Categorie: Bebe/Copilul

Operatiunea Aiurel: relaxarea la nr 2

Am trecut de 3 luni, am trecut de botez si ma tot tin sa consemnez  unde am reusit sa optimizez anumite activitati fata de primul copil.

Cu bune si cu complicatii al doilea copil este primit de parinti mai relaxati. Ca mama, eu nu mi-am mai pus atatea intrebari, nu am mai avut prea multe frici( sa nu o scap, cum ii pun scutecul, daca voi avea lapte etc). Lipsa temerilor m-a facut sa trec mai usor de partea cu lauzia, iar tatal nu mai era cu ochii pe mine, ca pe butelie .

Ce nu stiam la dra Titirez si stiu acum:

  • alaptarea tine de cerere( stiam in teorie).  Daca nu trece 4 ore de la ultima masa, cererea e constanta si corpul tau produce. Odihna si hrana in regimul mamei este important.
  • baita se poate face de o singura persoana. La primul copil, mi se parea asa de complicat la inceput sa-i fac baie, foloseam o cadita in dormitor, ma stresam sa nu deschidem usa, sa nu fie frig. Eram 3 persoane care o splam , clateam, etc.  La Aiurel, am spalat-o o luna in sistemul cadita in dormitor. Dupa o luna, o spal in baie, cu suport in cada, singura si cu dusul, mai tinem si usa deschisa in timp ce facem masaj. Nu am racit pana acum!
  • ambele fete nu au avut o problema cu apa si dusul. La Aiurel introducand dusul mai devreme si fiind atenta sa nu o sochez prima data, nu plange. Eu am teoria mea: copilul e invatat cu apa din burtica, doar tu ca parinte poti sa-l faci nu nu-i mai placa( temperatura prea mare a apei, presiune prea mare la dus, bruscare in timpul baitei etc.)
  • caciulita poarta doar  dupa baie, in timpul zilei o dau jos. Temperatura in casa e la 22 de grade.Eu sunt de parere ca nu trebuie copii foarte cocolositi. Trebuie imbracati un pic mai gros decat tine si sa nu fie tinuti la temperaturi peste 23 de grade( pentru ca iarna, racesc usor daca ies afara, fiind diferenta mare de temperatura).
  • Am invatat sa nu cred in curent si sa nu fiu atat de protectiva cu copilul. Multa lume setata pe: „nu scoate copilul afara ca e frig,  e curent, vai dar  nu-i este frig” nu ma intelege.  Acum stiu ca un copil e normal sa raceasca des daca e in colectivitate  si ca nu raceste usor daca nu este,  mai ales daca e alaptat; ca exista analize de imunitate si ca e bine pana la 3 ani sa-l feresti de gradinita daca poti.
  • Copilul trebuie invatat si cu frigul. Eu raceam foarte des pentru ca eram prea imbracata si ma consideram bolnavicioasa. Parintii nostri ne-au crescut in conceditii grele, fara caldura dar acest lucru nu inseamna ca trebuie sa ne crestem si noi la fel copiii, mai ales la  cate conditii sunt acum
  • Ca adulti avem setate anumite temeri si tabieturi, copilul nu inseamna ca trebuie sa le aiba si el. Cred ca instinctul e cel ce te poate ghida cel mai bine. Insa cum deosebesti un instinct de o frica, e deja treaba de adult si exercitiu :). Eu tot timpul cand am dubii, ma intorc la animale si vad cum se comporta ele cu puii lor.
  • Daca eu sunt relaxata si copilul e relaxat. Copiii sunt o reflexie totala a familiei in care se dezvolta.
  • Copilul e mai fericit cu parinti relaxati langa el. E dovedita si prin experimente.
  • Scutecul il schimb inainte de fiecare masa, insa nu o mai dau cu crema de fiecare data. Daca face nr.2 o spal la baie si o dau cu crema. Daca nu, doar ii schimb scutecul( la pipi). Daca folosesti o crema buna si pielea nu e sensibila nu ai de ce sa-ti faci griji. Daca folosesti  o crema mai ieftina trebuie sa o mai dai de 2-3 ori pe zi. In prima luna de viata ma dat-o mai des, pana s-a adaptat pielea la exterior.
  • Nu am mai spalat copilul cu diverse ceaiuri la fiecare schimbare. Direct la baie( servetele umede sunt o varianta de urgenta sau calatori, folosite des irita pielea)!
  • E important alegerea pediatrului si dupa cum spuneam trebuie ales inainte de nastere. Sunt multumita de alegerea mea si cu cat o compar mai multi cu alti pediatri( mi-au schimba clinica la abonamentul de la munca si mai vedem si alti doctori) cu atat vad diferente….Si iti este atat de bine cand ai incredere in pediatru!
  • Putem crea o rutina a somnului cu perseverenta si rabdare( la primul copil am fost mai haotica la acest capitol desi stiam teoria). Cei mici se adapteaza si dupa bio ritmul familiei, asa ca pot adormi mai tarziu daca si noi de culcam tarziu. Cu Aiurel a fost mai usor sa i fac o rutina, pentru ca si pe Dra Titirez a trebuit sa o culc mai devreme o data cu mersul la gradinita.  Am sa va povestesc cum „am muncit” amandoi sa o invatam pe dra Titirez sa se culce mai devreme decat era ea obisnuita. Bineinteles ca are si momente in care se trezeste noaptea sau e mai agitata dar dupa baita si plimbat un pic adoarme profund pentru un somn mai lung.
  • Nu-mi mai e frica sa o mai scot afara cand este nevoie( ninge,frig) sa o port in sling dupa mine, sa impac activitatile celei mari si cu prezenta noastra( a mea si a surorii). Incerc uneori sa am si eu o viata sociala chiar daca am copil mic, pentru ca lipsa de agitatie pe mine ma deprima :).
  • Iubesti diferit cei doi copii dar cu aceiasi intensitate. Ma tot gandeam daca am sa o iubesc la fel de Aiurel. O iubesc pentru alte emotii decat primul copil, insa e aceiasi dragoste.  E ca si cum ai doua fructe preferate: mere si pere, iti plac la fel dar iti plac pentru gusturi, texturi diferite :).
  • Organizarea timpului devide o prioritate la 2 copii, daca vrei o armonie in familie
  • Au si barbati dreptate uneori si trebuie sa-i mai ascultam :)!

Multe lucruri au ramas neschimbate fata de primul copil, pentru ca au functionat. Mai am multe de lucrat cu mine, cu temerile mele, cu gandurile mele. Insa copiii au un talent sa-ti arate unde trebuie sa lucrezi, cu ce probleme si sa te motiveze sa le rezolvi repede. Sunt mai buni ca un psiholog, trebuie doar sa-i lasam sa ne arate :). Daca nu vrei si nu muncesti ,le transmiti „problemele” in personalitatea lor si e mai greu sa corectezi, decat sa previ :).

Desene animate la 3 ani

Vrem nu vrem, desenele animate sunt  parte din viata parintilor. Acum ca stau pe acasa, ma trezesc ca sunt cu TV-ul l pe Clubul lui Mickey Mouse, desi sunt doar cu cea mica in casa. Auditiv imi da o stare de bine :).

Daca acum ceva timp ne uitam intens la Masha si Ursul,  acum avem alte preferinte la ce desene animate ne uitam.Nu conteaza limba in care se vorbestc  pentru dra Titirez, am ajuns si la desene in limba indiana sa ne uitam( sau cel putin asa banuiesc eu ca sunt).

Cum lumea cauta intens ideii pentru desene animate, banuiesc ca si voi incercati sa vedeti ceva diferit de „standardele” de la TV.  Eu evit cat pot, mai ales la TV desenele care nu sunt recomandate pentru varsta ei si posturile care nu se adreseaza unui copil de 3 ani.

Ca si alte lucruri timpul acordat desenelor animate trebuie sa nu fie foarte mult in comparatie cu restul activitatilor zilnice. Echilibru si aici, deci! Unele chiar sunt dragute si pot invata din ele. Primul cantecel pe care il stia Dra Titirez a  fost „Five little monkeys” . Am fost uimiti sa o auzim prin casa cantand diverse versiuni.

Acum suntem fani „Bubita si Buburuza” si Kemi Kemi Boca Chica.  Sunt foarte dragute si educative. Eu sunt incantata ca o prind astfel de animatii. Nu pot spune ce fericit e bugetul familiei, pentru ca nu suntem fani animatii la moda acum si nici nu incerc sa o fortez. De exemplu a mea nu este fan Frozen, cred ca la varsta acesta nu prea il poate intelege.  Am incercat sa ne uitam la el de doua ori si punea n intrebari si dupa vreo 10 minute s-a plicitisit. Daca mie imi place, nu inseamna ca si ei trebuie sa-i placa. Culmea ,am descoperit ca stie personajele, dar cand a fost sa aleaga o figurina a ales-o pe Sofia I ! Eu nu pot decat sa ma bucur ca e independenta in ce alege, mai ales cu cateva influente pot fi. E drept ca nici nu sunt eu proactiva cu diverse lucruri pe tematica, pentru ca nu vad valoarea daca nu arat un interes initial. Noi inca suntem la stadiu de Zana Buna( e vina Zurli aici :)) si  Minnie Mouse 🙂

Acum trebuie sa pregatim Iepurasul cu ceva de la „Bobita si Buburuza”, mai greu de gasit dar nu imposbibil 🙂

 

 

Operatiunea Titirez: 3 ani

„Mami de ce nu esti o bunica?” e ultima perla la Dra Titirez.

Am trecut de 3 ani. Ne surprinde des cu cate o actiune sau o fraza. Fiind primul copil zici ca suntem ca gainile cand fac un ou: entuziasmati peste poate la orice „margica”. Incercam sa fim cat de obiectivi putem insa normal ca e cel mai frumos si destept copil 🙂 ( glumesc)!

Anul acesta pentru ea a insemnat „autonomie”. Am inceput cu cresa prin pimavara, ne-am imbolnavit si am stat pana in toamna cu bona. A experimentat prima spitalizare  pentru o forma de otita urata. Din toamna a inceput gradinita, insa cu noua membra a familiei, cu Buni pe la noi, cu racelile, a fost o perioada ciudata si fragmentara.

Intrarea in colectivitate a insemnat o evolutie rapida din punctul meu de vedere. Pe langa racelilile normale la sistemul ei imunitar in dezvoltare, cel mai importat e socializarea si informatiile pe care le primeste.  A avut si prima serbare. Au fost foarte draguti toti copiii, ea a plans un pic ca o vazuse pe Buni in public si vroia la ea, dar si-a spus rolul printre suspine. A fost amunzanta!

gradi 3ani

Urmeaza sa ne facem analizele  anuale, inclusiv cele de imunitate sa vedem la ce stadiu suntem. Am dus-o anul acesta si la o evaluare a dezvoltarii sale la un psiholog. Imi propun sa avem aceste evaluari periodice. Ca alimentatie, mai avem cateva restricti( fasole, ciuperci, varza) si CIOCOLATA sau orice dulce din comert. Ouale Kinder sunt doar pentru surprize :)!

Insa cel mai important eveniment in viata ei a fost aparitia „suioaei”.  Toata lumea ma intreaba si cum se inteleg….Eu zic ca  momentan suntem bine! Nu stiu exact care e reteta, insa am facut noi ceva bine. Din start am evitat si am impus sa nu auda gelozie, invidie, daca vine sora ta ai sa….diverse expresii pe care ea nu are cum sa le stie decat de la adulti. Fiind la 3 ani, cred ca nici nu poate cunoaste astfel de sentimente, poate doar la nivel de frustrari. Un ajutor a fost si Buni, catre care toata dragostea ei s-a indreptat. Daca e Buni in peisaj, restul nu exista pentru ea! Cand s-a nascut Aiurel, i-am oferit un cadou Dra Tititez din partea ei. Am lasat-o sa o atinga, daca vroia sa o ia in brate i-o dadeam un pic cu supraveghere.  La inceput  eu cu Aiurel am fost mai izolate.  Dra Titirez venea la noi in camera cand i se face dor de mine, imi mai cerea sa o ia in brate. Am incercat sa am momente si cu ea, sa aiba diverse activitati in afara casei.

Nu a avut iesiri negative catre sora ei pana acum.  Are crizele normale de furie ale varstei sau cand e obosita, insa nu foarte dese si am inceput sa stiu ce sa fac cand se intampla: o las sa se descarce si o bag in seama cand e pe sfarsite :).

Cu sora ei se poarta dragastos cu ea. Vrea sa o ia in brate, sa o pupe, iar acum cand  a inceput si Aiurel sa interactioneze cu noi au inceput momentele frumoase. Noi ii spunem ca daca Aiurel ii zambeste si nu plange cand e cu ea, inseamna ca o iubeste :).

De cateva zile sunt singura  cu fetele acasa in timpul zilei. Ma joc cu dra Tititez, vorbim si ne jucam cu Aiurel. Le-am lasat un pic singure pentru ca trebuia sa ies afara, cea mica plangea. Am intrat in casa, cea mica tacea cu suzeta in gura( la nr 2 am cedat mai repede si am introdus-o) si cu ochii mari la sora ei mai mare:

” Sa nu mai plangi micuto!” Normal ca m-am topit! M-am topit si cand a vrut sa-i faca baie…. in fine ma topesc de fiecare data cand interactioneaza.

Abia astept sa le pot las pe amandoua sa se joace si eu sa-mi vad de treaba 🙂 !

Cred ca pot sumariza relatia  lor actuala in urmatoarea faza: Aiurel are doua suzete. Cea portocalie era la ea. Dra Tititrez, s-a dus repede in bucatarie si a adus suzeta albastra. Le-a pus una langa alta si mi-a spus ca sunt „suioaie” si trebuie sa stea impreuna…suzetele! 🙂

Fetele va ureaza Sarabatori fericite, linistite si un An Nou plin de sanatate si bucuri!

Operatiunea Aiurel la 3 luni

..sau aproape 3 luni.  De la inceputurile acestei povesti, a mai trecut ceva timp. Timp in care nu s-a intamplat nimic neobisnuit pentru rasa umana dar extra pentru mine si familia mea. Asa si ca sa nu uit, mai astern cateva cuvinte… e incredibil cum nu-mi mai aduc aminte detalii din primele 3 lui ale Ioanei.

Ilinca=Aiurel( are o uitatura comica), mai micuta ca sora ei la nastere, cu alta conformatie mi-a dat oportunitatea sa observ ce nu reusisem din cauza panici la primul copil. Copilul pana acum nu plage decat daca ii este foame, simte un disconfort sau vrea in brate. Se linisteste numai daca imi simte misorul. Ca si la  Dra  Tiirez dormim mai mult burtica pe burtica… si NU, nu  imi este frica sa nu o scap! Poate sunt inconstienta dar stiu ca e cea mai buna pozitie pentru ea, eu reusesc sa ma odihnesc si cred ca instinctul mamei e cel mai bun.

Primele doua luni a stat mai mult in bratele mele. Toata lumea imi spune ca o invat rau, iar eu ma tot  repet ca pana la 3 luni bebe se adapteaza mediului in afara sarcinii( nu se poate alinta) si are nevoie de siguanta, caldura, miros stiut. Ca drept dovada dupa 2 luni a inceput sa mai stea si in patut si pe canapea, sa doarma singura. In plus acelasi lucru l-am facut si la primul copil. Asa stiu eu sa ma descurc cu durerile de burtica…O alaptez, e mai nervoasa la san, nu scoate aerul asa bine, are un program de mancare la 3 ore ziua si 4 ore noaptea si geme cand mananca.

Prima luna eram cam „straine”. Eu eram mai stapana pe mine, nu mai era entuziasmul primului copil si doar o analizam. Ea inca nu vedea bine si interactiunile nu prea existau. Eram nerabdatoare sa treaca mai repede timpul, sa faca 3 luni, sa scapam de colici si sa nu mai fie asa dependenta de mine. Alaptarea la program si schimbatul scutecelor nu este un lucru greu, e chiar usor, insa nu si pentru nerivii mei agitatii. Multumesc lui Dumnezeu ca am facut al doilea copil acum, stie El cei mai bine!  Mai tarziu in varsta cred ca as fi renuntat. Fizic si psihic e mai greu decat pana la 30 de ani.

Pe la 2 luni am inceput sa avem grimase/zambete volunare. Mi-a zambit prima oara mie 🙂 ! Ii place sa vorbesti cu ea si iti „raspunde”. Are  cateva sunete diferite de orice planset sau geamat pe care le auzi cand parca ar vrea sa-ti spuna ceva. Nu le  pot reproduce dar sunt „delicioase” pentru urechile mele. Tot pe la 2 luni a inceput sa vada mai bine, urmareste lucruri si face ochii mari cand o pun in fata oglinzii. Motric pare mai avansata ca  Dra Titirez la aceiasi varsta, dar e alta conformatie dupa cum spuneam.

Ne iubim acum! Dra Titirez este afectuoasa cu ea, no problem here de la inceput. Primul moment de nepretuit pe care il asteptam de ceva timp, a fost pe la 2 luni cand Ioana s-a oferit sa ma ajute la baita lui Aiurel. A tinut sa o spele si ea, sa o duca in dormitor si sa o dea cu crema. Aiurel de data aceea nu a plans la masaj si se uita doar la sora ei.  A fost un moment frumos intre noi fetele!

Acum spre trei luni pare  ca s-au mai linistit colicii, mai dormim si in patut, sta treaza 1-2 ore, se uita in jur. Am fost raciti cu totii in casa, de la Dra Titirez cadou! Aiurel nu a parut ca a avut ceva.

Eu inca invat cum sa ma impart la doi copii, mai ales unul bebe. Abia astept sa se poata juca amandoua, sa nu necesite si prezenta mea 🙂 ! Sportivul si Buni ma ajuta mult cu Dra Titirez, insa sunt momente cand are nevoie si de mine. Ma trezesc cu ea dimineata sa o pregatesc la gradinita insa din dormitor plange Aiurel, vreau sa ma mai joc cu ea dar sunt cu bebe in  brate, are si Ioana accese de furie si simt nevoie sa o impac, are momente cand o vrea doar pe Buni si pe mine ma respinge…. M-au lasat singura cu amandoua cateva ore  in primele saptamani si la un moment dat plangeau amandoua si am inceput si eu sa plang ca nu le  puteam linisti :).  Nu ma pot imparti egal la amandoua, poate nici nu trebuie… incerc sa am momentele importante si sa le ascult.

Acum, uneori parca se simt: daca Dra Titirez vrea sa o adorm eu si daca ar trebui sa o adorm si pe Aiurel, cea mica adoarme instantaneu… parca simte ca am nevoie de ajutor :).

Am momente de oboseala si  multe momente de reflectie asupra vietii noastre, asupra viitorului lor, asupra a ce ar trebui sa facem noi sa le fie bine. Presiunea parca e mai mare acum cu doi copii. Inteleg ca e si foarte frumos si sunt sigura ca sa va fi, insa eu sunt abia la inceput cu momentele magice.

Urmeaza primul Craciun in 4, am scris prima felicitare cu Dra Titirez pentru Mos Craciun, urmeaza prima serbare de gradinita( sigur am sa plang!).

Pe langa toate reflectiile mele, una ma bantuie: cum fac sa ma bucur cat mai mult de ele mici, imediat cresc si eu voi imbatrani…

later update: Aiurel gandureste cam de pe la 2 luni jumatate si pe la 3 luni a inceput sa-si scoata manuta de sub ea 🙂

Alaptarea, doua experiente

Ce urmeaza sa va povestesc mai jos pot confirma cu doi copii :).

Prin ani ’50 in S.U.A, firmele producatoare faceau reclama agresiva pentru lapte praf si mancare bebelusi, cum ca ar fi mai sanatose, mai bogate in vitamine, mai benefice copilului. Existau si doctori care le recomandau mamelor sa hraneasca bebelusul cu lapte praf,  argumentand ca avand sani mici cu siguranta nu vor avea prea mult lapte 🙂.  Si uite asa, in socitatea de consum dupa vreo doua generatii, este tabu sa alaptezi la ei( tabu-adica cu scandal daca alaptezi in plublic). Acum dupa atatea cercetari si probleme de alimentatie, se lupta sa schimbe din nou perceptia generala si incearca sa promoveze alaptarea.  E absurd, sa ajungem asa! Oricum trendul Europei de Vest, este pe cat mai natural in cresterea copilului.

Da… stim ca e mai usor sa hranesti copilul cu lapte praf: nu trebuie sa ai un regim alimentar sanatos, nu te stresezi prea mult, stii cat mamanca si ai “constiinta” impacata si sigur nu prea vei avea lapte destul…

Doar 2% din femei au o problema cu producerea laptelui( studiu efectuat de doctori romani pentru S.U.A), restul sunt: greseli in pozitia alaptarii, frecventa alaptarii, alimentatia mamei, stresul si oboseala mamei, mama se ascunde sub: nu am lapte! pentru ca nu vrea sa i se lase sanii-mda, indiferent tot ti se slabeste muschiul, etc. Adica depinde foarte multe de noi ca mame daca vrem sa alaptam sau nu. Laptele matern este cel mai sanatos pentru copil si-i ofera in primele 6 luni toti nutrientii necesari. E mai ieftin si mai simplu sa alaptezi. Te ajuta si pe tine ca si mama sa-ti revii  fizic si ajuta enorm la crearea legaturii dintre mama si bebelus.

Daca la prima alaptare aveam o teorie  acum pot confirma. Important este  sa ai o alimentati sanatoasa( fara plajeli, diversificata zilnic, fara alimente care consideri ca te baloneaza si observi la bebe ca-l afecteaza, ai sa afli n  variante dar ai incredere in ce stii tu despre tine), sa respectii cele 3 mese zilnice,  sa te odihnesti cat poti mai mult, sa bei multe lichide( incluzand ceaiul recomandat de doctor), sa te asiguri ca pozitia de alaptare e corecta, sa nu te iei dupa folclor( nu bere, nu ceapa) 🙂 Producerea laptelui tine de cerere si oferta! Cantitatea de lapte se regleaza in functie de cat are nevoie/papa bebe. Primele trei luni va fi o cantitate mai mare pentru  ca bebelusul atunci creste cel mai mult, iar apoi se  regleaza in functie de cerere. Deci nu-ti piezi laptele dupa 3 luni , cum  am auzit la multe mamici!   Bebe trebuie sa pape la maxim 4 ore, nu lasa sa treaca mai mult de 4 ore intre mese/scoatere lapte.  Copiii sunt diferti, insa in general ei stiu  cat au nevoie sa manace.  Eu am refuzat sa ma stresez  cat manaca si daca ii ajunge.   Daca bebe nu plange prea mult intre mese, e bine !

Recunosc ca la inceput in prima luna cu Dra Titirez, fiind panicata o puneam tot timpul la san cand plagea, insa pediatra m-a invatat si acum la Dra Aiurel( cum ii spune Buni) programul este in curs( mancam la 3 ore ziua si la 4 noaptea), mi-a venit mai usor. Se recomanda sa mance la 3 ore  pentru  a putea permite ca ultima masa sa se digere si sa nu fermenteze lapte peste lapte, ce duce la si mai multe dureri de burtica.

Precizari:

  • nu trebuie să te decizi să alaptezi, sanatatea copilului tau nu este o alegere. Daca nu existe motive seriose sa nu alaptezi, nu ai o scuză sa nu o faci.
  • nu inventa motive să nu alaptezi. Dacă te informezi un pic şi ai puţin de bun simt, iti vor trece toate temerile.
  • ALAPTAREA ESTE UN PROCES SIMPLU ŞI NATURAL! Noi îl complicam!
  • nu contează cat de mici ai sanii, laptele se produce la cerere.
  • sanii se vor lasa de la gravitatie, nu de la lactatie.
  • este mult mai usor si comod decat prepararea laptelui praf
  • este mult mai ieftin
  • pentru alaptare nu ai nevoie de perne speciale, pompe de san, biberoane, creme  etc.
  • pentru alaptare ai nevoie de o poztie corectă a bebelusului la san, dieta sanatoasa, constantă, hidratare, vointa.
  • bebe te ajuta saî iti desfunzi canalele la început. E cea mai buna”pompă”!
  • bebe stie cat trebuie să manance şi nu e nevoie  sa cantaresti tu laptele la fiecare masa.
  • lucrurile merg în general prost, pentru că mamele nu se informeaza destul şi se bazează pe folclor, prietene, bunici, matuşi, etc.
  • cand nu stii, nu poti,  intreabă şi caută ajutor! Exista si prin telefon suport.

Incercati o data la 2 saptamani sa-i dati lapte matern si din biberon, sa se invete si cu biberonul, ajuta inclusiv in programul zilnic pe care ai vrea sa-l ai.  Suzeta dupa 6 saptamani e recomandata, mai devreme poate afecta suptul copilului, deci si cantitatea ta de lapte. Nu uita sa-ti iei vitaminele in continuare, e important pentru corpul tau! Eu am continuat sa iau vitaminele recomandate de doctor pe  perioada sarcini. La a doua sarcina insa pot spune ca corpul meu se resimte un pic referitor la tot calciul pe care il ofer.

Informatiile eu le-am luat din carti, curs puericultura si medic pediatru. M-am documentat serios  la primul copil pentru ca eram constienta de importanta alaptarii.

Ioana a fost alaptata pana 11 luni( intarcare). Experienta a doua  cu Ilinca a fost si este un pic mai dureroasa, dar e in functie de copil. Daca Ioana se mufa, manca linistita la ambii sani  si adormea, acum am avut si ceva rani( fara sangerari),  ma durea in primele doua saptamani in primele 30 de secunde doar pentru ca stiul de supt e diferit, mancam doar un san pe masa, aerul iese mai greu si uneori ne luptam cu mami . Nu m-am panicat, am dat cu Garmastan. Luare in greutate la ambii copii este asemanatoare. Ambele fete la o luna au ajuns in jur de 5 Kg :).

Pentru mine a fost o experinta foarte frumoasa prima oara, acum astept sa devina si a doua oara( sa treaca disconfortul si sa mai creasca un pic bebe). Insa in ambele cazuri acest proces m-a conectat cu copilul meu. Cu Dra Aiurel fiind mai relaxata, pot observa in detaliu tot procesul si cum insinctele noastre ne indruma. E fascinant sa o vezi cand ii este foame cum cauta si daca o tin mai departe un pic de san cum se lupta sa ajunga! De ce sa le/ne rapim aceste experinte?!

Diferente si asemanari intre doi copii( inceput)

Va spuneam ca inceputul povestii nr 2  a venit un pic mai devreme decat ma asteptam. Inca  nu realizez ca sunt mama de doi copii emotional ci doar rational. Clar vor fi doi copii diferiti dar zic eu si asemanatori :). In ultima perioada ma gandesc mult la educatia pe care imi doresc sa le-o ofer si simt greutatea responsabilitii a 2 copii, Din punctul acesta de vedere lucrurile pareau mai simple cu un copil, dar sunt abia la inceput si sunt inca sub influenta hormonilor post nastere :).

Sarcinile au fost zic eu  80% asemnatoare. Adica aceleasi simptome dar mai accentuate datorita factorilor externi ca stresul, munca, griija primului copil. Am fost activa la ambele sarcini pana la nastere. Asa imi este firea, nu pot sta locului… in plus ar fi pacat sa stau daca ma simt bine.  A doua oara ca si diferente in sarcina: nu am mai fost eu asa riguroasa in alimentatie, citit, organizare. Avand timp liber mult mai putin, am mers cu valul, adica eu ma simteam bine si burtica era un accesoriu. Aveam notiunile de baza de la prima experienta unde am citit mult. E drept ca probabil ar fi trebuit sa mai fac o mica recapitulare inainte de nastere, unele lucruri mi le-am adus aminte mai greu!

Ca si organizare a fost mult mai simplu: curatenie si pregatire lucruri bebe. Nu am mers pe la targurile de copii, pe care acum nu le gasesc eficiente. Stiu de unde sa cumpar haine, stiu ce sa caut.  Nu am cumparat decat scutece si consumabile( sampon, crema, medicamente)- mi-am consultat lista. Haine & co, le aveam pastrate de la Dra Balenutza, unele chiar nepurtate. Sunt incantata ca mai pot imbraca copilul cu rochitele mele preferate!

IMG00186-20120702-0044

Diferenta: nu mi-am pregatit bagaj pentru spital. Am primit de la Sanador tot de ce aveam nevoie, inclusiv haine pentru mine si bebe cat am fost spitalizate. M-am recurepat dupa cezariana la fel de usor, chiar mai usor de acesta  data pot spune si nu prea inteleg de ce- pentru ca eu nu eram in forma. Probabil a contat si avantajele unui spital particular cu pat cu telecomanda ce se ridica  :). Mi-a fost mai usor  sa ma ridic.

A venit si dra Maimutica( Ilinca) .Diferenta: nu mai sunt si nu am mai fost asa stresata cu logistica: spalare, alaptare, imbracare, manevrare copil. Sunt mai putin panicata si mai mult rationala.  Baita acum se face doar de catre mine in cada, nu ma mai stresez daca plange un pic, nu ma mai stresez ca nu pot lasa copilul singura sa fac un dus. Eu si familia mea suntem mai relaxati din acest punct de vedrer, insa mai stresati din altele: responsabilitate.

Alaptarea, este diferita pentru ca de acesta data am rani si procesul nu a fost chiar asa de placut la inceput. Ilinca e mai mica un pic, mai nervoasa si are altfel de „mufare” la san :). Insa nimic de speriat doar o noua experienta( voi povesti intr-un articol separat).

Emotional cu  Ilinca sunt  la fel, ma atasez in timp ca si la Dra Balenutza. Emotiile cresc in timp, nu sunt foarte siropoasa-vai ce minune!. Acum sunt mai constienta de pasii pe care-i face, de cum descopera lumea- daca nu sunt asa stresata.

Am un sentiment de dor fata de Ioana. Mi-e dor sa dorm cu ea, sa stau cu ea… dar sunt sigura ca e doar o perioada. Ea este dragostoasa cu sora ei, o cauta, o imbratiseaza, o pupa, vrea sa o tina in brate.  S-a atasat mai mult de Buni si  pare un pic mai alintata datorita surplusului nostru de atentie( sa nu se simta data la o parte) si a varstei. Are multa energie si se impune revenirea la gradinita :). In acest moment ea e cu Buni si eu cu  „suioaia” ei. E o perioada de „aclimatizare” pentru toti. Trucul aici cred ca este diferenta mica de varsta intre ele si faptul ca noi am fost relaxati si nu i-am pomenit de gelozie fata de copil, nu i-am repetat ca trebuie sa o iubeasca.. Adultii care spun copilului cel mare: tu nu cumva sa fi gelos/a pe X, sa o iubesti…. induc singuri ideii unui copil ce poate nu stie notiunea. E ca la dulciuri: nu-ti le va cere daca nu stie gustul :). In plus am citit ca relatia dintre copii este influentata de cat de bine se inteleg parintii intre ei- daca vad o atmosfera tensionata sau dragoste si relaxare

Am si acelasi sentiment de nerabdare sa treaca cele 3 luni, sa iesim din letargie, sa inceapa dra Maimutica sa interactioneze cu noi, sa avem momente frumoase in 4. Imi e clar ca nervii mei sunt mai putini si ca Dumnezeu stia ce face cand mi-a facut aceasta surpriza :). Imi e clar ca vom avea mult mai multe provocari, va fi mai greu din toate punctele de vedere, inclusiv pastrarea identitatii personale si sociale, dar nu e imposibil.

Acum trebuie sa dam lumii 2 adulti si sa le oferim fetelor personalitati cat mai echilibrate. Aici va fi Minunea!

Pregatire gradinita

In primavara ne-am pregatit de cresa, am mers cam 1 luna 1/2, ne-am imbolnavit si am decis  sa o mai tinem acasa pana la anul cand poate va fi mai dezvoltat sistemul imunitar. Asa ca am luat o bona tempor pana nasc si se intoarece Buni.

Iata-ne insa pregatiti de gradinita( grupa mica) pe 15 septembrie! Planul este o sa ducem pana nasc, urmand sa inceapa mai  frecvent dupa ce bebelina are macar 3 luni( sa nu faca cu ea schimb de microbi din colectivitate). Asa ca ne-am pregatit:

  • Cum am ales gradinita? Gradinita era aleasa de la inceputul anului, asteptam anul scolar 2014-2015 si finalizarea actiunii „olita”. Ca si cresa, gradinita este tot in sectorul 1, tot de stat si am analizat variantele din zona inainte de a decide. Am mers pe recomandari, instinct si oameni de calitate.  Eu prefer ca actul de invatamant sa aiba  mai multa cosistenta si sa fie facut in conditii decente. Educatorii sunt cei mai importanti! Nu suport „poleiala” si superficialitatea majoritatii gradinitelor particulare ce sunt axate sa te ‘multumeasca” pe tine ca adult. Recunosc ca sunt 2-3 care nu pot fi o alternativa datorita  costurilor foarte mari sau distantei fata de noi.

Am depus dosarul si cand i-am  vazut numele pe lista eram bucuroasa insa nu prea stiu de ce 🙂

  • Cum ne-am pregatit? La recomandarea doctorului pediatru, eram deja la a doua cura de imunizare din acest an. Ni s-au prescris de 2 ori pe an sa luam o doza de Polimod, Axil sau Pigitil( se gasesc in Italia) si apoi 10 zile pe luna, timp de 3 luni Bronhovaxom junior( pliculete).

Am fost la gradinita la o prima sedinta a parintilor. Am mers un pic emotionata, cu copilul din mine care participa acum ca parinte la astfel de sedinte si nu doar isi imagineaza ce fac adultii. Aici organizarea e mai simpla: exista o asociatie a parintilor care coordoneaza diverse activitati logistice, care sprijina gradinita( se plateste o taxa lunara de 35 lei/copil). Parintii din grupele mari aveau cuvinte de lauda pentru rezultate. Doamna educatoare ne va trimite necesarul de rechizite pentru tot anul si noi parinti am decis cum urmeaza sa ne organizam cu livrarea.  In grupa Ioanei sunt echilibrati din punct de vedere baietii si fetite, ca nume insa: multi Alexandru, multe Sofia, multe Ana, doar o Ioana :). Majoritatea parintilot din grupa sunt la prima experienta cu copilul si unii pareau ingrijorati excesiv. Eu cred ca am fost mai relaxata pentru ca am trecut prin emotiile  „despartirii” la cresa. Au fost cateva zile de acomodare pentru copii inainte de 15 septembrie, cand ii puteam aduce cateva ora, puteam sta cu ei sau intevenii in caz de nevoie.

Trebuie sa recunosc ca m-am cam amuzat de ideiile unor parinti si intrebari, dar poate ca sunt eu rautacioasa….oricum nu realiste. Ni s-au prezentat si optionalele, care din cate am vazut au fost atent alese de catre comitetul de parinti si educatori. Noi cred ca o sa mergem pe 3 optionale( limba straina obligatorie in gradinita, dansul-ales de majoritatea parintilor si cred ca vom incerca si pictura). Eu am plecat de la sedinta, foarte entuziasmata de ce va invata Dra Vorbareata.  Mie mi-a placut la scoala si o voi repeta cu copiii mei :)!

Ca si masa, se merge momentan pe catering pentru ca unitatea se afla in cadrul unei renovari. Sper doar sa o termine in timp util sa se bucure si Ioana de proiect, ce pare la prima vedere indraznet( vor avea o pasarala ce duce la  o scena sub forma de prova a unui vapor cu un catarg).

Am fost la scurta sesiune de cumparaturi pentru haine. Rucsacelul momentan l-am luat sub forma de albinuta :), vom vedea pe parcurs- mie mi-a ramas in cap o buburuza. Papuceii Tikki ii avem buni din primavara.

ioana rochita

Eu sunt entuziasmata, Dra Vorbareata nu pare a  fi ca la inceput de cresa, vom vorbi dupa ce incepem. Imi dau seama ca momentan probleme sunt mici, fiind copii mici :). Singura mea strangere de inima: sanatatea.

A da.. sarcina e bine, am intrat pe ultima 100 de metri si sunt inca activa. Incerc sa ma bucur mai mult acum de ultimile „avantaje” ale burtoiului meu :): atentie, protejare,  etc… 🙂

 

Vacanta cu copil

Uitandu-ma prin ciorne, am vazut ca nu am finalizat articolul de anul trecut cu prima noastra vacanta adevarata in 3. Va povestesc insa acum experinta noastra de vacante in 3( 2 adulti+copil), plecati de acasa minim 1 saptamana.

Anul acesta ne-am luat concediu 2 saptamanii pe care l-am scurtat  un pic datorita burticii nr.2. Insa ce vina are copilul daca mama planifica drumuri in luna a 8-a?!

Revenind….concediul a fost planificat pentru primele 3-4 zile la mare cu dra Titirez, apoi la Tulcea( copilul) in Delta(adultii). Bagajul l-am pregatit relativ usor si pot spune ca am incercat varianta cu rulatul hainelor pe care am aflat-o de la evenimentul Stylish Mom si confirmata de Bogdana Aici gasiti structua bagajului de vacanta din punctul meu de vedere.

Fata de anul trecut cand pentru 3 zile la mare  cu copil de 2 ani(neimpliniti) aveam cam multe bajaje, anul acesta cu copil de 3 ani(neimpliniti) pentru 2 saptamani am fost foarte optimimizati: un troler adulti, un troler mic Dra Titirez. Rulatul hainelor si-a facut efectul la spatiu, am mai avut o geanta separata cu „bucataria”  copil( cateva lingurite, laptele praf, fierbator, 2-3 borcane cu mancare, 2-3 castronase).

As dori sa va spun ca pana la aproape 2 ani, am evitat marea si cand am fost am evitat soarele. Eu una nu sunt fan mare, dupa o zi ma plictisesc si nu inteleg statul la soare. Nu duc dorul unei culori mai inchise la piele, pentru ca am fost „tuciurie” in copilarie, daca ma prinde un pic soarele ma colorez, iar ca adult stiu foarte bine ca expunerea la soare imbatraneste pielea. In plus am un pitic care spune sa nu-mi expun copilul la soare intre 12.00-17.00 chiar daca este imbracat, radiatiile trec si prin haine.  Acest pitic il am de pe la 21 de ani cand am asistat la o conferinta internationala pentru dermatologie.  Dupa informatiile mele, nu va recomand expunerea la soare indiferent daca esti adult sau copil intre 12.00-17.00, iar cand va expuneti musai cu factor de protectie mare.

IMG_20140813_180832

IMG_20140813_185403

IMG_20140814_151049

Asa ca am ajuns  la mare- dimineata pentru distractia si sanatatea Dra Tititez. L-a tinut pe tatal ei in apa cat nu a stat el o viata intreaga :)!  S-a jucat si in nisip dar nu e mare fan, oricum nu ne-am impovarat cu 10000 de jucarii de plaja.

Ca sa sumariez experienta  de la marea romaneasca: scumpa raportat la calitate, linistita daca stii cum sa ti-o faci, pestrita.  Bile albe au fost: distractia copilului si Popasul Pescarilor( Olimp) unde va pot spune ca se gateste ca in Delta(preturile nu sunt  mici, locatie frumoasa).

Urmatorele zile le-am petrecut  acasa la Tulcea si in imprejurimi cu acelasi bagaj, insa fiind intr-un loc cunoscut ne-am simtit foarte bine si ne-am descurcat mai usor cu plimbarile si distractiile. Una din distractii pentru Ioana in Tulcea este plimbarea cu autobuzul cu Buni: oras mic, drumuri scurte, autobuze libere. Bineinteles ca din bagaj nu au lipsit bicileta Dra Titirez si a tatalui ei. Nu ne-am umplut bagajul cu prea multe jucarii& stuf. Am mai cumparato carticica de colorat dar ne-am folosit mai mult de mediul inconjurator. Recunosc ca fata de anul trecut au venit la drum membrii de plus ai Clubului Mickey Mouse :).

Cum ne-am descurcat cu masa copilului in vacanta? Nu manca inca tot ce mancam noi( si nici nu va manca unele lucruri)insa ne-am descurcat in deplasare- dimineata la micul dejun: cascaval, branzica, fructe,  o ciorba de vacuta, peste, legume i-am tot comandat la pranz, seara cumparam fructe si iaurt si mai gusta si din ce mai comandam noi pentru cina.

Photo 20.08.2014, 12 27 14

Am incercat sa-i tinem un program de masa si somn, dar nu tot timpul ne-a iesit. Am incercat insa sa ne relaxam.

Cu toate bune si mai putin bune, m-am odihnit si m-am bucurat ca a mea domnisoara s-a distrat. Nici anul trecut, nici anul acesta nu am simtit ceva negativ in a petrece vacanta cu un copil, poate si pentru ca am luat-o la pachet pe Buni :). Norocul nostru, sa-i dea sanatate!

Astept cu nerabdare sa va povestesc vacantele cu  2 copii! Fun!

 

 

 

P.S  Inca nu mi-am facut toate poftele de peste!

 

 

 

 

 

Jurnal Burtica 2-partea III

Am ajuns si in trimestrul III.  Regasiti aici part 1 si partea 2. Burtica  in crestere, parametri ok, obosesc cam repede si cred ca imi scade tensiunea un pic in timpul zile. Totul bine si frumos pana cand am ajuns in concediu.

In concediu desi platificat in tara, am fost cam „viteaza”.  Adica am planificat cam multe drumuri cu masina in luna a 8-a, iar drumurile Dobrogei  nu sunt cele mai line. In plus, m-am ambitionat sa fac un drum dus intors la Bucuresti pentru morfolgia de trimestru 3( care a iesit bine). Mi-am dorit si am reusit sa fac acesta morfolgie cu doctorul care a urmarit-o si pen dra Titirez-Alexandru Dinu, care dupa parerea mea este atent la detali, meticulos si am eu incredere in el( comparativ cu alti doctori la care am fost, fis ade examinare e mult mai lunga). Deci nu puteam rata o programare obtinuta cu greu in intervalul necesar mie.

Asa ca am experimentat pentru prima data in viata mea contractii. Initial nu am stiut ca sunt contractii( la prima sarcina nu am gustat de loc asa ceva). Dupa cateva zile la mare am avut primele contractii. Le pot descrie care niste dureri menstruale mai puternice, burta se intareste. Eu le aseman cu durerile de dupa ceraziana in primele ore cand ai o greutate pe uter ca sa se retraga.

Dupa drumul la Bucuresti a doua zi dimineata sangeram usor si s-au instalat din nou contractiile. Eram in Tulcea si cum eu am oroare de spitalul public din alte orase decat Bucuresti, am incercat mai intai sa merg la vreo clinica privata in regim de urgenta.  Clinici private putine, doctori la program dimineata deloc. Asa ca m-am prezentat la urgente la Spitalul Judetean Tulcea.  Norocul meu ca sunt nascuta si crescuta acolo si ma „misc” altfel.  M-au internat de urgenta. Pe scurt: mi s-a desprins un pic placenta( fiind mai jos plasata la acesta sarcina), colul era inchis. Trebuie sa stau cuminte, repaus la pat. Am primit un tratament perfuzie( no spa, algifen si urogestan) si un sfat: sa ma indrept spre Bucuresti dupa externare pentru in caz de revenire nu exista speciaist neonatolog. Va drescriu intr-u articol separat experienta din spital. Asa ca ne-am scurtat concediul si am revenit acasa.

Am trait experiente noi in acest trimestru. Am crezut ca nu se poate intampa nimic rau, avand exemplu prima sarcina.  Genele ma ajuta, insa nu si lipsa sportului in ultimii 4 ani, stresul prea mare, drumurile pe care le-am facut cu masina.

Acum suntem acasa si incerc sa stau linistita si sa duc la termen sarcina. Sunt experiente noi pentru mine: contractiile, frica, starile mai putin usoare de la tratament, sentimentul de vina. Ma bucur ca nu a fost ceva mai grav si ca Dumnezeu ma ajuta, insa trebuie sa-l mai ajut si eu :)!

 

Morfologie trimiestrul 3-Burtica 2
Morfologie trimiestrul 3-Burtica 2

 

P.S Mi-am adus aminte cu acesta ocazie, ca eu am foprematur in Tulcea :).st un copil nascut  

Corectie, mama a fost nascuta la 7 luni. Memoria imi face feste 🙂

 

Poze cu burtici

Intr-o dupa-amiaza ne-am strans cateva burtici la o poza. Am fost fotomodele :). A fost distractiv! Le multumesc fetelor si fotografului de servicil pentru aceste amintiri.

Domnelor va doresc multa sanatate si nasteri usoare!

DSC_0900

DSC_0924

DSC_0932

DSC_0937