 3 ani).

La cresele/gradinitele de stat te intalnesti cu lipsa locurilor datorita lipsei personalului( in orasele mari cred). Insa exista solutii acolo unde exista vointa si oameni cu care poti vorbi.

Cum ne-am pregatit? Inainte de a intra in colectivitate, la recomandarea doctorului pediatru am facut cateva analize de imunitate. Ni s-a prescris o schema de imunomodulare pe 3 luni. Eu am apucat sa-i fac primele doua luni inainte sa mearga la cresa. Ni s-au prescris de 2 ori pe an sa luam o doza de Polimod, Axil sau Pigitil( se gasesc in Italia) si apoi 10 zile pe luna, timp de 3 luni Bronhovaxom junior( pliculete).

Dupa ce ma ales cresa, am depus cererea( la cele de stat se depun la DGASPC-ul de sector), am fost acceptati. Am fost cu o saptamana inainte sa incepem sa vorbim cu cei de la cresa. Ni s-au prezentat o lista de necesar:

-2 randuri de schimburi

-1 pijama

-papucei sau sosete pentru clasa. Papuceii Tikki sunt minunati si in acest caz

-scutece. Noi inca nu am scapt, dar suntem pe drumul cel bun.

-sticla cu apa

-o data pe luna sau cand este nevoie: sapun lichid, prosoape de hartie, servetele umede

-carte de colorat, piese tip Lego mari, hartie creponata si clase, lipici, creioane colorate

Meniul e afisat zilnic. In mare e ok,  cu exceptia puiului din comert si a feliutei de muschi file ce apare o data la 2 saptamani dimineata.

Pentru noi a insemnat si o achizitie de body-uri si pantaloni mai subtiri mai multi cat se ne ajunga in timpul saptamanii daca ar trebui sa-i schimbam zilnic.

Psihic, am incercat sa-i amintim din cand in cand, ca va merge la joaca cu multi copii. Cred ca ar fi fost util sa ne jucam cu papusile de-a gradinita.

Revenim cu detalii despre primele 3 saptamanii:)

 

Primul nostru party

Anul acesta am implinit 2 ani. Anul acesta am pregatit si experimentat prima noastra petrecere pentru copii. Veti spune ca e o aroganta sa fac copilului la 2 ani petrecere! Mda …bine…poate… insa incapatanarea mea de a face acesta petrecere s-a datorat unui motiv pe care l-am descoperit ulterior. Initial am mers pe instinct si o dorinta.  Mi-a picat fisa in drum spre petrecre :), ca mica mea aroganta s-a datorat faptului ca la 1 an de zile nu am sarbatorit asa cum se cuvine. Sotul meu a fost o perioada departe de noi. Drumul  spre petrecre  era  cunoscut: un drum pe care timp de doua luni de zile  l-am facut.

Asadar m-am decis sa fac petrecerea. Stiam ca nu vreau sa o fac acasa si primul lucru am cautat un loc de joaca ce sa fie deschis, curat, prietenos si decend in preturi. Dupa cateva cautari pe net si doua recomandari, l-am gasit: Elefantelul Curios. Pe acesta cale  as dori sa-i multumesc Izabelei pentru rabdarea cu care m-a ascultat si ajutat, eu fiind la prima mea organizare de acest gen si haotica de fel.

Locul de joaca Elefantelul Curios, mi s-a parut foarte potrivit pentru noi. Are un spatiu special pentru copii mici, cu jocuri si jucarii adecvate varstei, fara  labirintele standard pe care le-ati vedea intr-un loc de joaca- ce nu mi se par ok pentru copiii mici. In plus are o TRAMBULINA :)! Jucaria preferata a piticilor de 2 ani si nu numai. Dra Pinguin a fost foarte incantata de acest obiect si pentru prima oara a obosit si chiar adormit din joaca, ceea ce a facut sa grabim aducerea tortului :).

P1100871

In locatie exista la spatiu, la etaj, departe de harmalaia copiilor unde se poate organiza masa adultilor( in mod normal il utilizeaza si pentru petreceri de copii mai mari).  Exista supraveghere adulta in locatia  copiilor, independenta de parinti, deci 3 ore  in care poti sa te relaxezi :)!

Si cum omul sfinteste locul, credeti-ma ca acest loc de joaca a fost gandit pentru copii( Izabela avand un baietel de 2 ani) si ai cu cine sa comunici. E deschisa sugestiilor si incearca sa nu creeze restrictii pe cat posibil in organizare. Stim cu totii cate restrictii pot pune locuriile de joaca in astfel de petreceri.

P1100861

P1100862

Deci un mare MULTUMESC,  Elefantelul Curios!

Al doilea lucru  pe care l-am gandit a fost meniul. Mancarea a fost facuta de Buni si de mine. Eu una sunt mandra ca nu am avut legendarele chiftelute si salata Bouef :). Meniu a constant in: salata de paste cu ton, salata de ceapa rosie cu macrou afumat, salata de varza cu smanatana si usturoi, salata de ciuperci cu maioneza,  pasta masline( facuta de mine :)),  sufleu de dovlecei, frigarui carne pui+vita,  cascaval, mozarella, carne cruda afumata( noi nu mai mancam de mult mezeluri si produse asemanatoare),  pizza de casa, tarta de mere, budinca orez, tort de portocale. Am folosit ingrediente cat mai simple, oua de casa si fara aditivi, fara prea mult zahar, fara semipreparate.

Bauturile si cafeaua le-am cumparat de acolo,  Elefantelul Curios fiind foarte bine aprovizionat.

P1100863

La  un moment dat ma gandeam cum ar trebui sa arate astfel de petreceri. M-am dus la sursa pe care o consider cea mai cu picioarele pe pamant si cea mai creativa din mediul online: Idei pentru mamici si copii.  Practic m-am intors la prima mea iubire online: Laura  :).  Imi adusesem aminte ca am vazut la ea diverse versiuni ale petreceriilor pentru copii. De la ea am imprumutat ideea minunata a unor mici cadouri le care sa le dai invitatiilor copii. Asa ca am cautat si eu plastelina Play Doh, am mai gasit cateva jucarii dragute si ieftine pe la Auchan. Bineinteles ca am imprumutat si ideea de a scrie pe pungi de cadou cat mai simple, maro, numele copilului invitat cu creioanele Ioanei. Chiar am lasat-o sa deseneze si  cateva linii :). Sper ca invitatii nostri sa fi fost incantati de cadouri!

O alta nebunie de-a mea a fost sa am o animatoare la petrecere, acesta poveste insa intr-un alt articol.

Dra Pinguin a primit multe cadouri si la final plangea ca s-a terminat :).

P1100869

P1100874

Asa ca cu 6 copii si 15 adulti am petrecut 3 ore minutate pentru mine. Eu am fost cam agitata recunosc, insa  promit ca la a doua petrecere sa fiu mai relaxata :).  Am avut noroc de oameni deschizi, calzi si buni ce m-au ajutat sa imi fie mai usor cu organizarea. Conteaza mult omul pe care il alegi sa te ajute chiar daca uneori nu-l vezi sau il gasesti doar online!

P.S Scuzati calitatea pozelor, sunt facute de mine :).

Targ de copii 2013

Ma straduiesc sa fiu activa in viata mea online, insa cum va mai povesteam viata mea reala inca nu imi permite. Mi-e dor de voi, mi-e dor sa mai scriu, am zeci de articole la care ma gandesc… dar trebuie sa trecem cu bine si sa invatam sa facem time management si cu timpul liber :).

Revenind  la ale noastre, sa va povestesc un pic de vizita mea in acest an la targul de copii.  M-am dus tot in prima zi de targ pentru a evita aglomeratia. Iata diferentele fata de anul trecut:

  • anul acesta am mers de manuta cu dra Pinguin. S-a comportat foarte bine. E drept ca turul nu ne-a luat mai mult de 20 minute pentru ca Mami stia ce vrea si unde sa caute 🙂
  • a fost un drum fara emotia asteptarii copilului sau a stresului ca trebuie sa-i iau hainute. Devine mai usor in timp. Si acum imi aduc aminte cum a aveam pe Ioana in burtica si eram stresata ca nu-i gasesc nu stiu ce articol din lista „obligatorie”
  • am descoperit un atelier minutat ce creaza hainute pentru copi: Atelierul zanelor. Abia astept sa achizitionez de la ei un paltonas.targ2013
  • ne-au cumparat primele perechi de papucei Tikki, sunt minunati si ii recomand cu caldura. E un raport calitate pret exceptional. Nu mai mentionez ca sunt foarte buni si sanatosi pentru piciorul copilului.
  • i-am cumparat cateva jucari de la Melissa&Doug, la promotie
  • am facut poza cu ursul mare Nivea
  • a devenit un target pentru promoteri…acum ea gusta si asculta cum zambeste un nene la ea si ii ofera biscuiti, iar mami e stresata ca va trebui sa cumpere 🙂

La sfarsit am pastrat traditia si am luat pranzul la un restaurant in zona. Eu am mancat si ea a fugit dupa si cu un baietel:).