Categorie: Bebe/Copilul

Operatiunea Buburuza: varicela

Acum cateva saptamani Printesa a venit cu varicela de la gradinita. Medicul perdiatru mi-a spus ca cea mica( 8 luni) are sanse mici sa ia, mai ales ca o alaptez inca. Totusi ar fi bine sa le tin cat pot departe una de alta.

Cam greu…. cum ele se joaca si stau in aceiasi casa am decis sa nu fac eforturi inutile sa le izolez. Daca facecea mica, ne descurcam!

Tot medicul pediatru mi-a spus ca pentru bebelusi asa mici( 8 luni), daca face varicela, sa merg direct la Institutul Matei Bals, specializat in boli infectioase( e in spatele spitalului Colentina). Dupa perioada de incubatie de 2 saptamani, hop bubite pe Buburuza. Cu vreo doua zile inainte sa-i apara bubitele, a fost mai somnoroasa ca de obicei. Nu mi-a facut febra pana acum. Am mers imediat ce am vazut bubitele la Matei Bals. La urgenta( pediatrie) ne-au consultat si mi-au spus sa fiu atenta pentru ca datorita imunitatii scazute poate face alte complicatii. Doamnele de acolo au fost dragute si nu am asteptat mult. Ce m-a surprins a fost „cladirea” in care se afla sectia si anume in niste containere( cuburi) mai aranjate cu termopan. In jur erau cladiri vechi in diferite stadii de renovare.

Acum suntem in a patra zi,  bubitele nu sunt multe pe corp. Sunt mai multe pe fata si in cap, au inceput sa se vindece. Pofta de mancare avem. A fost mai irascibila in primele doua zile, nu s-a scarpinat pentru ca nu stie, si-a tot trecut manutele pe cap si fata. In afara solutie mentolata pentru bubite, cei de la spital ne-au recomandat o pastila antivirala pentru care am primit reteta.

Deci suntem la runda doi de varicela si ma bucur ca e o forma usoara :)! Ne apucam de sambata de inot la bazinul olimpic de langa casa. Povestim!

Operatiunea Buburuza: 6 luni

La multi ani sarbatoritilor  de azi si multa sanatate va dorim!

Mai avem un pic si  Ilinca( Buburuza) implineste 7 luni.  Am inceput diversificarea de la 5 luni jumatate, avand o greutate peste medie.

Cu diversificarea am introdus legumele, carnea, uleiul de porumb si un pic de mar. Pe toate pana acum nu le-a refuzat. Actiunea propiu zisa de masa, insa e mai complicata decat la primul copil. Au structuri fizice diferite, iar dra Buburuza e mai sensibila. Adica mancam aprope tot, daca carnea e foarte bine pasata in mai mult timp si uneori suntem nervoase la masa. Eu am avut experienta cu Dra Titirez: manca in 10 min tot ce-i dadeam. E drept ca a inceput sa invete si cea mica sa deschida gura.

E mai sensibila si la durere. Ne-au iesit doi dintisori, urmeaza urmatorii doi probabil. Suntem mai nervoase si noaptea. Desi e mai ceas la somnul de noapte, are o perioada in care e mai agitata si a inceput dupa prima raceala.

De la gradinita, dra Titirez ne-a adus un virus de am racit cu totii, inclusiv eu. Fetele au facut o forma usoara, dar mucii si tusea la un copil de 6 luni  ne-au cam dat nopti albe si putine emotii recunosc. Nu stiam cum e cu copil mic bolnav, acum stiu :). Multumesc lui Dumnezeu, ca au fost forme usoare.

Buburuza va spuneam este mai dezvoltata motric fata de primul copil. De la 5 luni jumatate sta in fundulet si vrea sa se ridice. I-am luat si un centru de activitati bounce si apuca, se intinde, impinge, se invarteste.

A inceput miscarile pentru mersul de-a buselea, acum se misca ca o rama cand vrea sa se deplaseze sau se intorce de pe burta pe fata sau invers. E un proces nou pentru mine, Ioana nu l-a avut, a trecut direct la ridicare in picioare si mers. Cum spuneam structuri diferite!

Buburuza pare un copil comunciativ si vesel dar si mai nervos. Inca o alaptez, insa imi pare ca nu mai e de ajuns. Recunosc ca nu tin regimul alimentar ca la carte, ceaiul mai putin si oboseala mai multa. Deci, mi se confirma teoria cu privire la alaptare.

Are nevoie de mai multa atentie si devine repede nervoasa daca nu o bagi in seama. Aici e posibil sa o fi alintat si eu mai mult. Nu prea o las sa planga :). La primul copil aveam teoria proaspata in minte, la al doilea merg pe experienta si moment.

Ma joc mai natural cu ea. De la 4 luni cam a „invatat” sa ma mangaie pe fata la cerere si jocul Balenuta planorista, e in trei acum. Daca cea mare ma vede cu Buburuza pe picioare incercand sa facem avionul, vrea si ea, asa ca am doi pasageri. Ele se amuza, iar eu obosesc repede!

A da, si m-a mostenit cu fotogenia: poza ne prinde cu ochii inchisi :). E una din 10 poze…..

IMG_20150423_112257

 

 

Viata in 4

Avem 7 luni de cand sunt in formula de 4 personaje in familia noastra. Am incercat eu sa-mi adun gandurile la inceput de drum. Acum dupa ceva timp pot sa dezvolt mai mult 🙂 .

In cercurile mele sociale, lumea face copii in functie de mediul in care au crescut, de probleme de sanatate, de buget si in functie de „ambitiile” personale.

Un copil intr-o familie te maturizeaza, te invata multe  si te ajuta sa-ti rezolvi multe probleme personale. De la doi copii in sus inseamna un „MBA”  serios/copil.

Deci cum e cu doi copii mici( unul de 3 ani  si 4 luni si unul de 7 luni)? E complicat! Ai provocari zilnice si orice lucru simplu se poate complica fara sa-ti dai seama de ce.  Ai scapat de fricile de la primul copil, insa acum esti la alt nivel de gestionare fizica,logistica, emotionala a intregii familii si a propiei persoane. Stii ca va fi mai complicat si vor fi mai multe provocari , dar nu ai idee care vor fi acelea pana nu se intampla.

Dupa doi copii am ajuns la maturitatea sa ne intrebam: ce am facut pana acum  in viata? de ce nu am facut copii mai devreme? Fizic pentru mama e mult mai usor inainte de 30 de ani. Emotional si ca si evolutie personala daca ii faceam mai devreme invatam si ne dezvoltam pe mai multe planuri mai devreme. Castigam ceva timp!

Insa sa revenim la „house with children”. Cand sunt acasa doar cu Buburuza e relativ simplu, lupt doar cu mine. Cand sunt cu amandoua acasa e mai complicat :)! Ce se intampla la primul copil e un  alint comparativ cu doi copii cu doua nevoi diferite. Crize apar zilnic cu diferite intensitati.  Coreleaza-le programul de masa, somn, baie( al tau personal e un lux), nu le corelea momentele de plans pentru ca ajungi uneori sa plangeti in 3. Dra Titirez are uneori dorinta sa ma ajute cu sora ei mai mica, insa atentia ei este pe timp scurt .  Dra Titirez se alinta si vrea joaca, Buburuza vrea atentie totala si e mai dependenta de bratele mele..

Viata personala si cea de cuplu sufera, sufera, sufera! Ca o comparatie: cu un copil esti la un nivel de frustrare controlata; cu  doi copii ajungi la un nivel de „detentie”. Desi intelegi ce  se intampla, esti constient de motive, actiuni si prioritati exista mai multe sanse ca toate momentele planificate sa dispara si sa le  amani la nesfarsit daca intelegeti ce vreau sa spun :).

Sunt sigura ca se poate mai bine si mai usor, dar noi inca invatam! Sunt sigura ca va fi si mai complicat decat atat cand  voi incepe munca si cu cat cresc cu atat vor fi provocari mai multe si mai grele. Educatia si crestea lor sunt o presiune mult mai mare acum cand sunt 2.

In schimb, ador faptul ca mai am ocazia sa ma joc cu rochitele si funditele pe care le-am cumparat pentru Dra Titirez. Noroc ca le-am pastrat pe toate. Toate haine au o emotie in plus acum cand le imbraca Buburuza si creez povesti pentru sora ei. Jucariile le avem pe varsta pastrate si realizez ca de unele nu avem nevoie. De exempliu: paturicile interactive le vad acum cam nefolositoare. Copilul se dezvolta oricum motric, apuca, se intinde si daca il pui pe o arie mai larga si ii lasi mici jucarii in jurul lui. Uitati aici ce stresata erau la primul copil cu jocul, acum stiu ca vine de la sine si natural dar atunci Doamne fereste! sa nu care cumva sa nu se dezvolte bine copilul 🙂 ! Nebunii de mama la primul copil !

Buburuza, e mai dezvolta motric decat primul copil la aceiasi varsta, mai nervoasa si mai putin mancacioasa. Daca cu Dra Titirez, imi manca imediat cei pregateam si nu prea conta cat de fin faceam piureul de legume cu carne, acum e un proces mai lent si trebuie sa fiu atenta la cat de tocata e carnea.

Complicatul este insa frumos! Exista momente frumoase si cred cu cat cresc ca vor fi mai multe. Cand interactioneaza cele doua si  isi zambesc una alteia, ma topesc toata.  Cand Buburuza o cauta prin camera cu privirea pe sora ei sau cand o urmareste cu atentie in activitatile pe care le face simt o liniste interioara ca sunt doua.

Uneori Dra Titirez o pupa pe Buburuza din propie initiativa, nu are crize de gelozie directa( nici nu cunoaste termenul), daca o iau eu de la gradinita ma intreaba unde e Ilinca. E musai sa fie si ea! Ma imita in gesturi si actiuni cu ea. Daca plange, se apuca sa-i cante cum fac eu.

Intr-o discutie din parc cu  o fetita a treia propozitie a Dra Titirez a fost ca are o  „suioaia” si o cheama Ilinca. O prezinta persoanelor cu care ne vedem ori de cate ori are ocazia si cand o duc la gradinita o prezinta cu mandrie colegilor ei. Sper sa ramana asa cat mai mult timp :).

Interactiunea lor e asa un lucru frumos si cald! Inca nu am gasit modalitatea sau nu o simt, sa le iubesc la fel in acelasi timp, sa nu ma simt vinovata fata de una sau alta in functie de context.

It’s a work in progress!

IMG_20150405_193336(1)
Prima poza oficiala cu Buburuza & Sis

 

 

Experienta noastra prin spitale

Ma tin de ceva timp sa va impartasesc experienta mea cu diverse clinici particulare sau spitale. Acum cu 2 copii, s-au inmultit interactiunile.

Am norocul sa am de la munca un abonament destul de bun la o clinica privata,  asa ca am cam experimentat serviciile catorva  clinici mari din Bucuresti. Imi plac lucrurile simple, de calitate, implicare si sinceritate in serviciile pe care le primesc. Citesc oamenii binisor daca nu chiar bine si nu suport cand mi se vinde ceva mai ales prin prisma „ambalajului”, sa spunem ca e un defect profesional :).

Pana in acest moment din punctul meu de vedere, Medsana ofera cele mai bune servicii cu privire la medici si client service. Am ales-o fara sa clipesc chiar daca puteam sa merg si la o clinica mai mare si cu sectie de urgenta. E o clinica mai mica, insa medicii cu care colaboreaza par alesi cu atentie, personalul auxiliar e mai  „cald” si lipsit de zambetul fals pe care trebuie sa-l ofere ca asa e procedura de marketing si salariu la privat. Am avut experienta cu ei vreo 8 ani de zile si pentru mine conteaza sa ma pot baza pe un nivel minim de pregatire al doctorului. Am avut ceva timp sa experimentez multe specializari la ei….Fiind mai mica are avantajul ca relatia dintre ei si familia ta devine mai personalizata. Dezavantajul: nu au toate specializarile disponibile si sectie urgenta. Tin minte si acum, cand avand un bufeu de tensiune la prima sarcina, am sunat mai intai la ei sa vad daca ma pot duce la vreun doctor si m-au sunat de doua ori in ziua respectiva sa vada daca sunt bine.

Pentru pediatra noastra si doctorita mea ginecolog nu am gasit inca inlocuitor. Pediatra cel putin, mi-e greu si refuz sa o inlocuiesc complet.

Sanador– am o experienta cu ei de 1 an si am nascut-o pe Ilinca la ei. Doctorita mea ginecolog  lucreaza si cu ei si cand a trebuit sa-mi schimb clinica i-am ales din simplu motiv ca lucra ea cu ei. E o clinica mai mare, cu spital privat. Spitalul e mai putin „pompat” cu diverse lucruri care sa-ti fure ochii, procedurile medicale sunt respectate si  doctorii nu fac pe „vanzatorii”.

Cand am ales unde sa nasc a doua oara a contat medicul, apoi increderea pe care mi-o inspira clinica.  A contat si faptul ca Sanador este foarte aproape de Filantropia si partea financiara care nu a diferit mult fata de ce as fi platit la stat( datorita abonamentului meu).  Daca doctorita mea lucra si la un  spital de stat, m-as fi dus la stat chiar daca confortul este mult mai bun la privat. Daca lucrurile nu merg perfect, prefer experienta inaintea confortului.

Conditiile de cazare, mancare la Sanador au fost foarte bune. Am venit doar cu contractiile si bebelusul la internare, restul bagajului traditional l-am gasit la ei. Personalul dragut si incuraja interactiunea cu bebelusul si stimularea alaptarii. Asistentele iti raspundeau la toate intrebarile fara graba de la stat.  Ce mi-a placut era ca insistau ele sa alaptezi si sa stai cu copilul in timpul zilei. Pe mine m-au lasat in pace ca stiam ce am de facut, insa colegei mele de camera( mama la primul copil speriata) ii aduceau copilul  chiar daca nu-l chema ea si aveau rabdare sa o invete. Aveau atitudine de personal medical si nu de „majordoni” cum am mai vazut eu prin alte clinici. Sectia de neonatologie cred  ca poate suferi imbunatatiri din punct de vedere experienta, insa cred ca am si asteptari mari  eu comparand-o cu cea de la Filantropia, unde exista o istorie in spate.

Desi au o sectie cu multi doctorii pediatri, nu am gasit inca unul cu care sa „comunic” si i-am cam incercat pe toti. Insa poate e problema mea ca am anumite „nebuni” in cap.  Client servicul e mai putin personalizat si personalul auxiliar e destul de fluctuant, fiind un spital mai mare si cu multe lume baniuiesc ca si programul e dificil. Pana acum pare un spital  „sanatos” ce da atentie omului pe care il angajeaza si actului medical.

Spitalul  de copii „Grigore Alexandrescu”v-am mai povestit eu aici cand am fost internate pentru otita anul trecut. Timpul de asteptare nu difera la urgente la ei fata de cat stau la urgente la o clinica privata( din ce experiente am avut eu pana acum).  Conditiile logistice nu sunt la fel, insa personalul imi pare mult mai stapan pe situatie si nu e stresat de programari ca la privat. Medicii rezidenti pe care i-am intalnit aici imi plac mai mult decat unii pediatrii de la privat.  Si nu am „platit” niciodata la urgente pana acum la ei! Pentru nastere la Filantropia mai multe detalii aici.

spital

Pentru sectia de urgente va recomand spitalele de stat.  Din punctul meu de vedere trebuie sa conteze doctorii si pregatirea pentru urgente, iar privatul nu este inca pregatit pentru un nivel ridicat de raspuns.

Ce am relat mai sus se bazeaza pe experientele mele, sunt parerile mele in acest moment. Daca nu am mentionat vreo clinica sau spital este pentru ca ori nu am avut experienta , ori nu am avut ce lucruri pozitive sa scriu :). Nu este o parere ce face parte din vreo campanie de promovare si nu a  avut nici o influenta financiara :).

Operatiunea Buburuza: Diversificarea 5 luni

Cele ce urmeaza sunt propriile pareri, a mama de 2 copii, fara studii de specialitate 🙂 !

Iata-ma la inceput de diversificare cu copilul nr 2. Nu am sa inteleg de ce e nevoie de cursuri elaborate pentru a-ti invata copilul sa manace solid sau sa faci un piure. Parerea mea este ca cu putina informare, un pediatru bun si gandire de bun simt nu ai cum dai gres. Am  mai scris ceva pe acesta tema: Diversificare the beginingDiversificarea the next levelMini ghid pentru diversificare, Diversificare 10 luni.

Ca si cu Dra Titirez, datorita greutatii de peste 8 kg( la 5 luni), ne-am consultat si cu doamna pediatru si am inceput introducerea alimentelor solide la Buburuza. Se pare ca laptele meu nu o mai satura, mai ales ca nu am tinut un regim alimentar ca la carte cu 3 mese pe zi si multe lichide.

Urmam aceiasi schema pentru diversificare: legume, carne si apoi introducerea fructelor.  Iarasi nu am sa inteleg de ce simtim nevoie sa introducem tot felul de seminte, fructe, cereale exotice( a se citi non Romania) doar pentru ca ni se pare noua ca sunt mai sanatoase. Nu contest valoarea lor, doar ca la introducere alimentelor solide la un bebelus, sunt de parere ca nu trebuie sa ne abatem de la „traditional” din simplul motiv ca evolutia noastra ca specie in bazinul carpato-danubiano-pontic a scris ceva si in genele noastre si ele stiu sa fie pregatite pentru alimentele locale. Orice introducere de alimente exotice pot duce la dereglari digestive sau alte manifestari negativein viitor. E simpla logica zic… Am citit si eu 2-3 carti de diversificare scrise de straini, unele principi sunt comune insa multe retete, sfaturi sunt specifice nationalitatii autorului.

Eu am respectat exact indrumarile medicului pediatru, fara abatere, fara sa introduc eu x aliment ca asa zice bunica, sau ca asa am citit eu intr-o revista. Doamna doctror mi-a si explicat de ce nu e ok de exemplu sa-i dau piure de avocado in primi doi ani de viata.  Dra Titirez nu a primit vreun aliment nerecomandat pana la 2 ani si jumatate, nu gusta din ce mancam noi( BEBELUSII NU AU POFTE SUNT DOAR CURIOSI)si a avut un regim alimentar echilibrat pe care in general nu l-a refuzat. Apoi a inceput cresa si gradinita si ne-am alintat , dar tot dupa 3 ani i-am introdus laptele cu cacao( doar la gradinita), ceaiul de fructe, mango, castravetele, pepenele rosu. Nu mamanca ciocolata si intelege notiunea de alimente pentru adulti si nu face crize pentru ca nu ne-am abatut de la acesta regula. Ii mai dam din cand in cand sa guste un pic din ciocolata alba sau altceva din comert, insa daca nu vede prea mult in casa, nu i se pare normal. Deci, tot de parinte tine cat de alintat alimentar e un copil.

Revenind la diversificare redau mai jos schema noastra.

-Primele doua luni au insemnat introducerea meselor cu alimente solide si apoi sa ne-am focusat pe introducerea a cat mai multe alimente. Am inceput cu piureul de radacinoase( morcov, patrunjel, pastarnac, telina). Reteta: “500g zarzavat( 1/2 morcov, 1/2 radacini)+1000ml apa plata+un praf de sare. Se poate prepara si jumatate din cantitati, dar pastrand proportia 250g zarzavat/500ml apa.  legumele se fierb pana se inmoaie fara a adauga apa. Se separa, se paseaza in blender( daca aveti un robot babycook este si mai bine). Se amesteca cu zeama in care au fiert si se completeaza pana la 1000ml( sau cantitatea initiala de apa). Se mai da o datat in clocot si se raceste brusc. Dupa ziua 4-5 nu se mai adauga apa dupa fiert”.  Este importanta racirea brusca ( ex: sub jet de apa rece) pentru a nu permite bacteriilor sa se dezvolte. Piureul se introduce treptat la masa de pranz( 30 ml- prima zi, 60 ml -a doua zi…180ml). Pana se ajunge la cantitatea totala se suplimenteaza masa cu lapte.  Dupa 180ml piure se pot da 3-4 lingurite apa plata fiarta si racita. Stiu ca introducerea sarii este controversata, medicul nostru ne-a dat argumente logice si am decis sa o ascultam.

Apoi a urmat introducerea:

-carne vita matura( treptat in piureul de legume).

-ulei de germeni de porumb( treptat in piureul de legume)

-masa 2 : piuere fructe- mar curatat de coaja, ras pe razatoare de sticla, introducere treptate: 2 lingurite-prima zi, 4 lingurite-a doua zi… pana la un mar intreg

-branzica facuta in casa la masa de fructe; reteta: “1 litru lapte( uht 3, 5% grasime +8 tablete claciu lactic; se pune la fiert laptele, cand fierbe se adauga tabeletele pisate, se separa in tifon branza de zer si se spala intr-un jet de apa”.

-galbenusul de ou( la 6 luni), “2 zile pe saptamana in supa de zarzavat, eliminand in aceea zi carnea. se incepe prima saptamana cu 1/4 galbenus/zi… saptamana III-1 galbenus intreg”

-iaurt( la 7 luni)-40-60% grasime ) diverse marci romanest: Napolact, Covalact, Campina), prima zi 2 lingurite…. pana la un iaurt mic.

Ulterior, o data la doua zile introducem o leguma( dovlecel, rosie, ceapa doar la fiert, praz, brocoli, cartof mic, fasole verde etc) sau un fruct nou( para, piersica, caisa, cirese, visine-2-3 boabe, pepene galben, citrice  etc.) Nu se introduce aliment nou, inainte cu o saptamana  de un vaccin si dupa cu o saptamana. Nu se introduce aliment nou cand copilul este bolnav. Sunt foarte multe variante a diversificarii, banuiesc ca difera si de doctor, bebelus, anotimp, majoritatea au aceleasi alimente la baza.

Partea de logistica 🙂

– piureul legume, branzica se pot tine  2 zile in frigider

– pana copilul poate rontai, mesteca corect, se recomanda fierberea alimentelor si nu gatirea intr-o masina cu aburi. astfel se fierb mai bine si piureul iese  ok.

-scaunul de  masa pentru bebe este recomandat din momentul in care copilul sta in fundulet. Noi am folosit pana de curand leaganul si pot spune ca  am avut momente in care am adormit in timp se mancam. Acum insa, ne ridicam in fundulet singure si nu mai stam asa cuminti.

-la  inceput nu sunt necesare prea multe castronele, lingurite, canite. Noi folosim mai mult recipiente mancare, lingurite mici,  lingurite de silicon, o cana cu cioc de silicon.

– conservarea legumelor, frunctelor se face mai bine la borcan decat  pastrarea in congelator pentru ca inghetarea in congelatorul de acasa se face la temperatura mare( fata de inghetarea industriala) si  isi pastreaza nutrientii 3-4 luni.

-alimente cat mai natural crescute si produse. Aici e o intreaga discutie cu privire la cati hormoni mancam si transmitem si cum gasim hrana ok.

-murdaria este inevitabila, mai putina la inceput si mai multa dupa. Joaca e buna pentru bebe!

-ajută dacă aveţi 2 craticioare separate( 1-1,5l). Una pentru fiert carne si una pentru legume, la inceput se fierb separat.

-aveţi nevoie de cana pentru fiert laptele(1l max) când veţi face branzica.

-la început piureul de legume are consitenţa unei supe creme, se papă mai uşor cu o linguriţă puţin mai adancă.

-veţi avea nevoie de o razătoare din plastic sau sticla pentru mere. Răzătoarea din metal oxidează şi mai repede frunctul.

Diversificare nu este grea, e ceva normal. Daca ca mama ai avut grija sa manaci sanatos in sarcina si alaptare nu are de ce sa-ti refuze prea multe alimente( nu zic ca nu e imposibil 🙂 ). Introdu si alimentele care nu-ti plac tie, copilul le poate manac cu placere( de exemplu eu nu prea manca orez si deloc ananas dar Dra Titirez e fan).

Succesul tine de 20% genetica, 30% comportamentul alimentar al mamei, 50% respectarea sfaturilor medicului si rigurozitatea ordinii alimentelor.

Operatiunea Titirez: olita

Varsta: 3 ani si 3 luni

Daca nu ai copii, nu citi acest articol pentru ca e posibil  sa nu intelegi stresul unui parinte referitor la cum sa-si invete copilul sa faca la olita.

Am zis sa consemnez cum am reusit noi sa invatam sa facem la olita si sa scapam de scutece si ziua si noaptea. Poate nu e cea mai rapida adaptare sau cea mai eficienta insa la noi a functionat si important e ca nu a fost cu stres. Stiu niste mamici de pitici care vor ajunge la acesta etapa si poate le ajuta :).

Eu nu prea m-am stresat cu mersul la olita. Parintii nostri sunt destul de stresati daca copilul nu face la olita la 1 an si ceva. Pentru ca avem scutece de unica folosinta, am zis ca ne permitem sa mai lenevim, mai ales ca un copil isi poate controla procesul fiziologic in jurul varstei de 2 ani. Sincer, m-am si bazat un pic pe Buni :), care s-a ambitionat pe la 2 ani sa o invete pe Dra Titirez sa faca la olita- mai ales ca urma in primavara sa mearga la cresa.

Ce am avut in dotare: colac reductor, olita simpla. Nu am luat olite cu muzicuta, forme, etc., pentru ca am considerat ca trebuie sa invete ca procesul nu e o joaca ci o necesitate.

idee pentru urmatorul proces OLITA
idee pentru urmatorul proces OLITA

Proces: La inceput Buni o punea periodic pe olita( toamna), ea fiind in timpul zilei fara scutec de unica folosinta. Cand dormea ii punea scutec. Au existat si cateva accidente in chilotei si prima reactie a fost sa o atentionam, apoi dupa vreo 2 luni incepuse din cand in cand sa spuna ca vrea la olita. Dupa vreo saptamana in care am crezut ca s-a lipit de ea, au existat accidente de nr 2 si am cam certat-o si eu si Buni. Din acel moment a dat inapoi, nu mai cerea la olita.

Am avut ocazia sa ma consult cu un psiholog, care mi-a spus  ca nu trebuie sa stresez copilul cu olita si in nici un caz sa o cert. Teoretic le ia cam 2-3 luni sa creeze un obicei si daca o certam da inapoi. Trebuie sa avem rabdare si sa-l lasam pe copil sa finalizeze procesul in timpul sau.

Ahaaa…deci sa incepem procesul din nou. Am explicat familiei ca nu trebuie sa certam sau sa stresam copilul si am luat-o de la inceput. Am zis ca sigur la cresa, va vedea la alti copii si atunci va fi si mai simplu procesul.  Asa ca am inceput cresa cu scutece( prin aprilie), doamnele de acolo ii duceau periodic la toaleta. S-a imbolnavit dupa o luna si jumatate si nu am mai trimis-o in colectivitate. In perioada cat mergea la cresa, accidentele erau rare dar tot nu cerea ea din propie initiativa, trebuia sa o punem noi pe olita periodic.

Din mai pana in septembrie, Dra Titirez a stat acasa cu bona. Am continuat pusul periodic la olita, scutece cand dormea. Accidentele au fost rare. O lasam sa mearga cu mine la baie pentru a avea si puterea exemplului. Incepuse prin iulie-august sa si ceara la olita. La somnul de pranz, nu mai purta scutec, pentru ca accicentele erau rare. Eram noi stresati cand plecam cu ea pe undeva si o tot intrebam daca vrea la toaleta.

In calatoriile noastre am observat sa se poate tine, pentru ca nu prea vroia sa faca daca nu era la olita ei sau in camera de hotel.

Am ajuns in septembrie, am mers la gradinita. Aici primele 2 saptamani a avut cateva accidente in timpul somnului de pranz, sau poate ca era stresata de noua schimbare di viata ei. Dupa aceasta perioada a inceput sa spuna ca vrea si ea pe WC si ii puneam colacul reductor( la gradinita au mici WC-uri). In octombrie a stat acasa, pentru ca nascusem eu. Continuam fara scutec la pranz, cerea la WC, scutec noaptea. Pentru noapte i-am cumparat scutece ieftine, care erau cam incomode cand se umpleau de pipi si cerea dimineata imediat sa il scot.

In noiembrie a revenit la gradinita si dupa vreo 2 saptamani ne-a spus ca vrea sa-si dea singura jos pantaloni si chiloteii si sa-si faca igiena de dupa. Ce bucuroasa eram! Mama, copilul meu vrea singur 🙂 !!! Incepuse sa spuna ca nu vrea mai vrea scutec noaptea.

Prin decembrie a racit jos si a inceput sa ceara scutec pentru ca i se parea ca se scapa pe ea si era foarte nervoasa. La gradinita, doamnele ne-au spus ca nu era in apele ei  fiind plangacioasa si ca s-a linistit  dupa ce i-au pus scutec. Nu m-am panicat, am inceput tratamentul si am lasat-o cateva zile cu scutec, desi cerea la olita foarte des si era cam uscat.  Incepuse si  vacanta de iarna. Tratamentul era cu supozitor in fundulet si era foarte suparata cand trebuia sa-il pun.

Dupa finalizarea tratamentului, a mea domnisoara nu mai vroia scutec si i-am spus ca la gradinita daca ii punem scutec, doamnele trebuie sa-i puna si supozitor. Prima ei reactie:

” Nu au supozitor la gradi!”

„Ducem  noi si le spunem sa-ti spuna daca vrei scutec 🙂 ”

A inceput gradinita, ziua era ok, fara accidente, iar noaptea ea a cerut sa nu-i mai punem scutec. Primele nopti stateam cu grija, sa nu faca vreun accident, asa ca-i mai puneam dupa ce adormea. Vazand, ca e cam uscat dimineata, mi-am facut curaj si am lasat-o fara scutec si noaptea.

Surpriza, nu a facut in pat! Chiar facea dimineata doar, dupa ce avea ceva lichide seara si  adormise fara a merge la toaleta. Din ianuarie pana acum, cred ca am avut doar un singur accident noaptea. Nu am certat-o , i-am spus ca a fost doar un accident :).

Deci dupa 1 an si 4 luni de la inceputul procesului  OLITA, am scapta de scutece si ziua si noaptea, cere la toaleta, se poate tine perioade mai lungi, se trezeste noaptea daca vrea, se descurca singura in acest proces( haine, igiena).

Cred ca e foarte important sa ai rabdare, sa perseverezi si sa nu certi copilul( cand o certam, o vedeam cum se inchide in ea). Mersul in colectivitate a ajutat foarte mult prin puterea exemplului si stresul ca nu era acasa si o vad alte persoane daca face pe ea. Asocierea  scutec- supozitor, a ajutat sa scapam definitiv de scutec. Acum mai vrea sa faca si ca baietii pipi( toaleta la gradinita e mixta) :).

Cam asa a fost la noi… dupa ce am inteles ca nu trebuie sa cert copilul si sa-l las in timpul lui. Poate a durat ceva, dar in familie nu a fost nici un stres. Doamna psiholog mi-a spus ca nu e o problema daca la 4 ani mai poarta scutec, dar am zis ca nu e cazul sa ajungem la aceasta varsta :).

Lumea spune ca al doilea copil va invata mai repede si mai usor pentru ca il vede pe primul… Asa o fi?! Inseamna ca am scapat, Titirez o invata pe Buburuza 🙂 !

 Sursa poza

Religia si noi

Societatea vuieste de „problema” orelor de religie in scoala in ultima perioada…. tot  luna aceasta i-am organizat Dra Buburuze( fosta Aiurel) botezul. Nu ne-am mai complicat, intim cu persoane dragi, linistit, cu zapada ca si la primul botez,dar nu am fost plecati din oras. Am simtit nevoia de putin zgomot la al doilea copil :).

In timpul organizarii, am fost uimita  sa „descoper” cat de tare monetizeaza biserica din Bucuresti botezul. Am  cautat cei drept in sectorul 1, insa sumele cerute mi se par mari pentru  un salariu mediu chiar si in Capitala.  O suma o platesc nasii si o suma parintii… zau asa! Cei ce  nu-si permit ce fac??? La o biserica mi-au spus ca ma costa x bani, dar daca suntem caz social nu solicita bani…..Cautand am dat peste o bisericuta cu istorie, micuta si cu un preot care ne-a „daruit” un botez cu caldura umana. Era un OM si s-a simtit inca de la telefon- cum sa-mi ceara bani in avans( singura biserica care nu mi-a cerut), cum are copilul doar un nume, cum e nume romanesc, cum e al doilea copil, cum mai si alaptez?! Vai :))))!!!!( glumea bineinteles).

Am realizat ca eu( noi) ii aleg fetitei mele religia. Apoi tot citind „nebunia” din online despre cum parinti trebuie sa-si dea acordul pentru orele de religie, m-am gandit de ce atata tam-tam. E corect ce zice Curtea Constitutionala, dar mie mi se pare exagerata reactia noastra. De acord, ca numai „sfanta” nu e Biserica noastra, dar atat aceasta institutie cat si politicienii sunt doar o imagine a societatii! Insa Biserica nu e tot una cu Religia.

Religia  in general, este un set de regului care au ajutat la evolutia speciei umane. Unul din motivele pentru care Imperiul Roman s-a impartit in Vest si Est, este faptul ca partea bizantina era mai laica si mai evoluata din punct de vedere cutural(Occidentul se lupta cu barbari si era haos).  De aici si istoria diferita, crestinii ortodoxi au ramas mai aproape de forma initiala a scrierilor, iar  catolicii s-au adaptat la tot si toate.  Insa religia in acest moment in societate, nu mai are importanta de la inceput si nici nu are de ce sa o mai aiba pentru ca avem un alt grad de evolutie si inteligenta la nivel de societate.

In clasa 12-a am mers cu o colega la Biserica ei, o secta ceva- nu-mi  mai aduc aminte. Incerca ea sa ma converteasca cred si sa-mi prezinte ce minunati sunt ei. In cladirea aceeia, eu mi-am dat seama ca nu voi putea alege vreo alta religie decat cea a bunicilor mei. Una din amintirile cele mai dragi mie, e candela din camera bunicilor mei, felul in care bunica o aprindea si isi spunea Crezul. Mie imi place cum arata biserica ortodoxa, cu stilul bizantin, cu picturile sale, cu altarul sau, cu ea am crescut. Nu am crescut intr-o familie foarte religioasa, insa atunci a fost momentul cand  m-am impacat cu religia mea.

Credinta are ea si rolul ei in viata unui om, te indruma, credinta nu inseamna Biserica, nu inseamna cartile de religie, credinta nu inseamna orele de religie. Credinta m-a ajutat pe mine sa trec peste momente grele in viata mea si ma conecteaza cu persoanele dragi care au murit.  Credinta sustine o ordine si o evolutie a gandirii.

Prin scoala primara am citit de n ori cartea ” Legendele Olimpului”, apoi am facut orele de religie de la scoala cu pildele Biblice. In mintea mea s-au nascut diverse intrebari, asa ca am aprofundat mai mult religiile lumilor, eram fascinata de cultura antica, am citit si citesc mult carti de istorie, istoria religiilor. Ai mei stiu doar ca m-au incurajat sa citesc. Ce as fi inteles eu daca vedeam in casa sau nu ma lasau parintii la ora de religie? Eu imi aduc aminte ca puteam sa disting la ore intre ‘exagerarile” laice si invataturile pe care vroiau sa ni le prezinte. Eu zic ca mi-a prins bine, pentru ca ma provocau intrebarile si cautam raspunsuri.

Daca e sa fim corecti: un copil nu poate sa-si aleaga religia si nici nu ar fi drept sa nu-l expunem la ceva ce nu stim ca nu vrea. Trebuie sa-i oferim o baza de credinta, ca adult isi poate alege unde sa se indrepte. Tot noi, parintii moderni avem o problema cu atentia si educatia pe care o oferim acasa copiilor( tot un articol a circulat- ce spune ce este evident pentru multi dintre noi: cel  putin in orasele mari parintii nu se ocupa asa cum ar trebui de educatia copiilor). Si atunci de ce as vrea eu sa nu faca copilul meu religie la scoala? Indiferent de calitatea informatiei pe care o primeste, avem noi grija sa stie sa o cearna si sa stie sa/se intrebe.  Poate fi o provocare pentru copil si pentru familie, ce poate avea rezultate pozitive.

Da stiu…. cam fugim de provocari nu 🙂 ?! Apropo cartile  gen „Lords of the Rigs”, „Harry Potter „etc….. tot pe diverse religii/credinte se bazeaza si tot credinte creaza.

Operatiunea Titirez: adaptarea la gradinita

Dra Titirez in 2014 a facut cunostinta cu cresa, gradinita si surioara. In primavara a incercat cresa un pic, ne-am imbolnavit, am stat acasa pana in septembrie cand am inceput gradinita. Am facut o pauza in octombrie pentru ca am nascut si apoi inapoi in noiembrie la gradinita. Initial vroiam sa o tin pana in ianuarie 2015, sa creasca un pic cea mica, insa am fost sfatuiti sa incercam sa nu piarda prea mult pentru ca ar fi pacat de potentialul ei. Pot spune ca am trecut cu bine cu  Dra Aiurel, toata casa gripata – ea era ok :).

Cum a foat la noi adaptarea?  Experienta de la cresa ne-a ajutat un pic, pentru ca eu nu am mai avut atatea emotii. Tot aceiasi experienta a invatat-o si pe ea sa ma „joace” emotional, cu ochii mari, cu manutele pe fata mea spunand ca nu vrea la gradinita.

La inceput o duceam eu si o luam. Plangea cand ajungeam la gradinita si intram in clasa. Cand o luam era vesela.  In primele 2-3 saptamani nu prea dormea la  gradinita, dar statea cuminte in patut. Apoi a urmat o pauza, am nascut eu si inapoi la gradinita.

Eu fiind acasa cu cea mica, o duce Sportivul familiei acum. La inceput plangea cand pleca de acasa, mi se rupea sufletul, iar ea se folosea de acest lucru.  Ziua ma simteam vinovata ca nu stau cu ea, desi stiam foarte bine ca e spre binele ei. Doamna educatoare, ne-a spus ca dupa ce am nascut se juca foarte mult cu bebelusul si caruciorul, apoi dupa o perioada s-a indreptat si spre alte jucari, semn ca trecuse peste perioada de adaptare cu surioara.

Cu cat ma simteam eu mai vinovata cu atata ea plangea mai tare dimineata. Dupa ce iesea din casa, bineinteles ca nu mai plangea :).  In clasa  nu plangea, era cumintica si foarte vesela seara. Cu timpul mi-am educat „vina” si a fost mai usor. Am descoperit chiar ca daca dimineata o pregateste tatal chiar nu plangem de loc.

A fost greu prima luna cred, apoi avea dimineti bune si mai putin bune cu diverse grade de plans. Ne luam diverse jucari la gradinita si am incercat ca tematica povestilor inventate de mine sa fie cu  gradinita. Episodul ei preferat de la Bobita si Buburuza, e cel cu gradinita iar povestea preferata este cu doua surori printese ce merg la gradinita :).

IMG-20150126-WA000A devenit mai usor trezitul de dimineata, o data cu crearea unui program seara. Noi nu prea aveam un program de seara si uneori adormea tarziu 11-12 noaptea. Incepusem si „crizele” de trei ani, care desi rare la inceput ne-au provocat sa incercam sa le gestionam. Pana la urma solutia este sa o lasi sa se descarce si sa fi langa ea cand vrea sa se linisteasca. In restul, nu aude sau proceseaza cei spui in timpul tantrumlui. Cu  calm si rabdare se rezolva :)!

Programul de somn tine foarte mult de vointa si organizarea parintilor. Normal ca protesteaza  la inceput ca nu vrea sa doarma, dar dupa 2-3 zile de regulament: lapte, un pic desene, poveste si somn, intelege  si nu mai protesteaza.  Stiu foarte bine ca daca adoarme pana la 10-10.30 dimineata e odihnita. Avem si o mica „pedeapsa” care inca tine:  nu are voie la desene daca nu ma asculta in timpul zilei si dupa ce a vazut ca nu glumesc sau dau inapoi cu aplicarea pedepsei, functioneaza. Important e ca toata familia sa respecete regulile impuse. Semnalul de culcare este pentru toata familia, asa ca si noi adulti inchidem TV-ul :). Sa vedem cum evoluam mai departe!

In weekend-uri, incerc sa fac ceva doar eu cu ea, mergem la teatru, spectacol sau o prajitura. 3 ani si gradinita este o perioada destul de grea emotional pentru toata familia cred :). Fiecare o gestioneaza cum poate.

Ce s-a schimbat de cand am inceput gradinita? A devenit mai independenta:

  • nu mai vrea sa faca la olita acasa, face la toaleta cu colacelul ei( pe care ea vrea sa-l puna)
  • vrea sa-si dea singura jos pantaloni si sa-i ridice
  • nu mai vrea scutec noaptea. Faceam la olita, insa seara ii mai puneam scutec. De vreo 2 luni a cerut singura ca nu-l  mai vrea.  Nu am incercat diverse tactici sa scapam de scutec si noaptea. A fost chiar usor, a venit natural :).
  • cere sa doarma singura in alta camera. Ma mai cheama in timpul noptii la ea, insa e un pas important. Din nou , fara tactici a venit natural dupa ce s-a obisnuit cu dormitul la gradinita. Deci se poate si fara „sa-ti arunci” copilul in alta camera :)!
  • cantam , dam specatacole si am devenit foarte „smechere”. Ne da uneori niste raspunsuri ce ne surprinde, logice, dar in avantajul ei. Ne intoarce anumite afirmati in favoarea ei  cand are nevoie, asa ca noi nu putem da inapoi :).
  • a inceput sa ceara diverse jucari ca a vazut la vreun copil. Sa vedem cum evoluam aici, momentan are jucariile ei si ii explicam ca nu trebuie sa aiba la fel ca altii.
  • se alinta mai mult, pentru ca si noi a rasfatam uneori.
  • a inceput sa manance mai putina acasa, desi la gradinita mananca la fel. Stagneaza in greutate, nu ma stresez inca pentru ca avem de unde :).
  • dupa doua etape de imunizare, suntem cu parametri de imunitate la nivelul minimal acceptat. I-am refacut analizele anul acesta si suntem mai bine cu imunitatea fata de acum 1 an. Se si cunoaste fizic, ia tot curs  nasul si a tusit dar fara febra sau alte simptome. Zic eu forme usoare. Nu ma astept sa nu raceasca pentru e normal la varsta lor( chiar de 6-7 ori pe an).
  • are diverse apucaturi de la gradinita, pe care nu le vede acasa si care nu-mi plac asa ca trebuie sa o corectez . Inclusiv a inceput sa minta cand face ceva rau, desi nu vrea si nu i-am dat vreun motiv sa se ascunda, cauta alte explicatii sau da vina pe altcineva.  Aici cred ca avem luptat pentru a o corecta….
  • ne cearta ea cand noi nu respectam vreo „corectie” de a noastra, de exemplu vorbitul cu gura plina de mancare :).

Pentru prima data, eu am inteles si apreciez vacantele scolare acum din punctul de vedere a unui parinte. O intrebare insa pentru voi:  cand pui atatea poze cu copiul pe FB si filmulete din vacante cand ai timp  sa stai cu copilul tau, sa interactionezi ?! Pentru mine a fost socant sa-mi urmaresc newfeed-urile  in acesta vacanta intersemestriala….eu nu cred ca peste ani o sa conteze pentru copiii nostri ca i-am facut un album intreg cu poze de la munte, cred ca o sa-si aduca aminte cum ne-am jucat sau cum am interactionat.   Da, stiu….ce ciudat din partea mea :).

Sa vedem cum evoluam mai departe !

Operatiunea Aiurel: relaxarea la nr 2

Am trecut de 3 luni, am trecut de botez si ma tot tin sa consemnez  unde am reusit sa optimizez anumite activitati fata de primul copil.

Cu bune si cu complicatii al doilea copil este primit de parinti mai relaxati. Ca mama, eu nu mi-am mai pus atatea intrebari, nu am mai avut prea multe frici( sa nu o scap, cum ii pun scutecul, daca voi avea lapte etc). Lipsa temerilor m-a facut sa trec mai usor de partea cu lauzia, iar tatal nu mai era cu ochii pe mine, ca pe butelie .

Ce nu stiam la dra Titirez si stiu acum:

  • alaptarea tine de cerere( stiam in teorie).  Daca nu trece 4 ore de la ultima masa, cererea e constanta si corpul tau produce. Odihna si hrana in regimul mamei este important.
  • baita se poate face de o singura persoana. La primul copil, mi se parea asa de complicat la inceput sa-i fac baie, foloseam o cadita in dormitor, ma stresam sa nu deschidem usa, sa nu fie frig. Eram 3 persoane care o splam , clateam, etc.  La Aiurel, am spalat-o o luna in sistemul cadita in dormitor. Dupa o luna, o spal in baie, cu suport in cada, singura si cu dusul, mai tinem si usa deschisa in timp ce facem masaj. Nu am racit pana acum!
  • ambele fete nu au avut o problema cu apa si dusul. La Aiurel introducand dusul mai devreme si fiind atenta sa nu o sochez prima data, nu plange. Eu am teoria mea: copilul e invatat cu apa din burtica, doar tu ca parinte poti sa-l faci nu nu-i mai placa( temperatura prea mare a apei, presiune prea mare la dus, bruscare in timpul baitei etc.)
  • caciulita poarta doar  dupa baie, in timpul zilei o dau jos. Temperatura in casa e la 22 de grade.Eu sunt de parere ca nu trebuie copii foarte cocolositi. Trebuie imbracati un pic mai gros decat tine si sa nu fie tinuti la temperaturi peste 23 de grade( pentru ca iarna, racesc usor daca ies afara, fiind diferenta mare de temperatura).
  • Am invatat sa nu cred in curent si sa nu fiu atat de protectiva cu copilul. Multa lume setata pe: „nu scoate copilul afara ca e frig,  e curent, vai dar  nu-i este frig” nu ma intelege.  Acum stiu ca un copil e normal sa raceasca des daca e in colectivitate  si ca nu raceste usor daca nu este,  mai ales daca e alaptat; ca exista analize de imunitate si ca e bine pana la 3 ani sa-l feresti de gradinita daca poti.
  • Copilul trebuie invatat si cu frigul. Eu raceam foarte des pentru ca eram prea imbracata si ma consideram bolnavicioasa. Parintii nostri ne-au crescut in conceditii grele, fara caldura dar acest lucru nu inseamna ca trebuie sa ne crestem si noi la fel copiii, mai ales la  cate conditii sunt acum
  • Ca adulti avem setate anumite temeri si tabieturi, copilul nu inseamna ca trebuie sa le aiba si el. Cred ca instinctul e cel ce te poate ghida cel mai bine. Insa cum deosebesti un instinct de o frica, e deja treaba de adult si exercitiu :). Eu tot timpul cand am dubii, ma intorc la animale si vad cum se comporta ele cu puii lor.
  • Daca eu sunt relaxata si copilul e relaxat. Copiii sunt o reflexie totala a familiei in care se dezvolta.
  • Copilul e mai fericit cu parinti relaxati langa el. E dovedita si prin experimente.
  • Scutecul il schimb inainte de fiecare masa, insa nu o mai dau cu crema de fiecare data. Daca face nr.2 o spal la baie si o dau cu crema. Daca nu, doar ii schimb scutecul( la pipi). Daca folosesti o crema buna si pielea nu e sensibila nu ai de ce sa-ti faci griji. Daca folosesti  o crema mai ieftina trebuie sa o mai dai de 2-3 ori pe zi. In prima luna de viata ma dat-o mai des, pana s-a adaptat pielea la exterior.
  • Nu am mai spalat copilul cu diverse ceaiuri la fiecare schimbare. Direct la baie( servetele umede sunt o varianta de urgenta sau calatori, folosite des irita pielea)!
  • E important alegerea pediatrului si dupa cum spuneam trebuie ales inainte de nastere. Sunt multumita de alegerea mea si cu cat o compar mai multi cu alti pediatri( mi-au schimba clinica la abonamentul de la munca si mai vedem si alti doctori) cu atat vad diferente….Si iti este atat de bine cand ai incredere in pediatru!
  • Putem crea o rutina a somnului cu perseverenta si rabdare( la primul copil am fost mai haotica la acest capitol desi stiam teoria). Cei mici se adapteaza si dupa bio ritmul familiei, asa ca pot adormi mai tarziu daca si noi de culcam tarziu. Cu Aiurel a fost mai usor sa i fac o rutina, pentru ca si pe Dra Titirez a trebuit sa o culc mai devreme o data cu mersul la gradinita.  Am sa va povestesc cum „am muncit” amandoi sa o invatam pe dra Titirez sa se culce mai devreme decat era ea obisnuita. Bineinteles ca are si momente in care se trezeste noaptea sau e mai agitata dar dupa baita si plimbat un pic adoarme profund pentru un somn mai lung.
  • Nu-mi mai e frica sa o mai scot afara cand este nevoie( ninge,frig) sa o port in sling dupa mine, sa impac activitatile celei mari si cu prezenta noastra( a mea si a surorii). Incerc uneori sa am si eu o viata sociala chiar daca am copil mic, pentru ca lipsa de agitatie pe mine ma deprima :).
  • Iubesti diferit cei doi copii dar cu aceiasi intensitate. Ma tot gandeam daca am sa o iubesc la fel de Aiurel. O iubesc pentru alte emotii decat primul copil, insa e aceiasi dragoste.  E ca si cum ai doua fructe preferate: mere si pere, iti plac la fel dar iti plac pentru gusturi, texturi diferite :).
  • Organizarea timpului devide o prioritate la 2 copii, daca vrei o armonie in familie
  • Au si barbati dreptate uneori si trebuie sa-i mai ascultam :)!

Multe lucruri au ramas neschimbate fata de primul copil, pentru ca au functionat. Mai am multe de lucrat cu mine, cu temerile mele, cu gandurile mele. Insa copiii au un talent sa-ti arate unde trebuie sa lucrezi, cu ce probleme si sa te motiveze sa le rezolvi repede. Sunt mai buni ca un psiholog, trebuie doar sa-i lasam sa ne arate :). Daca nu vrei si nu muncesti ,le transmiti „problemele” in personalitatea lor si e mai greu sa corectezi, decat sa previ :).

Desene animate la 3 ani

Vrem nu vrem, desenele animate sunt  parte din viata parintilor. Acum ca stau pe acasa, ma trezesc ca sunt cu TV-ul l pe Clubul lui Mickey Mouse, desi sunt doar cu cea mica in casa. Auditiv imi da o stare de bine :).

Daca acum ceva timp ne uitam intens la Masha si Ursul,  acum avem alte preferinte la ce desene animate ne uitam.Nu conteaza limba in care se vorbestc  pentru dra Titirez, am ajuns si la desene in limba indiana sa ne uitam( sau cel putin asa banuiesc eu ca sunt).

Cum lumea cauta intens ideii pentru desene animate, banuiesc ca si voi incercati sa vedeti ceva diferit de „standardele” de la TV.  Eu evit cat pot, mai ales la TV desenele care nu sunt recomandate pentru varsta ei si posturile care nu se adreseaza unui copil de 3 ani.

Ca si alte lucruri timpul acordat desenelor animate trebuie sa nu fie foarte mult in comparatie cu restul activitatilor zilnice. Echilibru si aici, deci! Unele chiar sunt dragute si pot invata din ele. Primul cantecel pe care il stia Dra Titirez a  fost „Five little monkeys” . Am fost uimiti sa o auzim prin casa cantand diverse versiuni.

Acum suntem fani „Bubita si Buburuza” si Kemi Kemi Boca Chica.  Sunt foarte dragute si educative. Eu sunt incantata ca o prind astfel de animatii. Nu pot spune ce fericit e bugetul familiei, pentru ca nu suntem fani animatii la moda acum si nici nu incerc sa o fortez. De exemplu a mea nu este fan Frozen, cred ca la varsta acesta nu prea il poate intelege.  Am incercat sa ne uitam la el de doua ori si punea n intrebari si dupa vreo 10 minute s-a plicitisit. Daca mie imi place, nu inseamna ca si ei trebuie sa-i placa. Culmea ,am descoperit ca stie personajele, dar cand a fost sa aleaga o figurina a ales-o pe Sofia I ! Eu nu pot decat sa ma bucur ca e independenta in ce alege, mai ales cu cateva influente pot fi. E drept ca nici nu sunt eu proactiva cu diverse lucruri pe tematica, pentru ca nu vad valoarea daca nu arat un interes initial. Noi inca suntem la stadiu de Zana Buna( e vina Zurli aici :)) si  Minnie Mouse 🙂

Acum trebuie sa pregatim Iepurasul cu ceva de la „Bobita si Buburuza”, mai greu de gasit dar nu imposbibil 🙂