Alaptarea neromantata

Nu trebuie sa citesc statistici ca sa stiu ca se alapteaza putin in Romania…ingrijorator de putin! Cifre: doar 12.6% dintre femeile din Romania alapteaza (conform UNICEF).

Pentru ca sunt o persoana realista, as vrea sa va povestesc varianta neromantata a alaptarii. Stiu ca toata lumea e saptamana aceasta: vai, vai ce minunat, ce superb, ce emotionant! Cred insa, ca o viitoare mama trebuie sa-si creeze asteptari corecte pentru a nu avea dezamagiri si asa va fi debusolata de nastere. Setarea asteptarilor in viata este foarte importanta. Face diferenta intre fericire si nefericire.

Prima mea experienta a fost usoara si frumoasa. Fiind la primul copil si cezariana, laptele a venit mai greu( insa nu uita sa vina). Printesa ca si structura este mai solida si asa ca a actionat ca o „pompa” foarte buna. Nu am avut dureri sau rani. Singurul disconfort a fost la inceput cand s-au umflat foarte tare sanii. In primele 2 luni alaptam pentru ca asa stiam sa-mi hranesc copilul. Era cumva ciudat sa ma adaptez si sa invat sa ma conectez cu o noua fiinta in viata mea si una foarte mica.

Printesa nu s-a inecat, scoatea aerul foarte usor. Inainte de nastere ma documentasem bine in privinta alaptarii. Stiam ca trebuie sa am un pic rabdare ca cererea sa regleze oferta, stiam ca nu trebuie sa o alaptez mai tarziu de 4 ore( pentru a regla fluxul laptelui si a nu te trezi ca nu mai ai, foarte important in primele 3 luni), stiam ca trebuie sa mananc sanatos, fara dulciuri din comert si sa beau multe lichide. Pe parcurs am invatat ca durerile ei de burtica pot fi tinute sub control daca mesele sunt la minim 3 ore diferenta, pentru a avea timp sa se digere laptele. Am fost destul de riguroasa in masurile pentru o alaptare de succes. Dupa cam 2 luni, am inceput sa simt si emotie si sa ma conectez cu bebelusa mea cand alaptam. Ea punea manuta de san, eu nu mai puteam de dragul ei. Cand eram agitate ne linisteam cand alaptam! Noaptea dormea langa mine si o mufam si era un somn foarte dulce.

Am incheiat prima alaptare la 11 luni, cand m-am reintors la munca. Nu am luat pastile, nu am baut diverse siropuri. A fost natural! Eram deja la 2 mese de lapte de zi, lua si supliment de formula si sub influenta stresului s-a dus J.

A doua experienta a fost mai complicata si este cu mai putina emotie. La primul copil, totul e nou si tinzi sa exagerezi. Acum notand aceste ganduri, realizez ca socialul din nou complica multe si creaza asteptari gresite, proceselor naturale din viata noastra. La al doilea copil( tot cezariana), mi-a venit mai repede laptele, la fel s-au umflat sanii dar a fost ceva mai dureros in primele doua luni. Madam Furlifus are o structura fizica mai mica, mai subtire, asa ca puterea cu care tragea ea era mai mica. Am facut rani la san, fara sangerari. M-am dat imediat cu cremele speciale, pe care le foloseam dupa fiecare alaptare. In primele 2 saptamani ma durea destul de tare la alaptare, insa rezisteam pentru ca stiam ca e normal sa si doara si ma multumeam ca le pot tine sub control( asematoare cu o contractie ca si nivel de durere). Durerea era in primele 2 -3 minute, apoi se obisnuia nervul. Prinzand puteri, durea din ce in ce mai putin, insa am ramas cu un disconfort de cateva secunde in primele 2 luni, ciar daca ranile se vindecasera. Practic tine de puterea copilului de a trage si de cat de bine de ingrijesti tu intre alaptari. Alaptarea m-a ajutat sa ma conectez si cu Madam Furlifus, insa nu mai eram asa de emotiva, stiam drumul! A venit atasamentul in timp, in timp s-a reglat si fluxul de lapte si stiam ca e important pentru ea sa continui alaptarea. Nu am mai fost asa de riguroasa in meniul meu alimentar( desi am mancat sanatos, am mai facut cateva abateri), nu am mai fost asa riguroasa in lichide), insa am fost atenta la intervalul maxim de 4 ore. Practic am fost mai relaxata cu mine si cu teoriile si a functionat( nu m-am abatut insa la principiu de baza cu cererea si oferta).

Alaptez de 10 luni si ne linisitim impreuna, e un proces frumos. Il vad foarte natural si mai putin emotionant. E ca un respirat, important insa nu il bagi prea mult in seama. Imi va fi dor probabil la un moment dat de alaptare doar prin prisma faptului ca era ea mica si firava.

Eu cred ca o mama trebuie sa aleaga, sa se convinga ca procesul este natural si ca orice s-ar intampla este cel mai bun lucru din lume pentru copilul ei. Ambele mele fete nu au probleme cu diversificare si primirea mancarii solide de orice fel. Ambele mele fete s-au dezvoltat armonios pana acum din toate punctele de vedere. Sa alegi sa nu alaptezi, sa te ascunzisub „nu am lapte!”, sa nu lupti pentru alaptarea ta, e un deserviciu pe care ti-l faci tie in primul rand. Alaptarea e facuta sa te ajute si pe tine bilogic si pshic sa te recuperezi. In viitor tu vei avea probleme cu alimentatia si mofturile copilului…

Stiu ca ma repet insa: prin ani ’50 in S.U.A, firmele producatoare faceau reclama agresiva pentru lapte praf si mancare bebelusi, cum ca ar fi mai sanatose, mai bogate in vitamine, mai benefice copilului. Existau si doctori care le recomandau mamelor sa hraneasca bebelusul cu lapte praf,  argumentand ca avand sani mici cu siguranta nu vor avea prea mult lapte :).  Si uite asa, in socitatea de consum dupa vreo doua generatii, este tabu sa alaptezi la ei( tabu-adica cu scandal daca alaptezi in plublic). Acum dupa atatea cercetari si probleme de alimentatie, se lupta sa schimbe din nou perceptia generala si incearca sa promoveze alaptarea.  E absurd, sa ajungem asa! Oricum trendul Europei de Vest, este pe cat mai natural in cresterea copilului.

Da… stim ca e mai usor sa hranesti copilul cu lapte praf: nu trebuie sa ai un regim alimentar sanatos, nu te stresezi prea mult, stii cat mamanca si ai “constiinta” impacata si sigur nu prea vei avea lapte destul…

Doar 2% din femei au o problema cu producerea laptelui( studiu efectuat de doctori romani pentru S.U.A), restul sunt: greseli in pozitia alaptarii, frecventa alaptarii, alimentatia mamei, stresul si oboseala mamei, mama se ascunde sub: nu am lapte! pentru ca nu vrea sa i se lase sanii-mda, indiferent tot ti se slabeste muschiul, etc. Adica depinde foarte multe de noi ca mame daca vrem sa alaptam sau nu. Laptele matern este cel mai sanatos pentru copil si-i ofera in primele 6 luni toti nutrientii necesari. E mai ieftin si mai simplu sa alaptezi. Te ajuta si pe tine ca si mama sa-ti revii  fizic si ajuta enorm la crearea legaturii dintre mama si bebelus.

Important este  sa ai o alimentati sanatoasa( fara plajeli, diversificata zilnic, fara alimente care consideri ca te baloneaza si observi la bebe ca-l afecteaza, ai sa afli n  variante dar ai incredere in ce stii tu despre tine), sa respectii cele 3 mese zilnice,  sa te odihnesti cat poti mai mult, sa bei multe lichide( incluzand ceaiul recomandat de doctor), sa te asiguri ca pozitia de alaptare e corecta, sa nu te iei dupa folclor( nu bere, nu ceapa) :).  Producerea laptelui tine de cerere si oferta! Cantitatea de lapte se regleaza in functie de cat are nevoie/papa bebe. Primele trei luni va fi o cantitate mai mare pentru  ca bebelusul atunci creste cel mai mult, iar apoi se  regleaza in functie de cerere. Deci nu-ti piezi laptele dupa 3 luni , cum  am auzit la multe mamici!   Bebe trebuie sa pape la maxim 4 ore, nu lasa sa treaca mai mult de 4 ore intre mese/scoatere lapte.  Copiii sunt diferti, insa in general ei stiu  cat au nevoie sa manace.  Eu am refuzat sa ma stresez  cat manaca si daca ii ajunge.   Daca bebe nu plange prea mult intre mese, e bine !

Precizari:

  • nu trebuie să te decizi să alaptezi, sanatatea copilului tau nu este o alegere. Daca nu existe motive seriose sa nu alaptezi, nu ai o scuză sa nu o faci.
  • nu inventa motive să nu alaptezi. Dacă te informezi un pic şi ai puţin de bun simt, iti vor trece toate temerile.
  • ALAPTAREA ESTE UN PROCES SIMPLU ŞI NATURAL! Noi îl complicam!
  • nu contează cat de mici ai sanii, laptele se produce la cerere.
  • sanii se vor lasa de la gravitatie, nu de la lactatie.
  • este mult mai usor si comod decat prepararea laptelui praf
  • este mult mai ieftin
  • pentru alaptare nu ai nevoie de perne speciale, pompe de san, biberoane, creme  etc.
  • pentru alaptare ai nevoie de o poztie corectă a bebelusului la san, dieta sanatoasa, constantă, hidratare, vointa.
  • bebe te ajuta saî iti desfunzi canalele la început. E cea mai buna”pompă”!
  • bebe stie cat trebuie să manance şi nu e nevoie  sa cantaresti tu laptele la fiecare masa.
  • lucrurile merg în general prost, pentru că mamele nu se informeaza destul şi se bazează pe folclor, prietene, bunici, matuşi, etc.
  • cand nu stii, nu poti,  intreabă şi caută ajutor! Exista si prin telefon suport.
  • suzeta dupa 6 saptamani e recomandata, mai devreme poate afecta suptul copilului, deci si cantitatea ta de lapte.

Si cireasa de pe tort: e fascinant sa o vezi cand ii este foame cum cauta si daca o tin mai departe un pic de san cum se lupta sa ajunga! De ce sa le/ne rapim aceste experinte?!

Va recomand seria intalnirilor special concepute pentru mame si viitoare mame , din cadrul programului Primele 1000 de zile (primele1000zile.ro).  Ieri am participat la al doilea seminar de nutritive si stil de viata, la care au participat aproximativ 150 de femei însărcinate foarte frumoase! Mi-a placut abordarea si calitatea informatiilor.

Pentru prima mamica sau viitoare mamica ce comenteaza la acest articol, voi avea un mic kit cadou pentru alaptare. Asa ca sa sarbatorim Saptamana Alaptarii! 🙂

Activitati de vacanta( 3-4 ani)

Ce ati planificat pentru vacanta copiilor, in afara de concediile prin diverse locuri? Dupa ce imi apare in newsfeed vad doar multe poze cu copiii la mare.

Primul meu impuls a fost ca pentru acesta prima vacanta a noastra( dupa primul an de gradinita) sa o inscriu pe Madam Printesa( 3 ani jumatate) la tot felul de ateliere si m-am interesat prin jurul casei ce pot face. Cum eu sunt inca in concediu de crestere copil m-am gandit ca as putea sa o duc la diverse activitati.  Madam Furlifus( 9 luni) si Sportivul familiei mi-au mai taiat din elan.

Dupa ce am reflectat mai mult, am realizat ca copilul invata prin joaca de zi cu zi si ca nu trebuie sa ne supraaglomeram cu toate „ambitiile” mele. Are timp sa  evolueze.  Deci ce facem in afara de concediile normale, cat stam pe acasa? Si cum organizezi activitati pentru copil cand stai in Ilfov si nu vrei sa mergi prea mult in masina?  Te interesezi ce oferte sunt  prin jur.

Inot– am inceput un curs de inot la Complexul Sportiv „Sydney 2000”, Izvorani. Pretul pare usor mai bun ca in Bucuresti( 25 ron/sedinta de abonament). In grupa ei sunt 5-6 copii. Conditiile sunt ok, bazinul este olimpic. Facem 2 ore pe saptamana, dupa ce voi incepe eu serviciul vom vedea cu cate ramanem.  E mai complicat cu Madam Furlifus dupa noi, ureori e foarte agitata.

Diverse ateliere- mediu, olarit( scoala de la Piscu), camping, teatru, reciclare etc. Avem o gradinita particulara in zona ce are un program de vara si au o tematica saptamanala cu diverse activitati. Momentan am ales un workshop pe saptamana si in functie de tematica. De exemplu saptamana aceasta se organizeaza o excursie in padurea Snagov cu un „cercetas” ce ii va initia pe copii in orientare si camping. Avem si o piesa de teatru la sfarsit de saptamana. A fost saptamana trecuta o excursie la „Ferma animalelor” insa nu am vazut beneficiile pentru noi, viata la tara ne ofere diverse experiente din aceasta categorie. Observam natura in fiecare zi!

Joaca-multa joaca, joaca cu copiii, joaca cu surioara, joaca cu mami cand nu e obosita :). Uneori incerc sa strecor diverse acitivatii in joaca lor: am facut fursecuri unde 5 fetite m-au ajutat si si-au ornat fiecare fursecul, am facut si prajituri, am facut un concurs cu limba engleza si germana cu diverse cuvinte: fetele mai mari imi spuneau in engleza iar Madam Printesa in germana. Eu bineinteles eram pe Google la germana sa inteleg ce spune si sa o verific :). Mi-ar fi placut sa avem si un workshop de limba straina in program dar nu am gasit in zona oferte, asa ca m-am linistit.

Joaca mai inseamna si povesti, povesti unde toate cele din casa suntem printese, incusiv catelul si cantecele prin curte. Momente foarte frumoase oricum!

IMG_20150713_194258
Rapunzel sau Emma

IMG_20150713_194232_edit_edit

In zona mai avem si diverse cluburi de echitatie, e o idee pentru  o alta activitate. La gradinita putea merge pana in luna august, insa nu am vrut sa-i „fur” vacanta. Imi aduc aminte cu placere de bucuria vancatelor din copilaria mea si desi e un efor, incerc sa le aiba si copiii mei. Cred ca uneori conteaza timpul de calitate, lipsit de stres, lipsit de program si activitati impreuna cu copiii tai. Momentan vreau sa ma bucur de varsta lor foarte dulce si de clipele frumoase cat inca sunt dependente de mine si ma lasa sa avem activati de iubareala.

Recunosc ca e imi este greu uneori sa ma conectez la ele, sa nu fiu cu mintea in alta parte insa ma lupt cu mine pentru ca stiu ca anii acestia nu se mai intorc. Asa ca keep it simple, keep it fun!

Operatiunea Buburuza: varicela

Acum cateva saptamani Printesa a venit cu varicela de la gradinita. Medicul perdiatru mi-a spus ca cea mica( 8 luni) are sanse mici sa ia, mai ales ca o alaptez inca. Totusi ar fi bine sa le tin cat pot departe una de alta.

Cam greu…. cum ele se joaca si stau in aceiasi casa am decis sa nu fac eforturi inutile sa le izolez. Daca facecea mica, ne descurcam!

Tot medicul pediatru mi-a spus ca pentru bebelusi asa mici( 8 luni), daca face varicela, sa merg direct la Institutul Matei Bals, specializat in boli infectioase( e in spatele spitalului Colentina). Dupa perioada de incubatie de 2 saptamani, hop bubite pe Buburuza. Cu vreo doua zile inainte sa-i apara bubitele, a fost mai somnoroasa ca de obicei. Nu mi-a facut febra pana acum. Am mers imediat ce am vazut bubitele la Matei Bals. La urgenta( pediatrie) ne-au consultat si mi-au spus sa fiu atenta pentru ca datorita imunitatii scazute poate face alte complicatii. Doamnele de acolo au fost dragute si nu am asteptat mult. Ce m-a surprins a fost „cladirea” in care se afla sectia si anume in niste containere( cuburi) mai aranjate cu termopan. In jur erau cladiri vechi in diferite stadii de renovare.

Acum suntem in a patra zi,  bubitele nu sunt multe pe corp. Sunt mai multe pe fata si in cap, au inceput sa se vindece. Pofta de mancare avem. A fost mai irascibila in primele doua zile, nu s-a scarpinat pentru ca nu stie, si-a tot trecut manutele pe cap si fata. In afara solutie mentolata pentru bubite, cei de la spital ne-au recomandat o pastila antivirala pentru care am primit reteta.

Deci suntem la runda doi de varicela si ma bucur ca e o forma usoara :)! Ne apucam de sambata de inot la bazinul olimpic de langa casa. Povestim!

Operatiunea Buburuza: 6 luni

La multi ani sarbatoritilor  de azi si multa sanatate va dorim!

Mai avem un pic si  Ilinca( Buburuza) implineste 7 luni.  Am inceput diversificarea de la 5 luni jumatate, avand o greutate peste medie.

Cu diversificarea am introdus legumele, carnea, uleiul de porumb si un pic de mar. Pe toate pana acum nu le-a refuzat. Actiunea propiu zisa de masa, insa e mai complicata decat la primul copil. Au structuri fizice diferite, iar dra Buburuza e mai sensibila. Adica mancam aprope tot, daca carnea e foarte bine pasata in mai mult timp si uneori suntem nervoase la masa. Eu am avut experienta cu Dra Titirez: manca in 10 min tot ce-i dadeam. E drept ca a inceput sa invete si cea mica sa deschida gura.

E mai sensibila si la durere. Ne-au iesit doi dintisori, urmeaza urmatorii doi probabil. Suntem mai nervoase si noaptea. Desi e mai ceas la somnul de noapte, are o perioada in care e mai agitata si a inceput dupa prima raceala.

De la gradinita, dra Titirez ne-a adus un virus de am racit cu totii, inclusiv eu. Fetele au facut o forma usoara, dar mucii si tusea la un copil de 6 luni  ne-au cam dat nopti albe si putine emotii recunosc. Nu stiam cum e cu copil mic bolnav, acum stiu :). Multumesc lui Dumnezeu, ca au fost forme usoare.

Buburuza va spuneam este mai dezvoltata motric fata de primul copil. De la 5 luni jumatate sta in fundulet si vrea sa se ridice. I-am luat si un centru de activitati bounce si apuca, se intinde, impinge, se invarteste.

A inceput miscarile pentru mersul de-a buselea, acum se misca ca o rama cand vrea sa se deplaseze sau se intorce de pe burta pe fata sau invers. E un proces nou pentru mine, Ioana nu l-a avut, a trecut direct la ridicare in picioare si mers. Cum spuneam structuri diferite!

Buburuza pare un copil comunciativ si vesel dar si mai nervos. Inca o alaptez, insa imi pare ca nu mai e de ajuns. Recunosc ca nu tin regimul alimentar ca la carte, ceaiul mai putin si oboseala mai multa. Deci, mi se confirma teoria cu privire la alaptare.

Are nevoie de mai multa atentie si devine repede nervoasa daca nu o bagi in seama. Aici e posibil sa o fi alintat si eu mai mult. Nu prea o las sa planga :). La primul copil aveam teoria proaspata in minte, la al doilea merg pe experienta si moment.

Ma joc mai natural cu ea. De la 4 luni cam a „invatat” sa ma mangaie pe fata la cerere si jocul Balenuta planorista, e in trei acum. Daca cea mare ma vede cu Buburuza pe picioare incercand sa facem avionul, vrea si ea, asa ca am doi pasageri. Ele se amuza, iar eu obosesc repede!

A da, si m-a mostenit cu fotogenia: poza ne prinde cu ochii inchisi :). E una din 10 poze…..

IMG_20150423_112257

 

 

Viata in 4

Avem 7 luni de cand sunt in formula de 4 personaje in familia noastra. Am incercat eu sa-mi adun gandurile la inceput de drum. Acum dupa ceva timp pot sa dezvolt mai mult 🙂 .

In cercurile mele sociale, lumea face copii in functie de mediul in care au crescut, de probleme de sanatate, de buget si in functie de „ambitiile” personale.

Un copil intr-o familie te maturizeaza, te invata multe  si te ajuta sa-ti rezolvi multe probleme personale. De la doi copii in sus inseamna un „MBA”  serios/copil.

Deci cum e cu doi copii mici( unul de 3 ani  si 4 luni si unul de 7 luni)? E complicat! Ai provocari zilnice si orice lucru simplu se poate complica fara sa-ti dai seama de ce.  Ai scapat de fricile de la primul copil, insa acum esti la alt nivel de gestionare fizica,logistica, emotionala a intregii familii si a propiei persoane. Stii ca va fi mai complicat si vor fi mai multe provocari , dar nu ai idee care vor fi acelea pana nu se intampla.

Dupa doi copii am ajuns la maturitatea sa ne intrebam: ce am facut pana acum  in viata? de ce nu am facut copii mai devreme? Fizic pentru mama e mult mai usor inainte de 30 de ani. Emotional si ca si evolutie personala daca ii faceam mai devreme invatam si ne dezvoltam pe mai multe planuri mai devreme. Castigam ceva timp!

Insa sa revenim la „house with children”. Cand sunt acasa doar cu Buburuza e relativ simplu, lupt doar cu mine. Cand sunt cu amandoua acasa e mai complicat :)! Ce se intampla la primul copil e un  alint comparativ cu doi copii cu doua nevoi diferite. Crize apar zilnic cu diferite intensitati.  Coreleaza-le programul de masa, somn, baie( al tau personal e un lux), nu le corelea momentele de plans pentru ca ajungi uneori sa plangeti in 3. Dra Titirez are uneori dorinta sa ma ajute cu sora ei mai mica, insa atentia ei este pe timp scurt .  Dra Titirez se alinta si vrea joaca, Buburuza vrea atentie totala si e mai dependenta de bratele mele..

Viata personala si cea de cuplu sufera, sufera, sufera! Ca o comparatie: cu un copil esti la un nivel de frustrare controlata; cu  doi copii ajungi la un nivel de „detentie”. Desi intelegi ce  se intampla, esti constient de motive, actiuni si prioritati exista mai multe sanse ca toate momentele planificate sa dispara si sa le  amani la nesfarsit daca intelegeti ce vreau sa spun :).

Sunt sigura ca se poate mai bine si mai usor, dar noi inca invatam! Sunt sigura ca va fi si mai complicat decat atat cand  voi incepe munca si cu cat cresc cu atat vor fi provocari mai multe si mai grele. Educatia si crestea lor sunt o presiune mult mai mare acum cand sunt 2.

In schimb, ador faptul ca mai am ocazia sa ma joc cu rochitele si funditele pe care le-am cumparat pentru Dra Titirez. Noroc ca le-am pastrat pe toate. Toate haine au o emotie in plus acum cand le imbraca Buburuza si creez povesti pentru sora ei. Jucariile le avem pe varsta pastrate si realizez ca de unele nu avem nevoie. De exempliu: paturicile interactive le vad acum cam nefolositoare. Copilul se dezvolta oricum motric, apuca, se intinde si daca il pui pe o arie mai larga si ii lasi mici jucarii in jurul lui. Uitati aici ce stresata erau la primul copil cu jocul, acum stiu ca vine de la sine si natural dar atunci Doamne fereste! sa nu care cumva sa nu se dezvolte bine copilul 🙂 ! Nebunii de mama la primul copil !

Buburuza, e mai dezvolta motric decat primul copil la aceiasi varsta, mai nervoasa si mai putin mancacioasa. Daca cu Dra Titirez, imi manca imediat cei pregateam si nu prea conta cat de fin faceam piureul de legume cu carne, acum e un proces mai lent si trebuie sa fiu atenta la cat de tocata e carnea.

Complicatul este insa frumos! Exista momente frumoase si cred cu cat cresc ca vor fi mai multe. Cand interactioneaza cele doua si  isi zambesc una alteia, ma topesc toata.  Cand Buburuza o cauta prin camera cu privirea pe sora ei sau cand o urmareste cu atentie in activitatile pe care le face simt o liniste interioara ca sunt doua.

Uneori Dra Titirez o pupa pe Buburuza din propie initiativa, nu are crize de gelozie directa( nici nu cunoaste termenul), daca o iau eu de la gradinita ma intreaba unde e Ilinca. E musai sa fie si ea! Ma imita in gesturi si actiuni cu ea. Daca plange, se apuca sa-i cante cum fac eu.

Intr-o discutie din parc cu  o fetita a treia propozitie a Dra Titirez a fost ca are o  „suioaia” si o cheama Ilinca. O prezinta persoanelor cu care ne vedem ori de cate ori are ocazia si cand o duc la gradinita o prezinta cu mandrie colegilor ei. Sper sa ramana asa cat mai mult timp :).

Interactiunea lor e asa un lucru frumos si cald! Inca nu am gasit modalitatea sau nu o simt, sa le iubesc la fel in acelasi timp, sa nu ma simt vinovata fata de una sau alta in functie de context.

It’s a work in progress!

IMG_20150405_193336(1)
Prima poza oficiala cu Buburuza & Sis

 

 

Experienta noastra prin spitale

Ma tin de ceva timp sa va impartasesc experienta mea cu diverse clinici particulare sau spitale. Acum cu 2 copii, s-au inmultit interactiunile.

Am norocul sa am de la munca un abonament destul de bun la o clinica privata,  asa ca am cam experimentat serviciile catorva  clinici mari din Bucuresti. Imi plac lucrurile simple, de calitate, implicare si sinceritate in serviciile pe care le primesc. Citesc oamenii binisor daca nu chiar bine si nu suport cand mi se vinde ceva mai ales prin prisma „ambalajului”, sa spunem ca e un defect profesional :).

Pana in acest moment din punctul meu de vedere, Medsana ofera cele mai bune servicii cu privire la medici si client service. Am ales-o fara sa clipesc chiar daca puteam sa merg si la o clinica mai mare si cu sectie de urgenta. E o clinica mai mica, insa medicii cu care colaboreaza par alesi cu atentie, personalul auxiliar e mai  „cald” si lipsit de zambetul fals pe care trebuie sa-l ofere ca asa e procedura de marketing si salariu la privat. Am avut experienta cu ei vreo 8 ani de zile si pentru mine conteaza sa ma pot baza pe un nivel minim de pregatire al doctorului. Am avut ceva timp sa experimentez multe specializari la ei….Fiind mai mica are avantajul ca relatia dintre ei si familia ta devine mai personalizata. Dezavantajul: nu au toate specializarile disponibile si sectie urgenta. Tin minte si acum, cand avand un bufeu de tensiune la prima sarcina, am sunat mai intai la ei sa vad daca ma pot duce la vreun doctor si m-au sunat de doua ori in ziua respectiva sa vada daca sunt bine.

Pentru pediatra noastra si doctorita mea ginecolog nu am gasit inca inlocuitor. Pediatra cel putin, mi-e greu si refuz sa o inlocuiesc complet.

Sanador– am o experienta cu ei de 1 an si am nascut-o pe Ilinca la ei. Doctorita mea ginecolog  lucreaza si cu ei si cand a trebuit sa-mi schimb clinica i-am ales din simplu motiv ca lucra ea cu ei. E o clinica mai mare, cu spital privat. Spitalul e mai putin „pompat” cu diverse lucruri care sa-ti fure ochii, procedurile medicale sunt respectate si  doctorii nu fac pe „vanzatorii”.

Cand am ales unde sa nasc a doua oara a contat medicul, apoi increderea pe care mi-o inspira clinica.  A contat si faptul ca Sanador este foarte aproape de Filantropia si partea financiara care nu a diferit mult fata de ce as fi platit la stat( datorita abonamentului meu).  Daca doctorita mea lucra si la un  spital de stat, m-as fi dus la stat chiar daca confortul este mult mai bun la privat. Daca lucrurile nu merg perfect, prefer experienta inaintea confortului.

Conditiile de cazare, mancare la Sanador au fost foarte bune. Am venit doar cu contractiile si bebelusul la internare, restul bagajului traditional l-am gasit la ei. Personalul dragut si incuraja interactiunea cu bebelusul si stimularea alaptarii. Asistentele iti raspundeau la toate intrebarile fara graba de la stat.  Ce mi-a placut era ca insistau ele sa alaptezi si sa stai cu copilul in timpul zilei. Pe mine m-au lasat in pace ca stiam ce am de facut, insa colegei mele de camera( mama la primul copil speriata) ii aduceau copilul  chiar daca nu-l chema ea si aveau rabdare sa o invete. Aveau atitudine de personal medical si nu de „majordoni” cum am mai vazut eu prin alte clinici. Sectia de neonatologie cred  ca poate suferi imbunatatiri din punct de vedere experienta, insa cred ca am si asteptari mari  eu comparand-o cu cea de la Filantropia, unde exista o istorie in spate.

Desi au o sectie cu multi doctorii pediatri, nu am gasit inca unul cu care sa „comunic” si i-am cam incercat pe toti. Insa poate e problema mea ca am anumite „nebuni” in cap.  Client servicul e mai putin personalizat si personalul auxiliar e destul de fluctuant, fiind un spital mai mare si cu multe lume baniuiesc ca si programul e dificil. Pana acum pare un spital  „sanatos” ce da atentie omului pe care il angajeaza si actului medical.

Spitalul  de copii „Grigore Alexandrescu”v-am mai povestit eu aici cand am fost internate pentru otita anul trecut. Timpul de asteptare nu difera la urgente la ei fata de cat stau la urgente la o clinica privata( din ce experiente am avut eu pana acum).  Conditiile logistice nu sunt la fel, insa personalul imi pare mult mai stapan pe situatie si nu e stresat de programari ca la privat. Medicii rezidenti pe care i-am intalnit aici imi plac mai mult decat unii pediatrii de la privat.  Si nu am „platit” niciodata la urgente pana acum la ei! Pentru nastere la Filantropia mai multe detalii aici.

spital

Pentru sectia de urgente va recomand spitalele de stat.  Din punctul meu de vedere trebuie sa conteze doctorii si pregatirea pentru urgente, iar privatul nu este inca pregatit pentru un nivel ridicat de raspuns.

Ce am relat mai sus se bazeaza pe experientele mele, sunt parerile mele in acest moment. Daca nu am mentionat vreo clinica sau spital este pentru ca ori nu am avut experienta , ori nu am avut ce lucruri pozitive sa scriu :). Nu este o parere ce face parte din vreo campanie de promovare si nu a  avut nici o influenta financiara :).

Operatiunea Buburuza: Diversificarea 5 luni

Cele ce urmeaza sunt propriile pareri, a mama de 2 copii, fara studii de specialitate 🙂 !

Iata-ma la inceput de diversificare cu copilul nr 2. Nu am sa inteleg de ce e nevoie de cursuri elaborate pentru a-ti invata copilul sa manace solid sau sa faci un piure. Parerea mea este ca cu putina informare, un pediatru bun si gandire de bun simt nu ai cum dai gres. Am  mai scris ceva pe acesta tema: Diversificare the beginingDiversificarea the next levelMini ghid pentru diversificare, Diversificare 10 luni.

Ca si cu Dra Titirez, datorita greutatii de peste 8 kg( la 5 luni), ne-am consultat si cu doamna pediatru si am inceput introducerea alimentelor solide la Buburuza. Se pare ca laptele meu nu o mai satura, mai ales ca nu am tinut un regim alimentar ca la carte cu 3 mese pe zi si multe lichide.

Urmam aceiasi schema pentru diversificare: legume, carne si apoi introducerea fructelor.  Iarasi nu am sa inteleg de ce simtim nevoie sa introducem tot felul de seminte, fructe, cereale exotice( a se citi non Romania) doar pentru ca ni se pare noua ca sunt mai sanatoase. Nu contest valoarea lor, doar ca la introducere alimentelor solide la un bebelus, sunt de parere ca nu trebuie sa ne abatem de la „traditional” din simplul motiv ca evolutia noastra ca specie in bazinul carpato-danubiano-pontic a scris ceva si in genele noastre si ele stiu sa fie pregatite pentru alimentele locale. Orice introducere de alimente exotice pot duce la dereglari digestive sau alte manifestari negativein viitor. E simpla logica zic… Am citit si eu 2-3 carti de diversificare scrise de straini, unele principi sunt comune insa multe retete, sfaturi sunt specifice nationalitatii autorului.

Eu am respectat exact indrumarile medicului pediatru, fara abatere, fara sa introduc eu x aliment ca asa zice bunica, sau ca asa am citit eu intr-o revista. Doamna doctror mi-a si explicat de ce nu e ok de exemplu sa-i dau piure de avocado in primi doi ani de viata.  Dra Titirez nu a primit vreun aliment nerecomandat pana la 2 ani si jumatate, nu gusta din ce mancam noi( BEBELUSII NU AU POFTE SUNT DOAR CURIOSI)si a avut un regim alimentar echilibrat pe care in general nu l-a refuzat. Apoi a inceput cresa si gradinita si ne-am alintat , dar tot dupa 3 ani i-am introdus laptele cu cacao( doar la gradinita), ceaiul de fructe, mango, castravetele, pepenele rosu. Nu mamanca ciocolata si intelege notiunea de alimente pentru adulti si nu face crize pentru ca nu ne-am abatut de la acesta regula. Ii mai dam din cand in cand sa guste un pic din ciocolata alba sau altceva din comert, insa daca nu vede prea mult in casa, nu i se pare normal. Deci, tot de parinte tine cat de alintat alimentar e un copil.

Revenind la diversificare redau mai jos schema noastra.

-Primele doua luni au insemnat introducerea meselor cu alimente solide si apoi sa ne-am focusat pe introducerea a cat mai multe alimente. Am inceput cu piureul de radacinoase( morcov, patrunjel, pastarnac, telina). Reteta: “500g zarzavat( 1/2 morcov, 1/2 radacini)+1000ml apa plata+un praf de sare. Se poate prepara si jumatate din cantitati, dar pastrand proportia 250g zarzavat/500ml apa.  legumele se fierb pana se inmoaie fara a adauga apa. Se separa, se paseaza in blender( daca aveti un robot babycook este si mai bine). Se amesteca cu zeama in care au fiert si se completeaza pana la 1000ml( sau cantitatea initiala de apa). Se mai da o datat in clocot si se raceste brusc. Dupa ziua 4-5 nu se mai adauga apa dupa fiert”.  Este importanta racirea brusca ( ex: sub jet de apa rece) pentru a nu permite bacteriilor sa se dezvolte. Piureul se introduce treptat la masa de pranz( 30 ml- prima zi, 60 ml -a doua zi…180ml). Pana se ajunge la cantitatea totala se suplimenteaza masa cu lapte.  Dupa 180ml piure se pot da 3-4 lingurite apa plata fiarta si racita. Stiu ca introducerea sarii este controversata, medicul nostru ne-a dat argumente logice si am decis sa o ascultam.

Apoi a urmat introducerea:

-carne vita matura( treptat in piureul de legume).

-ulei de germeni de porumb( treptat in piureul de legume)

-masa 2 : piuere fructe- mar curatat de coaja, ras pe razatoare de sticla, introducere treptate: 2 lingurite-prima zi, 4 lingurite-a doua zi… pana la un mar intreg

-branzica facuta in casa la masa de fructe; reteta: “1 litru lapte( uht 3, 5% grasime +8 tablete claciu lactic; se pune la fiert laptele, cand fierbe se adauga tabeletele pisate, se separa in tifon branza de zer si se spala intr-un jet de apa”.

-galbenusul de ou( la 6 luni), “2 zile pe saptamana in supa de zarzavat, eliminand in aceea zi carnea. se incepe prima saptamana cu 1/4 galbenus/zi… saptamana III-1 galbenus intreg”

-iaurt( la 7 luni)-40-60% grasime ) diverse marci romanest: Napolact, Covalact, Campina), prima zi 2 lingurite…. pana la un iaurt mic.

Ulterior, o data la doua zile introducem o leguma( dovlecel, rosie, ceapa doar la fiert, praz, brocoli, cartof mic, fasole verde etc) sau un fruct nou( para, piersica, caisa, cirese, visine-2-3 boabe, pepene galben, citrice  etc.) Nu se introduce aliment nou, inainte cu o saptamana  de un vaccin si dupa cu o saptamana. Nu se introduce aliment nou cand copilul este bolnav. Sunt foarte multe variante a diversificarii, banuiesc ca difera si de doctor, bebelus, anotimp, majoritatea au aceleasi alimente la baza.

Partea de logistica 🙂

– piureul legume, branzica se pot tine  2 zile in frigider

– pana copilul poate rontai, mesteca corect, se recomanda fierberea alimentelor si nu gatirea intr-o masina cu aburi. astfel se fierb mai bine si piureul iese  ok.

-scaunul de  masa pentru bebe este recomandat din momentul in care copilul sta in fundulet. Noi am folosit pana de curand leaganul si pot spune ca  am avut momente in care am adormit in timp se mancam. Acum insa, ne ridicam in fundulet singure si nu mai stam asa cuminti.

-la  inceput nu sunt necesare prea multe castronele, lingurite, canite. Noi folosim mai mult recipiente mancare, lingurite mici,  lingurite de silicon, o cana cu cioc de silicon.

– conservarea legumelor, frunctelor se face mai bine la borcan decat  pastrarea in congelator pentru ca inghetarea in congelatorul de acasa se face la temperatura mare( fata de inghetarea industriala) si  isi pastreaza nutrientii 3-4 luni.

-alimente cat mai natural crescute si produse. Aici e o intreaga discutie cu privire la cati hormoni mancam si transmitem si cum gasim hrana ok.

-murdaria este inevitabila, mai putina la inceput si mai multa dupa. Joaca e buna pentru bebe!

-ajută dacă aveţi 2 craticioare separate( 1-1,5l). Una pentru fiert carne si una pentru legume, la inceput se fierb separat.

-aveţi nevoie de cana pentru fiert laptele(1l max) când veţi face branzica.

-la început piureul de legume are consitenţa unei supe creme, se papă mai uşor cu o linguriţă puţin mai adancă.

-veţi avea nevoie de o razătoare din plastic sau sticla pentru mere. Răzătoarea din metal oxidează şi mai repede frunctul.

Diversificare nu este grea, e ceva normal. Daca ca mama ai avut grija sa manaci sanatos in sarcina si alaptare nu are de ce sa-ti refuze prea multe alimente( nu zic ca nu e imposibil 🙂 ). Introdu si alimentele care nu-ti plac tie, copilul le poate manac cu placere( de exemplu eu nu prea manca orez si deloc ananas dar Dra Titirez e fan).

Succesul tine de 20% genetica, 30% comportamentul alimentar al mamei, 50% respectarea sfaturilor medicului si rigurozitatea ordinii alimentelor.

Operatiunea Titirez: olita

Varsta: 3 ani si 3 luni

Daca nu ai copii, nu citi acest articol pentru ca e posibil  sa nu intelegi stresul unui parinte referitor la cum sa-si invete copilul sa faca la olita.

Am zis sa consemnez cum am reusit noi sa invatam sa facem la olita si sa scapam de scutece si ziua si noaptea. Poate nu e cea mai rapida adaptare sau cea mai eficienta insa la noi a functionat si important e ca nu a fost cu stres. Stiu niste mamici de pitici care vor ajunge la acesta etapa si poate le ajuta :).

Eu nu prea m-am stresat cu mersul la olita. Parintii nostri sunt destul de stresati daca copilul nu face la olita la 1 an si ceva. Pentru ca avem scutece de unica folosinta, am zis ca ne permitem sa mai lenevim, mai ales ca un copil isi poate controla procesul fiziologic in jurul varstei de 2 ani. Sincer, m-am si bazat un pic pe Buni :), care s-a ambitionat pe la 2 ani sa o invete pe Dra Titirez sa faca la olita- mai ales ca urma in primavara sa mearga la cresa.

Ce am avut in dotare: colac reductor, olita simpla. Nu am luat olite cu muzicuta, forme, etc., pentru ca am considerat ca trebuie sa invete ca procesul nu e o joaca ci o necesitate.

idee pentru urmatorul proces OLITA
idee pentru urmatorul proces OLITA

Proces: La inceput Buni o punea periodic pe olita( toamna), ea fiind in timpul zilei fara scutec de unica folosinta. Cand dormea ii punea scutec. Au existat si cateva accidente in chilotei si prima reactie a fost sa o atentionam, apoi dupa vreo 2 luni incepuse din cand in cand sa spuna ca vrea la olita. Dupa vreo saptamana in care am crezut ca s-a lipit de ea, au existat accidente de nr 2 si am cam certat-o si eu si Buni. Din acel moment a dat inapoi, nu mai cerea la olita.

Am avut ocazia sa ma consult cu un psiholog, care mi-a spus  ca nu trebuie sa stresez copilul cu olita si in nici un caz sa o cert. Teoretic le ia cam 2-3 luni sa creeze un obicei si daca o certam da inapoi. Trebuie sa avem rabdare si sa-l lasam pe copil sa finalizeze procesul in timpul sau.

Ahaaa…deci sa incepem procesul din nou. Am explicat familiei ca nu trebuie sa certam sau sa stresam copilul si am luat-o de la inceput. Am zis ca sigur la cresa, va vedea la alti copii si atunci va fi si mai simplu procesul.  Asa ca am inceput cresa cu scutece( prin aprilie), doamnele de acolo ii duceau periodic la toaleta. S-a imbolnavit dupa o luna si jumatate si nu am mai trimis-o in colectivitate. In perioada cat mergea la cresa, accidentele erau rare dar tot nu cerea ea din propie initiativa, trebuia sa o punem noi pe olita periodic.

Din mai pana in septembrie, Dra Titirez a stat acasa cu bona. Am continuat pusul periodic la olita, scutece cand dormea. Accidentele au fost rare. O lasam sa mearga cu mine la baie pentru a avea si puterea exemplului. Incepuse prin iulie-august sa si ceara la olita. La somnul de pranz, nu mai purta scutec, pentru ca accicentele erau rare. Eram noi stresati cand plecam cu ea pe undeva si o tot intrebam daca vrea la toaleta.

In calatoriile noastre am observat sa se poate tine, pentru ca nu prea vroia sa faca daca nu era la olita ei sau in camera de hotel.

Am ajuns in septembrie, am mers la gradinita. Aici primele 2 saptamani a avut cateva accidente in timpul somnului de pranz, sau poate ca era stresata de noua schimbare di viata ei. Dupa aceasta perioada a inceput sa spuna ca vrea si ea pe WC si ii puneam colacul reductor( la gradinita au mici WC-uri). In octombrie a stat acasa, pentru ca nascusem eu. Continuam fara scutec la pranz, cerea la WC, scutec noaptea. Pentru noapte i-am cumparat scutece ieftine, care erau cam incomode cand se umpleau de pipi si cerea dimineata imediat sa il scot.

In noiembrie a revenit la gradinita si dupa vreo 2 saptamani ne-a spus ca vrea sa-si dea singura jos pantaloni si chiloteii si sa-si faca igiena de dupa. Ce bucuroasa eram! Mama, copilul meu vrea singur 🙂 !!! Incepuse sa spuna ca nu vrea mai vrea scutec noaptea.

Prin decembrie a racit jos si a inceput sa ceara scutec pentru ca i se parea ca se scapa pe ea si era foarte nervoasa. La gradinita, doamnele ne-au spus ca nu era in apele ei  fiind plangacioasa si ca s-a linistit  dupa ce i-au pus scutec. Nu m-am panicat, am inceput tratamentul si am lasat-o cateva zile cu scutec, desi cerea la olita foarte des si era cam uscat.  Incepuse si  vacanta de iarna. Tratamentul era cu supozitor in fundulet si era foarte suparata cand trebuia sa-il pun.

Dupa finalizarea tratamentului, a mea domnisoara nu mai vroia scutec si i-am spus ca la gradinita daca ii punem scutec, doamnele trebuie sa-i puna si supozitor. Prima ei reactie:

” Nu au supozitor la gradi!”

„Ducem  noi si le spunem sa-ti spuna daca vrei scutec 🙂 ”

A inceput gradinita, ziua era ok, fara accidente, iar noaptea ea a cerut sa nu-i mai punem scutec. Primele nopti stateam cu grija, sa nu faca vreun accident, asa ca-i mai puneam dupa ce adormea. Vazand, ca e cam uscat dimineata, mi-am facut curaj si am lasat-o fara scutec si noaptea.

Surpriza, nu a facut in pat! Chiar facea dimineata doar, dupa ce avea ceva lichide seara si  adormise fara a merge la toaleta. Din ianuarie pana acum, cred ca am avut doar un singur accident noaptea. Nu am certat-o , i-am spus ca a fost doar un accident :).

Deci dupa 1 an si 4 luni de la inceputul procesului  OLITA, am scapta de scutece si ziua si noaptea, cere la toaleta, se poate tine perioade mai lungi, se trezeste noaptea daca vrea, se descurca singura in acest proces( haine, igiena).

Cred ca e foarte important sa ai rabdare, sa perseverezi si sa nu certi copilul( cand o certam, o vedeam cum se inchide in ea). Mersul in colectivitate a ajutat foarte mult prin puterea exemplului si stresul ca nu era acasa si o vad alte persoane daca face pe ea. Asocierea  scutec- supozitor, a ajutat sa scapam definitiv de scutec. Acum mai vrea sa faca si ca baietii pipi( toaleta la gradinita e mixta) :).

Cam asa a fost la noi… dupa ce am inteles ca nu trebuie sa cert copilul si sa-l las in timpul lui. Poate a durat ceva, dar in familie nu a fost nici un stres. Doamna psiholog mi-a spus ca nu e o problema daca la 4 ani mai poarta scutec, dar am zis ca nu e cazul sa ajungem la aceasta varsta :).

Lumea spune ca al doilea copil va invata mai repede si mai usor pentru ca il vede pe primul… Asa o fi?! Inseamna ca am scapat, Titirez o invata pe Buburuza 🙂 !

 Sursa poza

Religia si noi

Societatea vuieste de „problema” orelor de religie in scoala in ultima perioada…. tot  luna aceasta i-am organizat Dra Buburuze( fosta Aiurel) botezul. Nu ne-am mai complicat, intim cu persoane dragi, linistit, cu zapada ca si la primul botez,dar nu am fost plecati din oras. Am simtit nevoia de putin zgomot la al doilea copil :).

In timpul organizarii, am fost uimita  sa „descoper” cat de tare monetizeaza biserica din Bucuresti botezul. Am  cautat cei drept in sectorul 1, insa sumele cerute mi se par mari pentru  un salariu mediu chiar si in Capitala.  O suma o platesc nasii si o suma parintii… zau asa! Cei ce  nu-si permit ce fac??? La o biserica mi-au spus ca ma costa x bani, dar daca suntem caz social nu solicita bani…..Cautand am dat peste o bisericuta cu istorie, micuta si cu un preot care ne-a „daruit” un botez cu caldura umana. Era un OM si s-a simtit inca de la telefon- cum sa-mi ceara bani in avans( singura biserica care nu mi-a cerut), cum are copilul doar un nume, cum e nume romanesc, cum e al doilea copil, cum mai si alaptez?! Vai :))))!!!!( glumea bineinteles).

Am realizat ca eu( noi) ii aleg fetitei mele religia. Apoi tot citind „nebunia” din online despre cum parinti trebuie sa-si dea acordul pentru orele de religie, m-am gandit de ce atata tam-tam. E corect ce zice Curtea Constitutionala, dar mie mi se pare exagerata reactia noastra. De acord, ca numai „sfanta” nu e Biserica noastra, dar atat aceasta institutie cat si politicienii sunt doar o imagine a societatii! Insa Biserica nu e tot una cu Religia.

Religia  in general, este un set de regului care au ajutat la evolutia speciei umane. Unul din motivele pentru care Imperiul Roman s-a impartit in Vest si Est, este faptul ca partea bizantina era mai laica si mai evoluata din punct de vedere cutural(Occidentul se lupta cu barbari si era haos).  De aici si istoria diferita, crestinii ortodoxi au ramas mai aproape de forma initiala a scrierilor, iar  catolicii s-au adaptat la tot si toate.  Insa religia in acest moment in societate, nu mai are importanta de la inceput si nici nu are de ce sa o mai aiba pentru ca avem un alt grad de evolutie si inteligenta la nivel de societate.

In clasa 12-a am mers cu o colega la Biserica ei, o secta ceva- nu-mi  mai aduc aminte. Incerca ea sa ma converteasca cred si sa-mi prezinte ce minunati sunt ei. In cladirea aceeia, eu mi-am dat seama ca nu voi putea alege vreo alta religie decat cea a bunicilor mei. Una din amintirile cele mai dragi mie, e candela din camera bunicilor mei, felul in care bunica o aprindea si isi spunea Crezul. Mie imi place cum arata biserica ortodoxa, cu stilul bizantin, cu picturile sale, cu altarul sau, cu ea am crescut. Nu am crescut intr-o familie foarte religioasa, insa atunci a fost momentul cand  m-am impacat cu religia mea.

Credinta are ea si rolul ei in viata unui om, te indruma, credinta nu inseamna Biserica, nu inseamna cartile de religie, credinta nu inseamna orele de religie. Credinta m-a ajutat pe mine sa trec peste momente grele in viata mea si ma conecteaza cu persoanele dragi care au murit.  Credinta sustine o ordine si o evolutie a gandirii.

Prin scoala primara am citit de n ori cartea ” Legendele Olimpului”, apoi am facut orele de religie de la scoala cu pildele Biblice. In mintea mea s-au nascut diverse intrebari, asa ca am aprofundat mai mult religiile lumilor, eram fascinata de cultura antica, am citit si citesc mult carti de istorie, istoria religiilor. Ai mei stiu doar ca m-au incurajat sa citesc. Ce as fi inteles eu daca vedeam in casa sau nu ma lasau parintii la ora de religie? Eu imi aduc aminte ca puteam sa disting la ore intre ‘exagerarile” laice si invataturile pe care vroiau sa ni le prezinte. Eu zic ca mi-a prins bine, pentru ca ma provocau intrebarile si cautam raspunsuri.

Daca e sa fim corecti: un copil nu poate sa-si aleaga religia si nici nu ar fi drept sa nu-l expunem la ceva ce nu stim ca nu vrea. Trebuie sa-i oferim o baza de credinta, ca adult isi poate alege unde sa se indrepte. Tot noi, parintii moderni avem o problema cu atentia si educatia pe care o oferim acasa copiilor( tot un articol a circulat- ce spune ce este evident pentru multi dintre noi: cel  putin in orasele mari parintii nu se ocupa asa cum ar trebui de educatia copiilor). Si atunci de ce as vrea eu sa nu faca copilul meu religie la scoala? Indiferent de calitatea informatiei pe care o primeste, avem noi grija sa stie sa o cearna si sa stie sa/se intrebe.  Poate fi o provocare pentru copil si pentru familie, ce poate avea rezultate pozitive.

Da stiu…. cam fugim de provocari nu 🙂 ?! Apropo cartile  gen „Lords of the Rigs”, „Harry Potter „etc….. tot pe diverse religii/credinte se bazeaza si tot credinte creaza.