Prezentam oficial, Buburuza- 5 luni
Buburuza
categories: Personal
Jocul intre 0-3 ani
categories: Educatie, Sunt parinte
Bunicul cu mustata, nu prea intelege el de ce o” chinui” pe fiica cea mare cu diverse drumuri prin oras, la specatcole sau diverse activitati. Am incercat eu sa-i explic teoria parintelui modern :)-( in afara de bucuria din ochii ei :)), raspunsul lui de parinte intelept a fost:
-„Degeaba te straduiesti, totul e genetic. Genele sunt mai importante!”
Pai are si el dreptate! Cel putin in jurul meu, atat in viata reala cat si in 2.0, parintii au cam uitat acest lucru 🙂
Cati bani cheltuim pe jucari? Ma uitam zilele acestea, la jucariile din casa: multe jucari dupa parerea mea. Dra Titirez se joaca cu aproximativ 30% din ele. La primul copil esti stresat/a cum sa te joci cu copilul tau. Cel putin asa eram eu…. Nu stiam cum sa ma joc natural cu ea, tot aveam impresia ca desi are 3 luni trebuie sa am un fel de joaca cu copilul meu, citisem eu ca e important pentru dezvoltarea copilului. In capul meu era ca trebuie sa ma joc mai elaborat cu ea, probabil pentru ca ultimile jocuri pe care mi le aminteam eram de la o varsta mai mare.
Adaugi la acest stres cateva „circuite” lipsa sau reconfigurate de statutul de mama 🙂 si voila! o intreaga paranoia cu jocul. Cum sa ma joc cu copilul meu, ce jucarii sa-i iau , NU STIU SA MA JOC CU El/EA, daca copilul meu nu invata ce trebuie, daca nu se dezvolta ca alti copii?!!!! Asa ca te apuci sa citesti diverse articole pe tema acesta, sa te inspiri de la diversi specialisti, sa cauti cursuri alternative si ti se pare ca altii stiu mai bine cum sa se joace cu copilul tau… Ti se pare extraordinar cand auzi de motricitate, joaca senzoriala etc. si astepti cu nerabdare sa-ti ia unii banii din buzunar( includ aici si jucariile)…..V-am mai spus ca cel mai usor este sa vinzi parintilor! Si credeti-ma ca e o industrie acolo care nu poate incapea in statistici( 0-3 ani) , iar totul e gandit cum sa-ti vanda tie ca adult ceva! Esti orbit/a de panica si crezi ca invatatul prin joaca e ceva complicat pe care doar persoane specializate si concepte din alte tari te pot ajuta :).
Nimeni nu-ti spune ca te relaxezi si sa intelegi ca cheia nu este sa-i cumperi n jucari sau jucari sofisticate. Nimeni nu-ti spune ca totul ar trebui sa fie natural, simplu si ca nevoile unui copil mic pana la 2-3 ani este sa invete mediu inconjurator. Nimeni nu-ti spune ca daca te preocupa nu ai cum sa gresesti, atat timp cat ii dai atentie si petreci timp cu bebe! Nimeni nu-ti spune ca cea mai eficienta jucarie este DRAGOSTEA! Nimeni nu-ti spune ca un copil se dezvolta mai frumos, mai bine daca ca bebelus a avut parte de atentie, dragoste si caldura sufleteasca. Pana la 3 ani copilul isi dezvolta sistemul nervos si isi creaza conexiunile neuronale pentru viitor.
Am invatat ca atunci cand am dubii despre o anumita actiune sau decizie pe care trebuie sa o iau referitor la bebelusii mei, sa ma intorc catre natura. Cum ar fi daca nu ar exista atata tehnologie, cum ar proceda o mama in epoca de piatra, cum procedeaza animalele cu puii lor. Eu zic ca nu ai cum sa gresesti :)! Ce poate fi gresit la ceva natural si simplu?! Pana la urma suntem si noi in lantul trofic :)!
Acum concret: stii sa te joci doar ca iti ia ceva timp sa-ti aduci aminte sau sa devina natural. Bebelusi/copiii au nevoie sa invete despre lumea din jurul lor, sunt ca o foaie alba pe care tu scri. Orice poate fi joc sau jucarie atata timp cat copilul invata un lucru, o senzatie, o textura etc.
Gadili bebelusul, te joci cu degetele, ii arati manutele, iti pui manutele pe fata ta, te joci cucu bau, de joci cu parul sau o pana pe corpul copilului, il arati diverse obiecte, ii arati diverse culori, ii arati cum trebuie sa tina lingurita, il/o lasi sa se joace cu mancarea, il/o lasi sa darame o cana cu apa, ii dai in manuta diverse lucruri, ii canti si vorbesti mult sau ii citesti. Se numeste tot joc si copilul invata chiar daca nu vezi pe moment. E ca un buretel, te va surprinde cu ce invata acum peste catva timp.
Copilul copiaza tot ce faci si ce spui, invata si prin imitatie si prin experiment. II arati si il lasi pe bebe sa duca lingurita la gura, sau canita la gura. Un doctor mi-a spus ca in primi ani de viata e foarte important sa cunosca cat mai multe lucruri despre ce il inconjoara. Nu toti sunt Mozart! Exista copii care nu stiu la 2-3 ani care e scaunul sau masa dar stiu ca numere pentru ca au memorat, pentru ca nu le-a spus nimeni sau care nu stiu sa mestece bucatele mai mari de mancare pentru ca au fost prea protejati. Cum sa stie daca nu-i lasam sa experimenteze?!
Trebuie doar sa ne preocupe sa-i invatam mai intai lucrurile de baza, banale si sa avem incredere ca nu avem cum sa gresim. Daca le oferim timp si dragoste, nu avem cum sa nu-i invatam. Ieri mi-am dat seama ca copilul meu nu stia sa-si toarne singur dintr-o sticluta in pahar, pentru ca nu am stat sa-i explicam sau sa o invatam. Ceva banal nu? De unde era sa stie ea daca nu o invatam sau nu am lasat-o sa experimenteze. Prima data a varsat apa, apoi a fost prudenta si nu a mai varsat.
Si in plus copii nostri nu au nevoie …. de ambitiile noastre competitive si de comparatii cu alti copii, inclusiv la jucari. O jucarie de 200 de ron, nu-l face automat mai destept/a. A scris Bogdana un articol foarte util cu privire la jucari( mama a 3 copii- deci nu ma credeti pe mine pe cuvant :)). In plus sa-i lasam sa experimenteze, sa scrie, sa mazgalesca( pe perete s-a intamplat de 2 ori cred maxim). Sfat: nu fiti parinti care cearta copilul ca nu au grija de jucari! E normal sa nu le murdareasca, strice, pentru ca experimenteaza. Relax sau certati-va pe voi ca nu ati gandit cand ati luat o jucarie scumpa. De exemplu pana acum Dra Titirez a rupt 2 scaunele, a mazgalit o casa de exterior, a murdarit de n ori cu acuarele o tabla de jucarie, a murdarit de n ori cu plastelina sau culori masuta ei si mocheta, si-a murdarit cateva haine cu carioci, a rupt n creioane colorate etc.
Dupa 3 ani si intrarea in colectivitatea viata se complica dar si invata sa se joace singuri. Pe la 1.5-2 ani am inceput sa ne jucam cu jucariile, spuneam diverse povesti si rollplaying, acum se joaca singura si creaza ea povesti… Canta singura diverse versuri inventate( sau cel putin asa mi se pare mie), pentru ca vazuse la desene la Sofia I.
Revenind la genetica, conteaza mult mosternirea genetica in dezvoltarea unui copil insa suma experientelor pot atinge sau nu potentialul ei/lui. Din punctul meu de vedere cu cat experimenteaza, este expus la mai multe lucruri, cunostinte, cu atat e mai pregatit pentru a deveni adult. Uneori o informatie primita mai devreme te ajuta sa fi cu un pas in fata :). Pentru mine, in plus experientele, experimentele te ajuta la dezvoltarea inteligentei emotionale care completeaza un copil/adult echilibrat emotional, stapan pe sine si fericit :).
Operatiunea Titirez: adaptarea la gradinita
Dra Titirez in 2014 a facut cunostinta cu cresa, gradinita si surioara. In primavara a incercat cresa un pic, ne-am imbolnavit, am stat acasa pana in septembrie cand am inceput gradinita. Am facut o pauza in octombrie pentru ca am nascut si apoi inapoi in noiembrie la gradinita. Initial vroiam sa o tin pana in ianuarie 2015, sa creasca un pic cea mica, insa am fost sfatuiti sa incercam sa nu piarda prea mult pentru ca ar fi pacat de potentialul ei. Pot spune ca am trecut cu bine cu Dra Aiurel, toata casa gripata – ea era ok :).
Cum a foat la noi adaptarea? Experienta de la cresa ne-a ajutat un pic, pentru ca eu nu am mai avut atatea emotii. Tot aceiasi experienta a invatat-o si pe ea sa ma „joace” emotional, cu ochii mari, cu manutele pe fata mea spunand ca nu vrea la gradinita.
La inceput o duceam eu si o luam. Plangea cand ajungeam la gradinita si intram in clasa. Cand o luam era vesela. In primele 2-3 saptamani nu prea dormea la gradinita, dar statea cuminte in patut. Apoi a urmat o pauza, am nascut eu si inapoi la gradinita.
Eu fiind acasa cu cea mica, o duce Sportivul familiei acum. La inceput plangea cand pleca de acasa, mi se rupea sufletul, iar ea se folosea de acest lucru. Ziua ma simteam vinovata ca nu stau cu ea, desi stiam foarte bine ca e spre binele ei. Doamna educatoare, ne-a spus ca dupa ce am nascut se juca foarte mult cu bebelusul si caruciorul, apoi dupa o perioada s-a indreptat si spre alte jucari, semn ca trecuse peste perioada de adaptare cu surioara.
Cu cat ma simteam eu mai vinovata cu atata ea plangea mai tare dimineata. Dupa ce iesea din casa, bineinteles ca nu mai plangea :). In clasa nu plangea, era cumintica si foarte vesela seara. Cu timpul mi-am educat „vina” si a fost mai usor. Am descoperit chiar ca daca dimineata o pregateste tatal chiar nu plangem de loc.
A fost greu prima luna cred, apoi avea dimineti bune si mai putin bune cu diverse grade de plans. Ne luam diverse jucari la gradinita si am incercat ca tematica povestilor inventate de mine sa fie cu gradinita. Episodul ei preferat de la Bobita si Buburuza, e cel cu gradinita iar povestea preferata este cu doua surori printese ce merg la gradinita :).
A devenit mai usor trezitul de dimineata, o data cu crearea unui program seara. Noi nu prea aveam un program de seara si uneori adormea tarziu 11-12 noaptea. Incepusem si „crizele” de trei ani, care desi rare la inceput ne-au provocat sa incercam sa le gestionam. Pana la urma solutia este sa o lasi sa se descarce si sa fi langa ea cand vrea sa se linisteasca. In restul, nu aude sau proceseaza cei spui in timpul tantrumlui. Cu calm si rabdare se rezolva :)!
Programul de somn tine foarte mult de vointa si organizarea parintilor. Normal ca protesteaza la inceput ca nu vrea sa doarma, dar dupa 2-3 zile de regulament: lapte, un pic desene, poveste si somn, intelege si nu mai protesteaza. Stiu foarte bine ca daca adoarme pana la 10-10.30 dimineata e odihnita. Avem si o mica „pedeapsa” care inca tine: nu are voie la desene daca nu ma asculta in timpul zilei si dupa ce a vazut ca nu glumesc sau dau inapoi cu aplicarea pedepsei, functioneaza. Important e ca toata familia sa respecete regulile impuse. Semnalul de culcare este pentru toata familia, asa ca si noi adulti inchidem TV-ul :). Sa vedem cum evoluam mai departe!
In weekend-uri, incerc sa fac ceva doar eu cu ea, mergem la teatru, spectacol sau o prajitura. 3 ani si gradinita este o perioada destul de grea emotional pentru toata familia cred :). Fiecare o gestioneaza cum poate.
Ce s-a schimbat de cand am inceput gradinita? A devenit mai independenta:
- nu mai vrea sa faca la olita acasa, face la toaleta cu colacelul ei( pe care ea vrea sa-l puna)
- vrea sa-si dea singura jos pantaloni si sa-i ridice
- nu mai vrea scutec noaptea. Faceam la olita, insa seara ii mai puneam scutec. De vreo 2 luni a cerut singura ca nu-l mai vrea. Nu am incercat diverse tactici sa scapam de scutec si noaptea. A fost chiar usor, a venit natural :).
- cere sa doarma singura in alta camera. Ma mai cheama in timpul noptii la ea, insa e un pas important. Din nou , fara tactici a venit natural dupa ce s-a obisnuit cu dormitul la gradinita. Deci se poate si fara „sa-ti arunci” copilul in alta camera :)!
- cantam , dam specatacole si am devenit foarte „smechere”. Ne da uneori niste raspunsuri ce ne surprinde, logice, dar in avantajul ei. Ne intoarce anumite afirmati in favoarea ei cand are nevoie, asa ca noi nu putem da inapoi :).
- a inceput sa ceara diverse jucari ca a vazut la vreun copil. Sa vedem cum evoluam aici, momentan are jucariile ei si ii explicam ca nu trebuie sa aiba la fel ca altii.
- se alinta mai mult, pentru ca si noi a rasfatam uneori.
- a inceput sa manance mai putina acasa, desi la gradinita mananca la fel. Stagneaza in greutate, nu ma stresez inca pentru ca avem de unde :).
- dupa doua etape de imunizare, suntem cu parametri de imunitate la nivelul minimal acceptat. I-am refacut analizele anul acesta si suntem mai bine cu imunitatea fata de acum 1 an. Se si cunoaste fizic, ia tot curs nasul si a tusit dar fara febra sau alte simptome. Zic eu forme usoare. Nu ma astept sa nu raceasca pentru e normal la varsta lor( chiar de 6-7 ori pe an).
- are diverse apucaturi de la gradinita, pe care nu le vede acasa si care nu-mi plac asa ca trebuie sa o corectez . Inclusiv a inceput sa minta cand face ceva rau, desi nu vrea si nu i-am dat vreun motiv sa se ascunda, cauta alte explicatii sau da vina pe altcineva. Aici cred ca avem luptat pentru a o corecta….
- ne cearta ea cand noi nu respectam vreo „corectie” de a noastra, de exemplu vorbitul cu gura plina de mancare :).
Pentru prima data, eu am inteles si apreciez vacantele scolare acum din punctul de vedere a unui parinte. O intrebare insa pentru voi: cand pui atatea poze cu copiul pe FB si filmulete din vacante cand ai timp sa stai cu copilul tau, sa interactionezi ?! Pentru mine a fost socant sa-mi urmaresc newfeed-urile in acesta vacanta intersemestriala….eu nu cred ca peste ani o sa conteze pentru copiii nostri ca i-am facut un album intreg cu poze de la munte, cred ca o sa-si aduca aminte cum ne-am jucat sau cum am interactionat. Da, stiu….ce ciudat din partea mea :).
Sa vedem cum evoluam mai departe !
„Zboara, zboara, Vrajimaturica!”
categories: Promoţi!/Evenimente, Social Media
Dragilor,
Stiti deja ca suntem fani Zurli! Ca ninge, ploua noi suntem acolo. Bucuria din ochii Ioanei la fiecare personaj pe care il vede, fiecare cantecel e de nepretuit pentru mine! Dupa specatacol e foarte vesela si daca am gasit o „reteta” sa-i aduc putina bucurie in inima o folosim de cate ori putem.
Cantecele Zurli ne-au tinut de urat si la spital, dam spectacole in casa, cantam in masina, iar prima remarca a fetitei mele catre mine care m-a topit a fost ca ” Mami, arati ca zana buna!” dupa ce m-am imbracat intr-o zi cu o rochita somon( eram insarcinata si cu Aiurel). Moment magic, ce mai!!!
Daca la primul spectacol acum 1 an jumatate, eram mai timide nu prea ne exprimam bucuria, acum la ultimul specatcol ” Intamplari din lumea povestilor ” batea.m din plame, raspundeam la intrebari si cum s-a terminat spectacolul nu stia cum sa ajunga mai repede pe scena 🙂
De aceea imi sunt dragi, desi nu-i cunosc personal pe cei de la Zurli! Mi-au dus momente magice in familie! Sunt antrenanti si pentru adulti :), intre noi fie vorba!
Atat de iubiti sunt cei de la Zurli, incat ne pregatesc un spectacol premiera la Sala Palatului.
„Pentru prima dată în România, în sala în care doar atiștii cu tradiție și succes la public au curajul să desfășoare spectacole, Gașca Zurli – cel mai mare teatru privat pentru copii – susține un spectacol eveniment.
Pe 31 mai, la Sala Palatului, Gașca Zurli aduce, în premieră, o producție sută la sută românească, „Zboară, Zboară, Vrajimaturică!”, dedicată copiilor între 2 și 10 ani. Un spectacol interactiv în care personajele îi duc pe copii, dar și pe părinți în Regatul Măturilor pentru a o învinge pe Vrăjitoarea Tura-Vura.
Ca fiecare dintre producțiile Găștii Zurli, și acest nou spectacol își propune să le povestească celor mici, într-o formă alternativă, prin joc, despre valorile importante ale familiei, despre înțelegere și despre cum poți învinge răul cu puterea faptelor bune și a zâmbetului.
„Ce s-ar întâmpla dacă, pentru o vreme, nicio mătura nu și-ar mai face treaba. Ce-ar fi lumea fără curățenie? Răspunsul îl vom afla pe scena Sălii Palatului unde Gașca Zurli, împreună cu micuții spectatori, vor pune la cale un plan prin care o vor păcăli pe Tura Vura. Ea e vrăjitoarea care nu se spală, nu se piaptănă și nu dorește să trăiască într-o lume veselă, curată și mai ales colorată- simbolul personajelor negative. Noul show îi ajută pe cei mici să înțeleagă mai bine de ce e nevoie de o cameră curată, într-o casă curată, într-o lume în care toate strălucesc”, spune Mirela Retegan , femeia care, prin fenomenul Gașca Zurli, a ridicat dragostea pentru fiica ei la nivel de fenomen național.
Mirela Retegan este și autoarea poveștii „Zboară, Zboară, Vrăjimăturică”, spectacol care va include și un nou cantecel pentru copii. Cântecul se va alătura seriei de hituri din colecția „Am o căsuță mică”.
Bilete pentru super producția pentru copii „Zboară, Zboară, Vrăjimăturică” s-au pus în vânzare pe www.eventim.ro și la casieria Sălii Palatului.
Spectacolul are loc pe 31 mai, începând cu oră 11.00
Distribuția:
Tanti prezentatoarea- Mirela Retegan
Fetița Zurli- Vero Cāliman
Clopotel- Alex Stama
Yuppi- Alexandru Tcaci
Truli- Răzvan Marina
Zdrangānel- Paul Chichirāu
Tura Vura- Alex Stama
Zâna Bunā- Diana Leonte
Producția muzicală -Cornel Sorian
Scenografia -Anca Cernea
Regia – Vadim Rusu
Un spectacol după o idee originalā semnatā Mirela Retegan
Produs de : Compania de Evenimente Zurli si Fundația Noua Generație.
Detalii suplimentare pe www.zurli.ro
Puteți urmări Gașca Zurli pe www.zurli.ro, pe pagina de Facebook – https://www.facebook.com/gascazurli sau pe canalul de Youtube”.
Le urez mult succes si le multumesc ca exista!
Operatiunea Aiurel: relaxarea la nr 2
Am trecut de 3 luni, am trecut de botez si ma tot tin sa consemnez unde am reusit sa optimizez anumite activitati fata de primul copil.
Cu bune si cu complicatii al doilea copil este primit de parinti mai relaxati. Ca mama, eu nu mi-am mai pus atatea intrebari, nu am mai avut prea multe frici( sa nu o scap, cum ii pun scutecul, daca voi avea lapte etc). Lipsa temerilor m-a facut sa trec mai usor de partea cu lauzia, iar tatal nu mai era cu ochii pe mine, ca pe butelie .
Ce nu stiam la dra Titirez si stiu acum:
- alaptarea tine de cerere( stiam in teorie). Daca nu trece 4 ore de la ultima masa, cererea e constanta si corpul tau produce. Odihna si hrana in regimul mamei este important.
- baita se poate face de o singura persoana. La primul copil, mi se parea asa de complicat la inceput sa-i fac baie, foloseam o cadita in dormitor, ma stresam sa nu deschidem usa, sa nu fie frig. Eram 3 persoane care o splam , clateam, etc. La Aiurel, am spalat-o o luna in sistemul cadita in dormitor. Dupa o luna, o spal in baie, cu suport in cada, singura si cu dusul, mai tinem si usa deschisa in timp ce facem masaj. Nu am racit pana acum!
- ambele fete nu au avut o problema cu apa si dusul. La Aiurel introducand dusul mai devreme si fiind atenta sa nu o sochez prima data, nu plange. Eu am teoria mea: copilul e invatat cu apa din burtica, doar tu ca parinte poti sa-l faci nu nu-i mai placa( temperatura prea mare a apei, presiune prea mare la dus, bruscare in timpul baitei etc.)
- caciulita poarta doar dupa baie, in timpul zilei o dau jos. Temperatura in casa e la 22 de grade.Eu sunt de parere ca nu trebuie copii foarte cocolositi. Trebuie imbracati un pic mai gros decat tine si sa nu fie tinuti la temperaturi peste 23 de grade( pentru ca iarna, racesc usor daca ies afara, fiind diferenta mare de temperatura).
- Am invatat sa nu cred in curent si sa nu fiu atat de protectiva cu copilul. Multa lume setata pe: „nu scoate copilul afara ca e frig, e curent, vai dar nu-i este frig” nu ma intelege. Acum stiu ca un copil e normal sa raceasca des daca e in colectivitate si ca nu raceste usor daca nu este, mai ales daca e alaptat; ca exista analize de imunitate si ca e bine pana la 3 ani sa-l feresti de gradinita daca poti.
- Copilul trebuie invatat si cu frigul. Eu raceam foarte des pentru ca eram prea imbracata si ma consideram bolnavicioasa. Parintii nostri ne-au crescut in conceditii grele, fara caldura dar acest lucru nu inseamna ca trebuie sa ne crestem si noi la fel copiii, mai ales la cate conditii sunt acum
- Ca adulti avem setate anumite temeri si tabieturi, copilul nu inseamna ca trebuie sa le aiba si el. Cred ca instinctul e cel ce te poate ghida cel mai bine. Insa cum deosebesti un instinct de o frica, e deja treaba de adult si exercitiu :). Eu tot timpul cand am dubii, ma intorc la animale si vad cum se comporta ele cu puii lor.
- Daca eu sunt relaxata si copilul e relaxat. Copiii sunt o reflexie totala a familiei in care se dezvolta.
- Copilul e mai fericit cu parinti relaxati langa el. E dovedita si prin experimente.
- Scutecul il schimb inainte de fiecare masa, insa nu o mai dau cu crema de fiecare data. Daca face nr.2 o spal la baie si o dau cu crema. Daca nu, doar ii schimb scutecul( la pipi). Daca folosesti o crema buna si pielea nu e sensibila nu ai de ce sa-ti faci griji. Daca folosesti o crema mai ieftina trebuie sa o mai dai de 2-3 ori pe zi. In prima luna de viata ma dat-o mai des, pana s-a adaptat pielea la exterior.
- Nu am mai spalat copilul cu diverse ceaiuri la fiecare schimbare. Direct la baie( servetele umede sunt o varianta de urgenta sau calatori, folosite des irita pielea)!
- E important alegerea pediatrului si dupa cum spuneam trebuie ales inainte de nastere. Sunt multumita de alegerea mea si cu cat o compar mai multi cu alti pediatri( mi-au schimba clinica la abonamentul de la munca si mai vedem si alti doctori) cu atat vad diferente….Si iti este atat de bine cand ai incredere in pediatru!
- Putem crea o rutina a somnului cu perseverenta si rabdare( la primul copil am fost mai haotica la acest capitol desi stiam teoria). Cei mici se adapteaza si dupa bio ritmul familiei, asa ca pot adormi mai tarziu daca si noi de culcam tarziu. Cu Aiurel a fost mai usor sa i fac o rutina, pentru ca si pe Dra Titirez a trebuit sa o culc mai devreme o data cu mersul la gradinita. Am sa va povestesc cum „am muncit” amandoi sa o invatam pe dra Titirez sa se culce mai devreme decat era ea obisnuita. Bineinteles ca are si momente in care se trezeste noaptea sau e mai agitata dar dupa baita si plimbat un pic adoarme profund pentru un somn mai lung.
- Nu-mi mai e frica sa o mai scot afara cand este nevoie( ninge,frig) sa o port in sling dupa mine, sa impac activitatile celei mari si cu prezenta noastra( a mea si a surorii). Incerc uneori sa am si eu o viata sociala chiar daca am copil mic, pentru ca lipsa de agitatie pe mine ma deprima :).
- Iubesti diferit cei doi copii dar cu aceiasi intensitate. Ma tot gandeam daca am sa o iubesc la fel de Aiurel. O iubesc pentru alte emotii decat primul copil, insa e aceiasi dragoste. E ca si cum ai doua fructe preferate: mere si pere, iti plac la fel dar iti plac pentru gusturi, texturi diferite :).
- Organizarea timpului devide o prioritate la 2 copii, daca vrei o armonie in familie
- Au si barbati dreptate uneori si trebuie sa-i mai ascultam :)!
Multe lucruri au ramas neschimbate fata de primul copil, pentru ca au functionat. Mai am multe de lucrat cu mine, cu temerile mele, cu gandurile mele. Insa copiii au un talent sa-ti arate unde trebuie sa lucrezi, cu ce probleme si sa te motiveze sa le rezolvi repede. Sunt mai buni ca un psiholog, trebuie doar sa-i lasam sa ne arate :). Daca nu vrei si nu muncesti ,le transmiti „problemele” in personalitatea lor si e mai greu sa corectezi, decat sa previ :).
Rodia, inspiratie din natura
La un moment dat mi-am facut propiile creme in casa. A fost o experienta interesanta si pentru cateva seruri am sa o mai repet, insa iti trebuie si timp sa treci prin tot procesul tehnologic. Insa acum am o idee cam ce inseamna munca la astfel de produse si le apreciez mai mult.
De ceva timp folosim, eu si dra Titirez ,un strugurel natural marca Rodia. Ingredientele sunt naturale si se simte acest lucru pe buze( ulei de catina, ulei de portocale, unt de shea, unt de cocos, unt de cacao). Nu se strange, intra frumos in piele si are o aroma de portocale ca de fiecare data o atentionez pe Dra Titirez ca nu e de mancare :). Nu cred ca am avut probleme cu buzele iarna acesta, pana acum.
O alta idee buna marca Rodia, este crema de brad, de „fluidifica secretiile nazale, imblanzeste tusea. Se aplica pe spate, piept sau pe nas, frunte, chiar si obraji, la alegere, de cate ori e nevoie. Utila si la lovituri sau cucuie pentru ca are efect descongestionant.” A fost de mare ajutor, mai ales ca am fost raciti toata familia. Avand ingredientre naturale am folosit-o intens la fete :).
Nu stiu dar pentru mine parca altfel se simte pe piele, altfel le porti produse naturale, usoare si fara prea mult marketing in pret :).
Incercati sa vedeti!
Afara cu copiii: bunul simt
Incercam sa o distram pe dra Titirez in weekend-uri pe la diverse spectacole si activitati. Ca parinte eu intru in contact cu alti adulti si copii. Toate bune si frumoase, copiii se distreaza, insa adultii nu stiu sa fie langa ei. E parerea mea, dar m-am gandit sa o exprim public, poate sunt persoane care pot invata si ii pot invata la randul lor pe copii. Am mai atins eu aici, cateva reguli de bun simt si bune maniere.
Am fost la specatacolul „Regatul de gheata” al trupei Zurli. Sala mica si mai intunecata la nivelul scaunelor. Parintii se imbulzeau sa faca poze la copii aflati pe scena. Ma gandeam eu ce poze pot iesi daca e intuneric cu un smartphone?! Pentru parinti din randurile din spate care nu-si vedeau copii oare cum era, ca tu vrei sa faci poze cu un telefon care stiu sigur ce fel de poze face pe intuneric?! Adica nu face poze, nu se vede nimic, doar ai incomodat cateva persoane si in plus nu ai observat reactiile copilului tau. Nu am sa inteleg nicioadata de ce alegem sa facem poze( si pe mine ma apuca recunosc) cand nu putem surprinde trairile copiilor nostri, reactiile lor. Ochisorii lor comunicand cu noi bucuria sau supararea, mi se pare priceless, o comunicare ce poate rezista peste ani…. poti surprinde asa ceva intr-o poza sau filmare?
La teatrul de papusi Tandarica, in sala lor au bancute pentru adulti si copii. Pentru cei mai mici care nu sunt in randurile din fata, nu se vede prea bine. Asa ca iti iei copilul in brate…. sau ti-l pui pe umeri, cum am vazut la o doamna din randul 9. Bineinteles ca restul de 9 randuri din spatele ei nu vedeau nimic de copilul cocotat. Pentru ea era simplu, copilul nu vede, deci trebuia gasita o solutie. A stat asa tot specacolul fara a incerca sa gaseasca alte solutii.
Alti parinti de pe margina, se chinuiau sa faca poze copilului din mijlocul banucutei deranjand evident pe cei de langa el…. De ce faci poze cand sigur nu ies ?!
La sfarsitul specatcolului, copii s-au imbulzit pe scena si parintii sa le faca poze din nou. Eu eram printre foarte putinii care se uitau la copil cum se bucura, il observam cum incearca sa ajunga la printesa, cum nu renunta si cum e emotionata cand o pupa. CLAS cum zice Masha!!! Daca faceam poze, nu ma mai bucuram de reactiile ei. In timpul specatacolului tinand-o in brate, am avut momentele noastre de liniste si apropriere. Cum era sa stau pe FB si ea sa-mi puna aceiasi intrebare de mai multe ori?!
Mi s-a parut maxim o fetita de 11-12 ani incercand sa faca poze cu o tableta….in loc sa se uite la specatacol. Ea nu face ce nu a vazut la parinti, probabil crede ca asa se vede un spectacol…. Trist pentru mine!
Am vazut copii bucurosi, alergand pe langa parinti si parinti nervosi comentand dupa specatcol ce nu le-a placut lor…in weekend chiar nu putem sa lasam nervii la munca si sa ne bucuram de energia celor mici?! Credeti-ma: cu o energie pozitiva reusim mai usor si mai repede sa educam un copil, sa potolim vreo criza de nervii si ne ajuta si pe noi sa ne incarcam bateriile. Bineinteles daca iti fac placere astfel de lucruri! Cel putin acestea sunt parerile mele, nu sunt un adevar universal dar cu siguranta nu poti gresi cu bunul simt :).
De ce fugim de nasterea naturala?!
categories: Social Media
Modul in care vei naste trebuie sa fie alegerea ta, asa cum corpul si copilul este al tau! Nu este al prietenei tale care a nascut acum 2 ani groaznic, nu este al matusei ce nu mai vrea sa treaca printr-o nastere naturala ever, nu este a n femei ce au nascut deja si gasesc ca e ok sa impartaseasca cu tine experientele traumatizante si chiar sa le amplice! Nu este nici a doctorului cu care nasti, care e comod si prefera sa-ti dea argumente sa nasti programat pentru a nu-i deranja vacantele planificate.
Statisticiile oficiale referitoare la situatia nasterilor, sunt ingrijoratoare pentru Romania:
- „Dupa anul 1989, in Romania, rata natalitatii a scazut extrem de mult, ajungand la aproximativ jumatate. Drept dovada a descresterii continue, pentru anul ce tocmai ia sfarsit, luna ianuarie, Institutul National de Statistica a estimat cu 1360 mai putin copii decat in luna corespondenta a anului 2013.
- In Romania se inregistreaza un procent de 34,15% femei care nasc prin cezariana (in anul 2013 au fost inregistrate 67959 cezariene conform Centrului National de Statistica si Informatica in Sanatate Publica) , situandu-ne pe locul trei in Europa; este vorba de un procent cumulat, caci in maternitati/clinicile private poate ajunge si la 80%, desi indicatiile europene in domeniu fac referire la un procent de 10% din totalul de nasteri. Inaintea tarii noastre se afla Cipru cu 52,2% si Italia cu 38%, iar dupa noi urmeaza Portugalia cu 36,3%. Germania, Luxemburg, Malta, Polonia si Elvetia au prezentat procente de 30% sau mai mult; Olanda, Slovenia, Finlanda, Suedia, Islanda, Norvegia au fost sub 20%.
- Conform unui raport din 2008 in Romania in ce priveste nasterile vaginale 68,2% au fost realizate cu epiziotomie. In Germania in schimb din 422 893 nasteri vaginale, 27,7% au fost realizate cu epiziotomie.
- In Germania nasterile costa 1800-2300 euro pentru gravida si 850-1200 euro pentru copil (costurile sunt separate). Daca este vorba de o cezariana costurile totale ajung la 3900-4200 euro, iar daca se doreste ingrijirea de catre seful de sectie este vorba de un pret de 5000-8000 euro. Oricum costurile sunt suportate de asigurarea de sanatate (ca si in Marea Britanie) in procent de 90-100% in functie de optiuni, ajungand in final la aproximativ 1000 euro.”
Mai multe detalii puteti gasi aici.
Cum totul in viata porneste de la atitudine, incearca sa o ai macar cand vine vorba de copilul tau. Nasterea naturala este cea mai buna pentru tine si bebe, in caz ca nu stiai! Daca era cezariana, Dumnezeu ne dota cu un bisturiu la purtator! Informeaza-te, consulta-ti doctorul. Apropo: schimbati doctorul daca e de acord cu cezariana din prima si spune ca tu oricum nu puteai naste natural- vei plati un macelar ce taie la cerere! Sunt si cursuri pe aceasta tema( exista in Bucuresti cel putin ). Ia tu decizia si nu asculta cu urechea la „vorbe”! Sa fim seriosi: s-a inventat epidurala, nu te mai chinui asa tare, doctorii nu mai au aceleasi tehnici de taiere perineu ca pe vremea mamei si doare doar la expulzie care tine putin, dar te mai ajuta si adrenalina din corp! Daca incerci sa privesti mai obiectiv si pozitiv lucrurile, nu mai sunt atat de rele.
Initial eu, ametita de povestile celor din jur m-am speriat si vroiam cezariana. Apoi am fost la un curs de Info Q&A( gratuit) tinut de moasa Vania Limban( site aici). Am iesit cu o perceptie total schimbata si mi-am dat seama cat conteaza informatia corecta in comportamentul nostru ca oameni. Am mai discutat cu doctorul, cu care ma hotarasem sa nasc si am decis nastere naturala. Lumea din jurul meu cand auzea ce „oroare” vreau sa fac, incerca sa ma convinga de contrariu! Cam greu sa te convinga cineva neinformat…. Intr-un final am nascut prin cezariana( recomandare doctor) pentru ca domnisoara mea avea 3800g si nu a dorit sa se intoarca cu capul in jos, riscurile fiind foarte mari.
Credeti-ma frica si teama amplifica totul, insa nu inseamna ca daca faci cezariana nu o sa te doare. Din experineta mea, Dumnezeu nu-ti da durerii pe care nu le poti duce. Orice taietura doare dupa si in general pe timp mai indelugat. Te poti folosi de noile tehnici de anestezie( epidurala,analgezia inhalatorie) pentru nasterea naturala- chiar iti va fi greu sa simti ceva.
Imi veti spune ca avem diferite grade de durere. Nu, avem diferite grade de ambitie, determinare si bun simt! Atribute ce pot fi educate! Nu exista aparat sa masoare nivelul de durere intre 2 fiinte . Ex: de ce se spune ca femeile suporta mai bine durerea decat barbatii? pentru ca avem mai multa determinare decat ei! Asa ne-a lasat Dumnezeu, altfel nu putea sa facem multitasking cu viata noastra :).
In toate tarile civilizate s-a inteles importanta nasterii naturale si este sprijinita inclusiv de stat. La noi insa, femeile ingrozite de povesti din Epoca de Aur, au creat moda nasterilor prin cezariana la cerere. Pai nu e mai simplu sa stai la pat in spital, sa-ti nasti copilul in ce zodie alegi tu si sa te chinui dupa acasa sa te recuperezi 5-14zile?! Adica nu te doare atunci pe moment, te doare dupa…
Sunt multe avantajele nasterii naturale:
- te recuperezi mult mai repede
- e un act fiziologic
- viata sexuala nu este afectata
- scade riscul depresiei postpartum
- adaptarea mai buna a copilului la mediul exterior
- riscuri scazute pentru mama
- alaptarea este mult mai usoara
- este o experienta unica in viata ta. Pentru mine faptul ca am simtit chiar si contractiile „m-au imbogatit”
Ma bucur ca acum avem si un site dedicat nasterii naturale, unde gasim centralizat diverse informatii, povesti frumoase si diverse metode pentru nastere: www.nastenatural.ro, o campanie sociala Diva Hair(www.divahair.ro) si Qbebe (www.qbebe.ro). E minunata initiativa lor! Il gasiti si pe FB.
My point: nu lua o decizie fara sa o gandesti macar! Nu lasa frica indusa de povesti sa hotarasca pentru voi! Macar incearca sa ai o atitudine si nu ceda ispitei de a nu gandi! Nasterea un lucru natural scris in ADN-ul nostru de la inceputul lumii. De ce crezi ca putem pacali natura?
Povestea mea albastra
categories: Personal
Nu cred ca v-am spus cum am reinceput eu sa scriu. Dupa vreo 10 ani de la ultima mea „creatie”, fiind mai relaxata in primul concediu de crestere copil, mi-am adus aminte de pasiunea mea si am participat la un concurs la http://www.danasota.com. Mai jos redau articoilul cu care am castigat :).
Mi-am oprit atentia asupra unui caiet cu o coperta clasica albastra, caiet ce sigur nu l-am mai deschis de 10 ani. Scrisul ordonat, apasat, in cerneala, grosimea literelor facute de un stilou anume, mi-au adus aminte de o poveste si de o fetita de 16 ani. Citind, adultul din mine (teoretic) se mira de unele “cugetari” din caiet: viata este o prapastie, multi se arunca putini supravietuiesc; viata poate fi roz daca impunem culoarea; viata trebuie sa fie colorata puternic, nu in alb si negru; libertatea inseamna si responsabilitati…..Dar sa incepem povestea….
Fetita de 7 ani cu tenul tuciuriu se uita in oglinda. Statea de ceva timp in fata oglinzii si bunica o intreaba:
– Ce faci?
– ….ma uit
– La ce draga mea? Esti draguta!
– Da… dar mi-ar place sa am tenul mai alb ca tine, ca mama, ca sora mea. Daca ma dau cu crema ma albesc?
Bunica rade. Primele observatii de frumusete ale nepoatei. Atat bunica, cat si mama fetitei au avut parte de o delicatete princiara; nu au fost frumoase dar au fost deosebite. O gena a doamnelor nascute, nu create…. o gena pe care spera ca si nepoata ei o va mosteni. Ce nu stia mica noastra coplia este ca atunci cand va fi ceva mai mare, tenul i se va albi si va semana cu mama ei draga.
Fetita de 16 ani cu ten masliniu se uita in oglinda. Se afla intr-un coafor de provincie impreuna cu mama sa. Mama a adus-o aici pentru a incerca sa o feminizeze un pic; fata ei are 16 ani si ar trebui sa fie o domnisoara. Ea nu are prea multe cunostinte in acest domeniu dar si-ar dori sa poata sa o ajuta cumva.
“Poate se uita si la ea vreun baiat!” se gandi mama. “E cuminte, nu e urata, de ce nu ar avea un prieten?”
Mama isi dorea cu ardoare sa-si ajute copilul, sa nu sufere cum a suferit ea in adolescenta: baietii nu se aproipiau de ea pentru ca era saraca, ii era rusine si sa ridice capul din pamant pentru ca trebuia sa vina iarna in sandale( singura pereche de incaltaminte pe care o avea).
“Fata mea nu va suferi ca mine, eu pot sa-o ajut!”
Fata noastra avea un par ireal de negru. De ceva ani isi purta parul scurt, se imbraca mai mult baieteste, cu camasile si tricourile tatalui, pantofi sport si pantaloni negri( aici adultul din mine isi explica fenomenul psihologic). Avea in dulap o singura rochita tip chimono de care era tare mandra. Adolescenta ei era destul de usoara, nu avea crize si nici probleme nu crea.
Coafeaza ii propune sa ii faca un semipermanent si cateva suvite blonde. Dupa doua ore, fata se uita din nou in oglinda si vazu o persoana draguta si un pic creata.
-Iti place? intreba mama
-Da, cred ca da.
-Sigur mama? Doamna o sa te si macheze un pic, sa vezi cum se face. Ce culoare ti-ar place la fard
-Albastru cred…
Culmea, tot albastru!
Tot in acea zi, se dusesera prin magazine la cumparaturi de haine un pic mai feminine si cosmetice. Fata noastra avea acum primul ei pantolon pana, primul fard, primul dermatograf. E drept sa nu o convinsese inca sa cumpere o rochita, insa era o prima transformare spre feminitate.
Ce nu cred ca stia mama ei in acel moment, este ca fata nu avea complexe despre felul baietos in care arata. Da, i-ar fi placut sa fie considerata frumoasa de catre baieti dar ea parea inabordabila si fara feminitate pentru ca isi crease o imagine de baietoasa prin trantele si pumnii pe care ii impartise la un moment dat sexului opus( dar asta e o alta poveste). Ea era impacata oarecum cu aceasta imagine, se simtea bine ca era respectata.
Nici fata nu stia ca se va transforma, ca va avea un ten alb, va invata sa iubeasca rochitele si pantofii cu toc, isi va adora parul negru si drept, va invata sa se machieze,va invata prin exercitiu, va fi curajoasa in a experimenta estetic si va invata din greseli, se va informa si va incerca sa nu faca greseli elementare in aspectul sau. Si cu toate acestea nu va fi vreo “fashionista de Bucuresti” ce considera “Sex in the city” cel mai interesant film vazut. Unele lucruri sunt accesibile doar cunoscatorilor….
Si tot fata noastra, nu stia ca nu va apuca sa-i multumeasca mamei sale pentru straduinta si dragostea sa.
A trebuit sa redescoper un caiet albastru, sa-mi aduc aminte de acele momente! Departe de stresul clientilor, de viteza din Bucuresti, intr-un pustiu de liniste, am redescoperit inceputul unui drum ce a creat o femeie la 30 de ani dintr-o fetita baietoasa.
O femeie, spune acesta poveste in speranta ca mama ei o va auzi: „Multumesc mama pentru tot si iarta-mi momentele in care am gresit fata de tine! Sper ca reusesc sa fiu o mama la fel de buna, fetitelor mele!”
Bucatareala & Sanda Marin
V-am mai spus (cred), stiu sa gatesc decent, nu foarte aspectos, am curajul sa incerc lucruri noi. Sunt insa constienta ca nu stapanesc foarte bine baza bucatariei si datorita timpului nu exersez prea des. Cand o am pe Buni, profit si ma mir de bucatele pe care le face. Imi place la diverse ocazi, sa faca ea dulciurile sau specialitatile ei. Nu se compara dulciurile de casa cu majoritatea coferatiilor din oras si stiu ce spun( chiar cu unele scumpe).
Buni e o bucatareasa desavarsita, inventiva, curajoasa. Cauta si pe internet retete pentru idei. Eu am fost ferita de prea multa bucatarie in viata mea, asa ca nu am prins diverse trucuri din copilarie. Nu pot spune ca nu mi place sa gatesc, insa nu ma dau in vant. Am momente cand ma apuca bucatareala. De obicei cand am timp, ca in concediile de maternitate :). Anul trecut am facut eu majoritatea preparatelor la ziua Ioanei. Am descoperit si un site dragut pentru retete. Insa marea mea descoperire este cartea Sandei Marin. Recunosc ca nu tot timpul imi ies, de ex: de Revelion , hamburgarii mei si piftia nu mi-au iesit 🙁 .
Rasfoind-o mai temeinic, pe langa bucataria romaneaca, am descoperit retete din diferse bucatarii internationale: franceza, engleza, italiana, spaniola. Dupa ce am vazut si un documentar la TVR despre acesta carte, am ramas fascinata.
Cartea este scrisa sub un pseudonim, numele adevarat fiind Cecilia Maria Simionescu, ce facea parte dintr-o familie de intelectuali din Iasi. Cartea a fost scrisa in perioada interbelica, o perioada foarte buna a poporului nostru cu o deschidere mare spre nou si Paris. Probabil si de aici influenta retetelor din carte.
Retetele au suferit o serie de modificari la ingredinente si cantitati in perioada comunista, datorita lipsurilor alimentare.
De ce m-am apucat eu sa laud cartea? Probabil( sper) ca multi o aveti in bucatatie sau ati auzit de ea, dar poate ca si mine nu v-ati oprit la ea cu prea multa atentie.
Este de n ori mai ieftina ca pret fata de cartile straine de retete( eu cred ca am dat 9 lei pe ea). Am realizat ca este o baza foarte buna pentru orice mama si este foarte actuala. Nu are doar retete romanesti. Jamie Oliver & Co, nu au inventat roata acum. Bucataria exista de cand am descoperit focul, retele se adapteaza vremurilor, insa avem si noi autorii pasonati de arta bucatariei care nu sunt mai prejos decat strainii. E drept cu mai putin marketing.
Cartea de bucate a Sandei Marin, pentru o persoana cu putina experienta in bucatarie, ce stie minusurile retetelor de pe internet, nu are prea multe fite sa gateasca doar dupa Ramsey, destul de inteligenta sa-si intelegeaga limitarile si sa aprecieze si autori romani, este ideala. Eu zic ca este baza oricarui amator cu aspirati de chef. Insa cati credeti ca au curajul sa recunoasca ca reteta de chec frantuzesc au gasit-o si in acesta carte ?! 🙂 Cu aceasta carte am invatat eu diferenta dintre un chec cu lapte si unt si un pandispan.
E practic caietul de retete al unei romance. Stiti voi cum au mamele sau bunicile noastre, retete stranse in timp intr-un caiet ingalbenit sau pe diverse foi. Deci nu ocoliti carte, s-ar putea sa va surprinda!