Categorie: Educatie

Activitati de vacanta( 3-4 ani)

Ce ati planificat pentru vacanta copiilor, in afara de concediile prin diverse locuri? Dupa ce imi apare in newsfeed vad doar multe poze cu copiii la mare.

Primul meu impuls a fost ca pentru acesta prima vacanta a noastra( dupa primul an de gradinita) sa o inscriu pe Madam Printesa( 3 ani jumatate) la tot felul de ateliere si m-am interesat prin jurul casei ce pot face. Cum eu sunt inca in concediu de crestere copil m-am gandit ca as putea sa o duc la diverse activitati.  Madam Furlifus( 9 luni) si Sportivul familiei mi-au mai taiat din elan.

Dupa ce am reflectat mai mult, am realizat ca copilul invata prin joaca de zi cu zi si ca nu trebuie sa ne supraaglomeram cu toate „ambitiile” mele. Are timp sa  evolueze.  Deci ce facem in afara de concediile normale, cat stam pe acasa? Si cum organizezi activitati pentru copil cand stai in Ilfov si nu vrei sa mergi prea mult in masina?  Te interesezi ce oferte sunt  prin jur.

Inot– am inceput un curs de inot la Complexul Sportiv „Sydney 2000”, Izvorani. Pretul pare usor mai bun ca in Bucuresti( 25 ron/sedinta de abonament). In grupa ei sunt 5-6 copii. Conditiile sunt ok, bazinul este olimpic. Facem 2 ore pe saptamana, dupa ce voi incepe eu serviciul vom vedea cu cate ramanem.  E mai complicat cu Madam Furlifus dupa noi, ureori e foarte agitata.

Diverse ateliere- mediu, olarit( scoala de la Piscu), camping, teatru, reciclare etc. Avem o gradinita particulara in zona ce are un program de vara si au o tematica saptamanala cu diverse activitati. Momentan am ales un workshop pe saptamana si in functie de tematica. De exemplu saptamana aceasta se organizeaza o excursie in padurea Snagov cu un „cercetas” ce ii va initia pe copii in orientare si camping. Avem si o piesa de teatru la sfarsit de saptamana. A fost saptamana trecuta o excursie la „Ferma animalelor” insa nu am vazut beneficiile pentru noi, viata la tara ne ofere diverse experiente din aceasta categorie. Observam natura in fiecare zi!

Joaca-multa joaca, joaca cu copiii, joaca cu surioara, joaca cu mami cand nu e obosita :). Uneori incerc sa strecor diverse acitivatii in joaca lor: am facut fursecuri unde 5 fetite m-au ajutat si si-au ornat fiecare fursecul, am facut si prajituri, am facut un concurs cu limba engleza si germana cu diverse cuvinte: fetele mai mari imi spuneau in engleza iar Madam Printesa in germana. Eu bineinteles eram pe Google la germana sa inteleg ce spune si sa o verific :). Mi-ar fi placut sa avem si un workshop de limba straina in program dar nu am gasit in zona oferte, asa ca m-am linistit.

Joaca mai inseamna si povesti, povesti unde toate cele din casa suntem printese, incusiv catelul si cantecele prin curte. Momente foarte frumoase oricum!

IMG_20150713_194258
Rapunzel sau Emma

IMG_20150713_194232_edit_edit

In zona mai avem si diverse cluburi de echitatie, e o idee pentru  o alta activitate. La gradinita putea merge pana in luna august, insa nu am vrut sa-i „fur” vacanta. Imi aduc aminte cu placere de bucuria vancatelor din copilaria mea si desi e un efor, incerc sa le aiba si copiii mei. Cred ca uneori conteaza timpul de calitate, lipsit de stres, lipsit de program si activitati impreuna cu copiii tai. Momentan vreau sa ma bucur de varsta lor foarte dulce si de clipele frumoase cat inca sunt dependente de mine si ma lasa sa avem activati de iubareala.

Recunosc ca e imi este greu uneori sa ma conectez la ele, sa nu fiu cu mintea in alta parte insa ma lupt cu mine pentru ca stiu ca anii acestia nu se mai intorc. Asa ca keep it simple, keep it fun!

Ghid de conduita: parintii la serbare

Descoper pe zi ce imi cresc copii, ca mi se inmultesc „piticii”. Un nou „pitic” este cum se comporta parintii/familia la serbari, ore deschise, evenimente scolare.

Urmeaza sa vina perioada serbarilor si a evenimentelor la sfarsit de an scolar. „Piticul” acesta despre comportamentul adultilor la diverse evenimente a crescut de la spectacolele pentru copii, insa mi se pare mult mai grav pentru copil cum se manifesta parintele la o serbare scolara.

Noi nu am avut inca serbarea, insa am avut ora deschisa la limba germana. Acesta ora deschisa s-a organizat la cererea parintilor. Mie mi se pare  ca grupa mica de gradinita  este cea mai „dulce” perioada din viata scolara, cand copii au inca o inocenta si incep sa „infloreasca”. Eu una nu sunt de acord cu cerinta parintilor pentru ca sunt inca mici, emotivi si nu putem vedea mare lucru. Ei aduna informatiile la acesta varsta, se exprima cand doresc ei, nu cand vrem noi. In plus, daca nu esti atent la copilul tau si il tii prin Mall-uri si cu tableta, normal ca nu vezi ce a invatat. Printesa se exprima cand vrea ea si nu simteam nevoia sa vad cata limba straina a invatat, pentru ca stiu ca a prins informatia.

Cand ajungi la serbare/ora deshisa, tu ca adult trebuie sa ai un comportament de sustinere si de cat mai putina intimidare. E destul de mic copilul si emotiv, cat sa mai pui si tu presiune pe el. Adica, nu te aseza in spatele lui sau foarte aproape de el. Nu comenta in timpul programului si indruma sa cante sau sa danseze. Repet, sunt grupa mica si zic ca trebuie lasati sa se manifeste cand vor si cum vor la astel de evenimente pentru a nu crea temeri pe viitor.

De preferabil, sa nu stai cu vreun gadget in mana sa filmezi sau sa fotografiezi pentru a putea zambii cand copilul se uita la tine si pentru a putea sa-i oferi toata atentia. Poti aduce un alt adult separat sa faca acest lucru. Nu-i asa ca nu te-ai gandit cum  te vede copilul cand se uita la tine si tu stai cu mana in sus asigurandu-te ca filmezi ceva?! Oare cum te-ai simti tu cand ai fi foarte expus si astepti caldura de la persoanele dragi?!

Invata sa te bucuri de ce face copilul tau, putin sau mult- daca consideri ca trebuie corectat ceva o poti face in alta zi. Dupa eveniment prima reactie cand vine la tine trebuie sa fie de incurajare, lauda, bucurie! Innebunesc cand aud:

-Mami, dar de ce nu ai cantat mai mult? sau Mami, de ce nu ai fost atenta la doamna?

Alooooo, cum anume credeti ca ajuta copilul? Eu zic ca-l timoreaza si ca-l  interorizeaza si mai mult.

Eu am stat linistita, cu Buburuza  in brate si m-am emotionat mult la un moment dat.  Cautam sa o vad cat mai bine, dar fara sa intru in aria ei vizuala. La un moment dat s-a uitat spre mine si i-am zambit, alta data dansau si o dansam si eu pe Buburuza, a zambit ea. Imi cunosc copilul si nu i-am spus mai nimic cand doar isi misca buzele sau nu era in coordonare cu restul copiilor. Ei cred ca ia placut! Am vazut si o evolutie in atitudinea ei si exprimarea sa, de la prima serbare din iarna  la aceasta ora deschisa.

Va rog eu, fiti atenti si la cum sunteti voi ca adulti la astfel de evenimente, nu numai la copil. Mici si dese „traume” pot afecta inteligenta emotionala si cele de la varste mici devin in timp destul de adanci.

colaborare-in-tratament

Sursa foto

Meditatii la minut

Cand sunt in masina m-am obisnuit ca radioul sa fie pe ITSY BITSY in general. Cum circul mai putin in perioada aceasta mai apelez la arhiva lor pentru emisiuni.

Mi se par foarte utile Meditatii la Minut. Uneori iti dau raspunsuri la unele intrebari mici si stresante pe care le ai zilnic.

Sa ascultam si altceva :)!

O saptamana buna sa aveti!

Religia si noi

Societatea vuieste de „problema” orelor de religie in scoala in ultima perioada…. tot  luna aceasta i-am organizat Dra Buburuze( fosta Aiurel) botezul. Nu ne-am mai complicat, intim cu persoane dragi, linistit, cu zapada ca si la primul botez,dar nu am fost plecati din oras. Am simtit nevoia de putin zgomot la al doilea copil :).

In timpul organizarii, am fost uimita  sa „descoper” cat de tare monetizeaza biserica din Bucuresti botezul. Am  cautat cei drept in sectorul 1, insa sumele cerute mi se par mari pentru  un salariu mediu chiar si in Capitala.  O suma o platesc nasii si o suma parintii… zau asa! Cei ce  nu-si permit ce fac??? La o biserica mi-au spus ca ma costa x bani, dar daca suntem caz social nu solicita bani…..Cautand am dat peste o bisericuta cu istorie, micuta si cu un preot care ne-a „daruit” un botez cu caldura umana. Era un OM si s-a simtit inca de la telefon- cum sa-mi ceara bani in avans( singura biserica care nu mi-a cerut), cum are copilul doar un nume, cum e nume romanesc, cum e al doilea copil, cum mai si alaptez?! Vai :))))!!!!( glumea bineinteles).

Am realizat ca eu( noi) ii aleg fetitei mele religia. Apoi tot citind „nebunia” din online despre cum parinti trebuie sa-si dea acordul pentru orele de religie, m-am gandit de ce atata tam-tam. E corect ce zice Curtea Constitutionala, dar mie mi se pare exagerata reactia noastra. De acord, ca numai „sfanta” nu e Biserica noastra, dar atat aceasta institutie cat si politicienii sunt doar o imagine a societatii! Insa Biserica nu e tot una cu Religia.

Religia  in general, este un set de regului care au ajutat la evolutia speciei umane. Unul din motivele pentru care Imperiul Roman s-a impartit in Vest si Est, este faptul ca partea bizantina era mai laica si mai evoluata din punct de vedere cutural(Occidentul se lupta cu barbari si era haos).  De aici si istoria diferita, crestinii ortodoxi au ramas mai aproape de forma initiala a scrierilor, iar  catolicii s-au adaptat la tot si toate.  Insa religia in acest moment in societate, nu mai are importanta de la inceput si nici nu are de ce sa o mai aiba pentru ca avem un alt grad de evolutie si inteligenta la nivel de societate.

In clasa 12-a am mers cu o colega la Biserica ei, o secta ceva- nu-mi  mai aduc aminte. Incerca ea sa ma converteasca cred si sa-mi prezinte ce minunati sunt ei. In cladirea aceeia, eu mi-am dat seama ca nu voi putea alege vreo alta religie decat cea a bunicilor mei. Una din amintirile cele mai dragi mie, e candela din camera bunicilor mei, felul in care bunica o aprindea si isi spunea Crezul. Mie imi place cum arata biserica ortodoxa, cu stilul bizantin, cu picturile sale, cu altarul sau, cu ea am crescut. Nu am crescut intr-o familie foarte religioasa, insa atunci a fost momentul cand  m-am impacat cu religia mea.

Credinta are ea si rolul ei in viata unui om, te indruma, credinta nu inseamna Biserica, nu inseamna cartile de religie, credinta nu inseamna orele de religie. Credinta m-a ajutat pe mine sa trec peste momente grele in viata mea si ma conecteaza cu persoanele dragi care au murit.  Credinta sustine o ordine si o evolutie a gandirii.

Prin scoala primara am citit de n ori cartea ” Legendele Olimpului”, apoi am facut orele de religie de la scoala cu pildele Biblice. In mintea mea s-au nascut diverse intrebari, asa ca am aprofundat mai mult religiile lumilor, eram fascinata de cultura antica, am citit si citesc mult carti de istorie, istoria religiilor. Ai mei stiu doar ca m-au incurajat sa citesc. Ce as fi inteles eu daca vedeam in casa sau nu ma lasau parintii la ora de religie? Eu imi aduc aminte ca puteam sa disting la ore intre ‘exagerarile” laice si invataturile pe care vroiau sa ni le prezinte. Eu zic ca mi-a prins bine, pentru ca ma provocau intrebarile si cautam raspunsuri.

Daca e sa fim corecti: un copil nu poate sa-si aleaga religia si nici nu ar fi drept sa nu-l expunem la ceva ce nu stim ca nu vrea. Trebuie sa-i oferim o baza de credinta, ca adult isi poate alege unde sa se indrepte. Tot noi, parintii moderni avem o problema cu atentia si educatia pe care o oferim acasa copiilor( tot un articol a circulat- ce spune ce este evident pentru multi dintre noi: cel  putin in orasele mari parintii nu se ocupa asa cum ar trebui de educatia copiilor). Si atunci de ce as vrea eu sa nu faca copilul meu religie la scoala? Indiferent de calitatea informatiei pe care o primeste, avem noi grija sa stie sa o cearna si sa stie sa/se intrebe.  Poate fi o provocare pentru copil si pentru familie, ce poate avea rezultate pozitive.

Da stiu…. cam fugim de provocari nu 🙂 ?! Apropo cartile  gen „Lords of the Rigs”, „Harry Potter „etc….. tot pe diverse religii/credinte se bazeaza si tot credinte creaza.

Jocul intre 0-3 ani

Bunicul cu mustata, nu prea intelege el de ce o” chinui” pe fiica cea mare cu diverse drumuri prin oras, la specatcole sau diverse activitati. Am incercat eu sa-i explic teoria parintelui modern :)-( in afara de bucuria din ochii ei :)), raspunsul lui de parinte intelept a fost:

-„Degeaba te straduiesti, totul e genetic. Genele sunt mai importante!”

Pai are si el dreptate! Cel putin in jurul meu, atat in viata reala cat si in 2.0, parintii au cam uitat acest lucru 🙂

Cati bani cheltuim pe jucari? Ma uitam  zilele acestea, la jucariile din casa: multe jucari dupa parerea mea. Dra Titirez se joaca cu aproximativ 30% din ele.  La primul copil esti stresat/a cum sa te joci cu copilul tau. Cel putin asa eram eu…. Nu stiam cum sa ma joc natural cu ea, tot aveam impresia ca desi are 3 luni trebuie sa am un fel de joaca cu copilul meu, citisem eu ca e important pentru dezvoltarea  copilului. In capul meu era ca trebuie sa ma joc mai elaborat cu ea, probabil pentru ca ultimile jocuri pe care mi le aminteam eram de la o varsta mai mare.

Adaugi la acest stres cateva „circuite” lipsa sau reconfigurate de statutul de mama 🙂 si voila! o intreaga paranoia cu  jocul. Cum sa ma joc cu copilul meu, ce jucarii sa-i iau , NU STIU SA MA JOC CU El/EA, daca copilul meu nu invata ce trebuie, daca nu se dezvolta ca alti copii?!!!! Asa ca te apuci sa citesti diverse articole pe tema acesta, sa te inspiri de la diversi specialisti, sa cauti cursuri alternative si ti se pare ca altii stiu mai bine cum sa se joace cu copilul tau… Ti se pare extraordinar cand auzi de motricitate, joaca senzoriala etc. si astepti cu nerabdare sa-ti ia unii banii din buzunar( includ aici si jucariile)…..V-am mai spus ca cel mai usor este sa vinzi parintilor!  Si credeti-ma ca e o  industrie acolo care nu poate incapea in statistici( 0-3 ani) , iar totul e gandit cum sa-ti vanda tie ca adult ceva! Esti orbit/a de panica si crezi ca invatatul prin joaca e ceva complicat pe care doar persoane specializate si concepte din alte tari te pot ajuta :).

Nimeni nu-ti spune ca te relaxezi si sa intelegi ca cheia nu este sa-i cumperi n jucari sau jucari sofisticate.  Nimeni nu-ti spune ca totul ar trebui sa fie natural, simplu si ca nevoile unui copil mic pana la 2-3 ani este sa invete mediu inconjurator.  Nimeni nu-ti spune ca daca te preocupa nu ai cum sa gresesti, atat timp cat ii dai atentie si petreci timp cu bebe! Nimeni nu-ti spune ca cea mai eficienta jucarie este  DRAGOSTEA! Nimeni nu-ti spune ca un copil se dezvolta mai frumos, mai bine daca ca bebelus a avut parte de atentie, dragoste si caldura sufleteasca. Pana la 3 ani copilul isi dezvolta sistemul nervos si isi creaza conexiunile neuronale pentru viitor.

Am invatat ca atunci cand am dubii despre o anumita actiune sau decizie pe care trebuie sa o iau referitor la bebelusii mei, sa ma intorc catre natura. Cum ar fi daca nu ar exista atata tehnologie, cum ar proceda o mama in epoca de piatra, cum procedeaza animalele cu puii lor. Eu zic ca nu ai cum sa gresesti :)! Ce poate fi gresit la ceva natural si simplu?! Pana la urma suntem si noi in lantul trofic :)!

Acum concret: stii sa te joci doar ca iti ia ceva timp sa-ti aduci aminte sau sa devina natural. Bebelusi/copiii au nevoie sa invete despre lumea din jurul lor, sunt ca o foaie alba pe care tu scri. Orice poate fi joc sau jucarie atata timp cat copilul invata un lucru, o  senzatie, o textura etc.

Gadili bebelusul, te joci cu degetele, ii arati manutele, iti pui manutele pe fata ta, te joci cucu bau, de joci cu parul sau o pana pe corpul copilului, il arati diverse obiecte, ii arati diverse culori, ii arati cum trebuie sa tina lingurita, il/o lasi sa se joace cu mancarea, il/o lasi sa darame o cana cu apa, ii dai in manuta diverse lucruri,  ii canti si vorbesti mult sau ii citesti. Se numeste tot joc si copilul invata chiar daca nu vezi pe moment. E ca un buretel, te va surprinde cu ce invata acum peste catva timp.

Copilul copiaza tot ce faci si ce spui, invata si prin imitatie si prin experiment. II arati si il lasi pe bebe sa duca lingurita la gura, sau canita la gura. Un doctor mi-a spus ca in primi ani de viata e foarte important sa cunosca cat mai multe lucruri despre ce il inconjoara. Nu toti sunt Mozart! Exista copii care nu stiu la 2-3 ani care e scaunul sau masa dar stiu ca numere pentru ca au memorat, pentru ca nu le-a spus nimeni sau care nu stiu sa mestece bucatele mai mari de mancare pentru ca au fost prea protejati. Cum sa stie daca nu-i lasam sa experimenteze?!

Trebuie doar sa ne preocupe sa-i invatam mai intai lucrurile de baza, banale si sa avem incredere ca nu avem cum sa gresim. Daca le oferim timp si dragoste, nu avem cum sa nu-i invatam. Ieri mi-am dat seama ca copilul meu nu stia sa-si toarne singur dintr-o sticluta in pahar, pentru ca nu am stat sa-i explicam sau sa o invatam. Ceva banal nu? De unde era sa stie ea daca nu o invatam sau nu am lasat-o sa experimenteze. Prima data a varsat apa, apoi a fost prudenta si nu a mai varsat.

Si  in plus copii nostri nu au nevoie …. de ambitiile noastre competitive si de comparatii cu alti copii, inclusiv la jucari. O jucarie de 200 de ron, nu-l face automat mai destept/a. A scris Bogdana un articol foarte util cu privire la jucari( mama a 3 copii- deci nu ma credeti pe mine pe cuvant :)). In plus sa-i lasam sa experimenteze, sa scrie, sa mazgalesca( pe perete s-a intamplat de 2 ori cred maxim). Sfat: nu fiti parinti care cearta copilul ca nu au grija de jucari! E normal sa nu le murdareasca, strice, pentru ca experimenteaza. Relax sau certati-va pe voi ca nu ati gandit cand ati luat o jucarie scumpa.  De exemplu pana acum Dra Titirez a rupt 2 scaunele, a mazgalit o casa de exterior, a murdarit de n ori cu acuarele o tabla de jucarie, a murdarit de n ori cu plastelina sau culori masuta ei si mocheta, si-a murdarit cateva haine cu carioci, a rupt n creioane colorate etc.

Dupa 3 ani si intrarea in colectivitatea viata se complica dar si invata sa se joace singuri. Pe la 1.5-2 ani am inceput sa ne jucam cu jucariile, spuneam diverse povesti si rollplaying, acum se joaca singura si creaza ea povesti… Canta singura diverse versuri inventate( sau cel putin asa mi se pare mie), pentru ca vazuse la desene  la Sofia I.

Revenind la genetica, conteaza mult mosternirea genetica in dezvoltarea unui copil insa suma experientelor pot atinge sau nu potentialul ei/lui. Din punctul meu de vedere cu cat experimenteaza, este expus la mai multe lucruri, cunostinte, cu atat e mai pregatit pentru a deveni adult. Uneori o informatie primita mai devreme te ajuta sa fi cu un pas in fata :). Pentru mine, in plus experientele, experimentele te ajuta la dezvoltarea inteligentei emotionale care completeaza un copil/adult echilibrat emotional, stapan pe sine si fericit :).

Operatiunea Titirez: adaptarea la gradinita

Dra Titirez in 2014 a facut cunostinta cu cresa, gradinita si surioara. In primavara a incercat cresa un pic, ne-am imbolnavit, am stat acasa pana in septembrie cand am inceput gradinita. Am facut o pauza in octombrie pentru ca am nascut si apoi inapoi in noiembrie la gradinita. Initial vroiam sa o tin pana in ianuarie 2015, sa creasca un pic cea mica, insa am fost sfatuiti sa incercam sa nu piarda prea mult pentru ca ar fi pacat de potentialul ei. Pot spune ca am trecut cu bine cu  Dra Aiurel, toata casa gripata – ea era ok :).

Cum a foat la noi adaptarea?  Experienta de la cresa ne-a ajutat un pic, pentru ca eu nu am mai avut atatea emotii. Tot aceiasi experienta a invatat-o si pe ea sa ma „joace” emotional, cu ochii mari, cu manutele pe fata mea spunand ca nu vrea la gradinita.

La inceput o duceam eu si o luam. Plangea cand ajungeam la gradinita si intram in clasa. Cand o luam era vesela.  In primele 2-3 saptamani nu prea dormea la  gradinita, dar statea cuminte in patut. Apoi a urmat o pauza, am nascut eu si inapoi la gradinita.

Eu fiind acasa cu cea mica, o duce Sportivul familiei acum. La inceput plangea cand pleca de acasa, mi se rupea sufletul, iar ea se folosea de acest lucru.  Ziua ma simteam vinovata ca nu stau cu ea, desi stiam foarte bine ca e spre binele ei. Doamna educatoare, ne-a spus ca dupa ce am nascut se juca foarte mult cu bebelusul si caruciorul, apoi dupa o perioada s-a indreptat si spre alte jucari, semn ca trecuse peste perioada de adaptare cu surioara.

Cu cat ma simteam eu mai vinovata cu atata ea plangea mai tare dimineata. Dupa ce iesea din casa, bineinteles ca nu mai plangea :).  In clasa  nu plangea, era cumintica si foarte vesela seara. Cu timpul mi-am educat „vina” si a fost mai usor. Am descoperit chiar ca daca dimineata o pregateste tatal chiar nu plangem de loc.

A fost greu prima luna cred, apoi avea dimineti bune si mai putin bune cu diverse grade de plans. Ne luam diverse jucari la gradinita si am incercat ca tematica povestilor inventate de mine sa fie cu  gradinita. Episodul ei preferat de la Bobita si Buburuza, e cel cu gradinita iar povestea preferata este cu doua surori printese ce merg la gradinita :).

IMG-20150126-WA000A devenit mai usor trezitul de dimineata, o data cu crearea unui program seara. Noi nu prea aveam un program de seara si uneori adormea tarziu 11-12 noaptea. Incepusem si „crizele” de trei ani, care desi rare la inceput ne-au provocat sa incercam sa le gestionam. Pana la urma solutia este sa o lasi sa se descarce si sa fi langa ea cand vrea sa se linisteasca. In restul, nu aude sau proceseaza cei spui in timpul tantrumlui. Cu  calm si rabdare se rezolva :)!

Programul de somn tine foarte mult de vointa si organizarea parintilor. Normal ca protesteaza  la inceput ca nu vrea sa doarma, dar dupa 2-3 zile de regulament: lapte, un pic desene, poveste si somn, intelege  si nu mai protesteaza.  Stiu foarte bine ca daca adoarme pana la 10-10.30 dimineata e odihnita. Avem si o mica „pedeapsa” care inca tine:  nu are voie la desene daca nu ma asculta in timpul zilei si dupa ce a vazut ca nu glumesc sau dau inapoi cu aplicarea pedepsei, functioneaza. Important e ca toata familia sa respecete regulile impuse. Semnalul de culcare este pentru toata familia, asa ca si noi adulti inchidem TV-ul :). Sa vedem cum evoluam mai departe!

In weekend-uri, incerc sa fac ceva doar eu cu ea, mergem la teatru, spectacol sau o prajitura. 3 ani si gradinita este o perioada destul de grea emotional pentru toata familia cred :). Fiecare o gestioneaza cum poate.

Ce s-a schimbat de cand am inceput gradinita? A devenit mai independenta:

  • nu mai vrea sa faca la olita acasa, face la toaleta cu colacelul ei( pe care ea vrea sa-l puna)
  • vrea sa-si dea singura jos pantaloni si sa-i ridice
  • nu mai vrea scutec noaptea. Faceam la olita, insa seara ii mai puneam scutec. De vreo 2 luni a cerut singura ca nu-l  mai vrea.  Nu am incercat diverse tactici sa scapam de scutec si noaptea. A fost chiar usor, a venit natural :).
  • cere sa doarma singura in alta camera. Ma mai cheama in timpul noptii la ea, insa e un pas important. Din nou , fara tactici a venit natural dupa ce s-a obisnuit cu dormitul la gradinita. Deci se poate si fara „sa-ti arunci” copilul in alta camera :)!
  • cantam , dam specatacole si am devenit foarte „smechere”. Ne da uneori niste raspunsuri ce ne surprinde, logice, dar in avantajul ei. Ne intoarce anumite afirmati in favoarea ei  cand are nevoie, asa ca noi nu putem da inapoi :).
  • a inceput sa ceara diverse jucari ca a vazut la vreun copil. Sa vedem cum evoluam aici, momentan are jucariile ei si ii explicam ca nu trebuie sa aiba la fel ca altii.
  • se alinta mai mult, pentru ca si noi a rasfatam uneori.
  • a inceput sa manance mai putina acasa, desi la gradinita mananca la fel. Stagneaza in greutate, nu ma stresez inca pentru ca avem de unde :).
  • dupa doua etape de imunizare, suntem cu parametri de imunitate la nivelul minimal acceptat. I-am refacut analizele anul acesta si suntem mai bine cu imunitatea fata de acum 1 an. Se si cunoaste fizic, ia tot curs  nasul si a tusit dar fara febra sau alte simptome. Zic eu forme usoare. Nu ma astept sa nu raceasca pentru e normal la varsta lor( chiar de 6-7 ori pe an).
  • are diverse apucaturi de la gradinita, pe care nu le vede acasa si care nu-mi plac asa ca trebuie sa o corectez . Inclusiv a inceput sa minta cand face ceva rau, desi nu vrea si nu i-am dat vreun motiv sa se ascunda, cauta alte explicatii sau da vina pe altcineva.  Aici cred ca avem luptat pentru a o corecta….
  • ne cearta ea cand noi nu respectam vreo „corectie” de a noastra, de exemplu vorbitul cu gura plina de mancare :).

Pentru prima data, eu am inteles si apreciez vacantele scolare acum din punctul de vedere a unui parinte. O intrebare insa pentru voi:  cand pui atatea poze cu copiul pe FB si filmulete din vacante cand ai timp  sa stai cu copilul tau, sa interactionezi ?! Pentru mine a fost socant sa-mi urmaresc newfeed-urile  in acesta vacanta intersemestriala….eu nu cred ca peste ani o sa conteze pentru copiii nostri ca i-am facut un album intreg cu poze de la munte, cred ca o sa-si aduca aminte cum ne-am jucat sau cum am interactionat.   Da, stiu….ce ciudat din partea mea :).

Sa vedem cum evoluam mai departe !

Operatiunea Aiurel: relaxarea la nr 2

Am trecut de 3 luni, am trecut de botez si ma tot tin sa consemnez  unde am reusit sa optimizez anumite activitati fata de primul copil.

Cu bune si cu complicatii al doilea copil este primit de parinti mai relaxati. Ca mama, eu nu mi-am mai pus atatea intrebari, nu am mai avut prea multe frici( sa nu o scap, cum ii pun scutecul, daca voi avea lapte etc). Lipsa temerilor m-a facut sa trec mai usor de partea cu lauzia, iar tatal nu mai era cu ochii pe mine, ca pe butelie .

Ce nu stiam la dra Titirez si stiu acum:

  • alaptarea tine de cerere( stiam in teorie).  Daca nu trece 4 ore de la ultima masa, cererea e constanta si corpul tau produce. Odihna si hrana in regimul mamei este important.
  • baita se poate face de o singura persoana. La primul copil, mi se parea asa de complicat la inceput sa-i fac baie, foloseam o cadita in dormitor, ma stresam sa nu deschidem usa, sa nu fie frig. Eram 3 persoane care o splam , clateam, etc.  La Aiurel, am spalat-o o luna in sistemul cadita in dormitor. Dupa o luna, o spal in baie, cu suport in cada, singura si cu dusul, mai tinem si usa deschisa in timp ce facem masaj. Nu am racit pana acum!
  • ambele fete nu au avut o problema cu apa si dusul. La Aiurel introducand dusul mai devreme si fiind atenta sa nu o sochez prima data, nu plange. Eu am teoria mea: copilul e invatat cu apa din burtica, doar tu ca parinte poti sa-l faci nu nu-i mai placa( temperatura prea mare a apei, presiune prea mare la dus, bruscare in timpul baitei etc.)
  • caciulita poarta doar  dupa baie, in timpul zilei o dau jos. Temperatura in casa e la 22 de grade.Eu sunt de parere ca nu trebuie copii foarte cocolositi. Trebuie imbracati un pic mai gros decat tine si sa nu fie tinuti la temperaturi peste 23 de grade( pentru ca iarna, racesc usor daca ies afara, fiind diferenta mare de temperatura).
  • Am invatat sa nu cred in curent si sa nu fiu atat de protectiva cu copilul. Multa lume setata pe: „nu scoate copilul afara ca e frig,  e curent, vai dar  nu-i este frig” nu ma intelege.  Acum stiu ca un copil e normal sa raceasca des daca e in colectivitate  si ca nu raceste usor daca nu este,  mai ales daca e alaptat; ca exista analize de imunitate si ca e bine pana la 3 ani sa-l feresti de gradinita daca poti.
  • Copilul trebuie invatat si cu frigul. Eu raceam foarte des pentru ca eram prea imbracata si ma consideram bolnavicioasa. Parintii nostri ne-au crescut in conceditii grele, fara caldura dar acest lucru nu inseamna ca trebuie sa ne crestem si noi la fel copiii, mai ales la  cate conditii sunt acum
  • Ca adulti avem setate anumite temeri si tabieturi, copilul nu inseamna ca trebuie sa le aiba si el. Cred ca instinctul e cel ce te poate ghida cel mai bine. Insa cum deosebesti un instinct de o frica, e deja treaba de adult si exercitiu :). Eu tot timpul cand am dubii, ma intorc la animale si vad cum se comporta ele cu puii lor.
  • Daca eu sunt relaxata si copilul e relaxat. Copiii sunt o reflexie totala a familiei in care se dezvolta.
  • Copilul e mai fericit cu parinti relaxati langa el. E dovedita si prin experimente.
  • Scutecul il schimb inainte de fiecare masa, insa nu o mai dau cu crema de fiecare data. Daca face nr.2 o spal la baie si o dau cu crema. Daca nu, doar ii schimb scutecul( la pipi). Daca folosesti o crema buna si pielea nu e sensibila nu ai de ce sa-ti faci griji. Daca folosesti  o crema mai ieftina trebuie sa o mai dai de 2-3 ori pe zi. In prima luna de viata ma dat-o mai des, pana s-a adaptat pielea la exterior.
  • Nu am mai spalat copilul cu diverse ceaiuri la fiecare schimbare. Direct la baie( servetele umede sunt o varianta de urgenta sau calatori, folosite des irita pielea)!
  • E important alegerea pediatrului si dupa cum spuneam trebuie ales inainte de nastere. Sunt multumita de alegerea mea si cu cat o compar mai multi cu alti pediatri( mi-au schimba clinica la abonamentul de la munca si mai vedem si alti doctori) cu atat vad diferente….Si iti este atat de bine cand ai incredere in pediatru!
  • Putem crea o rutina a somnului cu perseverenta si rabdare( la primul copil am fost mai haotica la acest capitol desi stiam teoria). Cei mici se adapteaza si dupa bio ritmul familiei, asa ca pot adormi mai tarziu daca si noi de culcam tarziu. Cu Aiurel a fost mai usor sa i fac o rutina, pentru ca si pe Dra Titirez a trebuit sa o culc mai devreme o data cu mersul la gradinita.  Am sa va povestesc cum „am muncit” amandoi sa o invatam pe dra Titirez sa se culce mai devreme decat era ea obisnuita. Bineinteles ca are si momente in care se trezeste noaptea sau e mai agitata dar dupa baita si plimbat un pic adoarme profund pentru un somn mai lung.
  • Nu-mi mai e frica sa o mai scot afara cand este nevoie( ninge,frig) sa o port in sling dupa mine, sa impac activitatile celei mari si cu prezenta noastra( a mea si a surorii). Incerc uneori sa am si eu o viata sociala chiar daca am copil mic, pentru ca lipsa de agitatie pe mine ma deprima :).
  • Iubesti diferit cei doi copii dar cu aceiasi intensitate. Ma tot gandeam daca am sa o iubesc la fel de Aiurel. O iubesc pentru alte emotii decat primul copil, insa e aceiasi dragoste.  E ca si cum ai doua fructe preferate: mere si pere, iti plac la fel dar iti plac pentru gusturi, texturi diferite :).
  • Organizarea timpului devide o prioritate la 2 copii, daca vrei o armonie in familie
  • Au si barbati dreptate uneori si trebuie sa-i mai ascultam :)!

Multe lucruri au ramas neschimbate fata de primul copil, pentru ca au functionat. Mai am multe de lucrat cu mine, cu temerile mele, cu gandurile mele. Insa copiii au un talent sa-ti arate unde trebuie sa lucrezi, cu ce probleme si sa te motiveze sa le rezolvi repede. Sunt mai buni ca un psiholog, trebuie doar sa-i lasam sa ne arate :). Daca nu vrei si nu muncesti ,le transmiti „problemele” in personalitatea lor si e mai greu sa corectezi, decat sa previ :).

Afara cu copiii: bunul simt

Incercam sa o distram pe dra Titirez in weekend-uri pe la diverse spectacole si activitati.  Ca parinte  eu intru in contact cu alti adulti si copii.  Toate bune si frumoase, copiii se distreaza, insa adultii nu stiu sa fie langa ei. E parerea mea, dar m-am gandit sa o exprim public, poate sunt persoane care pot invata si ii pot invata la randul lor pe copii. Am mai atins eu aici, cateva reguli de bun simt si bune maniere.

Am fost la specatacolul „Regatul de gheata” al trupei Zurli. Sala mica si mai intunecata la nivelul scaunelor. Parintii se imbulzeau sa faca poze la copii aflati pe scena. Ma gandeam eu ce poze pot iesi daca e intuneric cu un smartphone?!  Pentru parinti din randurile din spate care nu-si vedeau copii oare cum era, ca tu vrei sa faci poze cu un telefon care stiu sigur ce fel de poze face pe intuneric?! Adica nu face poze, nu se vede nimic, doar ai incomodat cateva persoane si in plus nu ai observat reactiile copilului tau. Nu am sa inteleg nicioadata de ce alegem sa facem poze( si pe mine ma apuca recunosc) cand nu putem surprinde trairile copiilor nostri, reactiile lor.  Ochisorii lor comunicand cu noi bucuria sau supararea, mi se pare priceless, o comunicare ce poate rezista peste ani…. poti surprinde asa ceva intr-o poza sau filmare?

La teatrul de papusi Tandarica, in sala lor au bancute  pentru adulti si copii. Pentru cei mai mici care nu sunt in randurile din fata, nu se vede prea bine. Asa ca iti iei copilul in brate…. sau ti-l pui pe umeri, cum am vazut la o doamna din randul 9. Bineinteles ca restul de 9 randuri din spatele ei nu vedeau nimic de copilul cocotat. Pentru ea era simplu, copilul nu vede, deci trebuia gasita o solutie. A stat asa tot specacolul fara a incerca sa gaseasca alte solutii.

Alti parinti de pe margina, se chinuiau sa faca poze copilului din mijlocul banucutei deranjand evident pe cei de langa el…. De ce faci poze cand sigur nu ies ?!

La sfarsitul specatcolului, copii s-au imbulzit pe scena si parintii sa le faca poze din nou. Eu eram printre foarte putinii care se uitau la copil cum se bucura, il observam cum incearca sa ajunga la printesa, cum nu renunta si cum e emotionata cand o pupa.  CLAS cum zice Masha!!! Daca faceam poze, nu ma mai bucuram de reactiile ei. In timpul specatacolului tinand-o in brate, am avut momentele noastre de liniste si apropriere. Cum era sa stau pe FB si ea sa-mi puna aceiasi intrebare de mai multe ori?!

Mi s-a parut maxim o fetita de 11-12 ani incercand sa faca poze cu o tableta….in loc sa se uite la specatacol. Ea nu face ce nu a vazut la parinti, probabil crede ca asa se vede un spectacol…. Trist pentru mine!

Am vazut copii bucurosi, alergand pe langa parinti si parinti nervosi comentand dupa specatcol ce nu le-a placut lor…in weekend chiar nu putem sa lasam nervii la munca si sa ne bucuram de energia celor mici?! Credeti-ma: cu o energie pozitiva reusim mai usor si mai repede sa educam un copil, sa potolim vreo criza de nervii si ne ajuta si pe noi sa ne incarcam bateriile. Bineinteles daca iti fac placere astfel de lucruri! Cel putin acestea sunt parerile mele, nu sunt un adevar universal dar cu siguranta nu poti gresi cu bunul simt :).

Desene animate la 3 ani

Vrem nu vrem, desenele animate sunt  parte din viata parintilor. Acum ca stau pe acasa, ma trezesc ca sunt cu TV-ul l pe Clubul lui Mickey Mouse, desi sunt doar cu cea mica in casa. Auditiv imi da o stare de bine :).

Daca acum ceva timp ne uitam intens la Masha si Ursul,  acum avem alte preferinte la ce desene animate ne uitam.Nu conteaza limba in care se vorbestc  pentru dra Titirez, am ajuns si la desene in limba indiana sa ne uitam( sau cel putin asa banuiesc eu ca sunt).

Cum lumea cauta intens ideii pentru desene animate, banuiesc ca si voi incercati sa vedeti ceva diferit de „standardele” de la TV.  Eu evit cat pot, mai ales la TV desenele care nu sunt recomandate pentru varsta ei si posturile care nu se adreseaza unui copil de 3 ani.

Ca si alte lucruri timpul acordat desenelor animate trebuie sa nu fie foarte mult in comparatie cu restul activitatilor zilnice. Echilibru si aici, deci! Unele chiar sunt dragute si pot invata din ele. Primul cantecel pe care il stia Dra Titirez a  fost „Five little monkeys” . Am fost uimiti sa o auzim prin casa cantand diverse versiuni.

Acum suntem fani „Bubita si Buburuza” si Kemi Kemi Boca Chica.  Sunt foarte dragute si educative. Eu sunt incantata ca o prind astfel de animatii. Nu pot spune ce fericit e bugetul familiei, pentru ca nu suntem fani animatii la moda acum si nici nu incerc sa o fortez. De exemplu a mea nu este fan Frozen, cred ca la varsta acesta nu prea il poate intelege.  Am incercat sa ne uitam la el de doua ori si punea n intrebari si dupa vreo 10 minute s-a plicitisit. Daca mie imi place, nu inseamna ca si ei trebuie sa-i placa. Culmea ,am descoperit ca stie personajele, dar cand a fost sa aleaga o figurina a ales-o pe Sofia I ! Eu nu pot decat sa ma bucur ca e independenta in ce alege, mai ales cu cateva influente pot fi. E drept ca nici nu sunt eu proactiva cu diverse lucruri pe tematica, pentru ca nu vad valoarea daca nu arat un interes initial. Noi inca suntem la stadiu de Zana Buna( e vina Zurli aici :)) si  Minnie Mouse 🙂

Acum trebuie sa pregatim Iepurasul cu ceva de la „Bobita si Buburuza”, mai greu de gasit dar nu imposbibil 🙂

 

 

Copiii nu se cresc matematic!

Urmeaza cateva pareri personale, rezultat al  observatiilor mele din ultima perioada 🙂 !

Ce pot sa spun, nu am prea mare experienta in cresterea copiilor. Ale mele fete, nu sunt nici macar la scoala primara. M-am lovit doar cu cresa si gradinita in sistemul nostru de stat. Am explicat anterior de ce am ales acesta varianta. In alegerile pe care le fac pentru ele, ma bazez pe memoria educatiei mele, bunul simt , instincte testate si uneori pe familie.

Bunicii, matusile, orice ruda cu experienta in crescut copii stiu mai bine uneori ca  noi baza educatiei. Ma refer la lucrurile pe care omul trebuie sa stie sa le faca in societate: sa manace singur,  sa recunoasca un scaun, sa recunoasca un animal, sa bea din cana, sa faca la olita, etc. Partea cu olita, ganditi-va bine ca parintii nostri nu aveau confortul scutecelor de unica folosinta si nu-si permiteau sa aiba un copil care nu face singur la olita pana la 3 ani.  In astfel de cazuri, e bine sa ascultam si de persoane mai experimentate si sa uitam de teoriile noastre lipsite de practica. Pana la urma acesta parte a educatie este elementara pentru specia noastra.

Ca orice parinte, vrei ca copilul tau sa fie cel mai cel! Ca mama, experimentezi diverse frustrari cand iti compari copilul cu altul si trebuie sa recunoastem, toate ne laudam copilul excesiv uneori. Desi as vrea sa vorbesc si despre altceva in societate , ajung pana la urma tot despre copii sa vorbesc. Poate e ceva normal! Personal incerc sa-mi controlez  „laudele” cand vorbesc despre copiii mei, important este sa stie ei cat de mandra sunt!

In toata „competitia” parentala ajungem sa uitam sa invatam copilul lucrurile basic si il aruncam in diverse sisteme de educatie alternative insuficient testate pe societatea romaneasca.  Nu depunem destul de mult efort  in a invata copilul sa faca la olita, insa  depunem efort sa stie sa numere sau sa stie sa citeasca de la varste fragede. Nu este garantia unei minti brici ca stie sa numere de la 1 an. Copilul se naste cu o inteligenta, care poate pana la 18 ani sa fie dezvoltata sau nu…datorita educatiei si atentiei pe care o acordam. Se numeste ca pierdem copilul pe drum 🙂 !

Sistemele de educatie alternativa fata de sistemul nostru standard indiferent de natia lor, sunt  supraevaluate,  Sunt create pentru societati total diferite de a noastra, vand conceptul parintelui foarte mult si nu sunt testate de timp in Romania. Societatea noastra este diferita  din orice unghi o privesti fata de alte societati chiar si din SE Europei. Istoria noastra ne face unici in acesta zona geografica.  Nu spun sa nu va dati banii pe asa ceva, insa consider ca trebuie sa fie o educatie complementara unei educatii de baza.  Adica unele lucruri de educatie cel putin in primii ani de viata sunt prezentate mai pompos si pe bani, decat in realitate: dezvoltarea motricitatii pentru bunica e  sa invete copilul sa duca lingura singur la gura si nu-i trebuie n jucarii pentru acest lucru….

Ne bazam prea mult pe ce este  ” la moda” in materie de educatie, pe carti scrise de straini care in viata lor nu au ajuns in Romania, fara sa trecem prin filtrul gandirii sau sa incercam sa ne documentam mai mult pe acel subiect. Ajungem sa facem sacrificii sa ducem copilul la o gradinita particulara, cand am putea sa ne interesam mai mult despre viitoarea educatoare sau personalul din locatie. Pana la urma educatorul este foarte important. Este mult mai usor sa-ti zici ca ai rezolvat educatia pentru ca ai scos niste bani din buzunar, decat sa-ti ajuti copilul sa prinda drag de invatatura si carti, sa te asiguri ca recunoaste  culorile, ca stie sa se spele pe maini singur, sa stie bunele maniere la masa…etc. Sunt lucruri simple da , dar sunt detalii care fac diferenta, indiferent de ce scoala face sau cand de repede stie sa numere. Stiu ca nu avem prea  mult timp liber la dispozitie dar aici trebuie sa intervina si familia! Expresia celor 7 ani de acasa, vine de la evrei care au un cult de educare a copiilor in primii 7 ani prin cat mai diverse experiente unde participa toata comunitatea.

Nu spun ca nu ajuta diverse cursuri sau ca nu ma ia si pe mine din cand in cand valul, insa incerc sa ma bazeze si pe experienta bunicilor si pe o logica  evolutiva si pe regula ca trebuie sa existe un echilibru in tot ce facem.  Omul sfinteste locul e prima regula in orice alegere, ca esti tu parinte sau o alta persoana. Mai multa atentie la noi( copiii nu fac ce nu vad acasa!) si la oamenii care intra in contact cu copiii, mai ales la educatori. Una din calitatile acestui popor este adaptabilitatea si acest lucru nu se invata decat intr-un sistem testat de acesta societate. Daca aveti in plan sa va mutati din tara de la scoala primara, face sens sa alegeti ca baza un alt sistem de educatie.

A doua regula e echilibrul! Valabila si pentru adulti. In orice alegere sau activitate trebuie sa urmam un echilibru si sa ne invata copilul sa aleaga la randul lui echilibrat si cu bun simt. Unele lucruri nu se invata din carti sau cursuri after school.  Ne auzim parintii cand spun: am bagat atatia banii in copilul asta, nu stiu cum de a ajuns asa! Eiiii cum?!

Cred ca am devenit prea comozi si nu depunem efort pentru educatia copiilor nostri, acei 7 ani de acasa daca vreti. Ne preocupam prea mult de competita cu alti parinti decat de echilibrul emotional al copilului, decat de abilitatea lui de face fata schimbarilor, a situatiilor tensionate.

A treia regula: toate la timpul lor! Iti poti da seama ca ai gresit ca nu l-ai lasat sa-se imbrace singur la 4 ani, la 6-7 ani deja ii poti crea frustrari si tie nervi… cu cat e  mai mare cu atat e mai greu de invatat pentru ca stie ca se poate si altfel….

Pur si simplu, e mai important sa se poata descurca indiferent de situatie, sa stie sa caute solutii si sa fie perseverent si deschis. Viata e schimbatoare, cum iti ajuti copilul in fata ei?! Nu din carti si nu prin cursuri, ci doar prin educatia din familiei! Ca la leu, invata sa vaneze de la mama….

Ce ma irita e cand aud: copilul are personalitate cand un copil e incapatanat!  Dragilor, orice copil are  o personalitate, incapatanare la copii nu este o dovada de caracter. Este poate prea mult alint, poate ca nu stie sa piarda, poate nu stie sa gaseasca solutii, poate e greseala parintelui ca  vrea sa schimbe ceva brusc etc. Oricum e o greseala de educatie, care poate duce si la un adult incapatanat fara a avea abilitati sa stie sa-si rezolve conflictele interne si externe. Cati stim astfel de adulti….?!

Ideea e sa NE EDUCAM SI NOI COPIII si nu sa-i lasam pe alti; sa fim atenti si la lucrurile elementare! Nu traim cu alti copii, traim cu ai nostri! Nu traim in societate, traim in familie! Mai putina  independenta si atentie in alegeri! Cine ma aude ca nu-i dau copilului meu dulce din comert, ca nu mananca inca ciocolata, sau ca nu ii dau bomboane, imi zic…. „ehhh lasa ca ai sa vezi tu cand intra la scoala cu alti copii!”  Ce remarca romaneasca :)! Eu o tin pe a mea insa si nu-i dau! Dra Titirez face ce vede in casa, mamanca ce vede in casa si deja ce e prea dulce nu-i place :). De ce nu stie, nu simte nevoia si nu va face exces!( confirmat si de psiholog)

Deci cum spuneam, cateva pareri :)….