Urmeaza cateva pareri personale, rezultat al observatiilor mele din ultima perioada 🙂 !
Ce pot sa spun, nu am prea mare experienta in cresterea copiilor. Ale mele fete, nu sunt nici macar la scoala primara. M-am lovit doar cu cresa si gradinita in sistemul nostru de stat. Am explicat anterior de ce am ales acesta varianta. In alegerile pe care le fac pentru ele, ma bazez pe memoria educatiei mele, bunul simt , instincte testate si uneori pe familie.
Bunicii, matusile, orice ruda cu experienta in crescut copii stiu mai bine uneori ca noi baza educatiei. Ma refer la lucrurile pe care omul trebuie sa stie sa le faca in societate: sa manace singur, sa recunoasca un scaun, sa recunoasca un animal, sa bea din cana, sa faca la olita, etc. Partea cu olita, ganditi-va bine ca parintii nostri nu aveau confortul scutecelor de unica folosinta si nu-si permiteau sa aiba un copil care nu face singur la olita pana la 3 ani. In astfel de cazuri, e bine sa ascultam si de persoane mai experimentate si sa uitam de teoriile noastre lipsite de practica. Pana la urma acesta parte a educatie este elementara pentru specia noastra.
Ca orice parinte, vrei ca copilul tau sa fie cel mai cel! Ca mama, experimentezi diverse frustrari cand iti compari copilul cu altul si trebuie sa recunoastem, toate ne laudam copilul excesiv uneori. Desi as vrea sa vorbesc si despre altceva in societate , ajung pana la urma tot despre copii sa vorbesc. Poate e ceva normal! Personal incerc sa-mi controlez „laudele” cand vorbesc despre copiii mei, important este sa stie ei cat de mandra sunt!
In toata „competitia” parentala ajungem sa uitam sa invatam copilul lucrurile basic si il aruncam in diverse sisteme de educatie alternative insuficient testate pe societatea romaneasca. Nu depunem destul de mult efort in a invata copilul sa faca la olita, insa depunem efort sa stie sa numere sau sa stie sa citeasca de la varste fragede. Nu este garantia unei minti brici ca stie sa numere de la 1 an. Copilul se naste cu o inteligenta, care poate pana la 18 ani sa fie dezvoltata sau nu…datorita educatiei si atentiei pe care o acordam. Se numeste ca pierdem copilul pe drum 🙂 !
Sistemele de educatie alternativa fata de sistemul nostru standard indiferent de natia lor, sunt supraevaluate, Sunt create pentru societati total diferite de a noastra, vand conceptul parintelui foarte mult si nu sunt testate de timp in Romania. Societatea noastra este diferita din orice unghi o privesti fata de alte societati chiar si din SE Europei. Istoria noastra ne face unici in acesta zona geografica. Nu spun sa nu va dati banii pe asa ceva, insa consider ca trebuie sa fie o educatie complementara unei educatii de baza. Adica unele lucruri de educatie cel putin in primii ani de viata sunt prezentate mai pompos si pe bani, decat in realitate: dezvoltarea motricitatii pentru bunica e sa invete copilul sa duca lingura singur la gura si nu-i trebuie n jucarii pentru acest lucru….
Ne bazam prea mult pe ce este ” la moda” in materie de educatie, pe carti scrise de straini care in viata lor nu au ajuns in Romania, fara sa trecem prin filtrul gandirii sau sa incercam sa ne documentam mai mult pe acel subiect. Ajungem sa facem sacrificii sa ducem copilul la o gradinita particulara, cand am putea sa ne interesam mai mult despre viitoarea educatoare sau personalul din locatie. Pana la urma educatorul este foarte important. Este mult mai usor sa-ti zici ca ai rezolvat educatia pentru ca ai scos niste bani din buzunar, decat sa-ti ajuti copilul sa prinda drag de invatatura si carti, sa te asiguri ca recunoaste culorile, ca stie sa se spele pe maini singur, sa stie bunele maniere la masa…etc. Sunt lucruri simple da , dar sunt detalii care fac diferenta, indiferent de ce scoala face sau cand de repede stie sa numere. Stiu ca nu avem prea mult timp liber la dispozitie dar aici trebuie sa intervina si familia! Expresia celor 7 ani de acasa, vine de la evrei care au un cult de educare a copiilor in primii 7 ani prin cat mai diverse experiente unde participa toata comunitatea.
Nu spun ca nu ajuta diverse cursuri sau ca nu ma ia si pe mine din cand in cand valul, insa incerc sa ma bazeze si pe experienta bunicilor si pe o logica evolutiva si pe regula ca trebuie sa existe un echilibru in tot ce facem. Omul sfinteste locul e prima regula in orice alegere, ca esti tu parinte sau o alta persoana. Mai multa atentie la noi( copiii nu fac ce nu vad acasa!) si la oamenii care intra in contact cu copiii, mai ales la educatori. Una din calitatile acestui popor este adaptabilitatea si acest lucru nu se invata decat intr-un sistem testat de acesta societate. Daca aveti in plan sa va mutati din tara de la scoala primara, face sens sa alegeti ca baza un alt sistem de educatie.
A doua regula e echilibrul! Valabila si pentru adulti. In orice alegere sau activitate trebuie sa urmam un echilibru si sa ne invata copilul sa aleaga la randul lui echilibrat si cu bun simt. Unele lucruri nu se invata din carti sau cursuri after school. Ne auzim parintii cand spun: am bagat atatia banii in copilul asta, nu stiu cum de a ajuns asa! Eiiii cum?!
Cred ca am devenit prea comozi si nu depunem efort pentru educatia copiilor nostri, acei 7 ani de acasa daca vreti. Ne preocupam prea mult de competita cu alti parinti decat de echilibrul emotional al copilului, decat de abilitatea lui de face fata schimbarilor, a situatiilor tensionate.
A treia regula: toate la timpul lor! Iti poti da seama ca ai gresit ca nu l-ai lasat sa-se imbrace singur la 4 ani, la 6-7 ani deja ii poti crea frustrari si tie nervi… cu cat e mai mare cu atat e mai greu de invatat pentru ca stie ca se poate si altfel….
Pur si simplu, e mai important sa se poata descurca indiferent de situatie, sa stie sa caute solutii si sa fie perseverent si deschis. Viata e schimbatoare, cum iti ajuti copilul in fata ei?! Nu din carti si nu prin cursuri, ci doar prin educatia din familiei! Ca la leu, invata sa vaneze de la mama….
Ce ma irita e cand aud: copilul are personalitate cand un copil e incapatanat! Dragilor, orice copil are o personalitate, incapatanare la copii nu este o dovada de caracter. Este poate prea mult alint, poate ca nu stie sa piarda, poate nu stie sa gaseasca solutii, poate e greseala parintelui ca vrea sa schimbe ceva brusc etc. Oricum e o greseala de educatie, care poate duce si la un adult incapatanat fara a avea abilitati sa stie sa-si rezolve conflictele interne si externe. Cati stim astfel de adulti….?!
Ideea e sa NE EDUCAM SI NOI COPIII si nu sa-i lasam pe alti; sa fim atenti si la lucrurile elementare! Nu traim cu alti copii, traim cu ai nostri! Nu traim in societate, traim in familie! Mai putina independenta si atentie in alegeri! Cine ma aude ca nu-i dau copilului meu dulce din comert, ca nu mananca inca ciocolata, sau ca nu ii dau bomboane, imi zic…. „ehhh lasa ca ai sa vezi tu cand intra la scoala cu alti copii!” Ce remarca romaneasca :)! Eu o tin pe a mea insa si nu-i dau! Dra Titirez face ce vede in casa, mamanca ce vede in casa si deja ce e prea dulce nu-i place :). De ce nu stie, nu simte nevoia si nu va face exces!( confirmat si de psiholog)
Deci cum spuneam, cateva pareri :)….
