Ce preferi: telefonul sau sanul?

De cate ori va verificati telefonul pe zi? De cate ori cititi articole pe net? De cate ori verificati promotiile la un brand preferat? De foarte mult ori probabil….. telefonul cel putin de 100 de ori….

De cate ori va verificati  sanatatea sanilor? Cancerul la san este cea mai frecventa forma de cancer intalnit la femei, iar o simpla auto-examinare, poate salva o viata.

Pot spune ca stiu din perspectiva unui copil ce inseamna ca mama ta sa aiba cancer mamar.  Stiu ce inseamna o depistare tarzie a nodulului, ce presupune atat fizic cat si psihic o interventie asupra sanului, ce lupte sunt  pentru recuperare si cat poti trai sau nu cu durerea fizica.  Din toata experienta mea, cred ca cel mai important lucru  este sa avem grija de noi. Stiti ce doare cel mai mult din punct de vedere al unui copil…..? Durerea regretului ca nu ai putut sa stai cu mama ta mai mult si cand devi mai intelept ca adult, ca nu-I poti spune ca „Te inteleg mama!” dupa ce ai si tu copii tai. Restul durerilor se estompeaza in timp, insa un regret profund ramane acolo si sapa!

Daca nu stim sa ne autoexaminam, sa mergem la doctor si sa-I solicitam in mod express verificare de cel putin 2 ori pe an. Iti dai seama de atentia unui medic ginecolog daca iti examineaza sanii la fiecare control.  Mie, pentru ca am caz in familie, imi este recomandata si o ecografie mamara pe an.

Faptul ca ai alaptat si ai avut mai mult de o sarcina, scad sansele de imbolnavire pentru aceasta forma de cancer. Ce nu se spune mult in public, este ca pe langa predispozitia genetica, factori de alimentatie, factorii psihologici, regularitatea viatii sexuale poate reprezenta un factor in aparitia unei forma de cancer la femei.

Va spun ca eu nu sunt de acord cu campaniile de prevenire a cancerului la san, care organizeaza marsuri, te indruma sa te imbraci in roz…..sau alte forme de marketing care rezulta in 0 % awareness in masa mare a femeilor din Romania. Vecina mea de 40 de ani care munceste ca zilier, habar nu are de Pink Ribbon. Informatia ajunge la un mic procent dintre femei si la si un mai mic procent are vreun impact de actiune.

Din punctul meu de vedere, daca vreti sa ajutati, sa preveniti: povestitile prietenelor, rudelor, vecinelor, dati-le minimul informatiilor pe care le aveti, inlesniti o intrevedere cu un medic sau asigurativa ca le-ati spus o poveste cu impact emotional. Va spun din propie experienta, ca  educarea prin emotie e cea mai eficienta. Eu am si o poveste emotionala de spus, insa orice poveste auzita poate fi spusa. Incercati sa educati si sa informati!

Mi-a placut campania Nestle de anul trecut si ma bucur ca am reusit sa ajung la cea de anul acesta. „Campania #HandsOn invită femeile să își unească forțele și să lupte împreună împotriva cancerului la sân. Prin intermediul acestei campanii, Nestlé FITNESS, de 6 ani susținător devotat al inițiativei pentru conștientizarea cancerului la sân, la nivel global și de doi în România, evidențiază importanța unei examinări proprii a sânilor – modalitatea cea mai simplă prin care orice posibil semn al cancerului la sân este descoperit la timp pentru a putea acționa împotriva acestuia.”

Daca pot sa va  ajut cu orice info sau intrebare ati avea, din experienta mea nu ezitati sa ma contactati in privat sau oricum doriti.

Nestle Fitness_HandsOn (1)

Va recomand si o asociatie care poate sa va ajute cu diverse sfaturi si support: Asociatia Casiopeea. Pe site la ei aveti si cateva sfaturi  pentru autoexaminarea sanului.

 

 

 

 

 

„Poveste de toamna” via Teatrul Zurli

Asistand de pe scaunul de parinte. sambata, la „Poveste de Toamna” by Teatrul Zurli, m-am simtit foarte norocoasa ca I-am descoperit. Vazand-o pe Printesa cum era de fericita intre copii si cum interactiona cu persoanajele ei preferate, am inteles exact de ce Zurli este un fenomen.

Eu una consider ca oamenii acestia imbina distractia cu educatia, spectacolul cu atentia la detalii, intr-u mod foarte unic in Romania, foarte „clean” si iti ofera valoare pe costul unui bilet( decent ca pret as zice). Exact sentimentul de norocoasa l-am avut cand am vazut cum si noi si copiii ne bucuram.

Printesa a mai crescut, acum nu mai este asa timida si urca pe scena singura. Faptul ca a mai evoluat din punct de vedere emotivitate, este si merita Trupei Zurli. Sincer, am mai vazut diverse spectacole pentru copii, in diferite forme, insa ei mi se par cei mai aproape de spectatorii lor si cei mai sinceri.

Noua locatie pentru spectacole: Hotel Caro, e mai spatioasa si am vazut ca parintii aveau acces si la cafea :).

Va recomand cu caldura sa ajungeti macar la doua dintre spectacolele lor, ca sa intelegeti despre ce vorbesc. A da…. si ma va duceti cu inima deschisa si cu nervii lasati acasa 🙂 !

12017736_884946348260706_2434355968790796464_o

12015138_884945444927463_4163313214645993300_o
Printesa-rand fatam cu paraliuta alba, rochita albastra si codite 🙂

Te cunosc de pe FB!

Eu scriu pe un suport „electronic”( blog)  pentru ca e o modalitate ieftina, usoara si rapida sa ajunga gandurile mele la cat mai multa lume. Scriu pentru ca imi place sa scriu si e un hobby ce nu imi mamanca prea mult timp si imi aduce multe avantaje de toate felurile. Sunt conectata si ma CHINUI sa fiu activa pe contul de FB pentru a promova blogul unde scriu. Am doua profile de FB. Cel personal are foarte putina activitate si il folosesc mai mult pentru keep in touch si „spionare”. E sigurul social media pe care il folosesc. Momentan imi convine sa-mi aleg eu cititorii si persoanele cu care interactionez in 2.0, chiar daca potentialul de crestere poate fi mai mare. Stiu cum sa-mi cresc si mai mult traficul si sa ma promovez online, doar ca nu e  momentul acum.

In newsfeed la ambele, vad poze de familie a multor cunoscuti in viata reala si a unor necunoscuti in viata reala. Fara sa vreau incep sa-I cunosc mai bine pe toti „amicii” mei de pe FB.  Tatal meu e mult mai activ ca mine pe FB, probabil si copii mei vor fi. Eu am insa o retinere sa-mi fac viata publica si alegerile din viata sau preferintele. Mie nu mi se pare ca trebuie sa traiesc pe FB. Trebuie sa traiesc in viata reala conectata la familia mea. Deci incerc sa consum cat mai putin online si poate nu-mi reuseste de fiecare data.

Printre „amici” am si persoane cu care in viata reala nu prea schimb 2 vorbe, sau ne salutam foarte rar, desi poate ne vedem zilnic si trebuie sa recunosc imi sunt antipatice. Pe FB le vad poze cu copiii, poze  la gratare, poze  in vacanta, etc.   Si uite asa devin persoane antipatice despre care stiu prea multe!

Cum te comporti pe FB, reflecta mult din personalitatea si complexele unei persoane. Cand faci albume cu „vacanta” si are 60 de poze, ce crezi ca spune despre tine? Te lauzi si vrei sa stie tot poporul unde ai cheltuit tu banii. Cand postezi ( fara a face PR ca profesie) de 30 de ori pe zi, sa afle toate lumea unde iti bei cafeaua, ce  te-a deranjat in secunda 3 si ce nazbatie a mai facut pisica, ce spune despre tine? Esti mult prea into your personality( ca sa nu spun narcisit/a) si ai nevoie sa-ti confirme intreg poporul ce minunat/a esti. Bineinteles ca daca nu ai like-uri la un anumit post, ceva in tine explodeaza 🙂 !

Stiti ce spune „selfie”-ul zilnic sau periodic( fara a face PR ca profesie)? Egoism, egoism, egoism! Am devenit o lume a vitezei si atunci am devenit din ce in ce mai egoisti, iar  „selfie”-ul, este o reflexie a egoismului.

Mie nu-mi place cand stiu prea multe despre  copilul tau din poze sau statusuri, pentru ca  practic tu ii faci tot timpul poze si petreci prea putin timp cu el. Copiii au invatat sa aiba un zambet fals, au invatat sa pozeze. Mie  nu mi se pare ok, cand un copil stie cum sa stea la poza! Inseamna ca are prea mult exercitiu cu acesta procedura si parintele nu-l invata sa se conecteze la viata reala. Zambetele din poze nu exista in totdeunea in realitate. Realitatea la un moment dat te loveste si nu ai sa-ti explici depresiile copilui tau!

Uneori imi vine si mie sa ma laud cu cate ceva pe FB( zic eu ca mai rar), o fac constienta fiind de nevoia de  a ma simti bine si constienta ca nu poate dura mai mult de 5 sec aceasta stare de bine. Imi vine greu sa-I fac cate o poza la diverse activitati pe care le avem in timpul liber, pentru ca ma uit la ea, ma uit cum reactioneaza, invat despre ea, ma bucur cu ea, sunt atenta la ea si poza mi-ar manca din aceasta „observatie”.

Mie mi se pare grav cand un parinte urca prea multe poze si posteaza tot timpul despre copilul sau. Pe langa evidentele probleme de securitate online, ar mai fi faptul ca isi petrece mult prea putin timp cu al sau copil si deci exista disfunctionalitati grave si la parinte( ce le transmite si copilului).

Deci, nu -mi place cand te cunosc prea bine de pe FB si imi este foarte usor sa te „descopar” acolo daca vreau…..

P.S  Acest articol nu face referire la persoanele pe care le consider interesante sau care stiu sa-si gestioneze pozele si statusurile pe FB :). Oare tu esti una din acele persoane? 🙂

Gradinita, optionalele si orgoliile parintilor

Ma exprim si eu public pentru ca pot 🙂 ! Poate ajuta cumva!

Eu sunt foate entuziasmata ca incepe anul scolar. Suntem grupa mijlocie la gradinita de stat si pentru mine e o intoarcere la scoala mea care  mi-a fost tare draga.

Am avut sedinta cu parintii. Am norocul ( sau mi l-am facut :)) sa fac parte dintr-un colectiv realativ echilibrat de parinti, sa fim cu totii cu o minima educatie. Asa, ca e frumos!  Suntem  la o gradinita din sectorul 1 dar la grupele cu mai putine fite. Eu sunt foarte multumita de conditii, conducere, educatoare, etc.

La sedinta, am aflat optionalele: diverse. Fiecare parinte se gandea unde  si la ce sa-si mai dea copilul. Eu stiam clar, ca de…. in general e bine sa stii ce vrei: nu mai vreau dans pentru ca voi incerca sa o ducem la balet si nu vreau sa aiba prea multe optionale si nu ceva ce sa necesite prea mult efort intelectual. Da, ambitiile mele puteau fi mult mai mari de atat, insa cu putin ajutor m-am desteptat! E bine sa ai ambitii, insa sa fie corecte si corespunzatoare varstei si dorintelor copilului tau.

O mamica sau bunicuta din colectiv( probabil avea ceva experienta pedagogica) ne-a spus ca e mai important cat e mic copilul sa-l lasam sa se joace, sa avem grija de corpul lui fizic si de efortul intelectual pe care il poate face la varsta de 4 ani. Adica in alte cuvinte, daca vrei sa-ti faca aritmetica la 4 ani, il stresezi mai mult decat il ajuti! Are o logica ce spunea dansa!

Eu incerc sa ma ponderez si sa o intreb pe ea ce si-ar dori si voi alege ce o ajuta la aceasta varsta. Genetica face 70% din treaba, restul e munca si educatie din partea parintelui la aceasta varsta. De exemplu, eu acum ma preocup sa ma asigur ca va citi mult si ca-I va placea sa citeasca, asa ca avem activitati de lectura si joaca cu cartile ,care sa o faca sa nu le refuze mai departe. Nu ma intereseaza sa stie alfabetul. Toate la timpul lor!

Am o mamica mai rece, in  cred eu cu copilul in grupa. Copilul e destul de interiorizat si emotiv( fetita). Cred ca multa emotivitate vine dinspre comportamentul mamei. Stateam langa ea si imi spunea ca ea numai vrea optionalele la gradinita: muzica si dans pentru ca face acasa. In plus mai face si alte 2-3 cursuri. Really, la 4-5 ani! Mi se pare cam mult, mi se pare ca aruncam cu banii sa ne educe altii copiii, mi se pare ca de inteligenta emotionala a copilului nu e preocupat nimeni. Ehhh…fiecare cu pitici sai! 🙂

Oricum, cred ca mai ales la o varsta mica a copilului trebuie sa ne controlam orgoliile si ambitiile noastre pentru ca acum e varsta cand se creaza “coloana vertebrala” a inteligentei emotionale a copilului nostru. Si fara aceasta inteligenta, relaxare, inteligenta genetica si pontentialul copilului pot avea alte evolutii.

Pe mine ma amuza sa vad parinti agitati la cate cursuri sa-si duca copiii, cand lucrurile elementare si de bun simt nu se straduiesc sa le ofere ca educatie!  Pentru mine e amuzant si cred ca va devein si mai distractiv pe masura ce vom creste si agitatia va devein mai mare si mai mult interna la acesti parinti pentru ca se vor vedea „roadele” la ce au plantat :)!

 

 

Festivalul de lectura pentru copii: Narativ( 21-27 septembrie)

Dragilor,

Am descoperit un festival interesant, inscrierea este gratuita, sunt activitati pentru copii si pentru parinti( cu speakeri foarte buni).

Acasa

Poate va intereseaza , ca tot a venit toamna si vom fi mai mult pe acasa.

Eu deja m-am inscris :)!

Mi se pare foarte util pentru educatia copiilor nostrii.

Afis_NARATIV_Festival_de_lectura_pentru_copii_Asociatia_Curtea_Veche (1)

Update: PROGRAM

NARATIV – Festivalul de lectură pentru copii

Detalii și înscrieri gratuite pe site-ul: www.narativ.ro

 LUNI, 21 SEPTEMBRIE

ora 10.00-12.00 – Teatrul Cititorilor cu Smaranda Nicolau

Categorie de vârstă: 9-14 ani

ora 10.00-12.00 – Teatru de Umbre cu Delia Popa

Categorie de vârstă: 9-12 ani

ora 10.00-11.30 – Storytelling cu Alexandra Baciu

Categorie de vârstă: 7-12 ani

ora 16.00-17.00 – Rime și Ghicitori cu Răzvan Ropotan

Categorie de vârstă: 5-7 ani

ora 16.00-18.00 –Povești pe muzică cu Vlad Feneșan și Zory David

Categorie de vârstă: 8-14 ani

ora 17.00-19.00 – Roman Grafic cu Delia Popa

Categorie de vârstă 8-14 ani

ora 17.00-19.00 – Ilustrație cu Alexandra Mihailciuc

Categorie de vârstă: 10-14 ani

MARȚI, 22 SEPTEMBRIE

ora 10.00-12.00 – Teatrul Cititorilor cu Smaranda Nicolau

Categorie de vârstă: 9-14 ani

ora 10.00-12.00 – Teatru de Umbre cu Delia Popa

Categorie de vârstă: 9-12 ani

ora 10.00-11.30 – Storytelling cu Alexandra Baciu

Categorie de vârstă: 7-12 ani

ora 16.00-17.00 – Rime și Ghicitori cu Răzvan Ropotan

Categorie de vârstă: 5-7 ani

ora 16.00-18.00 –Povești pe muzică cu Vlad Feneșan și Zory David

Categorie de vârstă: 8-14 ani

ora 17.00-19.00 – Roman Grafic cu Delia Popa

Categorie de vârstă 8-14 ani

ora 17.00-19.00 – Ilustrație cu Alexandra Mihailciuc

Categorie de vârstă: 10-14 ani

 MIERCURI, 23 SEPTEMBRIE

ora 10.00-12.00 – Teatrul Cititorilor cu Smaranda Nicolau

Categorie de vârstă: 9-14 ani

ora 10.00-12.00 – Teatru de Umbre cu Delia Popa

Categorie de vârstă: 9-12 ani

ora 10.00-11.30 – Storytelling cu Alexandra Baciu

Categorie de vârstă: 7-12 ani

ora 16.00-17.00 – Rime și Ghicitori cu Răzvan Ropotan

Categorie de vârstă: 5-7 ani

ora 16.00-18.00 –Povești pe muzică cu Vlad Feneșan și Zory David

Categorie de vârstă: 8-14 ani

ora 17.00-19.00 – Roman Grafic cu Delia Popa

Categorie de vârstă 8-14 ani

ora 17.00-19.00 – Ilustrație cu Alexandra Mihailciuc

Categorie de vârstă: 10-14 ani

JOI, 24 SEPTEMBRIE

ora 10.00-12.00 – Teatrul Cititorilor cu Smaranda Nicolau

Categorie de vârstă: 9-14 ani

ora 10.00-12.00 – Teatru de Umbre cu Delia Popa

Categorie de vârstă: 9-12 ani

ora 10.00-11.30 – Storytelling cu Alexandra Baciu

Categorie de vârstă: 7-12 ani

ora 12.00 – 14.00 – Educație pentru Lectură

Seminar pentru profesori

ora 16.00-17.00 – Rime și Ghicitori cu Răzvan Ropotan

Categorie de vârstă: 5-7 ani

ora 16.00-18.00 –Povești pe muzică cu Vlad Feneșan și Zory David

Categorie de vârstă: 8-14 ani

ora 17.00-19.00 – Roman Grafic cu Delia Popa

Categorie de vârstă 8-14 ani

ora 17.00-19.00 – Ilustrație cu Alexandra Mihailciuc

Categorie de vârstă: 10-14 ani

ora 19.00 – 21.00 – Importanța lecturii în dezvoltarea copiilor.

Conferință și Q&A cu Gaspar Gyorgy

VINERI, 25 SEPTEMBRIE

ora 10.00-12.00 – Teatrul Cititorilor cu Smaranda Nicolau

Categorie de vârstă: 9-14 ani

ora 10.00-12.00 – Teatru de Umbre cu Delia Popa

Categorie de vârstă: 9-12 ani

ora 10.00-11.30 – Storytelling cu Alexandra Baciu

Categorie de vârstă: 7-12 ani

ora 16.00-17.00 – Rime și Ghicitori cu Răzvan Ropotan

Categorie de vârstă: 5-7 ani

ora 16.00-18.00 –Povești pe muzică cu Vlad Feneșan și Zory David

Categorie de vârstă: 8-14 ani

ora 16.00 – 18.00 – Cum îi ajutăm pe copii să citească.

Conferință și Q&A cu Otilia Mantelers

ora 17.00-19.00 – Roman Grafic cu Delia Popa

Categorie de vârstă 8-14 ani

ora 18.00-20.00 – Ilustrație cu Alexandra Mihailciuc

Categorie de vârstă: 10-14 ani

SÂMBĂTĂ, 26 SEPTEMBRIE

ora 10.00 – 11.30 – Donație de carte

TBD: O școală din București

ora 15.00 – 17.00 – Atelier surpriză

Clubul Țăranului Român

ora 17.00 – 18.00 – Spectacol Lectură

Clubul Țăranului Român

DUMINICĂ, 27 SEPTEMBRIE

ora 10.00 – 22.00 – Expoziția cititorilor NARATIV

ora 10:00 – 11:30 – Storytelling cu Alexandra Baciu

ora 10:30 – 11:30 – Rime & Ghicitori cu Răzvan Ropotan

ora 11.30 – 12.30 – Spectacol Lectură

ora 11.00 – 11.30 – Teatrul Cititorilor – Repetiție

ora 11.30 – 12.00 – Teatru de Umbre – Repetiție

ora 12.00 – 12.30 – Povești pe muzică – Repetiție

ora 14.00 – 17.00 – Festivitatea de încheiere.

Prezentările spectacolelor lucrate de copii în ateliere

Doi frati in Bucuresti

Ea 16-17 ani, pantaloni scurti, top, posetuta in tendite, se agita intr-o autogara. El probabil cu un an mai mare, o proteja de ochii curiosilor, ducea bagajul. Cel mai probabil erau frati!

-Trebuie sa ajung la Snagov, la ce ora plecati?

-La 16.45

-Sigur ajungeti la Snagov, sa nu plecati fara noi, iesim un pic.

Trec 10 minute si pasagerii se imbarca in microbuzul ce ducea spre Snagov. Cei doi frati urca, ea agitata mai intreba o data daca ajunge la Snagov. Suna pe cineva:

-Plecam acum din  Bucuresti. Unde trebuie sa coboram? Am auzit ceva de o manastire…a ok la Vila 23…. Domnule sofer, sa opriti la Vila 23, noi mergem la Snagov, se auzi in tot microbuzul!

Agitata, imbracata sa nu se faca de ras in capital si emotionata….asa era fata care probabil era pentru prima data in drum spre Snagov. Nu stiu daca pentru prima data in capitala, insa transmitea emotia noului in viata ei, emotia unei fete crescute intr-o localitate mica care era fericita si mandra ca a ajung in Bucuresti, ca are ce povesti prietenelor, ca poate pune poze pe FB cu ea si calatoria ei. Avea debitul verbal si indrazneala unei fete crescute in afara capitalei, probabil intr-o comuna…stiti voi indrazneala unei femei bine crescute :).

Tot drumul ii era frica sa nu cumva sa rateze oprirea si mai intreba cat mai este pana la Snagov, cate statii ar mai fi pana la Vila 23. Baiatul statea timid si asculta, incercand sa o protejeze cu privirea . Tinea strans  in mana, micul bagaj…stia el ca sunt multi hotii la capital.

M-am revazut pe mine in ea la 18 ani, mi-am revazut emotiile si respiratia galopanta cand mergeam pe Magheru. Zgomotul masinilor ma fascina si ma obosea  in acelasi timp. Nu aveam atata mandrie ca am ajuns intr-un punct, insa multe ganduri si temeri pentur viitor. Aveam o situatie familiala dificila acasa si in mintea mea tanara ma bucuram ca evadez. Primul meu instinct cand m-am revazut in emotiile fetei,  a fost sa-i spun:

-Draga mea, ai sa ajungi la Snagov si ai sa ajungi si in alte parti! Tineti mintea deschisa si munceste sa devii cat mai repede, mai inteleapta. Experientele diverse te vor ajuta, nu locurile!

Apoi m-am gadit ca nu o sa inteleaga niciodata ce am vrut sa spun. Si ca  tineretea si greseliile ei trebuiesc traite de fiecare, doar educatia si genetica pot face diferenta cat de repede le transformi in intelepciune….

customer_journey_502661

sursa foto

Negocierea intre parteneri

Cine nu ma stie sau nu ma citeste, ar trebui sa stie intainte sa citeasca acest articol, ca nu sunt o persoana care nu pune prea mult pret pe parerea celorlalti si ca imi place sa gandesc si sa actionez  dupa „intelepciunea” mea si nu a altora.

Acum vreo doua zile, eram cu copii singura in oras. Sotul meu, era la un concurs de MTB la Sibiu. Un adult cu doi copii mici in societate, se descurca mai greu mai ales daca cel  putin un copil este mai energic.  Intr-o discutie la masa, ma trezesc ca afirm:

” Nu am negociat bine cu sotul meu!”( referitor la situatia mea de mama singura cu copii in oras).

Am auzit aceasta expresie in societatea la un moment dat, nu cred in ea, atunci de cea am spus-o?  Nici macar nu era adevarat….. In drum spre casa, copiii dormeau si eu reflectam la ce am spus.

Am o relatie de 14 ani de zile, o relatie in care am crescut impreuna si am evoluat. Pe noi casatoria nu ne-a schimbat radical, stiam ce sa asteptam unul de la celalat. Poate doar ne-a relaxat. Nu am simtit niciodata ca este nevoie sa negociez ceva cu sotul meu! Adica, da nu e o relatie perfecta, insa cred ca am o relatie functionala pana acum.

Negocierea e un termen „urat” pentru un cuplu.  Din cate stiu eu, negocierea e mai mult o lupta a orgoliilor, daca vrei sa faci business o faci si fara sa ajungi la negociere. Necesita doar un pic de strategie( „intelepciune” din experienta mea profesionala 🙂 ).

Eu cred ca intr-un „cuplu de succes” pe langa comunicare, compatibilitate sexuala si compromisuri, trebuie sa existe si o „constiinta” si control al propiului orgoliu. Noi nu am simtit niciodata nevoia sa iesim cu prietenii separat. Pana la aparitia copiilor faceam totul impreuna.  Acum avem activitati separate pentru ca trebuie sa stea si cineva cu copiii sau nu putem fi amandoi in acelasi loc sau ne gandim si la binele lor. Asa ca facem cu randul, cand  e vorba de pasiunile celuilalt.

Eu inteleg si apreciez pasiunea sotului meu. Consider ca a gasit un hobby foarte bun pentru familia noastra si stiu sigur ca si-a cautat o pasiune care sa nu fie in conflict cu fetele lui. Dupa doi copii simti  nevoia ca adult sa ai o ocupatie care sa te ajute sa te relaxezi mental. La el e bicicleta si concursurile de MTB. La mine e scrisul! Ne intelegem aceste pasiuni, ne ajutam si ne sustinem. Practic ne respectam si lucram sa fie functionala familia. Nu zic ca nu avem si uneori mici dicutii pe acesta tema dar cred ca tin de strarea din acea zi si nu de acceptarea hobby-urilor.

Asa, ca nu simt ca pierd ceva, nu simt ca imi este atacat orgoliul, nu o simt ca pe o povara cand el pleaca cu bicicleta si eu stau cu copiii. Sincer, de ce ai simti nevoia sa „negociezi” ceva cu partenerul tau? Nu suntem amandoi in aceiasi barca? Nu intelegi si accepti pasiunea lui?  Cu ce te ajuta sa te simti bine cand crezi ca ai obtinut ceva pentru actiunea? Ar trebui sa te ajute  ca el se relaxeaza, se bucura ca face ceva cei place, ca are alt tonus in relatie dupa.

Deci? Ce, e prostia asta: „nu am negociat bine cu iubitul meu?”  Daca ma gandesc bine, spune multe despre frustrarile unei personae acesta afirmatie. Eu cred ca am spus-o pentru smalltalk si ma stiu ca mai spun prostii sa umplu „un gol” in societate.

Negocierea intre parteneri nu trebuie sa exista. Exista  explicatii, respect si poate mai  multa strategie din partea femeii ca sa nu ajunga intr-un punct de conflict :). Adica mai multa intelepciune si rabdare.

Orgoliul ca si in business, intr-o relatie functionala nu  ar trebui sa existe…. si ma refer la acel tip de orgoliu negativ ce ne face sa nu vedem „padurea” si sa vedem doar copacii.

 

Recomand spectacol: „Cartierul povestilor”

In weekend am fost cu Printesa si Madam Furlifus la un spectacol inedit pentru copii: „Cartierul povestilor„. Vineri am cautat unde sa mergem cu copiii ca iesire in Bucuresti si ne uitam dupa un spectacol pentru ei.

Noi, am mai fost cand eram mici la specatcolele teatrului Ion Creanga si de fiecare data ne-au placut si ne-am simtit bine. Acum , au pus in scena un altfel de specatacol. Un spectacol interactiv si e chiar interactiv.!Copiii sunt alaturi de actori in casutele cu povesti si i-au parte la povesti. Actorii comunica direct si fizic cu copiii si in lume celor mici acest lucru este minunat!

Decorul mi s-a parut foarte dragut, biletele le-am luat cu jumatate de ora  inainte din locatie. Atentie, locurile sunt limitate la 15 locuri! Sunt 5 casute cu 3 locuri/casuta, copiii vizitand fiecare casuta. Specatacolul este recomandat copiilor peste 4 ani. Se plateste biletul per copil ce intra in „cartier”.

Printesa, la inceput nu a vrut sa mearga singura. Asa ca la prima casuta o tineam de mana, apoi s-a adaptat si a mers singura. A fost asistenta povestitorului de cateva ori si era maxim de emotionata la casuta „printului”.

M-am gandit sa scriu despre acest spectacol pentru ca isi face toti banii( 30 ron). Sunt o groaza de ateliere. spectacole si workshop-uri pentru copii care nu au nici o „utilitate’ finala pentru educatia copiilor, insa acesta mi s-a parut foarte „concentrate” in lucruri bune pentru  a mea fetita.

Si nu sunt povesti uzuale: avem o casuta a lui Dumnezeu si una a burticii, de exemplu. Interactiunea este maxima si copiii ies foarte incantati din cartier.

IMG_20150823_102436

Analiza la 33 si 2 copii

Am trecut de 30 ! Credeti-ma nu e mare lucru, presiunea e mai mult la noi in cap. Sincer, maturitatea, evolutia  pe care te-ai astepta sa o ai la 30 de ani si te stresezi ca inca nu ai ajuns acolo nu tine de varsta, ci tine de experiente. Eu acum, ma simt ca la 30 de ani! Acum , dupa al doilea copil.

Cel mai bun psiholog, cel mai bun trainer, cel mai bun MBA si cele mai ieftine 🙂 – sunt copiii.  Al doilea copil a complicat mult viata familiei, fiind  si un copil mult mai energic si agil. O complicare insa frumoasa!

La al doilea copil,  ca  mama  stii ce sa faci, lucrurile vin natural insa te intampina alte probleme mai profunde. Cel putin pentru mine, a fost o adevarata” revelatie” personala. In momentul in care devi parinte, incepi sa-ti intelegei parinti si sa-ti aduci aminte de tine, de „baza” ta psihica- adica de copilarie. Bineinteles, conditia este  sa te asculti si sa te lasi prada emotiilor, gandurilor; sa le digeri, sa traiesti si sa analizezi!

Cate revelatii de tot felul am avut in ultimile luni…. revelatii ce mi-au adus aminte de copilarie, mi-au adus aminteri in prezent si explicatii pentru unele din trasaturile mele…revelatii ce m-au facut mai puternica, mai rationala, ce m-au impacat cu mine si copilaria mea…. Adica am evoluat!  Recunosc poate nu ar fi trebuit sa-mi ia 33 de ani si 2 copii sa ajung aici , insa banuiesc ca se poate si mai rau 🙂 !

Mi-ar fi placut sa am intelepciunea sa fac 2 copii inainte de 30 de ani. Credeti-ma cu cat mai repede cu atat mai bine( bineinteles dupa 22-23 ani)! Mi-ar fi placut sa am intelepciunea sa-mi inteleg parinti mai devreme, m-as fi scapat de ceva regret si dureri. Mi-ar fi placut sa am curajul sa actionez in situatiile in care simteam ca imi vor schimba viata si peste ani ma voi intoarce la ele sa-mi explice o durere a sufletului.

Ma bucur ca am ajuns la intelepciunea sa-mi apreciez familia, sanatate, copiii, sa ma apreciez pe mine 100%. Ma bucur ca mi-am putut intelege parinti si actiunile lor, ma bucur ca deciziile din copilarie ma defines si in bine. Ma bucur  ca am inteles ca intelepciunea e o imagine a experintelor si a geneticii si deci stiu cum sa-mi educ copiii. Ma bucur ca am avut intelepciune  si de tanara sa I-au anumite decizii. Ma bucur ca traiesc si ca evoluez!

Multumesc ca m-ati ajutat persoane dragi  sa evoluez, multumesc ca ma ajutati sa TRAIESC!

Activitati de vacanta( 3-4 ani)

Ce ati planificat pentru vacanta copiilor, in afara de concediile prin diverse locuri? Dupa ce imi apare in newsfeed vad doar multe poze cu copiii la mare.

Primul meu impuls a fost ca pentru acesta prima vacanta a noastra( dupa primul an de gradinita) sa o inscriu pe Madam Printesa( 3 ani jumatate) la tot felul de ateliere si m-am interesat prin jurul casei ce pot face. Cum eu sunt inca in concediu de crestere copil m-am gandit ca as putea sa o duc la diverse activitati.  Madam Furlifus( 9 luni) si Sportivul familiei mi-au mai taiat din elan.

Dupa ce am reflectat mai mult, am realizat ca copilul invata prin joaca de zi cu zi si ca nu trebuie sa ne supraaglomeram cu toate „ambitiile” mele. Are timp sa  evolueze.  Deci ce facem in afara de concediile normale, cat stam pe acasa? Si cum organizezi activitati pentru copil cand stai in Ilfov si nu vrei sa mergi prea mult in masina?  Te interesezi ce oferte sunt  prin jur.

Inot– am inceput un curs de inot la Complexul Sportiv „Sydney 2000”, Izvorani. Pretul pare usor mai bun ca in Bucuresti( 25 ron/sedinta de abonament). In grupa ei sunt 5-6 copii. Conditiile sunt ok, bazinul este olimpic. Facem 2 ore pe saptamana, dupa ce voi incepe eu serviciul vom vedea cu cate ramanem.  E mai complicat cu Madam Furlifus dupa noi, ureori e foarte agitata.

Diverse ateliere- mediu, olarit( scoala de la Piscu), camping, teatru, reciclare etc. Avem o gradinita particulara in zona ce are un program de vara si au o tematica saptamanala cu diverse activitati. Momentan am ales un workshop pe saptamana si in functie de tematica. De exemplu saptamana aceasta se organizeaza o excursie in padurea Snagov cu un „cercetas” ce ii va initia pe copii in orientare si camping. Avem si o piesa de teatru la sfarsit de saptamana. A fost saptamana trecuta o excursie la „Ferma animalelor” insa nu am vazut beneficiile pentru noi, viata la tara ne ofere diverse experiente din aceasta categorie. Observam natura in fiecare zi!

Joaca-multa joaca, joaca cu copiii, joaca cu surioara, joaca cu mami cand nu e obosita :). Uneori incerc sa strecor diverse acitivatii in joaca lor: am facut fursecuri unde 5 fetite m-au ajutat si si-au ornat fiecare fursecul, am facut si prajituri, am facut un concurs cu limba engleza si germana cu diverse cuvinte: fetele mai mari imi spuneau in engleza iar Madam Printesa in germana. Eu bineinteles eram pe Google la germana sa inteleg ce spune si sa o verific :). Mi-ar fi placut sa avem si un workshop de limba straina in program dar nu am gasit in zona oferte, asa ca m-am linistit.

Joaca mai inseamna si povesti, povesti unde toate cele din casa suntem printese, incusiv catelul si cantecele prin curte. Momente foarte frumoase oricum!

IMG_20150713_194258
Rapunzel sau Emma

IMG_20150713_194232_edit_edit

In zona mai avem si diverse cluburi de echitatie, e o idee pentru  o alta activitate. La gradinita putea merge pana in luna august, insa nu am vrut sa-i „fur” vacanta. Imi aduc aminte cu placere de bucuria vancatelor din copilaria mea si desi e un efor, incerc sa le aiba si copiii mei. Cred ca uneori conteaza timpul de calitate, lipsit de stres, lipsit de program si activitati impreuna cu copiii tai. Momentan vreau sa ma bucur de varsta lor foarte dulce si de clipele frumoase cat inca sunt dependente de mine si ma lasa sa avem activati de iubareala.

Recunosc ca e imi este greu uneori sa ma conectez la ele, sa nu fiu cu mintea in alta parte insa ma lupt cu mine pentru ca stiu ca anii acestia nu se mai intorc. Asa ca keep it simple, keep it fun!