Categorie: Educatie

Gradinita, optionalele si orgoliile parintilor

Ma exprim si eu public pentru ca pot 🙂 ! Poate ajuta cumva!

Eu sunt foate entuziasmata ca incepe anul scolar. Suntem grupa mijlocie la gradinita de stat si pentru mine e o intoarcere la scoala mea care  mi-a fost tare draga.

Am avut sedinta cu parintii. Am norocul ( sau mi l-am facut :)) sa fac parte dintr-un colectiv realativ echilibrat de parinti, sa fim cu totii cu o minima educatie. Asa, ca e frumos!  Suntem  la o gradinita din sectorul 1 dar la grupele cu mai putine fite. Eu sunt foarte multumita de conditii, conducere, educatoare, etc.

La sedinta, am aflat optionalele: diverse. Fiecare parinte se gandea unde  si la ce sa-si mai dea copilul. Eu stiam clar, ca de…. in general e bine sa stii ce vrei: nu mai vreau dans pentru ca voi incerca sa o ducem la balet si nu vreau sa aiba prea multe optionale si nu ceva ce sa necesite prea mult efort intelectual. Da, ambitiile mele puteau fi mult mai mari de atat, insa cu putin ajutor m-am desteptat! E bine sa ai ambitii, insa sa fie corecte si corespunzatoare varstei si dorintelor copilului tau.

O mamica sau bunicuta din colectiv( probabil avea ceva experienta pedagogica) ne-a spus ca e mai important cat e mic copilul sa-l lasam sa se joace, sa avem grija de corpul lui fizic si de efortul intelectual pe care il poate face la varsta de 4 ani. Adica in alte cuvinte, daca vrei sa-ti faca aritmetica la 4 ani, il stresezi mai mult decat il ajuti! Are o logica ce spunea dansa!

Eu incerc sa ma ponderez si sa o intreb pe ea ce si-ar dori si voi alege ce o ajuta la aceasta varsta. Genetica face 70% din treaba, restul e munca si educatie din partea parintelui la aceasta varsta. De exemplu, eu acum ma preocup sa ma asigur ca va citi mult si ca-I va placea sa citeasca, asa ca avem activitati de lectura si joaca cu cartile ,care sa o faca sa nu le refuze mai departe. Nu ma intereseaza sa stie alfabetul. Toate la timpul lor!

Am o mamica mai rece, in  cred eu cu copilul in grupa. Copilul e destul de interiorizat si emotiv( fetita). Cred ca multa emotivitate vine dinspre comportamentul mamei. Stateam langa ea si imi spunea ca ea numai vrea optionalele la gradinita: muzica si dans pentru ca face acasa. In plus mai face si alte 2-3 cursuri. Really, la 4-5 ani! Mi se pare cam mult, mi se pare ca aruncam cu banii sa ne educe altii copiii, mi se pare ca de inteligenta emotionala a copilului nu e preocupat nimeni. Ehhh…fiecare cu pitici sai! 🙂

Oricum, cred ca mai ales la o varsta mica a copilului trebuie sa ne controlam orgoliile si ambitiile noastre pentru ca acum e varsta cand se creaza “coloana vertebrala” a inteligentei emotionale a copilului nostru. Si fara aceasta inteligenta, relaxare, inteligenta genetica si pontentialul copilului pot avea alte evolutii.

Pe mine ma amuza sa vad parinti agitati la cate cursuri sa-si duca copiii, cand lucrurile elementare si de bun simt nu se straduiesc sa le ofere ca educatie!  Pentru mine e amuzant si cred ca va devein si mai distractiv pe masura ce vom creste si agitatia va devein mai mare si mai mult interna la acesti parinti pentru ca se vor vedea „roadele” la ce au plantat :)!

 

 

Festivalul de lectura pentru copii: Narativ( 21-27 septembrie)

Dragilor,

Am descoperit un festival interesant, inscrierea este gratuita, sunt activitati pentru copii si pentru parinti( cu speakeri foarte buni).

Acasa

Poate va intereseaza , ca tot a venit toamna si vom fi mai mult pe acasa.

Eu deja m-am inscris :)!

Mi se pare foarte util pentru educatia copiilor nostrii.

Afis_NARATIV_Festival_de_lectura_pentru_copii_Asociatia_Curtea_Veche (1)

Update: PROGRAM

NARATIV – Festivalul de lectură pentru copii

Detalii și înscrieri gratuite pe site-ul: www.narativ.ro

 LUNI, 21 SEPTEMBRIE

ora 10.00-12.00 – Teatrul Cititorilor cu Smaranda Nicolau

Categorie de vârstă: 9-14 ani

ora 10.00-12.00 – Teatru de Umbre cu Delia Popa

Categorie de vârstă: 9-12 ani

ora 10.00-11.30 – Storytelling cu Alexandra Baciu

Categorie de vârstă: 7-12 ani

ora 16.00-17.00 – Rime și Ghicitori cu Răzvan Ropotan

Categorie de vârstă: 5-7 ani

ora 16.00-18.00 –Povești pe muzică cu Vlad Feneșan și Zory David

Categorie de vârstă: 8-14 ani

ora 17.00-19.00 – Roman Grafic cu Delia Popa

Categorie de vârstă 8-14 ani

ora 17.00-19.00 – Ilustrație cu Alexandra Mihailciuc

Categorie de vârstă: 10-14 ani

MARȚI, 22 SEPTEMBRIE

ora 10.00-12.00 – Teatrul Cititorilor cu Smaranda Nicolau

Categorie de vârstă: 9-14 ani

ora 10.00-12.00 – Teatru de Umbre cu Delia Popa

Categorie de vârstă: 9-12 ani

ora 10.00-11.30 – Storytelling cu Alexandra Baciu

Categorie de vârstă: 7-12 ani

ora 16.00-17.00 – Rime și Ghicitori cu Răzvan Ropotan

Categorie de vârstă: 5-7 ani

ora 16.00-18.00 –Povești pe muzică cu Vlad Feneșan și Zory David

Categorie de vârstă: 8-14 ani

ora 17.00-19.00 – Roman Grafic cu Delia Popa

Categorie de vârstă 8-14 ani

ora 17.00-19.00 – Ilustrație cu Alexandra Mihailciuc

Categorie de vârstă: 10-14 ani

 MIERCURI, 23 SEPTEMBRIE

ora 10.00-12.00 – Teatrul Cititorilor cu Smaranda Nicolau

Categorie de vârstă: 9-14 ani

ora 10.00-12.00 – Teatru de Umbre cu Delia Popa

Categorie de vârstă: 9-12 ani

ora 10.00-11.30 – Storytelling cu Alexandra Baciu

Categorie de vârstă: 7-12 ani

ora 16.00-17.00 – Rime și Ghicitori cu Răzvan Ropotan

Categorie de vârstă: 5-7 ani

ora 16.00-18.00 –Povești pe muzică cu Vlad Feneșan și Zory David

Categorie de vârstă: 8-14 ani

ora 17.00-19.00 – Roman Grafic cu Delia Popa

Categorie de vârstă 8-14 ani

ora 17.00-19.00 – Ilustrație cu Alexandra Mihailciuc

Categorie de vârstă: 10-14 ani

JOI, 24 SEPTEMBRIE

ora 10.00-12.00 – Teatrul Cititorilor cu Smaranda Nicolau

Categorie de vârstă: 9-14 ani

ora 10.00-12.00 – Teatru de Umbre cu Delia Popa

Categorie de vârstă: 9-12 ani

ora 10.00-11.30 – Storytelling cu Alexandra Baciu

Categorie de vârstă: 7-12 ani

ora 12.00 – 14.00 – Educație pentru Lectură

Seminar pentru profesori

ora 16.00-17.00 – Rime și Ghicitori cu Răzvan Ropotan

Categorie de vârstă: 5-7 ani

ora 16.00-18.00 –Povești pe muzică cu Vlad Feneșan și Zory David

Categorie de vârstă: 8-14 ani

ora 17.00-19.00 – Roman Grafic cu Delia Popa

Categorie de vârstă 8-14 ani

ora 17.00-19.00 – Ilustrație cu Alexandra Mihailciuc

Categorie de vârstă: 10-14 ani

ora 19.00 – 21.00 – Importanța lecturii în dezvoltarea copiilor.

Conferință și Q&A cu Gaspar Gyorgy

VINERI, 25 SEPTEMBRIE

ora 10.00-12.00 – Teatrul Cititorilor cu Smaranda Nicolau

Categorie de vârstă: 9-14 ani

ora 10.00-12.00 – Teatru de Umbre cu Delia Popa

Categorie de vârstă: 9-12 ani

ora 10.00-11.30 – Storytelling cu Alexandra Baciu

Categorie de vârstă: 7-12 ani

ora 16.00-17.00 – Rime și Ghicitori cu Răzvan Ropotan

Categorie de vârstă: 5-7 ani

ora 16.00-18.00 –Povești pe muzică cu Vlad Feneșan și Zory David

Categorie de vârstă: 8-14 ani

ora 16.00 – 18.00 – Cum îi ajutăm pe copii să citească.

Conferință și Q&A cu Otilia Mantelers

ora 17.00-19.00 – Roman Grafic cu Delia Popa

Categorie de vârstă 8-14 ani

ora 18.00-20.00 – Ilustrație cu Alexandra Mihailciuc

Categorie de vârstă: 10-14 ani

SÂMBĂTĂ, 26 SEPTEMBRIE

ora 10.00 – 11.30 – Donație de carte

TBD: O școală din București

ora 15.00 – 17.00 – Atelier surpriză

Clubul Țăranului Român

ora 17.00 – 18.00 – Spectacol Lectură

Clubul Țăranului Român

DUMINICĂ, 27 SEPTEMBRIE

ora 10.00 – 22.00 – Expoziția cititorilor NARATIV

ora 10:00 – 11:30 – Storytelling cu Alexandra Baciu

ora 10:30 – 11:30 – Rime & Ghicitori cu Răzvan Ropotan

ora 11.30 – 12.30 – Spectacol Lectură

ora 11.00 – 11.30 – Teatrul Cititorilor – Repetiție

ora 11.30 – 12.00 – Teatru de Umbre – Repetiție

ora 12.00 – 12.30 – Povești pe muzică – Repetiție

ora 14.00 – 17.00 – Festivitatea de încheiere.

Prezentările spectacolelor lucrate de copii în ateliere

Doi frati in Bucuresti

Ea 16-17 ani, pantaloni scurti, top, posetuta in tendite, se agita intr-o autogara. El probabil cu un an mai mare, o proteja de ochii curiosilor, ducea bagajul. Cel mai probabil erau frati!

-Trebuie sa ajung la Snagov, la ce ora plecati?

-La 16.45

-Sigur ajungeti la Snagov, sa nu plecati fara noi, iesim un pic.

Trec 10 minute si pasagerii se imbarca in microbuzul ce ducea spre Snagov. Cei doi frati urca, ea agitata mai intreba o data daca ajunge la Snagov. Suna pe cineva:

-Plecam acum din  Bucuresti. Unde trebuie sa coboram? Am auzit ceva de o manastire…a ok la Vila 23…. Domnule sofer, sa opriti la Vila 23, noi mergem la Snagov, se auzi in tot microbuzul!

Agitata, imbracata sa nu se faca de ras in capital si emotionata….asa era fata care probabil era pentru prima data in drum spre Snagov. Nu stiu daca pentru prima data in capitala, insa transmitea emotia noului in viata ei, emotia unei fete crescute intr-o localitate mica care era fericita si mandra ca a ajung in Bucuresti, ca are ce povesti prietenelor, ca poate pune poze pe FB cu ea si calatoria ei. Avea debitul verbal si indrazneala unei fete crescute in afara capitalei, probabil intr-o comuna…stiti voi indrazneala unei femei bine crescute :).

Tot drumul ii era frica sa nu cumva sa rateze oprirea si mai intreba cat mai este pana la Snagov, cate statii ar mai fi pana la Vila 23. Baiatul statea timid si asculta, incercand sa o protejeze cu privirea . Tinea strans  in mana, micul bagaj…stia el ca sunt multi hotii la capital.

M-am revazut pe mine in ea la 18 ani, mi-am revazut emotiile si respiratia galopanta cand mergeam pe Magheru. Zgomotul masinilor ma fascina si ma obosea  in acelasi timp. Nu aveam atata mandrie ca am ajuns intr-un punct, insa multe ganduri si temeri pentur viitor. Aveam o situatie familiala dificila acasa si in mintea mea tanara ma bucuram ca evadez. Primul meu instinct cand m-am revazut in emotiile fetei,  a fost sa-i spun:

-Draga mea, ai sa ajungi la Snagov si ai sa ajungi si in alte parti! Tineti mintea deschisa si munceste sa devii cat mai repede, mai inteleapta. Experientele diverse te vor ajuta, nu locurile!

Apoi m-am gadit ca nu o sa inteleaga niciodata ce am vrut sa spun. Si ca  tineretea si greseliile ei trebuiesc traite de fiecare, doar educatia si genetica pot face diferenta cat de repede le transformi in intelepciune….

customer_journey_502661

sursa foto

Negocierea intre parteneri

Cine nu ma stie sau nu ma citeste, ar trebui sa stie intainte sa citeasca acest articol, ca nu sunt o persoana care nu pune prea mult pret pe parerea celorlalti si ca imi place sa gandesc si sa actionez  dupa „intelepciunea” mea si nu a altora.

Acum vreo doua zile, eram cu copii singura in oras. Sotul meu, era la un concurs de MTB la Sibiu. Un adult cu doi copii mici in societate, se descurca mai greu mai ales daca cel  putin un copil este mai energic.  Intr-o discutie la masa, ma trezesc ca afirm:

” Nu am negociat bine cu sotul meu!”( referitor la situatia mea de mama singura cu copii in oras).

Am auzit aceasta expresie in societatea la un moment dat, nu cred in ea, atunci de cea am spus-o?  Nici macar nu era adevarat….. In drum spre casa, copiii dormeau si eu reflectam la ce am spus.

Am o relatie de 14 ani de zile, o relatie in care am crescut impreuna si am evoluat. Pe noi casatoria nu ne-a schimbat radical, stiam ce sa asteptam unul de la celalat. Poate doar ne-a relaxat. Nu am simtit niciodata ca este nevoie sa negociez ceva cu sotul meu! Adica, da nu e o relatie perfecta, insa cred ca am o relatie functionala pana acum.

Negocierea e un termen „urat” pentru un cuplu.  Din cate stiu eu, negocierea e mai mult o lupta a orgoliilor, daca vrei sa faci business o faci si fara sa ajungi la negociere. Necesita doar un pic de strategie( „intelepciune” din experienta mea profesionala 🙂 ).

Eu cred ca intr-un „cuplu de succes” pe langa comunicare, compatibilitate sexuala si compromisuri, trebuie sa existe si o „constiinta” si control al propiului orgoliu. Noi nu am simtit niciodata nevoia sa iesim cu prietenii separat. Pana la aparitia copiilor faceam totul impreuna.  Acum avem activitati separate pentru ca trebuie sa stea si cineva cu copiii sau nu putem fi amandoi in acelasi loc sau ne gandim si la binele lor. Asa ca facem cu randul, cand  e vorba de pasiunile celuilalt.

Eu inteleg si apreciez pasiunea sotului meu. Consider ca a gasit un hobby foarte bun pentru familia noastra si stiu sigur ca si-a cautat o pasiune care sa nu fie in conflict cu fetele lui. Dupa doi copii simti  nevoia ca adult sa ai o ocupatie care sa te ajute sa te relaxezi mental. La el e bicicleta si concursurile de MTB. La mine e scrisul! Ne intelegem aceste pasiuni, ne ajutam si ne sustinem. Practic ne respectam si lucram sa fie functionala familia. Nu zic ca nu avem si uneori mici dicutii pe acesta tema dar cred ca tin de strarea din acea zi si nu de acceptarea hobby-urilor.

Asa, ca nu simt ca pierd ceva, nu simt ca imi este atacat orgoliul, nu o simt ca pe o povara cand el pleaca cu bicicleta si eu stau cu copiii. Sincer, de ce ai simti nevoia sa „negociezi” ceva cu partenerul tau? Nu suntem amandoi in aceiasi barca? Nu intelegi si accepti pasiunea lui?  Cu ce te ajuta sa te simti bine cand crezi ca ai obtinut ceva pentru actiunea? Ar trebui sa te ajute  ca el se relaxeaza, se bucura ca face ceva cei place, ca are alt tonus in relatie dupa.

Deci? Ce, e prostia asta: „nu am negociat bine cu iubitul meu?”  Daca ma gandesc bine, spune multe despre frustrarile unei personae acesta afirmatie. Eu cred ca am spus-o pentru smalltalk si ma stiu ca mai spun prostii sa umplu „un gol” in societate.

Negocierea intre parteneri nu trebuie sa exista. Exista  explicatii, respect si poate mai  multa strategie din partea femeii ca sa nu ajunga intr-un punct de conflict :). Adica mai multa intelepciune si rabdare.

Orgoliul ca si in business, intr-o relatie functionala nu  ar trebui sa existe…. si ma refer la acel tip de orgoliu negativ ce ne face sa nu vedem „padurea” si sa vedem doar copacii.

 

Recomand spectacol: „Cartierul povestilor”

In weekend am fost cu Printesa si Madam Furlifus la un spectacol inedit pentru copii: „Cartierul povestilor„. Vineri am cautat unde sa mergem cu copiii ca iesire in Bucuresti si ne uitam dupa un spectacol pentru ei.

Noi, am mai fost cand eram mici la specatcolele teatrului Ion Creanga si de fiecare data ne-au placut si ne-am simtit bine. Acum , au pus in scena un altfel de specatacol. Un spectacol interactiv si e chiar interactiv.!Copiii sunt alaturi de actori in casutele cu povesti si i-au parte la povesti. Actorii comunica direct si fizic cu copiii si in lume celor mici acest lucru este minunat!

Decorul mi s-a parut foarte dragut, biletele le-am luat cu jumatate de ora  inainte din locatie. Atentie, locurile sunt limitate la 15 locuri! Sunt 5 casute cu 3 locuri/casuta, copiii vizitand fiecare casuta. Specatacolul este recomandat copiilor peste 4 ani. Se plateste biletul per copil ce intra in „cartier”.

Printesa, la inceput nu a vrut sa mearga singura. Asa ca la prima casuta o tineam de mana, apoi s-a adaptat si a mers singura. A fost asistenta povestitorului de cateva ori si era maxim de emotionata la casuta „printului”.

M-am gandit sa scriu despre acest spectacol pentru ca isi face toti banii( 30 ron). Sunt o groaza de ateliere. spectacole si workshop-uri pentru copii care nu au nici o „utilitate’ finala pentru educatia copiilor, insa acesta mi s-a parut foarte „concentrate” in lucruri bune pentru  a mea fetita.

Si nu sunt povesti uzuale: avem o casuta a lui Dumnezeu si una a burticii, de exemplu. Interactiunea este maxima si copiii ies foarte incantati din cartier.

IMG_20150823_102436

Analiza la 33 si 2 copii

Am trecut de 30 ! Credeti-ma nu e mare lucru, presiunea e mai mult la noi in cap. Sincer, maturitatea, evolutia  pe care te-ai astepta sa o ai la 30 de ani si te stresezi ca inca nu ai ajuns acolo nu tine de varsta, ci tine de experiente. Eu acum, ma simt ca la 30 de ani! Acum , dupa al doilea copil.

Cel mai bun psiholog, cel mai bun trainer, cel mai bun MBA si cele mai ieftine 🙂 – sunt copiii.  Al doilea copil a complicat mult viata familiei, fiind  si un copil mult mai energic si agil. O complicare insa frumoasa!

La al doilea copil,  ca  mama  stii ce sa faci, lucrurile vin natural insa te intampina alte probleme mai profunde. Cel putin pentru mine, a fost o adevarata” revelatie” personala. In momentul in care devi parinte, incepi sa-ti intelegei parinti si sa-ti aduci aminte de tine, de „baza” ta psihica- adica de copilarie. Bineinteles, conditia este  sa te asculti si sa te lasi prada emotiilor, gandurilor; sa le digeri, sa traiesti si sa analizezi!

Cate revelatii de tot felul am avut in ultimile luni…. revelatii ce mi-au adus aminte de copilarie, mi-au adus aminteri in prezent si explicatii pentru unele din trasaturile mele…revelatii ce m-au facut mai puternica, mai rationala, ce m-au impacat cu mine si copilaria mea…. Adica am evoluat!  Recunosc poate nu ar fi trebuit sa-mi ia 33 de ani si 2 copii sa ajung aici , insa banuiesc ca se poate si mai rau 🙂 !

Mi-ar fi placut sa am intelepciunea sa fac 2 copii inainte de 30 de ani. Credeti-ma cu cat mai repede cu atat mai bine( bineinteles dupa 22-23 ani)! Mi-ar fi placut sa am intelepciunea sa-mi inteleg parinti mai devreme, m-as fi scapat de ceva regret si dureri. Mi-ar fi placut sa am curajul sa actionez in situatiile in care simteam ca imi vor schimba viata si peste ani ma voi intoarce la ele sa-mi explice o durere a sufletului.

Ma bucur ca am ajuns la intelepciunea sa-mi apreciez familia, sanatate, copiii, sa ma apreciez pe mine 100%. Ma bucur ca mi-am putut intelege parinti si actiunile lor, ma bucur ca deciziile din copilarie ma defines si in bine. Ma bucur  ca am inteles ca intelepciunea e o imagine a experintelor si a geneticii si deci stiu cum sa-mi educ copiii. Ma bucur ca am avut intelepciune  si de tanara sa I-au anumite decizii. Ma bucur ca traiesc si ca evoluez!

Multumesc ca m-ati ajutat persoane dragi  sa evoluez, multumesc ca ma ajutati sa TRAIESC!

Activitati de vacanta( 3-4 ani)

Ce ati planificat pentru vacanta copiilor, in afara de concediile prin diverse locuri? Dupa ce imi apare in newsfeed vad doar multe poze cu copiii la mare.

Primul meu impuls a fost ca pentru acesta prima vacanta a noastra( dupa primul an de gradinita) sa o inscriu pe Madam Printesa( 3 ani jumatate) la tot felul de ateliere si m-am interesat prin jurul casei ce pot face. Cum eu sunt inca in concediu de crestere copil m-am gandit ca as putea sa o duc la diverse activitati.  Madam Furlifus( 9 luni) si Sportivul familiei mi-au mai taiat din elan.

Dupa ce am reflectat mai mult, am realizat ca copilul invata prin joaca de zi cu zi si ca nu trebuie sa ne supraaglomeram cu toate „ambitiile” mele. Are timp sa  evolueze.  Deci ce facem in afara de concediile normale, cat stam pe acasa? Si cum organizezi activitati pentru copil cand stai in Ilfov si nu vrei sa mergi prea mult in masina?  Te interesezi ce oferte sunt  prin jur.

Inot– am inceput un curs de inot la Complexul Sportiv „Sydney 2000”, Izvorani. Pretul pare usor mai bun ca in Bucuresti( 25 ron/sedinta de abonament). In grupa ei sunt 5-6 copii. Conditiile sunt ok, bazinul este olimpic. Facem 2 ore pe saptamana, dupa ce voi incepe eu serviciul vom vedea cu cate ramanem.  E mai complicat cu Madam Furlifus dupa noi, ureori e foarte agitata.

Diverse ateliere- mediu, olarit( scoala de la Piscu), camping, teatru, reciclare etc. Avem o gradinita particulara in zona ce are un program de vara si au o tematica saptamanala cu diverse activitati. Momentan am ales un workshop pe saptamana si in functie de tematica. De exemplu saptamana aceasta se organizeaza o excursie in padurea Snagov cu un „cercetas” ce ii va initia pe copii in orientare si camping. Avem si o piesa de teatru la sfarsit de saptamana. A fost saptamana trecuta o excursie la „Ferma animalelor” insa nu am vazut beneficiile pentru noi, viata la tara ne ofere diverse experiente din aceasta categorie. Observam natura in fiecare zi!

Joaca-multa joaca, joaca cu copiii, joaca cu surioara, joaca cu mami cand nu e obosita :). Uneori incerc sa strecor diverse acitivatii in joaca lor: am facut fursecuri unde 5 fetite m-au ajutat si si-au ornat fiecare fursecul, am facut si prajituri, am facut un concurs cu limba engleza si germana cu diverse cuvinte: fetele mai mari imi spuneau in engleza iar Madam Printesa in germana. Eu bineinteles eram pe Google la germana sa inteleg ce spune si sa o verific :). Mi-ar fi placut sa avem si un workshop de limba straina in program dar nu am gasit in zona oferte, asa ca m-am linistit.

Joaca mai inseamna si povesti, povesti unde toate cele din casa suntem printese, incusiv catelul si cantecele prin curte. Momente foarte frumoase oricum!

IMG_20150713_194258
Rapunzel sau Emma

IMG_20150713_194232_edit_edit

In zona mai avem si diverse cluburi de echitatie, e o idee pentru  o alta activitate. La gradinita putea merge pana in luna august, insa nu am vrut sa-i „fur” vacanta. Imi aduc aminte cu placere de bucuria vancatelor din copilaria mea si desi e un efor, incerc sa le aiba si copiii mei. Cred ca uneori conteaza timpul de calitate, lipsit de stres, lipsit de program si activitati impreuna cu copiii tai. Momentan vreau sa ma bucur de varsta lor foarte dulce si de clipele frumoase cat inca sunt dependente de mine si ma lasa sa avem activati de iubareala.

Recunosc ca e imi este greu uneori sa ma conectez la ele, sa nu fiu cu mintea in alta parte insa ma lupt cu mine pentru ca stiu ca anii acestia nu se mai intorc. Asa ca keep it simple, keep it fun!

Ghid de conduita: parintii la serbare

Descoper pe zi ce imi cresc copii, ca mi se inmultesc „piticii”. Un nou „pitic” este cum se comporta parintii/familia la serbari, ore deschise, evenimente scolare.

Urmeaza sa vina perioada serbarilor si a evenimentelor la sfarsit de an scolar. „Piticul” acesta despre comportamentul adultilor la diverse evenimente a crescut de la spectacolele pentru copii, insa mi se pare mult mai grav pentru copil cum se manifesta parintele la o serbare scolara.

Noi nu am avut inca serbarea, insa am avut ora deschisa la limba germana. Acesta ora deschisa s-a organizat la cererea parintilor. Mie mi se pare  ca grupa mica de gradinita  este cea mai „dulce” perioada din viata scolara, cand copii au inca o inocenta si incep sa „infloreasca”. Eu una nu sunt de acord cu cerinta parintilor pentru ca sunt inca mici, emotivi si nu putem vedea mare lucru. Ei aduna informatiile la acesta varsta, se exprima cand doresc ei, nu cand vrem noi. In plus, daca nu esti atent la copilul tau si il tii prin Mall-uri si cu tableta, normal ca nu vezi ce a invatat. Printesa se exprima cand vrea ea si nu simteam nevoia sa vad cata limba straina a invatat, pentru ca stiu ca a prins informatia.

Cand ajungi la serbare/ora deshisa, tu ca adult trebuie sa ai un comportament de sustinere si de cat mai putina intimidare. E destul de mic copilul si emotiv, cat sa mai pui si tu presiune pe el. Adica, nu te aseza in spatele lui sau foarte aproape de el. Nu comenta in timpul programului si indruma sa cante sau sa danseze. Repet, sunt grupa mica si zic ca trebuie lasati sa se manifeste cand vor si cum vor la astel de evenimente pentru a nu crea temeri pe viitor.

De preferabil, sa nu stai cu vreun gadget in mana sa filmezi sau sa fotografiezi pentru a putea zambii cand copilul se uita la tine si pentru a putea sa-i oferi toata atentia. Poti aduce un alt adult separat sa faca acest lucru. Nu-i asa ca nu te-ai gandit cum  te vede copilul cand se uita la tine si tu stai cu mana in sus asigurandu-te ca filmezi ceva?! Oare cum te-ai simti tu cand ai fi foarte expus si astepti caldura de la persoanele dragi?!

Invata sa te bucuri de ce face copilul tau, putin sau mult- daca consideri ca trebuie corectat ceva o poti face in alta zi. Dupa eveniment prima reactie cand vine la tine trebuie sa fie de incurajare, lauda, bucurie! Innebunesc cand aud:

-Mami, dar de ce nu ai cantat mai mult? sau Mami, de ce nu ai fost atenta la doamna?

Alooooo, cum anume credeti ca ajuta copilul? Eu zic ca-l timoreaza si ca-l  interorizeaza si mai mult.

Eu am stat linistita, cu Buburuza  in brate si m-am emotionat mult la un moment dat.  Cautam sa o vad cat mai bine, dar fara sa intru in aria ei vizuala. La un moment dat s-a uitat spre mine si i-am zambit, alta data dansau si o dansam si eu pe Buburuza, a zambit ea. Imi cunosc copilul si nu i-am spus mai nimic cand doar isi misca buzele sau nu era in coordonare cu restul copiilor. Ei cred ca ia placut! Am vazut si o evolutie in atitudinea ei si exprimarea sa, de la prima serbare din iarna  la aceasta ora deschisa.

Va rog eu, fiti atenti si la cum sunteti voi ca adulti la astfel de evenimente, nu numai la copil. Mici si dese „traume” pot afecta inteligenta emotionala si cele de la varste mici devin in timp destul de adanci.

colaborare-in-tratament

Sursa foto

Meditatii la minut

Cand sunt in masina m-am obisnuit ca radioul sa fie pe ITSY BITSY in general. Cum circul mai putin in perioada aceasta mai apelez la arhiva lor pentru emisiuni.

Mi se par foarte utile Meditatii la Minut. Uneori iti dau raspunsuri la unele intrebari mici si stresante pe care le ai zilnic.

Sa ascultam si altceva :)!

O saptamana buna sa aveti!

Religia si noi

Societatea vuieste de „problema” orelor de religie in scoala in ultima perioada…. tot  luna aceasta i-am organizat Dra Buburuze( fosta Aiurel) botezul. Nu ne-am mai complicat, intim cu persoane dragi, linistit, cu zapada ca si la primul botez,dar nu am fost plecati din oras. Am simtit nevoia de putin zgomot la al doilea copil :).

In timpul organizarii, am fost uimita  sa „descoper” cat de tare monetizeaza biserica din Bucuresti botezul. Am  cautat cei drept in sectorul 1, insa sumele cerute mi se par mari pentru  un salariu mediu chiar si in Capitala.  O suma o platesc nasii si o suma parintii… zau asa! Cei ce  nu-si permit ce fac??? La o biserica mi-au spus ca ma costa x bani, dar daca suntem caz social nu solicita bani…..Cautand am dat peste o bisericuta cu istorie, micuta si cu un preot care ne-a „daruit” un botez cu caldura umana. Era un OM si s-a simtit inca de la telefon- cum sa-mi ceara bani in avans( singura biserica care nu mi-a cerut), cum are copilul doar un nume, cum e nume romanesc, cum e al doilea copil, cum mai si alaptez?! Vai :))))!!!!( glumea bineinteles).

Am realizat ca eu( noi) ii aleg fetitei mele religia. Apoi tot citind „nebunia” din online despre cum parinti trebuie sa-si dea acordul pentru orele de religie, m-am gandit de ce atata tam-tam. E corect ce zice Curtea Constitutionala, dar mie mi se pare exagerata reactia noastra. De acord, ca numai „sfanta” nu e Biserica noastra, dar atat aceasta institutie cat si politicienii sunt doar o imagine a societatii! Insa Biserica nu e tot una cu Religia.

Religia  in general, este un set de regului care au ajutat la evolutia speciei umane. Unul din motivele pentru care Imperiul Roman s-a impartit in Vest si Est, este faptul ca partea bizantina era mai laica si mai evoluata din punct de vedere cutural(Occidentul se lupta cu barbari si era haos).  De aici si istoria diferita, crestinii ortodoxi au ramas mai aproape de forma initiala a scrierilor, iar  catolicii s-au adaptat la tot si toate.  Insa religia in acest moment in societate, nu mai are importanta de la inceput si nici nu are de ce sa o mai aiba pentru ca avem un alt grad de evolutie si inteligenta la nivel de societate.

In clasa 12-a am mers cu o colega la Biserica ei, o secta ceva- nu-mi  mai aduc aminte. Incerca ea sa ma converteasca cred si sa-mi prezinte ce minunati sunt ei. In cladirea aceeia, eu mi-am dat seama ca nu voi putea alege vreo alta religie decat cea a bunicilor mei. Una din amintirile cele mai dragi mie, e candela din camera bunicilor mei, felul in care bunica o aprindea si isi spunea Crezul. Mie imi place cum arata biserica ortodoxa, cu stilul bizantin, cu picturile sale, cu altarul sau, cu ea am crescut. Nu am crescut intr-o familie foarte religioasa, insa atunci a fost momentul cand  m-am impacat cu religia mea.

Credinta are ea si rolul ei in viata unui om, te indruma, credinta nu inseamna Biserica, nu inseamna cartile de religie, credinta nu inseamna orele de religie. Credinta m-a ajutat pe mine sa trec peste momente grele in viata mea si ma conecteaza cu persoanele dragi care au murit.  Credinta sustine o ordine si o evolutie a gandirii.

Prin scoala primara am citit de n ori cartea ” Legendele Olimpului”, apoi am facut orele de religie de la scoala cu pildele Biblice. In mintea mea s-au nascut diverse intrebari, asa ca am aprofundat mai mult religiile lumilor, eram fascinata de cultura antica, am citit si citesc mult carti de istorie, istoria religiilor. Ai mei stiu doar ca m-au incurajat sa citesc. Ce as fi inteles eu daca vedeam in casa sau nu ma lasau parintii la ora de religie? Eu imi aduc aminte ca puteam sa disting la ore intre ‘exagerarile” laice si invataturile pe care vroiau sa ni le prezinte. Eu zic ca mi-a prins bine, pentru ca ma provocau intrebarile si cautam raspunsuri.

Daca e sa fim corecti: un copil nu poate sa-si aleaga religia si nici nu ar fi drept sa nu-l expunem la ceva ce nu stim ca nu vrea. Trebuie sa-i oferim o baza de credinta, ca adult isi poate alege unde sa se indrepte. Tot noi, parintii moderni avem o problema cu atentia si educatia pe care o oferim acasa copiilor( tot un articol a circulat- ce spune ce este evident pentru multi dintre noi: cel  putin in orasele mari parintii nu se ocupa asa cum ar trebui de educatia copiilor). Si atunci de ce as vrea eu sa nu faca copilul meu religie la scoala? Indiferent de calitatea informatiei pe care o primeste, avem noi grija sa stie sa o cearna si sa stie sa/se intrebe.  Poate fi o provocare pentru copil si pentru familie, ce poate avea rezultate pozitive.

Da stiu…. cam fugim de provocari nu 🙂 ?! Apropo cartile  gen „Lords of the Rigs”, „Harry Potter „etc….. tot pe diverse religii/credinte se bazeaza si tot credinte creaza.