Categorie: Educatie

Jocul intre 0-3 ani

Bunicul cu mustata, nu prea intelege el de ce o” chinui” pe fiica cea mare cu diverse drumuri prin oras, la specatcole sau diverse activitati. Am incercat eu sa-i explic teoria parintelui modern :)-( in afara de bucuria din ochii ei :)), raspunsul lui de parinte intelept a fost:

-„Degeaba te straduiesti, totul e genetic. Genele sunt mai importante!”

Pai are si el dreptate! Cel putin in jurul meu, atat in viata reala cat si in 2.0, parintii au cam uitat acest lucru ūüôā

Cati bani cheltuim pe jucari? Ma uitam¬† zilele acestea, la jucariile din casa: multe jucari dupa parerea mea. Dra Titirez se joaca cu aproximativ 30% din ele.¬† La primul copil esti stresat/a cum sa te joci cu copilul tau. Cel putin asa eram eu…. Nu stiam cum sa ma joc natural cu ea, tot aveam impresia ca desi are 3 luni trebuie sa am un fel de joaca cu copilul meu, citisem eu ca e important pentru dezvoltarea¬† copilului. In capul meu era ca trebuie sa ma joc mai elaborat cu ea, probabil pentru ca ultimile jocuri pe care mi le aminteam eram de la o varsta mai mare.

Adaugi la acest stres cateva „circuite” lipsa sau reconfigurate de statutul de mama ūüôā si voila! o intreaga paranoia cu¬† jocul. Cum sa ma joc cu copilul meu, ce jucarii sa-i iau , NU STIU SA MA JOC CU El/EA, daca copilul meu nu invata ce trebuie, daca nu se dezvolta ca alti copii?!!!! Asa ca te apuci sa citesti diverse articole pe tema acesta, sa te inspiri de la diversi specialisti, sa cauti cursuri alternative si ti se pare ca altii stiu mai bine cum sa se joace cu copilul tau… Ti se pare extraordinar cand auzi de motricitate, joaca senzoriala etc. si astepti cu nerabdare sa-ti ia unii banii din buzunar( includ aici si jucariile)…..V-am mai spus ca cel mai usor este sa vinzi parintilor!¬† Si credeti-ma ca e o¬† industrie acolo care nu poate incapea in statistici( 0-3 ani) , iar totul e gandit cum sa-ti vanda tie ca adult ceva! Esti orbit/a de panica si crezi ca invatatul prin joaca e ceva complicat pe care doar persoane specializate si concepte din alte tari te pot ajuta :).

Nimeni nu-ti spune ca te relaxezi si sa intelegi ca cheia nu este sa-i cumperi n jucari sau jucari sofisticate.  Nimeni nu-ti spune ca totul ar trebui sa fie natural, simplu si ca nevoile unui copil mic pana la 2-3 ani este sa invete mediu inconjurator.  Nimeni nu-ti spune ca daca te preocupa nu ai cum sa gresesti, atat timp cat ii dai atentie si petreci timp cu bebe! Nimeni nu-ti spune ca cea mai eficienta jucarie este  DRAGOSTEA! Nimeni nu-ti spune ca un copil se dezvolta mai frumos, mai bine daca ca bebelus a avut parte de atentie, dragoste si caldura sufleteasca. Pana la 3 ani copilul isi dezvolta sistemul nervos si isi creaza conexiunile neuronale pentru viitor.

Am invatat ca atunci cand am dubii despre o anumita actiune sau decizie pe care trebuie sa o iau referitor la bebelusii mei, sa ma intorc catre natura. Cum ar fi daca nu ar exista atata tehnologie, cum ar proceda o mama in epoca de piatra, cum procedeaza animalele cu puii lor. Eu zic ca nu ai cum sa gresesti :)! Ce poate fi gresit la ceva natural si simplu?! Pana la urma suntem si noi in lantul trofic :)!

Acum concret: stii sa te joci doar ca iti ia ceva timp sa-ti aduci aminte sau sa devina natural. Bebelusi/copiii au nevoie sa invete despre lumea din jurul lor, sunt ca o foaie alba pe care tu scri. Orice poate fi joc sau jucarie atata timp cat copilul invata un lucru, o  senzatie, o textura etc.

Gadili bebelusul, te joci cu degetele, ii arati manutele, iti pui manutele pe fata ta, te joci cucu bau, de joci cu parul sau o pana pe corpul copilului, il arati diverse obiecte, ii arati diverse culori, ii arati cum trebuie sa tina lingurita, il/o lasi sa se joace cu mancarea, il/o lasi sa darame o cana cu apa, ii dai in manuta diverse lucruri,  ii canti si vorbesti mult sau ii citesti. Se numeste tot joc si copilul invata chiar daca nu vezi pe moment. E ca un buretel, te va surprinde cu ce invata acum peste catva timp.

Copilul copiaza tot ce faci si ce spui, invata si prin imitatie si prin experiment. II arati si il lasi pe bebe sa duca lingurita la gura, sau canita la gura. Un doctor mi-a spus ca in primi ani de viata e foarte important sa cunosca cat mai multe lucruri despre ce il inconjoara. Nu toti sunt Mozart! Exista copii care nu stiu la 2-3 ani care e scaunul sau masa dar stiu ca numere pentru ca au memorat, pentru ca nu le-a spus nimeni sau care nu stiu sa mestece bucatele mai mari de mancare pentru ca au fost prea protejati. Cum sa stie daca nu-i lasam sa experimenteze?!

Trebuie doar sa ne preocupe sa-i invatam mai intai lucrurile de baza, banale si sa avem incredere ca nu avem cum sa gresim. Daca le oferim timp si dragoste, nu avem cum sa nu-i invatam. Ieri mi-am dat seama ca copilul meu nu stia sa-si toarne singur dintr-o sticluta in pahar, pentru ca nu am stat sa-i explicam sau sa o invatam. Ceva banal nu? De unde era sa stie ea daca nu o invatam sau nu am lasat-o sa experimenteze. Prima data a varsat apa, apoi a fost prudenta si nu a mai varsat.

Si¬† in plus copii nostri nu au nevoie …. de ambitiile noastre competitive si de comparatii cu alti copii, inclusiv la jucari. O jucarie de 200 de ron, nu-l face automat mai destept/a. A scris Bogdana un articol foarte util cu privire la jucari( mama a 3 copii- deci nu ma credeti pe mine pe cuvant :)). In plus sa-i lasam sa experimenteze, sa scrie, sa mazgalesca( pe perete s-a intamplat de 2 ori cred maxim). Sfat: nu fiti parinti care cearta copilul ca nu au grija de jucari! E normal sa nu le murdareasca, strice, pentru ca experimenteaza. Relax sau certati-va pe voi ca nu ati gandit cand ati luat o jucarie scumpa.¬† De exemplu pana acum Dra Titirez a rupt 2 scaunele, a mazgalit o casa de exterior, a murdarit de n ori cu acuarele o tabla de jucarie, a murdarit de n ori cu plastelina sau culori masuta ei si mocheta, si-a murdarit cateva haine cu carioci, a rupt n creioane colorate etc.

Dupa 3 ani si intrarea in colectivitatea viata se complica dar si invata sa se joace singuri. Pe la 1.5-2 ani am inceput sa ne jucam cu jucariile, spuneam diverse povesti si rollplaying, acum se joaca singura si creaza ea povesti… Canta singura diverse versuri inventate( sau cel putin asa mi se pare mie), pentru ca vazuse la desene¬† la Sofia I.

Revenind la genetica, conteaza mult mosternirea genetica in dezvoltarea unui copil insa suma experientelor pot atinge sau nu potentialul ei/lui. Din punctul meu de vedere cu cat experimenteaza, este expus la mai multe lucruri, cunostinte, cu atat e mai pregatit pentru a deveni adult. Uneori o informatie primita mai devreme te ajuta sa fi cu un pas in fata :). Pentru mine, in plus experientele, experimentele te ajuta la dezvoltarea inteligentei emotionale care completeaza un copil/adult echilibrat emotional, stapan pe sine si fericit :).

Operatiunea Titirez: adaptarea la gradinita

Dra Titirez in 2014 a facut cunostinta cu cresa, gradinita si surioara. In primavara a incercat cresa un pic, ne-am imbolnavit, am stat acasa pana in septembrie cand am inceput gradinita. Am facut o pauza in octombrie pentru ca am nascut si apoi inapoi in noiembrie la gradinita. Initial vroiam sa o tin pana in ianuarie 2015, sa creasca un pic cea mica, insa am fost sfatuiti sa incercam sa nu piarda prea mult pentru ca ar fi pacat de potentialul ei. Pot spune ca am trecut cu bine cu  Dra Aiurel, toata casa gripata Рea era ok :).

Cum a foat la noi adaptarea?¬† Experienta de la cresa ne-a ajutat un pic, pentru ca eu nu am mai avut atatea emotii. Tot aceiasi experienta a invatat-o si pe ea sa ma „joace” emotional, cu ochii mari, cu manutele pe fata mea spunand ca nu vrea la gradinita.

La inceput o duceam eu si o luam. Plangea cand ajungeam la gradinita si intram in clasa. Cand o luam era vesela.  In primele 2-3 saptamani nu prea dormea la  gradinita, dar statea cuminte in patut. Apoi a urmat o pauza, am nascut eu si inapoi la gradinita.

Eu fiind acasa cu cea mica, o duce Sportivul familiei acum. La inceput plangea cand pleca de acasa, mi se rupea sufletul, iar ea se folosea de acest lucru.  Ziua ma simteam vinovata ca nu stau cu ea, desi stiam foarte bine ca e spre binele ei. Doamna educatoare, ne-a spus ca dupa ce am nascut se juca foarte mult cu bebelusul si caruciorul, apoi dupa o perioada s-a indreptat si spre alte jucari, semn ca trecuse peste perioada de adaptare cu surioara.

Cu cat ma simteam eu mai vinovata cu atata ea plangea mai tare dimineata. Dupa ce iesea din casa, bineinteles ca nu mai plangea :).¬† In clasa¬† nu plangea, era cumintica si foarte vesela seara. Cu timpul mi-am educat „vina” si a fost mai usor. Am descoperit chiar ca daca dimineata o pregateste tatal chiar nu plangem de loc.

A fost greu prima luna cred, apoi avea dimineti bune si mai putin bune cu diverse grade de plans. Ne luam diverse jucari la gradinita si am incercat ca tematica povestilor inventate de mine sa fie cu  gradinita. Episodul ei preferat de la Bobita si Buburuza, e cel cu gradinita iar povestea preferata este cu doua surori printese ce merg la gradinita :).

IMG-20150126-WA000A devenit mai usor trezitul de dimineata, o data cu crearea unui program seara. Noi nu prea aveam un program de seara si uneori adormea tarziu 11-12 noaptea. Incepusem si „crizele” de trei ani, care desi rare la inceput ne-au provocat sa incercam sa le gestionam. Pana la urma solutia este sa o lasi sa se descarce si sa fi langa ea cand vrea sa se linisteasca. In restul, nu aude sau proceseaza cei spui in timpul tantrumlui. Cu¬† calm si rabdare se rezolva :)!

Programul de somn tine foarte mult de vointa si organizarea parintilor. Normal ca protesteaza¬† la inceput ca nu vrea sa doarma, dar dupa 2-3 zile de regulament: lapte, un pic desene, poveste si somn, intelege¬† si nu mai protesteaza.¬† Stiu foarte bine ca daca adoarme pana la 10-10.30 dimineata e odihnita. Avem si o mica „pedeapsa” care inca tine:¬† nu are voie la desene daca nu ma asculta in timpul zilei si dupa ce a vazut ca nu glumesc sau dau inapoi cu aplicarea pedepsei, functioneaza. Important e ca toata familia sa respecete regulile impuse. Semnalul de culcare este pentru toata familia, asa ca si noi adulti inchidem TV-ul :). Sa vedem cum evoluam mai departe!

In weekend-uri, incerc sa fac ceva doar eu cu ea, mergem la teatru, spectacol sau o prajitura. 3 ani si gradinita este o perioada destul de grea emotional pentru toata familia cred :). Fiecare o gestioneaza cum poate.

Ce s-a schimbat de cand am inceput gradinita? A devenit mai independenta:

  • nu mai vrea sa faca la olita acasa, face la toaleta cu colacelul ei( pe care ea vrea sa-l puna)
  • vrea sa-si dea singura jos pantaloni si sa-i ridice
  • nu mai vrea scutec noaptea. Faceam la olita, insa seara ii mai puneam scutec. De vreo 2 luni a cerut singura ca nu-l¬† mai vrea.¬† Nu am incercat diverse tactici sa scapam de scutec si noaptea. A fost chiar usor, a venit natural :).
  • cere sa doarma singura in alta camera. Ma mai cheama in timpul noptii la ea, insa e un pas important. Din nou , fara tactici a venit natural dupa ce s-a obisnuit cu dormitul la gradinita. Deci se poate si fara „sa-ti arunci” copilul in alta camera :)!
  • cantam , dam specatacole si am devenit foarte „smechere”. Ne da uneori niste raspunsuri ce ne surprinde, logice, dar in avantajul ei. Ne intoarce anumite afirmati in favoarea ei¬† cand are nevoie, asa ca noi nu putem da inapoi :).
  • a inceput sa ceara diverse jucari ca a vazut la vreun copil. Sa vedem cum evoluam aici, momentan are jucariile ei si ii explicam ca nu trebuie sa aiba la fel ca altii.
  • se alinta mai mult, pentru ca si noi a rasfatam uneori.
  • a inceput sa manance mai putina acasa, desi la gradinita mananca la fel. Stagneaza in greutate, nu ma stresez inca pentru ca avem de unde :).
  • dupa doua etape de imunizare, suntem cu parametri de imunitate la nivelul minimal acceptat. I-am refacut analizele anul acesta si suntem mai bine cu imunitatea fata de acum 1 an. Se si cunoaste fizic, ia tot curs¬† nasul si a tusit dar fara febra sau alte simptome. Zic eu forme usoare. Nu ma astept sa nu raceasca pentru e normal la varsta lor( chiar de 6-7 ori pe an).
  • are diverse apucaturi de la gradinita, pe care nu le vede acasa si care nu-mi plac asa ca trebuie sa o corectez . Inclusiv a inceput sa minta cand face ceva rau, desi nu vrea si nu i-am dat vreun motiv sa se ascunda, cauta alte explicatii sau da vina pe altcineva.¬† Aici cred ca avem luptat pentru a o corecta….
  • ne cearta ea cand noi nu respectam vreo „corectie” de a noastra, de exemplu vorbitul cu gura plina de mancare :).

Pentru prima data, eu am inteles si apreciez vacantele scolare acum din punctul de vedere a unui parinte. O intrebare insa pentru voi:¬† cand pui atatea poze cu copiul pe FB si filmulete din vacante cand ai timp¬† sa stai cu copilul tau, sa interactionezi ?! Pentru mine a fost socant sa-mi urmaresc newfeed-urile¬† in acesta vacanta intersemestriala….eu nu cred ca peste ani o sa conteze pentru copiii nostri ca i-am facut un album intreg cu poze de la munte, cred ca o sa-si aduca aminte cum ne-am jucat sau cum am interactionat.¬†¬† Da, stiu….ce ciudat din partea mea :).

Sa vedem cum evoluam mai departe !

Operatiunea Aiurel: relaxarea la nr 2

Am trecut de 3 luni, am trecut de botez si ma tot tin sa consemnez  unde am reusit sa optimizez anumite activitati fata de primul copil.

Cu bune si cu complicatii al doilea copil este primit de parinti mai relaxati. Ca mama, eu nu mi-am mai pus atatea intrebari, nu am mai avut prea multe frici( sa nu o scap, cum ii pun scutecul, daca voi avea lapte etc). Lipsa temerilor m-a facut sa trec mai usor de partea cu lauzia, iar tatal nu mai era cu ochii pe mine, ca pe butelie .

Ce nu stiam la dra Titirez si stiu acum:

  • alaptarea tine de cerere( stiam in teorie).¬† Daca nu trece 4 ore de la ultima masa, cererea e constanta si corpul tau produce. Odihna si hrana in regimul mamei este important.
  • baita se poate face de o singura persoana. La primul copil, mi se parea asa de complicat la inceput sa-i fac baie, foloseam o cadita in dormitor, ma stresam sa nu deschidem usa, sa nu fie frig. Eram 3 persoane care o splam , clateam, etc.¬† La Aiurel, am spalat-o o luna in sistemul cadita in dormitor. Dupa o luna, o spal in baie, cu suport in cada, singura si cu dusul, mai tinem si usa deschisa in timp ce facem masaj. Nu am racit pana acum!
  • ambele fete nu au avut o problema cu apa si dusul. La Aiurel introducand dusul mai devreme si fiind atenta sa nu o sochez prima data, nu plange. Eu am teoria mea: copilul e invatat cu apa din burtica, doar tu ca parinte poti sa-l faci nu nu-i mai placa( temperatura prea mare a apei, presiune prea mare la dus, bruscare in timpul baitei etc.)
  • caciulita poarta doar¬† dupa baie, in timpul zilei o dau jos. Temperatura in casa e la 22 de grade.Eu sunt de parere ca nu trebuie copii foarte cocolositi. Trebuie imbracati un pic mai gros decat tine si sa nu fie tinuti la temperaturi peste 23 de grade( pentru ca iarna, racesc usor daca ies afara, fiind diferenta mare de temperatura).
  • Am invatat sa nu cred in curent si sa nu fiu atat de protectiva cu copilul. Multa lume setata pe: „nu scoate copilul afara ca e frig,¬† e curent, vai dar¬† nu-i este frig” nu ma intelege.¬† Acum stiu ca un copil e normal sa raceasca des daca e in colectivitate¬† si ca nu raceste usor daca nu este,¬† mai ales daca e alaptat; ca exista analize de imunitate si ca e bine pana la 3 ani sa-l feresti de gradinita daca poti.
  • Copilul trebuie invatat si cu frigul. Eu raceam foarte des pentru ca eram prea imbracata si ma consideram bolnavicioasa. Parintii nostri ne-au crescut in conceditii grele, fara caldura dar acest lucru nu inseamna ca trebuie sa ne crestem si noi la fel copiii, mai ales la¬† cate conditii sunt acum
  • Ca adulti avem setate anumite temeri si tabieturi, copilul nu inseamna ca trebuie sa le aiba si el. Cred ca instinctul e cel ce te poate ghida cel mai bine. Insa cum deosebesti un instinct de o frica, e deja treaba de adult si exercitiu :). Eu tot timpul cand am dubii, ma intorc la animale si vad cum se comporta ele cu puii lor.
  • Daca eu sunt relaxata si copilul e relaxat. Copiii sunt o reflexie totala a familiei in care se dezvolta.
  • Copilul e mai fericit cu parinti relaxati langa el. E dovedita si prin experimente.
  • Scutecul il schimb inainte de fiecare masa, insa nu o mai dau cu crema de fiecare data. Daca face nr.2 o spal la baie si o dau cu crema. Daca nu, doar ii schimb scutecul( la pipi). Daca folosesti o crema buna si pielea nu e sensibila nu ai de ce sa-ti faci griji. Daca folosesti¬† o crema mai ieftina trebuie sa o mai dai de 2-3 ori pe zi. In prima luna de viata ma dat-o mai des, pana s-a adaptat pielea la exterior.
  • Nu am mai spalat copilul cu diverse ceaiuri la fiecare schimbare. Direct la baie( servetele umede sunt o varianta de urgenta sau calatori, folosite des irita pielea)!
  • E important alegerea pediatrului si dupa cum spuneam trebuie ales inainte de nastere. Sunt multumita de alegerea mea si cu cat o compar mai multi cu alti pediatri( mi-au schimba clinica la abonamentul de la munca si mai vedem si alti doctori) cu atat vad diferente….Si iti este atat de bine cand ai incredere in pediatru!
  • Putem crea o rutina a somnului cu perseverenta si rabdare( la primul copil am fost mai haotica la acest capitol desi stiam teoria). Cei mici se adapteaza si dupa bio ritmul familiei, asa ca pot adormi mai tarziu daca si noi de culcam tarziu. Cu Aiurel a fost mai usor sa i fac o rutina, pentru ca si pe Dra Titirez a trebuit sa o culc mai devreme o data cu mersul la gradinita.¬† Am sa va povestesc cum „am muncit” amandoi sa o invatam pe dra Titirez sa se culce mai devreme decat era ea obisnuita. Bineinteles ca are si momente in care se trezeste noaptea sau e mai agitata dar dupa baita si plimbat un pic adoarme profund pentru un somn mai lung.
  • Nu-mi mai e frica sa o mai scot afara cand este nevoie( ninge,frig) sa o port in sling dupa mine, sa impac activitatile celei mari si cu prezenta noastra( a mea si a surorii). Incerc uneori sa am si eu o viata sociala chiar daca am copil mic, pentru ca lipsa de agitatie pe mine ma deprima :).
  • Iubesti diferit cei doi copii dar cu aceiasi intensitate. Ma tot gandeam daca am sa o iubesc la fel de Aiurel. O iubesc pentru alte emotii decat primul copil, insa e aceiasi dragoste.¬† E ca si cum ai doua fructe preferate: mere si pere, iti plac la fel dar iti plac pentru gusturi, texturi diferite :).
  • Organizarea timpului devide o prioritate la 2 copii, daca vrei o armonie in familie
  • Au si barbati dreptate uneori si trebuie sa-i mai ascultam :)!

Multe lucruri au ramas neschimbate fata de primul copil, pentru ca au functionat. Mai am multe de lucrat cu mine, cu temerile mele, cu gandurile mele. Insa copiii au un talent sa-ti arate unde trebuie sa lucrezi, cu ce probleme si sa te motiveze sa le rezolvi repede. Sunt mai buni ca un psiholog, trebuie doar sa-i lasam sa ne arate :). Daca nu vrei si nu muncesti ,le transmiti „problemele” in personalitatea lor si e mai greu sa corectezi, decat sa previ :).

Afara cu copiii: bunul simt

Incercam sa o distram pe dra Titirez in weekend-uri pe la diverse spectacole si activitati.  Ca parinte  eu intru in contact cu alti adulti si copii.  Toate bune si frumoase, copiii se distreaza, insa adultii nu stiu sa fie langa ei. E parerea mea, dar m-am gandit sa o exprim public, poate sunt persoane care pot invata si ii pot invata la randul lor pe copii. Am mai atins eu aici, cateva reguli de bun simt si bune maniere.

Am fost la specatacolul „Regatul de gheata” al trupei Zurli. Sala mica si mai intunecata la nivelul scaunelor. Parintii se imbulzeau sa faca poze la copii aflati pe scena. Ma gandeam eu ce poze pot iesi daca e intuneric cu un smartphone?!¬† Pentru parinti din randurile din spate care nu-si vedeau copii oare cum era, ca tu vrei sa faci poze cu un telefon care stiu sigur ce fel de poze face pe intuneric?! Adica nu face poze, nu se vede nimic, doar ai incomodat cateva persoane si in plus nu ai observat reactiile copilului tau. Nu am sa inteleg nicioadata de ce alegem sa facem poze( si pe mine ma apuca recunosc) cand nu putem surprinde trairile copiilor nostri, reactiile lor.¬† Ochisorii lor comunicand cu noi bucuria sau supararea, mi se pare priceless, o comunicare ce poate rezista peste ani…. poti surprinde asa ceva intr-o poza sau filmare?

La teatrul de papusi Tandarica, in sala lor au bancute¬† pentru adulti si copii. Pentru cei mai mici care nu sunt in randurile din fata, nu se vede prea bine. Asa ca iti iei copilul in brate…. sau ti-l pui pe umeri, cum am vazut la o doamna din randul 9. Bineinteles ca restul de 9 randuri din spatele ei nu vedeau nimic de copilul cocotat. Pentru ea era simplu, copilul nu vede, deci trebuia gasita o solutie. A stat asa tot specacolul fara a incerca sa gaseasca alte solutii.

Alti parinti de pe margina, se chinuiau sa faca poze copilului din mijlocul banucutei deranjand evident pe cei de langa el…. De ce faci poze cand sigur nu ies ?!

La sfarsitul specatcolului, copii s-au imbulzit pe scena si parintii sa le faca poze din nou. Eu eram printre foarte putinii care se uitau la copil cum se bucura, il observam cum incearca sa ajunga la printesa, cum nu renunta si cum e emotionata cand o pupa.  CLAS cum zice Masha!!! Daca faceam poze, nu ma mai bucuram de reactiile ei. In timpul specatacolului tinand-o in brate, am avut momentele noastre de liniste si apropriere. Cum era sa stau pe FB si ea sa-mi puna aceiasi intrebare de mai multe ori?!

Mi s-a parut maxim o fetita de 11-12 ani incercand sa faca poze cu o tableta….in loc sa se uite la specatacol. Ea nu face ce nu a vazut la parinti, probabil crede ca asa se vede un spectacol…. Trist pentru mine!

Am vazut copii bucurosi, alergand pe langa parinti si parinti nervosi comentand dupa specatcol ce nu le-a placut lor…in weekend chiar nu putem sa lasam nervii la munca si sa ne bucuram de energia celor mici?! Credeti-ma: cu o energie pozitiva reusim mai usor si mai repede sa educam un copil, sa potolim vreo criza de nervii si ne ajuta si pe noi sa ne incarcam bateriile. Bineinteles daca iti fac placere astfel de lucruri! Cel putin acestea sunt parerile mele, nu sunt un adevar universal dar cu siguranta nu poti gresi cu bunul simt :).

Desene animate la 3 ani

Vrem nu vrem, desenele animate sunt  parte din viata parintilor. Acum ca stau pe acasa, ma trezesc ca sunt cu TV-ul l pe Clubul lui Mickey Mouse, desi sunt doar cu cea mica in casa. Auditiv imi da o stare de bine :).

Daca acum ceva timp ne uitam intens la Masha si Ursul,  acum avem alte preferinte la ce desene animate ne uitam.Nu conteaza limba in care se vorbestc  pentru dra Titirez, am ajuns si la desene in limba indiana sa ne uitam( sau cel putin asa banuiesc eu ca sunt).

Cum lumea cauta intens ideii pentru desene animate, banuiesc ca si voi incercati sa vedeti ceva diferit de „standardele” de la TV.¬† Eu evit cat pot, mai ales la TV desenele care nu sunt recomandate pentru varsta ei si posturile care nu se adreseaza unui copil de 3 ani.

Ca si alte lucruri timpul acordat desenelor animate trebuie sa nu fie foarte mult in comparatie cu restul activitatilor zilnice. Echilibru si aici, deci! Unele chiar sunt dragute si pot invata din ele. Primul cantecel pe care il stia Dra Titirez a¬† fost „Five little monkeys” . Am fost uimiti sa o auzim prin casa cantand diverse versiuni.

Acum suntem fani „Bubita si Buburuza” si Kemi Kemi Boca Chica.¬† Sunt foarte dragute si educative. Eu sunt incantata ca o prind astfel de animatii. Nu pot spune ce fericit e bugetul familiei, pentru ca nu suntem fani animatii la moda acum si nici nu incerc sa o fortez. De exemplu a mea nu este fan Frozen, cred ca la varsta acesta nu prea il poate intelege.¬† Am incercat sa ne uitam la el de doua ori si punea n intrebari si dupa vreo 10 minute s-a plicitisit. Daca mie imi place, nu inseamna ca si ei trebuie sa-i placa. Culmea ,am descoperit ca stie personajele, dar cand a fost sa aleaga o figurina a ales-o pe Sofia I ! Eu nu pot decat sa ma bucur ca e independenta in ce alege, mai ales cu cateva influente pot fi. E drept ca nici nu sunt eu proactiva cu diverse lucruri pe tematica, pentru ca nu vad valoarea daca nu arat un interes initial. Noi inca suntem la stadiu de Zana Buna( e vina Zurli aici :)) si¬† Minnie Mouse ūüôā

Acum trebuie sa pregatim Iepurasul cu ceva de la „Bobita si Buburuza”, mai greu de gasit dar nu imposbibil ūüôā

 

 

Copiii nu se cresc matematic!

Urmeaza cateva pareri personale, rezultat al¬† observatiilor mele din ultima perioada ūüôā !

Ce pot sa spun, nu am prea mare experienta in cresterea copiilor. Ale mele fete, nu sunt nici macar la scoala primara. M-am lovit doar cu cresa si gradinita in sistemul nostru de stat. Am explicat anterior de ce am ales acesta varianta. In alegerile pe care le fac pentru ele, ma bazez pe memoria educatiei mele, bunul simt , instincte testate si uneori pe familie.

Bunicii, matusile, orice ruda cu experienta in crescut copii stiu mai bine uneori ca  noi baza educatiei. Ma refer la lucrurile pe care omul trebuie sa stie sa le faca in societate: sa manace singur,  sa recunoasca un scaun, sa recunoasca un animal, sa bea din cana, sa faca la olita, etc. Partea cu olita, ganditi-va bine ca parintii nostri nu aveau confortul scutecelor de unica folosinta si nu-si permiteau sa aiba un copil care nu face singur la olita pana la 3 ani.  In astfel de cazuri, e bine sa ascultam si de persoane mai experimentate si sa uitam de teoriile noastre lipsite de practica. Pana la urma acesta parte a educatie este elementara pentru specia noastra.

Ca orice parinte, vrei ca copilul tau sa fie cel mai cel! Ca mama, experimentezi diverse frustrari cand iti compari copilul cu altul si trebuie sa recunoastem, toate ne laudam copilul excesiv uneori. Desi as vrea sa vorbesc si despre altceva in societate , ajung pana la urma tot despre copii sa vorbesc. Poate e ceva normal! Personal incerc sa-mi controlez¬† „laudele” cand vorbesc despre copiii mei, important este sa stie ei cat de mandra sunt!

In toata „competitia” parentala ajungem sa uitam sa invatam copilul lucrurile basic si il aruncam in diverse sisteme de educatie alternative insuficient testate pe societatea romaneasca.¬† Nu depunem destul de mult efort¬† in a invata copilul sa faca la olita, insa¬† depunem efort sa stie sa numere sau sa stie sa citeasca de la varste fragede. Nu este garantia unei minti brici ca stie sa numere de la 1 an. Copilul se naste cu o inteligenta, care poate pana la 18 ani sa fie dezvoltata sau nu…datorita educatiei si atentiei pe care o acordam. Se numeste ca pierdem copilul pe drum ūüôā !

Sistemele de educatie alternativa fata de sistemul nostru standard indiferent de natia lor, sunt¬† supraevaluate,¬† Sunt create pentru societati total diferite de a noastra, vand conceptul parintelui foarte mult si nu sunt testate de timp in Romania. Societatea noastra este diferita¬† din orice unghi o privesti fata de alte societati chiar si din SE Europei. Istoria noastra ne face unici in acesta zona geografica.¬† Nu spun sa nu va dati banii pe asa ceva, insa consider ca trebuie sa fie o educatie complementara unei educatii de baza.¬† Adica unele lucruri de educatie cel putin in primii ani de viata sunt prezentate mai pompos si pe bani, decat in realitate: dezvoltarea motricitatii pentru bunica e¬† sa invete copilul sa duca lingura singur la gura si nu-i trebuie n jucarii pentru acest lucru….

Ne bazam prea mult pe ce este¬† ” la moda” in materie de educatie, pe carti scrise de straini care in viata lor nu au ajuns in Romania, fara sa trecem prin filtrul gandirii sau sa incercam sa ne documentam mai mult pe acel subiect. Ajungem sa facem sacrificii sa ducem copilul la o gradinita particulara, cand am putea sa ne interesam mai mult despre viitoarea educatoare sau personalul din locatie. Pana la urma educatorul este foarte important. Este mult mai usor sa-ti zici ca ai rezolvat educatia pentru ca ai scos niste bani din buzunar, decat sa-ti ajuti copilul sa prinda drag de invatatura si carti, sa te asiguri ca recunoaste¬† culorile, ca stie sa se spele pe maini singur, sa stie bunele maniere la masa…etc. Sunt lucruri simple da , dar sunt detalii care fac diferenta, indiferent de ce scoala face sau cand de repede stie sa numere. Stiu ca nu avem prea¬† mult timp liber la dispozitie dar aici trebuie sa intervina si familia! Expresia celor 7 ani de acasa, vine de la evrei care au un cult de educare a copiilor in primii 7 ani prin cat mai diverse experiente unde participa toata comunitatea.

Nu spun ca nu ajuta diverse cursuri sau ca nu ma ia si pe mine din cand in cand valul, insa incerc sa ma bazeze si pe experienta bunicilor si pe o logica  evolutiva si pe regula ca trebuie sa existe un echilibru in tot ce facem.  Omul sfinteste locul e prima regula in orice alegere, ca esti tu parinte sau o alta persoana. Mai multa atentie la noi( copiii nu fac ce nu vad acasa!) si la oamenii care intra in contact cu copiii, mai ales la educatori. Una din calitatile acestui popor este adaptabilitatea si acest lucru nu se invata decat intr-un sistem testat de acesta societate. Daca aveti in plan sa va mutati din tara de la scoala primara, face sens sa alegeti ca baza un alt sistem de educatie.

A doua regula e echilibrul! Valabila si pentru adulti. In orice alegere sau activitate trebuie sa urmam un echilibru si sa ne invata copilul sa aleaga la randul lui echilibrat si cu bun simt. Unele lucruri nu se invata din carti sau cursuri after school.  Ne auzim parintii cand spun: am bagat atatia banii in copilul asta, nu stiu cum de a ajuns asa! Eiiii cum?!

Cred ca am devenit prea comozi si nu depunem efort pentru educatia copiilor nostri, acei 7 ani de acasa daca vreti. Ne preocupam prea mult de competita cu alti parinti decat de echilibrul emotional al copilului, decat de abilitatea lui de face fata schimbarilor, a situatiilor tensionate.

A treia regula: toate la timpul lor! Iti poti da seama ca ai gresit ca nu l-ai lasat sa-se imbrace singur la 4 ani, la 6-7 ani deja ii poti crea frustrari si tie nervi… cu cat e¬† mai mare cu atat e mai greu de invatat pentru ca stie ca se poate si altfel….

Pur si simplu, e mai important sa se poata descurca indiferent de situatie, sa stie sa caute solutii si sa fie perseverent si deschis. Viata e schimbatoare, cum iti ajuti copilul in fata ei?! Nu din carti si nu prin cursuri, ci doar prin educatia din familiei! Ca la leu, invata sa vaneze de la mama….

Ce ma irita e cand aud: copilul are personalitate cand un copil e incapatanat!¬† Dragilor, orice copil are¬† o personalitate, incapatanare la copii nu este o dovada de caracter. Este poate prea mult alint, poate ca nu stie sa piarda, poate nu stie sa gaseasca solutii, poate e greseala parintelui ca¬† vrea sa schimbe ceva brusc etc. Oricum e o greseala de educatie, care poate duce si la un adult incapatanat fara a avea abilitati sa stie sa-si rezolve conflictele interne si externe. Cati stim astfel de adulti….?!

Ideea e sa NE EDUCAM SI NOI COPIII si nu sa-i lasam pe alti; sa fim atenti si la lucrurile elementare! Nu traim cu alti copii, traim cu ai nostri! Nu traim in societate, traim in familie! Mai putina¬† independenta si atentie in alegeri! Cine ma aude ca nu-i dau copilului meu dulce din comert, ca nu mananca inca ciocolata, sau ca nu ii dau bomboane, imi zic…. „ehhh lasa ca ai sa vezi tu cand intra la scoala cu alti copii!”¬† Ce remarca romaneasca :)! Eu o tin pe a mea insa si nu-i dau! Dra Titirez face ce vede in casa, mamanca ce vede in casa si deja ce e prea dulce nu-i place :). De ce nu stie, nu simte nevoia si nu va face exces!( confirmat si de psiholog)

Deci cum spuneam, cateva pareri :)….

 

 

 

 

Operatiunea Titirez: 3 ani

„Mami de ce nu esti o bunica?” e ultima perla la Dra Titirez.

Am trecut de 3 ani. Ne surprinde des cu cate o actiune sau o fraza. Fiind primul copil zici ca suntem ca gainile cand fac un ou: entuziasmati peste poate la orice „margica”. Incercam sa fim cat de obiectivi putem insa normal ca e cel mai frumos si destept copil ūüôā ( glumesc)!

Anul acesta pentru ea a insemnat „autonomie”. Am inceput cu cresa prin pimavara, ne-am imbolnavit si am stat pana in toamna cu bona. A experimentat prima spitalizare¬† pentru o forma de otita urata. Din toamna a inceput gradinita, insa cu noua membra a familiei, cu Buni pe la noi, cu racelile, a fost o perioada ciudata si fragmentara.

Intrarea in colectivitate a insemnat o evolutie rapida din punctul meu de vedere. Pe langa racelilile normale la sistemul ei imunitar in dezvoltare, cel mai importat e socializarea si informatiile pe care le primeste.  A avut si prima serbare. Au fost foarte draguti toti copiii, ea a plans un pic ca o vazuse pe Buni in public si vroia la ea, dar si-a spus rolul printre suspine. A fost amunzanta!

gradi 3ani

Urmeaza sa ne facem analizele  anuale, inclusiv cele de imunitate sa vedem la ce stadiu suntem. Am dus-o anul acesta si la o evaluare a dezvoltarii sale la un psiholog. Imi propun sa avem aceste evaluari periodice. Ca alimentatie, mai avem cateva restricti( fasole, ciuperci, varza) si CIOCOLATA sau orice dulce din comert. Ouale Kinder sunt doar pentru surprize :)!

Insa cel mai important eveniment in viata ei a fost aparitia „suioaei”.¬† Toata lumea ma intreaba si cum se inteleg….Eu zic ca¬† momentan suntem bine! Nu stiu exact care e reteta, insa am facut noi ceva bine. Din start am evitat si am impus sa nu auda gelozie, invidie, daca vine sora ta ai sa….diverse expresii pe care ea nu are cum sa le stie decat de la adulti. Fiind la 3 ani, cred ca nici nu poate cunoaste astfel de sentimente, poate doar la nivel de frustrari. Un ajutor a fost si Buni, catre care toata dragostea ei s-a indreptat. Daca e Buni in peisaj, restul nu exista pentru ea! Cand s-a nascut Aiurel, i-am oferit un cadou Dra Tititez din partea ei. Am lasat-o sa o atinga, daca vroia sa o ia in brate i-o dadeam un pic cu supraveghere.¬† La inceput¬† eu cu Aiurel am fost mai izolate.¬† Dra Titirez venea la noi in camera cand i se face dor de mine, imi mai cerea sa o ia in brate. Am incercat sa am momente si cu ea, sa aiba diverse activitati in afara casei.

Nu a avut iesiri negative catre sora ei pana acum.  Are crizele normale de furie ale varstei sau cand e obosita, insa nu foarte dese si am inceput sa stiu ce sa fac cand se intampla: o las sa se descarce si o bag in seama cand e pe sfarsite :).

Cu sora ei se poarta dragastos cu ea. Vrea sa o ia in brate, sa o pupe, iar acum cand  a inceput si Aiurel sa interactioneze cu noi au inceput momentele frumoase. Noi ii spunem ca daca Aiurel ii zambeste si nu plange cand e cu ea, inseamna ca o iubeste :).

De cateva zile sunt singura  cu fetele acasa in timpul zilei. Ma joc cu dra Tititez, vorbim si ne jucam cu Aiurel. Le-am lasat un pic singure pentru ca trebuia sa ies afara, cea mica plangea. Am intrat in casa, cea mica tacea cu suzeta in gura( la nr 2 am cedat mai repede si am introdus-o) si cu ochii mari la sora ei mai mare:

” Sa nu mai plangi micuto!” Normal ca m-am topit! M-am topit si cand a vrut sa-i faca baie…. in fine ma topesc de fiecare data cand interactioneaza.

Abia astept sa le pot las pe amandoua sa se joace si eu sa-mi vad de treaba ūüôā !

Cred ca pot sumariza relatia¬† lor actuala in urmatoarea faza: Aiurel are doua suzete. Cea portocalie era la ea. Dra Tititrez, s-a dus repede in bucatarie si a adus suzeta albastra. Le-a pus una langa alta si mi-a spus ca sunt „suioaie” si trebuie sa stea impreuna…suzetele! ūüôā

Fetele va ureaza Sarabatori fericite, linistite si un An Nou plin de sanatate si bucuri!

Pregatire gradinita

In primavara ne-am pregatit de cresa, am mers cam 1 luna 1/2, ne-am imbolnavit si am decis  sa o mai tinem acasa pana la anul cand poate va fi mai dezvoltat sistemul imunitar. Asa ca am luat o bona tempor pana nasc si se intoarece Buni.

Iata-ne insa pregatiti de gradinita( grupa mica) pe 15 septembrie! Planul este o sa ducem pana nasc, urmand sa inceapa mai  frecvent dupa ce bebelina are macar 3 luni( sa nu faca cu ea schimb de microbi din colectivitate). Asa ca ne-am pregatit:

  • Cum am ales gradinita? Gradinita era aleasa de la inceputul anului, asteptam anul scolar 2014-2015 si finalizarea actiunii „olita”. Ca si cresa, gradinita este tot in sectorul 1, tot de stat si am analizat variantele din zona inainte de a decide. Am mers pe recomandari, instinct si oameni de calitate.¬† Eu prefer ca actul de invatamant sa aiba¬† mai multa cosistenta si sa fie facut in conditii decente. Educatorii sunt cei mai importanti! Nu suport „poleiala” si superficialitatea majoritatii gradinitelor particulare ce sunt axate sa te ‘multumeasca” pe tine ca adult. Recunosc ca sunt 2-3 care nu pot fi o alternativa datorita¬† costurilor foarte mari sau distantei fata de noi.

Am depus dosarul si cand i-am¬† vazut numele pe lista eram bucuroasa insa nu prea stiu de ce ūüôā

  • Cum ne-am pregatit? La recomandarea doctorului pediatru, eram deja la a doua cura de imunizare din acest an. Ni s-au prescris de 2 ori pe an sa luam o doza de Polimod, Axil sau Pigitil( se gasesc in Italia) si apoi 10 zile pe luna, timp de¬†3 luni Bronhovaxom junior( pliculete).

Am fost la gradinita la o prima sedinta a parintilor. Am mers un pic emotionata, cu copilul din mine care participa acum ca parinte la astfel de sedinte si nu doar isi imagineaza ce fac adultii. Aici organizarea e mai simpla: exista o asociatie a parintilor care coordoneaza diverse activitati logistice, care sprijina gradinita( se plateste o taxa lunara de 35 lei/copil). Parintii din grupele mari aveau cuvinte de lauda pentru rezultate. Doamna educatoare ne va trimite necesarul de rechizite pentru tot anul si noi parinti am decis cum urmeaza sa ne organizam cu livrarea. ¬†In grupa Ioanei sunt echilibrati din punct de vedere baietii si fetite, ca nume insa: multi Alexandru, multe Sofia, multe Ana, doar o Ioana :). Majoritatea parintilot din grupa sunt la prima experienta cu copilul si unii pareau ingrijorati excesiv. Eu cred ca am fost mai relaxata pentru ca am trecut prin emotiile¬† „despartirii” la cresa. Au fost cateva zile de acomodare pentru copii inainte de 15 septembrie, cand ii puteam aduce cateva ora, puteam sta cu ei sau intevenii in caz de nevoie.

Trebuie sa recunosc ca m-am cam amuzat de ideiile unor parinti si intrebari, dar poate ca sunt eu rautacioasa….oricum nu realiste. Ni s-au prezentat si optionalele, care din cate am vazut au fost atent alese de catre comitetul de parinti si educatori. Noi cred ca o sa mergem pe 3 optionale( limba straina obligatorie in gradinita, dansul-ales de majoritatea parintilor si cred ca vom incerca si pictura). Eu am plecat de la sedinta, foarte entuziasmata de ce va invata Dra Vorbareata.¬† Mie mi-a placut la scoala si o voi repeta cu copiii mei :)!

Ca si masa, se merge momentan pe catering pentru ca unitatea se afla in cadrul unei renovari. Sper doar sa o termine in timp util sa se bucure si Ioana de proiect, ce pare la prima vedere indraznet( vor avea o pasarala ce duce la  o scena sub forma de prova a unui vapor cu un catarg).

Am fost la scurta sesiune de cumparaturi pentru haine. Rucsacelul momentan l-am luat sub forma de albinuta :), vom vedea pe parcurs- mie mi-a ramas in cap o buburuza. Papuceii Tikki ii avem buni din primavara.

ioana rochita

Eu sunt entuziasmata, Dra Vorbareata nu pare a  fi ca la inceput de cresa, vom vorbi dupa ce incepem. Imi dau seama ca momentan probleme sunt mici, fiind copii mici :). Singura mea strangere de inima: sanatatea.

A da.. sarcina e bine, am intrat pe ultima 100 de metri si sunt inca activa. Incerc sa ma bucur mai mult acum de ultimile „avantaje” ale burtoiului meu :): atentie, protejare,¬† etc… ūüôā

 

Cu copilul la psiholog

Va povesteam in 2012 de un pitic de al meu : educatia si cum a fost prima mea experienta de consilierea parentala/evaluare copil. Iata-ma in fata unei alte vizite proactive¬† la psiholog cu copilul :). Eu una consider importante unele evaluari perioadice ale abilitatilor motrice, intelectuale, psihice ale copilului meu. Pot astfel evalua inteligenta emotionala si incerca sa vad unde mai putem lucra. Sunt constienta ca pana la un viitor adult mai e cale lunga si sunt multi factori ce pot deteriora/influenta personalitatea sa, insa pe langa „tinerea sub observatie” a copilului meu, am avut si cateva revelatii despre personalitatea mea si de unde am unele calitati/defecte in personalitate.

Toti copiii, mai ales ai tai sunt cei mai destepti si frumosi, insa eu incerc sa nu intru in acesta capcana pentru ca este prea periculoasa in crearea viitorului adult. Prin supraestimarea copilului poti crea o personalitate mai putin asa cum ti-ai dori si te vei intreba unde ai gresit. Asa ca opinia unui specialist poate fi mai obiectiva decat a parintelui in evaluarea copilului( mai ales ca timpul pe care il petrecem impreuna este impartit si cu alte roluri sociale ale parintilor). Probabil si datorita educatiei¬† mele ūüôā consider ca un pic de subestimare nu strica :)!

De data acesata am ales sa mergem la doamna psiholog Cristiana Haica( cristinahaica@yahoo.com) la cabinetul dansei. Pe doamna psiholog Haica o stiu de la cateva evenimente la care am participat si  i-am considerat stilul mai relaxat, la obiect si fara prea mult marketing :). Adica pe gustul meu!

Deci imi propusesem din aprilie sa ajung la evaluare, am ajus abia acum. Am ajuns cu dra Titirez, am intrat si imediat a fost surprinsa de coltul de jucari. A urmat apoi interactiunea, joaca, conversatiile  cu doamna Crisitiana. Mami statea cuminte pe canapea si ma abtineam sa nu raspund in locul ei la intrebari. Unele stiam ca le stie si avea impulsul parintelui ce impinge copilul de la spate si nu-l lase sa se desfasoare.  A fost o lupta cu mine la inceput sa nu fiu acest tip de parinte. Zic ca am facut bine!:)

Mi-a placut foarte  mult interactiunea dintre doamna si domnisoara mea. Am descoperit ce informatii am omis sa le ofer copilului meu, de ex: sa-i explic mai in detaliu un lucru, adica gaina are pene, ursul are blana etc. M-am simtit si vinovata ca putea stii unele lucruri daca ii daruiam mai mult timp si ca noroc cu Buni in educatia ei.

Am invatat ca e un mit sa-ti inveti copilul sa dea o jucarie, pentru a sti sa¬† imparte. Incorect! Daca nu vrea sa dea jucaria, desi i s-a cerut voie, asta e! Invata atfel sa nu renunte, sa stie ca are drepturi si sa nu fie un √Ņes man”la orice √§gresiune verbala.¬† Daca celalalt copil plange, ghinion! Stiu ca exista unii parinti care impun copiilor sa imparta fara sa tina seama de parerea copilului. Pot spune ca persoanelor care nu stiu sa¬† spuna nu, de la acest lucru li se trage. Vorbesc in cunostinta de cauza :)! Gandindu-ma pe drum, face sens -e o atitudine comunista :).

O astfel de evaluare iti poate demonda diverse nebuni, diverse frustrari pe care le ai si le transpui asupra copilului, diverse ganduri paranoice. Ambii parinti pot invata ce fac bine si ce pot face si mai bine, fara influente sociale subiective.

Pot spune ca in urma activitatilor domnisoara a plecat invatand ceva, mama a plecat invatand ceva, mi s-au confirmat anumite banuieli despre personalitatea ei si am avut si eu o zi de „umflat in pene”. Banii foarte bine cheltuiti credeti-ma!

Am sa incerc sa  o duc regulat( 6 luni -1 an), astfel sa si poate observa doamna doctor evolutia/stagnarea unde e cazul.

child_education

Pentru mine nu a fost o risipa de timp si imi pare rau ca nu am facut-o mai devreme. E drept ca poate in grupul meu social ma considera putin ciudata ca merg proactiv cu copilul la psiholog, dar  eu stiu ca fac un lucru bun si sunt obisnuita sa nu fac ce face lumea in general :)( mi-am ales si pediatru inainte sa se nasca Ioana si bine am facut).

Incercati si voi!  Conteaza sa-ti evaluezi corect copilul.

Date contact: Cabinet Individual de Psihologie- Dr Pshi, Cristiana Haica

Bd. Theodor Pallady 30C, bl T3, ap 15, sector 3

Tel: 0723519348

Email: cristianahaica@yahoo.com

 

P.S Pentru o zi m-am simtit indreptatita sa ma laud :)! Insa mai avem de munca!

 

sursa poza

 

 

 

 

 

 

 

Educatia si Pro Education


 

 La invitatia Mamicii Urbane am participat saptamana acesta la un  brunch pro educatie la libraria Humanitas Cismigiu. Evenimentul a fost organizat de Pro Education AcademyРGabriela Maalouf, Elena Platon- manager restaurant Beautyfood, Elena Corun-presedinta asociatiei WAHM.

 

Brunch_pro_educatie_cu_Gabriela_Maalouf_2

 Brunch_pro_educatie_cu_Gabriela_Maalouf_4

 

 

Pentru acest eveniment am pareri amestecate: calde si reci :). Pe de-o parte ma asteptam sa vorbim mai mult despre educatie,¬† importanta ei in familie, educatia in toate formele ei la parinti… oricum mai mult despre educatie.

Practic a fost un eveniment intr-o atmosfera calda cu oameni draguti, in care mai mult s-a pus accent pe cum poti sa-ti schimbi viata din punct de vedere proferional si sa-ti urmezi pasiunile sau dorintele.¬† Buna si discutia aceasta :). Elena Platon ne-a prezentat „cazul” ei- trecerea de la un job intr-o corporatie la conducerea propiului restaurant. Cuvantul cheie in cazul ei fiind¬† curajul.

Elena Corun impreuna cu Vladut ne-a povestit un pic despre proiectul Work at Home Mom. E un proiect ce ia amploare in Romania, ce sprijina cum poate mamele ce vor sau au nevoie sa lucreze de acasa.

Dupa intoarcerea la munca, dupa nasterea Dra Cantareata si petrecerea unui timp impreuna, am simtit nevoie sa stau mai mult cu ea decat o faceam.  Recunosc ca uneori ma gandesc cum ar  fi sa stau acasa cu copilul toata ziua, stiu ca va veni o varsta in care va avea mai multa nevoie de mine. Pe de alta parte  imi place ceea ce fac la munca, nu am prea multe hobby-uri si dupa o perioada m-as plictisi un pic, simtind nevoia sa fiu si altceva decat mama.

Daca stau si ma gandesc, copilul are nevoie de un parinte fericit, cu putine frustrari iar eu nu sunt tipul sa stau toata ziua acasa. Banuiesc ca putem gasi o varianta de mijloc, insa aspectul financiar la o astfel de schimbare pentru mine este un factor important.  Am intrebat cum se simte nivelul de trai dupa ce te hotarasti sa muncesti de acasa la  o activitate diferita de  ce faceai pana atunci. Mi s-a raspuns ca multe mamici mai intai incearca in paralel cu jobul si apoi se hotarasc sau pur si simplu te adaptezi la cheltuieli mai putine.

Iata cum vad eu lucrurile in acest moment:

– mi-as dori sa pot gasi o varianta de antrepenoriat ce sa-mi asigure un minim de nivel de trai, insa sunt costienta ca ceva cu riscuri mici e cam greu de gasit, de aceea tot cautam

-un job la o corporatie te alinta un pic  si ai niste asteptari peste medie

– sunt o persoana activa, o mama ce isi doreste sa fie si altceva decat parinte

-cred cu tarie ca dau stau in fundul copilului il voi invata mult prea dependent de mine si ii voi crea o perceptie de bula, iar pe viitor  el se va dezolvata in consecinta.  Copiii mei trebuie sa invete ca parintii muncesc, ca  nu tot timpul putem fii langa ei, ca trebuie sa se adapteze si sa invete sa fie indivizi si sa aiba responsabilitate. Responsabilitatea  este dupa cum am invatat la acest eveniment si ni se pare foarte tare: abilitatea de a raspunde la diverse situatii.

Tatal meu ar comenta¬† cu sigurata la cele de mai sus :). ¬†Eu am crescut cu bunicii pana la 9 ani, iar mama a renuntat in acel moment la serviciu¬† pentru a ¬†ne craste pe mine si sora mea, tata fiind mai mult plecat. A fost o solutie. Nu este singura solutie si cu singuranta¬†pot gasi si eu una adaptata familiei si personalitatii mele.¬†Am¬† povestit aici¬† despre „sacrificiul” mamei mele, caruia¬† ii multumesc.

¬†Tatal meu mi-a transmis anumite principii( majoritatea sanatoase)¬†din educatia mea si ce m-au format ca adult¬† cum spune el: prin „educatie fax”.¬† Primeam prin fax diverse scrisori de la el care cred ca au avut un impact puternic asupra noastra de regasesc in¬†noi multe din sfaturile lui.¬†A¬† incercat sa suplineasca cumva timpul petrecut departe de familie si¬† a gasit o¬†cale¬† de comunicare. In familii asemanatoare cu a noastra( si stiu cateva), s-a vazut lipsa din educatie a tatalui doar pentru simplu motiv ca acel parinte nu a facut eforturi sa gaseasca o solutie de comunicare. ¬†Deci pana la urma se rezuma: tot la cata voita ai pentru a gasi o solutie :)- asta cu vointa tot de la tata o am. Multumesc tata :)!

E drept ca mi-a luat ceva timp sa pot intelege toate aceste lucruri si sa le aduc in constient, cam vreo 30 de ani ūüôā si un copil!

Tot in acest eveniment am fost indrumati sa citim cat mai mult si sa facem cursuri de parenting sau dezvoltare personala. In cadrul Pro Education Academy exista astfel de cursuri.

Recomand citirea cartilor, eventual 1-2 cursuri insa nu exagerati.  Nu stati prea mult prin cursuri si mai putin timp cu copiii vostri.  Pana la urma parenting-ul are cateva principii de baza pe  care voi le alegeti si voi trebuie sa le adaptati familiei voastre. Parintii exista de la Adam si  Eva, cred ca mai trebuie sa lasati si natura, instinctul vostru sa va indrume. Nu fiti rigizi in acesta privinta,  nu toti reactionam dupa tipare/sondaje la o anumita regula.

In concluzie, infomati-va dar luati o decizie cu capul vostru! Educati-va si aveti grija sa va educati copii in toate aspectele vietii!

 

 

Sa aveti un weekend minunat!

 P.S  Ati citit parerea mea, ce poate fi diferita de a voastra sau a altora.

Alte pareri: Olandezul zburator, Meseriadeparinte, Tusibebe, Mamicaurbana