Invitatie Medlife

Dragelor,

Am primit o invitatie interesanta de la Ana, de a participa la un eveniment Medlife. Medlife lanseaza provocarea de a discuta cu mamele despre nastere in general si in particular despre nasterea in Romania, despre asteptarile mamicilor, ce li se pare a fi bine si ce nu. Vor impartasi cu noi din experinta lor. Medlife aniverseaza 10.000 de nasteri, 10.000 de zambete, 10.000 de femei care le-au acordat increderea. Dragut nu?

Eu una abia astept discutia! Am sa va rog insa  ma ma ajutati sa ma pregatesc pentru acesta discutie: ce experinte au fost placute, cu ce probleme v-ati  confruntat voi, ce ati dori sa  se schimbe, ce ati schimba in tot procesul pe care l-ati trait,  daca ati nascut intr-o  maternitate privata, orice alta sugestie?

In plus ne ajuta sa oferim sansa unei viitoare mamici sa beneficieze de un curs de puericultura gratuit, organizat   in cadrul Scoli Gravidelor, in maternitatea  Medlife Grivita. Trebuie insa sa reactionam rapid! Prima viitoare mamica aflata in trimestrul II, indecisa unde va naste, ce lasa doua comentari la oricare doua  articole de pe acest blog, ma va insoti la acesta discutie si va beneficia de cursul oferit de Medlife. Lasati un comentariu la acest articol cu numele articolelor la  care ati comentant( acest comentariu nu se va numar).

Voi reveni la voi cu un feedback dupa eveniment 🙂

Weekend placut!

Somnul la noi

Somnul  bebelusului pentru orice mamica este un subiect important. Te intrebi  de ce nu doarme ca alti copii, iti pui 1000de  intrebari unde gresesti de se foieste, cum ar trebui sa-i faci un program de somn, de ce nu reusesti sa adormi copilul mai devreme, etc. Te consuma aceste intrebari si sigur ti-ar face viata mai simpla daca al tau copil ar adormi  cand vrei tu :).

Acest articol este scris dupa 12 luni de prima experienta cu Dra.Marmotica. Somnul ei, este un punct pe care nu am reusit sa-l controlez si care mi-a pus o groaza de intrebari.

In primele 3 luni, am avut ceva colici dar erau tinuti sub control de alaptare la min 3 ore si  de solutii. Somnul era relativ ok , doarmea mai mult de 2 ore legate daca dormea pe burtica mea. Era mai linistita asa. Am dormit burtica pe burtica noaptea cam 3 luni, pana cand era prea grea ca sa pot respira :). Dupa  3 luni, a inceput sa doarma singurica in patut pe burtica si dormea ok, noaptea cam 5 ore legate. Apoi pe la 5 -6luni au inceput dintii si iar am avut o perioada in care ne trezeam de 2-3 ori pe noapte. Ziua dormea de doua ori si daca eram acasa, dormea cam pe  la aceleasi ore. Nu am  fost stricta cu un program de somn, lasand-o sa adorma cand dorea. Am procedat asa, poate pentru ca era cumintica in general si nu eram eu prea epuizata ca sa  simt nevoia unui program strict, sau poate ca nu am prea pus accent pe partea asta. Astfel ea adormea mai mult dupa programul nostru, mai ales seara se invatase sa adoarma tarziu pentru un bebelus: 22.00, 23.00, si chiar 00.00 noaptea si se trezea pe la 10.00 dimineata.  O lasam pe ea sa adoarma dupa ce se agita prin jurul nostru. Nu am leganat-o, nu am plimbat-o,  am asteptat doar sa adorma.

Deci, nu prea am avut program de somn. Am mai incercat eu baita mai devreme, nu a mers dar am zis ca daca doarme orele recomandate adunate intr-o zi era ok.

Crescand, a inceput ea sa-si regleze programul de somn. A inceput sa adoarma seara cam pe la aceiasi ora. A dormit in patutul ei pana la vreo 10 luni. Prin septembrie cand am plecat de acasa o saptamana, am dormit cu ea in perioada aceasta pentru ca, fiind pe drumuri era mai simplu. Reintorsi acasa, se cam invatase si dormea cel mult 2 ore in patut la ea. Au urmat diverse evenimente ce au facut sa doarma mai mult cu noi. Patutul ei  mai mult este acum loc de joaca :)!

Reincpand munca, simt nevoia sa stau mai mult cu ea cand vin acasa, asa ca mai am un motiv in plus sa doarma cu noi. Si orele de somn sunt divine langa ea! Impreuna cu Buni, si-a facut un program si parca totul a venit natural, o data cu cresterea ei. Practic are acum un program de somn. Singura dilema este co-sleepingul nostru!

Somn in perioada patutului

Am tot citit ca nu e un lucru  rau pentru copil si ca ii da incredere in el. Am auzit si povesti ca nu voi scapa de acest obicei decat foarte tarziu. Nu stiu, ce sa zic acum! Daca la inceput ziceam ca nu va dormi cu mine, ca e doar o treaba de disciplina, acum inteleg nevoia ei si a mea de a dormi impreuna. Pana la  urma, e un lucru natural cred, pentru ca pe cand traiam in pesteri nu cred ca avea copilul camera separata :). Cred ca si societatea pune prea mare presiune pe „azvarlitu-l” copilului in camera lui de la nastere. Oricum, e alegerea fiecarei famili cum doarme!

Deci, incerc sa  nu ma mai stresez pe acesta tema si sa las lucrurile sa evolueze de la sine.

Pareri?

Sursa poza 1

Branzica

Zilele acestea, tema la moda in 2.0 este branzica. Care branzica? Branzica pe care le-o dam copiilor nostri de la primele  luni. Sursa de calciu ce este recomandata inca de la inceputul diversifiicarii.

Se pare ca branzica acesta creaza mari probleme mamicilor la prepararea in casa…Daca mai aud/citesc ca e super-complicat sa o prepari, fac alergie! Din punctul meu de vedere, nu este mare bataie de cap! E drept ca nu este nici cel mai simplu lucru si necesita un pic de atentie, insa hai sa fim seriosi exista pe lumea acesta lucruri mult mai complicate de facut decat o branzica de casa!

Experienta mea:

Noi am introdus branzica, dupa introducerea legumelor, carnii, fructelor.  Ne-a fost recomandata de doctor sa o facem in casa. Reteta pe care o folosesc: la 500ml lapte( UHT, 3.5% grasime) pun 4 pastile pisate de calciu. Am mai auzit varianta cu folosirea sucului de lamaie.

La primele 2-3 incercari, nu reuseam sa fac o cantitate mai mare, dar tinand-o mai mult pe foc se solidifica mai bine.  Dupa mai mult incercari, capeti experienta si devine usor. Am o canuta mica, gradata, din tabla, de 600ml pe care o folosesc doar pentru acest proces. Dupa ce fierbe un pic o pun in tifon si o scurg.  Aici, ce mai poate fi complicat? 🙂 Apoi o pun intr-un recipient in frigider( poate sta in frigider 2-3 zile).

Ioana nu are o problema sa manance acesta branzica. In general amestec 25g in piureul de fruncte dimineata. Mie mi se pare ca branzica ce reiese din acest proces nu este rea la gust, e un pic fada, insa in combinatie cu frunctele nici nu se simte. Acum daca adultului nu-i place, nu este obligatoriu ca bebe sa o refuze.  Eu tot timpul incerc cand ii dau un aliment Ioanei, care nu-mi place mie, sa nu-i „transmit” preferinta mea.

Recunosc, ca uneori nu ai timp sau logistica necesarea pentru a  prepara o portie de branzica. Insa exista alternative :)! Pentru mine o „inventie” timesaving este Danonino branzica natur. Am descoperit acest produs in vizita la fabrica Danone.  Este o branzica simpla, fara fructe, cum zic ei: ” o baza” pentru diverse combinatii.  Are o textura fina si cremoasa, datorita amestecului brânză proaspătă de vaci (65%) şi iaurt (35%). Recunos, m-am trezit si eu mancand din portiile Ioanei!:) Produsul este imbogatit cu calciu si vitamina D si din cate am inteles eu,  din punct de vedere nutritional, este creat pentru nevoile specifice ale copiilor din Romania.

Cand am avut cateva monstre de la fabrica din Danonino branzica natur, am mai impartit la mine pe strada, pe la prieteni si nu am auzit de vreun copil sa o refuze.

Pentru mine acest produs este o alternativa la ce fac eu in casa, pentru zilele in care nu sunt acasa, sau suntem pe drumuri sau pur si simplu sunt prea  obosita sa prepar eu ceva.  Ce bine ca mai avem si astfel de produse, nu? E foarte usor: ai luat-o de pe raft, o pui in frigider si apoi cand ai nevoie „pac” si in piureul de fructe. Ioanei i-am mai dat-o si simpla, si nu a refuzat-o!Cel mai mult mie imi place faptul ca este simpla! Fara fructe, coloranti sau alte arome. E un produs ce a fost studiat, realizat pentru nevoile unei mame atente la hrana copilului ei.

Voi ce parere aveti? Ati incercat acest produs?

 

 Later update 13.11.2012: Am aflat ca Danone, a fost desemnat cel mai verde producator : http://www.green-report.ro/stiri/gbi-2012-danone-romania-cel-mai-verde-producator. Felicitari :)!

Acest articol face parte din Campania Danone de dialog cu mamele, ocazionata de lansarea produsului Danonino Branzica Natur. Toate opiniile sunt 100% ale mele.

Intarcare

De doua saptamani, nu mai alaptez. Sincer, mi-e un pic dor de acest proces si mi se pare mult mai simplu si comod, decat laptele formula.

E drept ca nu m-am informat foarte bine, cum se poate face intarcarea. Doctorita noastra mi-a spus sa incerc sa o alaptez macar pana la 1 an.  E am ajuns la 11 luni… apoape. Mi-a spus in treacat ca sunt mai multe metode, chiar si cu pastile. Deci, cum e cum intarcarea?

Pot povesti cum a fost la noi! Natural! Am inceput munca si cateva zile a mea dominisoara urla noaptea rau. Am zis ca e de la dinti, sau de la faptul ca nu mai sta cu mine ziua…pana la urma cred ca era de  la foame :).

Noi mancam de la 7-8 luni doar doua mese de lapte( dimineata si seara). Astfel cantitatea de lapte produsa de mine, s-a reglat in tocmai. In ultima luna am inceput sa mananc mai rar si mai prost. Deci de unde lapte?!  Pe fondul stresului reintoarcerii in campul munci, cred ca am inceput sa produc si mai putin. A mea pititca, plangea rau in primele nopti. Am inceput cu un supliment la masa de dimineata dar tot plangea. Apoi m-am verificat si mi-am dat seama ca la cateva picaturi de lapte( nu mai era „jet”) nu are cum sa se sature si pentru seara si i-am dat si seara o sticla de lapte. Si asa practic am oprit suptul la san. A fost o chestie de 3 zile, sanii nu mi s-au umflat, nu am avut dureri, doar ca e mai complicat acum cu fierbe apa, pune masuri de lapte praf, agita bine, pregateste portia urmatoare de lapte pentru dimineata( ca sa nu ma trezesc prea mult din somn la 4-5 dimineata) :). Toata lumea mi-a spus insa ” sa nu o intorc” …ce o insemnand si asta… parca m-as apuca de alaptat dupa ce am vazut ca nu mai am de unde?

Dra Marmotica, nu era atasata de san. Nu il cauta, nu plange daca il vede. Ea papa doar daca o puneam eu la san sau daca il vedea. Se pare ca ma afecteaza mai mult pe mine lipsa procesului, decat pe ea. Prin alaptare ne-am apropiat intr-o perioada in care amandoua eram pe planete diferite si nu stiam ce sa facem. Ne linisteam si ne cream legatura dintre noi. A fost o perioada foarte frumoasa si sentimentul ca poti sa-ti linistesti copilul printr-un singur gest este „priceless”. Sau manuta copilului tau pe san… beautiful!

Cum a fost la voi procesul? Ce sfaturi aveti? Sa le centralizam zic 🙂

Sursa poza

Scrisoare catre fiica mea

Draga mea,

Scriu pentru a nu uita, scriu pentru a citi tu intr-un viitor.

Mama a inceput munca si tu stai acasa si te joci cu buni. Mi-e dor de copilul meu frumos! Mi-e dor de jocul tau langa mine, de cum  te ridici in picioare stai cateva secunde si cazi vesela in fundulet. Ai inceput sa arati spre lucruri pe care le vrei, ai inceput sa razi mai mult, ai invata sa de dai jos de pe canapea… iar eu le vad doar seara cand ajung acasa.

Ma obsedeaza intrebarea, de ce trebuie sa stau departe de tine? Natura ne-a creat sa fim alaturi tot timpul, insa societatea moderna ne desparte.  Nu stiu ce sentimente ai tu cu acesta schimbare. Buni spune ca esti mai vesela cu mine. Sper ca in viitor sa reusim sa scapam , macar partial de scalvia banilor si sa putem petrece impreuna timpul: tu vei creste iar eu voi deveni mai inteleapta( = a imbatrani) :).

Mi-e dor de mirosul tau, mi-e  dor de ochisorii tai zglobi, mi-e dor de  somul nostru de dupa-amiaza. Aseara te jucai cu perna langa mine si eu ma gandeam cat de ireal pare ca esti langa mine si ca de acum va exista o persoana cu care voi avea o relatie intr-adevar speciala si care ma va iubi necondintionat. Ca sa vezi…mie tot nu-mi vine sa cred!

Mami, te iubeste, tati te iubeste, buni te iubeste… toti te iubim!

Back to work

M-am reactivat in campul muncii de o saptamana. Cum a fost? Emotionata, bucuroasa, un pic speriata, trezita din somn, multe sentimente conflictuale :)!

Imi place ceea ce fac si imi era cumva dor de viata agitata a jobului meu. Probabil imi va trece repede acum ca m-am intors :).
„Avanpremiera”  emotionala a fost cu cateva zile inainte, cand am trecut pe la birou sa las cererea pentru reincepere si atunci am avut emotii. Noroc ca am fost cu Dra. Marmotica( fosta Pelican, fosta Balenuta Planorista)! Emotii sa urc cu liftul, sa simt aerul cladirii, sa simt atmosfera biroului. Da, aerului cladirii mele corporatiste…ce sa zic si eu acum…. ce vreti, sunt mai sensibila de cand sunt mama :)!

Ma asteptam sa intru in paine imediat, insa datorita unor situatii interne am fost mai relaxata primele doua zile. Ceea ce a fost perfect pentru mine! Mi-a dat timp sa incep sa ma updatez cu noutatile si sa reusesc sa fac fata noptiilor nedormite. In primele trei zile a mea fetita, care ziua era cumintica, vesela, noaptea se trezea foarte des si plangea rau!  Asa ca mintea mea  nu era foarte odihnita, sa pot face  fata solicitarilor unei muncii active.

Insa, am trecut si peste asta! Nu stiu daca a fost de la dintii( ca tot de ies), de la faptul ca nu mai statea ziua cu mine sau de la suplimentul de lapte praf, dar a trecut. Intre timp am intarcat-o, natural, pentru ca nu mai aveam ce lapte sa-i dau. Povestea cu intarcarea intr-un alt articol :).

Cum e la munca?  Momentan reinvat sa muncesc, sa-mi aduc aminte diverse informatii pe care nu credeam ca le voi uita. Parca sunt asa intr-o amorteala a memoriei, informatia exista insa trebuie sa fac ceva eforturi sa mi-o amintesc. Cand plec de acasa, imi las si sufletul cu Ioana. La munca merge un fel de „zombie” ce daca vede un copil, si-ar dori sa se telepoteze acasa.

In rest ma bucur sa port tocurii din nou 🙂 desi picioarele mele nu mai au antrenament, ma bucur sa pot si vorbii lucruri diferite de subiectele legate de copii si sper sa imi intru in forma ce ma consacrat :), inclusiv marimea 36 la haine!

Oricum,  ar trebui sa multumesc ca am  avut acest an( mamele noastre nu au avut aceasta  posibilitate) si DA ar fi fost frumos sa poti sta cat mai mult cu copilul tau. Insa, asta e viata! Trebuie sa mergem mai departe, alta optiune nu avem!  A fost un an foarte frumos in care am descoperit si redescoperit multe sentimente frumoase. Un fel de concediu cu cel mai tare cadou! Sa vedem ce ne mai asteapta in continuare :)!

Voi reveni cu alte impresii pe aceasta tema!

P.S  Nu va suparati daca nu voi mai reusi sa folosesc diacriticele, insa imi este un pic  dificil in aceasta perioada sa fiu atenta sa schimb setarile si sa ma descurc cu doua tipuri de „tastari”.

Comentarii la surse de informare

Iată că avem şi rezultatele la chestionarul pentru care v-am solicitat sprijinul. Şi după cum am promis comentăm :)! Să începem!

La prima întrebare: „In ceea ce priveste alimentatia copiilor dvs, pe care dintre urmatoarele surse de informare le folositi?” rezultatele au fost : I-pediatru-aproape 77,9% II-Internet-65,5% III-cărţi de specialitate-58,4%, IV-comunităţi online-55,8%, V-alte mămici-40,7%. Foarte apropiate procentele pentru cărţi de specialitate şi bloguri :)! Ce părere aveţi aici?

La a doua întrebare: „ordonarea surselor de informaţie în funcţie de credibilitate”, rezultatele au fost:

Optiuni Medie rating Clasament
a. Internet 5.90 IV
b. Alte mamici 5.47 V
c. Pediatrul 7.01 II
d. Reviste 4.28 VIII
e. Mama mea 5.44 VI
f. Comunitati online // bloguri 6.67 III
g. Prieteni, rude, vecini 4.42 VII
h. Carti de specialitate 7.59 I
i. TV 4.19 IX
j. Radio 4.02 X

La a treia întrebare: „în ceea ce priveşte alimentaţia copilului care sunt cele mai cautate informaţii”, rezultatele au fost:

a.       Informatii legate de alimentele recomandate pentru procesul de diversificare-15%
b.      Informatii legate de vitaminele si mineralele necesare cresterii-23%
c.       Informatii legate de beneficiile produselor lactate in cresterea copiilor-3,5%
d.      Informatii legate de continutul de zahar din alimente-3,5%
e.      Informatii legate de naturalitatea ingredientelor din compozitia alimentelor-54,9%
f.        Alte informatii. Mentionati care…

Deci naturalitatea ingredientelor este cel mai căutat lucrur, la diferenţă mare făţă de restul infomaţiilor.

La întrebarea a patra: „Pe o scala de la 1 la 5, unde 1 inseamna „intr-o masura foarte mica” si 5 inseamna „intr-o masura foarte mare”, in ce masura aplicati informatiile primite de pe internet si din comunitatile online/bloguri?”, rezultatele au fost: :
1 – intr-o masura foarte mica-6,2%

2 – intr-o mica masura-18,6%

3 – nici nici -25,7%

4 – intr-o mare masura-43,4%

5 –intr-o masura-6,2%

Interesant nu?

Am să vă rog să mă lasaţi să-mi spun şi părerea personală, pentru că acest subiect este foarte important pentru mine :).

M-am bucurat să aflu ca pentru alimentaţia copiilor folosim ca sursă de informare principală: pediatru( şi la distanţă considerabilă de următoarele favorite). Eh, bravo! 🙂 La ce nebunii am citit despre diversificare în 2.0, am crezut ca va rezulta ca avem încredere în cu totul altceva. Poate ar fi fost utilă şi întrebarea: în ce procent urmaţi sfaturile?! Urmează ca preferinţe în ordine descrescătoare: internetul, cărţi de specialitate, urmate îndeaproape de comunităţile online/bloguri. Deduc de aici că suntem un pic comode şi preferăm internetul, decât o carte. Acţiunea e tot de citit, dar e mai facilă şi scurtă pe internet. Eu zic că dacă avem răbdare să căutăm pe internet şi să citim, ce ne împiedică să facem la fel şi cu o carte?! Dar pentru mine mai important ar fi cum sortăm informţia pe internet? La cărţi poţi avea un autor credibil! Mi-am exprimat opinia, aşa că să trecem mai departe!
Pentru noi cea mai credibilă informaţie vine de la cărţile de specialitate, urmate perdiatru şi bloguri. Avem teorie înseamnă, însă în practică se pare că aplicăm mai mult  informaţiile din alte surse. Oricum, pentru mine este îmbucurător, să descoper că oferim credibiltate pediatrului şi cărţilor de specialitate.

Căutăm cel mai mult în procesul de diversificare, informaţii despre naturalitatea ingredientelor. E foarte bine! Însă dacă o căutam mai mult pe internet,  la surse subiective, nu ştiu dacă ne ajută….poate doar cu conştiinţa noastră :)! Apoi ca şi procent, cautăm  informaţii depsre vitamine şi minerale necesare.  Hai că nu e chiar aşa de grav cum credeam :)!

Mă bucură încrederea oferită autorilor online, însă sper ca acele  persoane să ştie să filtreze informaţia, că astfel vom avea adulţi cu cel puţin, probleme digestive.

Le mulţumesc tuturor celor care au găsit 5 minute să răspundă la acest chestionar şi lui Danonino-brâzică natur, că mi-au propus subiecte atât de importante pentru dezvoltarea celor mici şi atât de aproape de „piticii” mei :)… din cap.

Opinii?

Traseu educativ pentru Muzeul George Enescu

Dragelor şi dragilor,

Am primit un nou comunicat. Pare interesant! 🙂

Detalii suplimentare

Asociaţia De dragul artei lansează un traseu educativ pentru

Muzeul George Enescu

–       în cadrul proiectului Muză.Muzică.Muzeu –

 

 

Asociaţia De dragul artei lansează un traseu educativ destinat mai micilor şi mai marilor vizitatori, drept urmare a desfăşurării proiectului Muză.Muzică.Muzeu în cadrul Muzeului George Enescu din Bucureşti.

Traseul muzeal va fi prezentat şi accesat la casieria Muzeului sub forma unui pliant care propune o vizită interactivă pentru copiii mici însoţiţi de adulţi. Acesta va conţine informaţii şi tipuri de activităţi care pot fi realizate în timpul vizitei, şi a fost iniţiat drept urmare firească a derulării celor mai bine de 6 luni de la începutul proiectului Muză.Muzică.Muzeu. În tot acest timp, au luat parte la programe peste 350 copii şi peste 200 părinţi, educatori, dar şi specialişti care au evaluat proiectul în permanenţă. Drept garantare a calităţii proiectului, sub aprecierea constantă a modului de satisfacţie a copiilor, educatorilor şi părinţilor, traseul lansat astăzi reprezintă un exemplu de bună practică şi pentru alte muzee din ţară, bazându-se pe două priorităţi de abordare: senzorialitatea şi mişcarea drept principalele caracteristici. La această vârsta, perceperea, cunoaşterea şi înţelegerea lumii pornesc şi au nevoie de stimularea cât mai multor simţuri, într-o manieră cât mai aplicată şi accesibilă. Dosarul pedagogic, traseele educative şi filmările programelor realizate de Asociaţia De dragul artei vor rămâne la sediul muzeului de pe Calea Victoriei şi vor constitui un model uşor de replicat în alte contexte, la îndemâna tuturor celor interesaţi de domeniu.

Finanţarea nerambursabilă, oferită de Administraţia Fondului Cultural Naţional, permite continuarea  proiectului Muză. Muzică. Muzeu. Astfel, Asociaţia intenţionează crearea de noi programe în parteneriat cu Muzeul George Enescu, dar şi cu alte muzee din Bucureşti, care au ca scop valorificarea patrimoniului instituţiilor respective şi educarea publicului tânăr.

Raluca Bem Neamu, coordonatoarea proiectului, declară: Proiectul Muză. Muzică. Muzeu. a dezvăluit un aspect pe care doar îl intuiam, acela că părinții copiilor mici din București au o disponibilitate de timp și joacă nesperat. Numărul de programe oferite prin proiect a fost insuficient pentru avalanșa de solicitări iar fuga după un loc a devenit fapt cotidian. Programele au fost apreciate pentru interacțiune, pentru faptul că fac apel la muzică live cântată de un instrumentist și pentru faptul că cei mici pot explora instrumente muzicale sau se pot mișca nestingheriți pe muzică bună și antrenantă. A fost o bucurie acest proiect, atât pentru echipă, cât și pentru publicul mare și mic!

Pentru mai multe detalii despre proiectele Asociaţiei De dragul artei, vă invităm să vizitaţi site-ul: www.dedragulartei.ro sau pagina de Facebook: Dedragulartei.

Despre coordonatorul proiectului:

Asociaţia De dragul artei îşi propune dezvoltarea creativităţii şi încurajarea curiozităţii naturale a copilului în raport cu obiecte semnificative pentru cultură şi civilizaţie, prin diverse activităţi de improvizaţie artistică.

Proiect cultural finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional

Partener principal:

Muzeul Naţional „George Enescu” se află în Palatul Cantacuzino situat pe Calea Victoriei nr. 141. Expoziţia permanentă dedicată marelui muzician – compozitor, violonist, pianist, dirijor, profesor – se desfăşoară în doar câteva săli de la parterul somptuosului Palat şi în casa memorială din spatele palatului, încercând să refacă traseul vieţii compozitorului. www.georgeenescu.ro

British Documentary, proiect British Council

Ascultând Radio Guerilla, am aflat despre un proiect organizat de British Council, cu documentare foarte interesante. Proiectul se desfâşoară intre 15octombrie-17decembrie, în fiecare luni, de la ora 19.00 Intrarea este liberă! M-am gândit să vă anuţ şi pe voi, poate aveţi chef să aflaţi lucruri noi, sau aveţi prieteni/copii/rude, ce ar fi  interesaţi/te de astfel de evenimente.

Detalii aici