Pregatire gradinita

In primavara ne-am pregatit de cresa, am mers cam 1 luna 1/2, ne-am imbolnavit si am decis  sa o mai tinem acasa pana la anul cand poate va fi mai dezvoltat sistemul imunitar. Asa ca am luat o bona tempor pana nasc si se intoarece Buni.

Iata-ne insa pregatiti de gradinita( grupa mica) pe 15 septembrie! Planul este o sa ducem pana nasc, urmand sa inceapa mai  frecvent dupa ce bebelina are macar 3 luni( sa nu faca cu ea schimb de microbi din colectivitate). Asa ca ne-am pregatit:

  • Cum am ales gradinita? Gradinita era aleasa de la inceputul anului, asteptam anul scolar 2014-2015 si finalizarea actiunii „olita”. Ca si cresa, gradinita este tot in sectorul 1, tot de stat si am analizat variantele din zona inainte de a decide. Am mers pe recomandari, instinct si oameni de calitate.  Eu prefer ca actul de invatamant sa aiba  mai multa cosistenta si sa fie facut in conditii decente. Educatorii sunt cei mai importanti! Nu suport „poleiala” si superficialitatea majoritatii gradinitelor particulare ce sunt axate sa te ‘multumeasca” pe tine ca adult. Recunosc ca sunt 2-3 care nu pot fi o alternativa datorita  costurilor foarte mari sau distantei fata de noi.

Am depus dosarul si cand i-am  vazut numele pe lista eram bucuroasa insa nu prea stiu de ce 🙂

  • Cum ne-am pregatit? La recomandarea doctorului pediatru, eram deja la a doua cura de imunizare din acest an. Ni s-au prescris de 2 ori pe an sa luam o doza de Polimod, Axil sau Pigitil( se gasesc in Italia) si apoi 10 zile pe luna, timp de 3 luni Bronhovaxom junior( pliculete).

Am fost la gradinita la o prima sedinta a parintilor. Am mers un pic emotionata, cu copilul din mine care participa acum ca parinte la astfel de sedinte si nu doar isi imagineaza ce fac adultii. Aici organizarea e mai simpla: exista o asociatie a parintilor care coordoneaza diverse activitati logistice, care sprijina gradinita( se plateste o taxa lunara de 35 lei/copil). Parintii din grupele mari aveau cuvinte de lauda pentru rezultate. Doamna educatoare ne va trimite necesarul de rechizite pentru tot anul si noi parinti am decis cum urmeaza sa ne organizam cu livrarea.  In grupa Ioanei sunt echilibrati din punct de vedere baietii si fetite, ca nume insa: multi Alexandru, multe Sofia, multe Ana, doar o Ioana :). Majoritatea parintilot din grupa sunt la prima experienta cu copilul si unii pareau ingrijorati excesiv. Eu cred ca am fost mai relaxata pentru ca am trecut prin emotiile  „despartirii” la cresa. Au fost cateva zile de acomodare pentru copii inainte de 15 septembrie, cand ii puteam aduce cateva ora, puteam sta cu ei sau intevenii in caz de nevoie.

Trebuie sa recunosc ca m-am cam amuzat de ideiile unor parinti si intrebari, dar poate ca sunt eu rautacioasa….oricum nu realiste. Ni s-au prezentat si optionalele, care din cate am vazut au fost atent alese de catre comitetul de parinti si educatori. Noi cred ca o sa mergem pe 3 optionale( limba straina obligatorie in gradinita, dansul-ales de majoritatea parintilor si cred ca vom incerca si pictura). Eu am plecat de la sedinta, foarte entuziasmata de ce va invata Dra Vorbareata.  Mie mi-a placut la scoala si o voi repeta cu copiii mei :)!

Ca si masa, se merge momentan pe catering pentru ca unitatea se afla in cadrul unei renovari. Sper doar sa o termine in timp util sa se bucure si Ioana de proiect, ce pare la prima vedere indraznet( vor avea o pasarala ce duce la  o scena sub forma de prova a unui vapor cu un catarg).

Am fost la scurta sesiune de cumparaturi pentru haine. Rucsacelul momentan l-am luat sub forma de albinuta :), vom vedea pe parcurs- mie mi-a ramas in cap o buburuza. Papuceii Tikki ii avem buni din primavara.

ioana rochita

Eu sunt entuziasmata, Dra Vorbareata nu pare a  fi ca la inceput de cresa, vom vorbi dupa ce incepem. Imi dau seama ca momentan probleme sunt mici, fiind copii mici :). Singura mea strangere de inima: sanatatea.

A da.. sarcina e bine, am intrat pe ultima 100 de metri si sunt inca activa. Incerc sa ma bucur mai mult acum de ultimile „avantaje” ale burtoiului meu :): atentie, protejare,  etc… 🙂

 

Cu copilul la psiholog

Va povesteam in 2012 de un pitic de al meu : educatia si cum a fost prima mea experienta de consilierea parentala/evaluare copil. Iata-ma in fata unei alte vizite proactive  la psiholog cu copilul :). Eu una consider importante unele evaluari perioadice ale abilitatilor motrice, intelectuale, psihice ale copilului meu. Pot astfel evalua inteligenta emotionala si incerca sa vad unde mai putem lucra. Sunt constienta ca pana la un viitor adult mai e cale lunga si sunt multi factori ce pot deteriora/influenta personalitatea sa, insa pe langa „tinerea sub observatie” a copilului meu, am avut si cateva revelatii despre personalitatea mea si de unde am unele calitati/defecte in personalitate.

Toti copiii, mai ales ai tai sunt cei mai destepti si frumosi, insa eu incerc sa nu intru in acesta capcana pentru ca este prea periculoasa in crearea viitorului adult. Prin supraestimarea copilului poti crea o personalitate mai putin asa cum ti-ai dori si te vei intreba unde ai gresit. Asa ca opinia unui specialist poate fi mai obiectiva decat a parintelui in evaluarea copilului( mai ales ca timpul pe care il petrecem impreuna este impartit si cu alte roluri sociale ale parintilor). Probabil si datorita educatiei  mele 🙂 consider ca un pic de subestimare nu strica :)!

De data acesata am ales sa mergem la doamna psiholog Cristiana Haica( cristinahaica@yahoo.com) la cabinetul dansei. Pe doamna psiholog Haica o stiu de la cateva evenimente la care am participat si  i-am considerat stilul mai relaxat, la obiect si fara prea mult marketing :). Adica pe gustul meu!

Deci imi propusesem din aprilie sa ajung la evaluare, am ajus abia acum. Am ajuns cu dra Titirez, am intrat si imediat a fost surprinsa de coltul de jucari. A urmat apoi interactiunea, joaca, conversatiile  cu doamna Crisitiana. Mami statea cuminte pe canapea si ma abtineam sa nu raspund in locul ei la intrebari. Unele stiam ca le stie si avea impulsul parintelui ce impinge copilul de la spate si nu-l lase sa se desfasoare.  A fost o lupta cu mine la inceput sa nu fiu acest tip de parinte. Zic ca am facut bine!:)

Mi-a placut foarte  mult interactiunea dintre doamna si domnisoara mea. Am descoperit ce informatii am omis sa le ofer copilului meu, de ex: sa-i explic mai in detaliu un lucru, adica gaina are pene, ursul are blana etc. M-am simtit si vinovata ca putea stii unele lucruri daca ii daruiam mai mult timp si ca noroc cu Buni in educatia ei.

Am invatat ca e un mit sa-ti inveti copilul sa dea o jucarie, pentru a sti sa  imparte. Incorect! Daca nu vrea sa dea jucaria, desi i s-a cerut voie, asta e! Invata atfel sa nu renunte, sa stie ca are drepturi si sa nu fie un ÿes man”la orice ägresiune verbala.  Daca celalalt copil plange, ghinion! Stiu ca exista unii parinti care impun copiilor sa imparta fara sa tina seama de parerea copilului. Pot spune ca persoanelor care nu stiu sa  spuna nu, de la acest lucru li se trage. Vorbesc in cunostinta de cauza :)! Gandindu-ma pe drum, face sens -e o atitudine comunista :).

O astfel de evaluare iti poate demonda diverse nebuni, diverse frustrari pe care le ai si le transpui asupra copilului, diverse ganduri paranoice. Ambii parinti pot invata ce fac bine si ce pot face si mai bine, fara influente sociale subiective.

Pot spune ca in urma activitatilor domnisoara a plecat invatand ceva, mama a plecat invatand ceva, mi s-au confirmat anumite banuieli despre personalitatea ei si am avut si eu o zi de „umflat in pene”. Banii foarte bine cheltuiti credeti-ma!

Am sa incerc sa  o duc regulat( 6 luni -1 an), astfel sa si poate observa doamna doctor evolutia/stagnarea unde e cazul.

child_education

Pentru mine nu a fost o risipa de timp si imi pare rau ca nu am facut-o mai devreme. E drept ca poate in grupul meu social ma considera putin ciudata ca merg proactiv cu copilul la psiholog, dar  eu stiu ca fac un lucru bun si sunt obisnuita sa nu fac ce face lumea in general :)( mi-am ales si pediatru inainte sa se nasca Ioana si bine am facut).

Incercati si voi!  Conteaza sa-ti evaluezi corect copilul.

Date contact: Cabinet Individual de Psihologie- Dr Pshi, Cristiana Haica

Bd. Theodor Pallady 30C, bl T3, ap 15, sector 3

Tel: 0723519348

Email: cristianahaica@yahoo.com

 

P.S Pentru o zi m-am simtit indreptatita sa ma laud :)! Insa mai avem de munca!

 

sursa poza

 

 

 

 

 

 

 

Educatia si Pro Education


 

 La invitatia Mamicii Urbane am participat saptamana acesta la un  brunch pro educatie la libraria Humanitas Cismigiu. Evenimentul a fost organizat de Pro Education Academy– Gabriela Maalouf, Elena Platon- manager restaurant Beautyfood, Elena Corun-presedinta asociatiei WAHM.

 

Brunch_pro_educatie_cu_Gabriela_Maalouf_2

 Brunch_pro_educatie_cu_Gabriela_Maalouf_4

 

 

Pentru acest eveniment am pareri amestecate: calde si reci :). Pe de-o parte ma asteptam sa vorbim mai mult despre educatie,  importanta ei in familie, educatia in toate formele ei la parinti… oricum mai mult despre educatie.

Practic a fost un eveniment intr-o atmosfera calda cu oameni draguti, in care mai mult s-a pus accent pe cum poti sa-ti schimbi viata din punct de vedere proferional si sa-ti urmezi pasiunile sau dorintele.  Buna si discutia aceasta :). Elena Platon ne-a prezentat „cazul” ei- trecerea de la un job intr-o corporatie la conducerea propiului restaurant. Cuvantul cheie in cazul ei fiind  curajul.

Elena Corun impreuna cu Vladut ne-a povestit un pic despre proiectul Work at Home Mom. E un proiect ce ia amploare in Romania, ce sprijina cum poate mamele ce vor sau au nevoie sa lucreze de acasa.

Dupa intoarcerea la munca, dupa nasterea Dra Cantareata si petrecerea unui timp impreuna, am simtit nevoie sa stau mai mult cu ea decat o faceam.  Recunosc ca uneori ma gandesc cum ar  fi sa stau acasa cu copilul toata ziua, stiu ca va veni o varsta in care va avea mai multa nevoie de mine. Pe de alta parte  imi place ceea ce fac la munca, nu am prea multe hobby-uri si dupa o perioada m-as plictisi un pic, simtind nevoia sa fiu si altceva decat mama.

Daca stau si ma gandesc, copilul are nevoie de un parinte fericit, cu putine frustrari iar eu nu sunt tipul sa stau toata ziua acasa. Banuiesc ca putem gasi o varianta de mijloc, insa aspectul financiar la o astfel de schimbare pentru mine este un factor important.  Am intrebat cum se simte nivelul de trai dupa ce te hotarasti sa muncesti de acasa la  o activitate diferita de  ce faceai pana atunci. Mi s-a raspuns ca multe mamici mai intai incearca in paralel cu jobul si apoi se hotarasc sau pur si simplu te adaptezi la cheltuieli mai putine.

Iata cum vad eu lucrurile in acest moment:

– mi-as dori sa pot gasi o varianta de antrepenoriat ce sa-mi asigure un minim de nivel de trai, insa sunt costienta ca ceva cu riscuri mici e cam greu de gasit, de aceea tot cautam

-un job la o corporatie te alinta un pic  si ai niste asteptari peste medie

– sunt o persoana activa, o mama ce isi doreste sa fie si altceva decat parinte

-cred cu tarie ca dau stau in fundul copilului il voi invata mult prea dependent de mine si ii voi crea o perceptie de bula, iar pe viitor  el se va dezolvata in consecinta.  Copiii mei trebuie sa invete ca parintii muncesc, ca  nu tot timpul putem fii langa ei, ca trebuie sa se adapteze si sa invete sa fie indivizi si sa aiba responsabilitate. Responsabilitatea  este dupa cum am invatat la acest eveniment si ni se pare foarte tare: abilitatea de a raspunde la diverse situatii.

Tatal meu ar comenta  cu sigurata la cele de mai sus :).  Eu am crescut cu bunicii pana la 9 ani, iar mama a renuntat in acel moment la serviciu  pentru a  ne craste pe mine si sora mea, tata fiind mai mult plecat. A fost o solutie. Nu este singura solutie si cu singuranta pot gasi si eu una adaptata familiei si personalitatii mele. Am  povestit aici  despre „sacrificiul” mamei mele, caruia  ii multumesc.

 Tatal meu mi-a transmis anumite principii( majoritatea sanatoase) din educatia mea si ce m-au format ca adult  cum spune el: prin „educatie fax”.  Primeam prin fax diverse scrisori de la el care cred ca au avut un impact puternic asupra noastra de regasesc in noi multe din sfaturile lui. A  incercat sa suplineasca cumva timpul petrecut departe de familie si  a gasit o cale  de comunicare. In familii asemanatoare cu a noastra( si stiu cateva), s-a vazut lipsa din educatie a tatalui doar pentru simplu motiv ca acel parinte nu a facut eforturi sa gaseasca o solutie de comunicare.  Deci pana la urma se rezuma: tot la cata voita ai pentru a gasi o solutie :)- asta cu vointa tot de la tata o am. Multumesc tata :)!

E drept ca mi-a luat ceva timp sa pot intelege toate aceste lucruri si sa le aduc in constient, cam vreo 30 de ani 🙂 si un copil!

Tot in acest eveniment am fost indrumati sa citim cat mai mult si sa facem cursuri de parenting sau dezvoltare personala. In cadrul Pro Education Academy exista astfel de cursuri.

Recomand citirea cartilor, eventual 1-2 cursuri insa nu exagerati.  Nu stati prea mult prin cursuri si mai putin timp cu copiii vostri.  Pana la urma parenting-ul are cateva principii de baza pe  care voi le alegeti si voi trebuie sa le adaptati familiei voastre. Parintii exista de la Adam si  Eva, cred ca mai trebuie sa lasati si natura, instinctul vostru sa va indrume. Nu fiti rigizi in acesta privinta,  nu toti reactionam dupa tipare/sondaje la o anumita regula.

In concluzie, infomati-va dar luati o decizie cu capul vostru! Educati-va si aveti grija sa va educati copii in toate aspectele vietii!

 

 

Sa aveti un weekend minunat!

 P.S  Ati citit parerea mea, ce poate fi diferita de a voastra sau a altora.

Alte pareri: Olandezul zburator, Meseriadeparinte, Tusibebe, Mamicaurbana

 

 

 

 

 

Curaj pentru non parinti

Dupa cum spunea o colega de munca oamenii se impart in doua categori: cei ce au copii si cei ce nu au copii. De multe ori cele doua categorii nu se inteleg intre ele din simplu motiv ca parinti nu-si mai aduc aminte de cum erau inainte si cei fara copii nu pot intelege ce nu cunosc.

Oameni non parinti,  e drept ca dupa ce avem in viata noastra o responsabilitate reala( copilul) ni se schimba prioritatile. E drept ca timpul nostru liber este indreptat spre activitati ce par plictisitoare. Va pot spune insa ca desi nu este usor sa ai o responsabilitate, desi vor exista momente de epuizare, desi uneori gresesti…exista momente de fericire pura mai dese! Cu cat ai timp mai putin, cu cat te ingrijorezi mai mult, cu atat simti in toti porii momentele de fericire, relaxare, bucurie, mandrie pe care ti le ofera un copil.  Te maturizezi cu adevarat cand realizezi ca ai o responsabilitate reala, a carei viata poate fi afectata de orice greseala a ta.

Va pot spune ca folclorul  negativ este exagerat! Nu ti se termina viata daca ai copii, poti sa iti faci timp si pentru tine,  poti calatori,  poti face tot ce vrei doar ca trebuie sa constientizezi ca nu mai ai acelasi timp liber, ca trebui sa-ti adaptezi iesirile in functie de copil, ca e normal copilul sa fie pe primul loc. Nu e usor, nici  foarte greu insa este foarte frumos! Foarte greu era sa-ti cresti copilul pe camp, sa muncesti pamantul cu copilul in brate sub soare, sa nu ai ce sa-i dai de mancare si sa nu ai toate beneficiile invetiilor moderne.

 Sunt momente ce iti umplu sufletul de caldura, fericire, ce alunga orice lucru negativ din viata ta. Nu ai cum sa inlocuiesti astfel de momente, nu exista inlocuitor la copil!

Oamenii parinti, e drept ca suntem mai maturi, mai responsabili acum insa nu trebuie sa uitam ca cealalta categorie nu poate empatiza cu noi pentru ca  nu cunoaste in detaliu ce presupune sa cresti un copil si de aici nu poate intelege orice reactie/decizie de-a noastra.  Oricat de greu este trebui sa ne straduim sa nu exageram acesta greutate pentru ca noi punem cea  mai mare presiune pe noi.  Desi poate nu pare, de la noi porneste totul! Cum vrem sa ne crestem copiii: sa se planga sau sa actioneze?!

Am ajuns in societatea noastra, sa  se considere ca ai curaj sa faci un copil si consideram ca este foarte greu sa cresti un copil( cel putin eu asa am observat). De unde s-a ajuns la aceste „axiome”?

S-a ajuns la aceste „axiome” pentru ca parintii sunt oameni, oamenii sunt diferiti si reactioneaza diferit la  greutati/resposabilitati. Credeti-ma ca se exagereaza si nimeni nu-ti povesteste exagerat partile bune.  Nu ai curaj daca decizi sa ai un copil. Esti doar un adult ce vrea si poate sa se definitiveze, sa se maturizeze( vorbesc de alegeririle constiente de a avea un copil). In timp se dovedeste ca din frica, protectie, paranoie esti mai putin curajos/a ca inainte.

 Cateva ganduri pentru voi 🙂

_MG_7724

 

 

Inceputuri de cresa

Va povesteam cum  ne-am pregatit pentru cresa acum cateva zile. Sa va povestesc cum au fost primele trei saptamani de mers efectiv la cresa :).

Prima saptamana: eu emotionata, cu sentimentul ca imi abandonez copilul. Copilul curios, nu stia exact ce se petrece. S-a comportat foarte bine: manca, dormea, nu plangea. Doamnele erau chiar incantate! Singurul lucru la care trebuia sa mai lucreze era socializarea: Dra Vorbareata statea mai mult pe scaunel si nu interactiona cu copii.

Noi ii spuneam ca merge la joaca si ea parea incantata.

Noaptea in somn tresarea si se trezea sa vada unde este.

A doua saptamana: eu mai linistita ca nu plange…. mda si-a dat seama si a inceput plansul dimineata, plansul in clasa, ochii mari de ursulet sa „nu pec”. Cum ajungeam la cresa cum incepea  cu diverse variante unde ar vrea sa mearga dar nu acolo.

Am hotarat sa nu o las eu dimineata( ci tatal) pentru ca eu eram profund afectata de fatuca ei mica si ochii plini de lacrimi. Un sentiment de abandon pe care il purtam cu mine toata ziua.

Spre sfarsitul saptamanii a inceput sa fie mai linistita, sa nu mai planga nici dimineata, nici in clasa. Desi nu vroia sa-mi povesteasca cea facut la cresa, acasa observam ca stie cantecele cap coada si cand se juca le canta.

Acasa se mai juca de-a gradinita: isi aranja toate scaunele in rand si punea papusi pe ele.

A treia saptamana: a fost mai bine ca a doua saptamana :). Maraia un pic dimineata, dar se ducea direct in clasa si se aseza la locul ei. Repertoriul de cantecele s-a imbogatit. Noaptea dormea linistita, fara tresariri. La cresa incepuse sa interactioneze cu copii.

Bineinteles ca a venit si cu alte lucruri noi pe care le-a invatat de la copii: sa scuipe, sa dea in tine. Au aparut acasa si mici crize de personalitate…acum nu stiu daca sunt de la cresa, poate fac parte din procesul de adaptare, sau de la varsta.

La cresa manaca si doarme, le-am rugat chiar pe doamne sa nu-i dea prea multa paine in timpul meselor Dra avand un apetit sanatos :). Lunar le vine o trupa de teatru papusi si cred ca i-ar placea foarte mult, experimentand conceptul „spectacol”  pana acum.

Recunoaste ciocolata din reclame… de undeo fi invatat, ca noi nu-i dam inca, i-am spus ca e „beah” :). In rest este foarte vorbareata si ne amuza cu micile discursuri si intrebari.

Cand stam acasa seara sau in weekend, cu o voce plansa ne mai aduce aminte sa nu „pecam nicaieri”.

Citisem intr-un articol ca adaptarea la cresa/gradinita poate dura pana la 4 saptamani.  Sa spunem ca ne-a luat mai putin :).
Ce s-a intalmplat dupa 3 saptamani? Ne-am imbolnavit! O prima raceala din viata noastra mai serioasa cu o forma usoara de otita. Febra nu foarte mare, insa ne-a curs nasul foarte tare. Stat in casa 2 saptamani :).

Intr-o zi  acasa cu apetitul in parametri normali
Intr-o zi acasa cu apetitul in parametri normali

Sa vedem cu o fi revenirea la cresa dupa Paste! 🙂

Pregatiri pentru cresa

Iata ca a venit si momentul in care a trebuit sa ne pregatim pentru „institutionalziarea”  copilului, datorita faptului ca Buni a trebuit sa plece acasa si noi preferam „institutionalizare” decat bona.

Cum am gasit cresa?  Am mai avut o tentativa anul trecut si deja alesesem cresa. Am ales o cresa de stat foarte aproape de locul de munca al  sotului. Motivele pentru care am ales o cresa de stat au fost:

  • raportul finaciar/beneficii este mai mare la stat din punctul nostru de vedere. La o cresa/gradinita privata medie platesti de 3-4 ori mai mult pentru aceleasi tratament. Diferenta la cele private( nivel mediu) o face amabilitatea cu care ti se raspunde ca si parinte, „ambalajul” daca vreti. Stiti ca  nu-mi place sa platesc marketingul :).
  • avem acces la institutiile din sectorul 1, ce sunt un pic mai putin aglomerate. Dupa vreo trei saptamanii de mers la cresa am realizat ca suntem norocosi ca avem in drum „sectorul1” care e mai putin populat de cartiere de locuinte si mai multe de firme. Mi s-a povestit de o cresa din sectorul 2 sau 3 cred, unde in grupa erau 30 de copii. Nu pot spune ce povesti pot porni de la dorinta parintilor ca copii lor sa primeasca atentie, fiind imposibil sa ai grija de 30 copii in acelasi timp.
  • exista o asistenta medicala tot timpul si sunt mai stricti cu primirea copiilor bolnavi.
  • exista frica de a restecta standardele de nutritie si igiena datorita diverselor controale si incidente.
  • cresa cea mai aproapre dintre unul dintre parinti a fost o cresa de stat. Norocul nostru ca are o curte mare si chiar o gradinita de legume.
  • mancarea este gatita in institutie
  • cresa este alegerea pana in toamna cand vom merge la gradinita( de la 3 ani).

La cresele/gradinitele de stat te intalnesti cu lipsa locurilor datorita lipsei personalului( in orasele mari cred). Insa exista solutii acolo unde exista vointa si oameni cu care poti vorbi.

Cum ne-am pregatit? Inainte de a intra in colectivitate, la recomandarea doctorului pediatru am facut cateva analize de imunitate. Ni s-a prescris o schema de imunomodulare pe 3 luni. Eu am apucat sa-i fac primele doua luni inainte sa mearga la cresa. Ni s-au prescris de 2 ori pe an sa luam o doza de Polimod, Axil sau Pigitil( se gasesc in Italia) si apoi 10 zile pe luna, timp de 3 luni Bronhovaxom junior( pliculete).

Dupa ce ma ales cresa, am depus cererea( la cele de stat se depun la DGASPC-ul de sector), am fost acceptati. Am fost cu o saptamana inainte sa incepem sa vorbim cu cei de la cresa. Ni s-au prezentat o lista de necesar:

-2 randuri de schimburi

-1 pijama

-papucei sau sosete pentru clasa. Papuceii Tikki sunt minunati si in acest caz

-scutece. Noi inca nu am scapt, dar suntem pe drumul cel bun.

-sticla cu apa

-o data pe luna sau cand este nevoie: sapun lichid, prosoape de hartie, servetele umede

-carte de colorat, piese tip Lego mari, hartie creponata si clase, lipici, creioane colorate

Meniul e afisat zilnic. In mare e ok,  cu exceptia puiului din comert si a feliutei de muschi file ce apare o data la 2 saptamani dimineata.

Pentru noi a insemnat si o achizitie de body-uri si pantaloni mai subtiri mai multi cat se ne ajunga in timpul saptamanii daca ar trebui sa-i schimbam zilnic.

Psihic, am incercat sa-i amintim din cand in cand, ca va merge la joaca cu multi copii. Cred ca ar fi fost util sa ne jucam cu papusile de-a gradinita.

Revenim cu detalii despre primele 3 saptamanii:)

 

Made in Romania

In ultimile zile, datorita nefericitelor eveniment( nu e cazul sa detaliez si eu), am tot auzit: „Suntem prosti; ce vrei asa e in Romania; nu suntem in stare de nimic!”.

Eu una sunt satula de atitudinea concetatenilor mei, care  ori de cate ori  se intampla ceva „rasunator” insulta si natia noastra. Eu una nu ma simt proasta! Voi?!

Dragilor, noi avem o istorie pe care trebuie sa ne o asumam( buna /rea). Atata timp cat nu ne informam mai mult despre ce s-a intamplat in trecutul nostru, nu vom reusi sa ne impacam cu istoria noastra si nu vom putea sa ne schimbam ca natie. Fiecare dintre noi trebuie sa fie mai bine informat despre trecutul lui pentru a nu gresi in viitor. Astfel vom fi mai buni ca natie. Nu este de ajuns sa stii istoria din manualele scolare si sa comentezi pe teama acesta. Cu putina informatie poti intelege de ce rromii sunt asa, care este adevarul asupra plecarii Regelui Mihai din Romania, cu ce fel de oameni s-a confruntat Carol I la intrarea in tara, cum erau politicienii acum 120 ani, etc. Adica, multe mituri s-ar putea sa ti se spulbere si sa-ti intelegi mai bine societatea. Si credeti-ma ca sunt si carti usoare, istorici pe care ii poti citi -ex :  Dle Neagu Djuvara, informatia chiar se gaseste foarte usor acum-doar trebuie sa o cauti. Acum daca nu te intereseaza si nu faci nici un fel de efort, macar ai bunul simt si nu comenta.2566959-382845-vector-label-made-in-romania

In plus, ar trebui  sa ne schimbam fiecare atitudinea cu care ne prezentam ca natie: sa fim mai pozitivi, mai constructivi.  Ca si sursa principala de informatie pe care o are un strain despre o tara, este parerea cetatenilor. Nu mi se pare ok sa fi agresiv pe FB sau social  aducand injurii societatii. Ma jignesti si pe mine si pe tine. Poti spune ca tu ai facut ceva pentru acesta societate, ai schimbat ceva  in familia ta?! Ma tem ca foarte putin sau deloc.  E foarte usor sa comentezi si sa nu faci nimic! 🙂

Zilele trecute, o persoana era uimita ca eu sunt atenta sa cumpar produse romanesti. Ea nu era costienta de cum afecteaza acest lucru economia noastra. Ca sa fie si in scris: cautati sa cumparati produse romanesti, luati-va timp  2 secunde sa citit etichetata, pentru ca ajutati astfel o firma din tara in care traiti sa poata crea locuri de munca, sa poata sa-ti sustina indirect locul tau de munca. Daca preferi sa iei o hartie igienica straina si nu una fabricata in Romania, te rog nu mai comenta despre confratii tai! Ce spune despre tine cand preferi sa le dai strainilor banii pentru un lucru care foloseste mai multi copaci la fabricatie( calitatea nu difera)? Poate ca esti un pic snob :)?!

Daca nu vrei sa iei atitudine cu privire la cele mai de sus, daca alegi constient sa faci acest lucru, inseamna ca esti ” masa de manevra” pentru  diverse persoane si nu ai dreptul sa-ti dai cu parerea despre mine sau familia mea :)!

Nu exista nu pot, exista nu vreau! 🙂

Sa aveti o saptamana buna!

Laptele in nutritia copiilor nostri

Ieri va povesteam de micul nostru concediu de Sarbatori, unde am vazut copii hraniti cu Cola si ciocolata  la micul dejun?! Acum vreau sa va povestesc pentru alimentatia copiilor nostri si atentia pe care ar trebui sa o dam acesteia. In ultima vreme, am vazut la diversi parinti apropiati comportamente in educatia alimentara a copiilor lor cu care eu nu sunt de acord si invitatia pe care am avut-o zilele trecute  la relansarea campaniei:  „Lapetele, aliatul cresterii echilibrate a copiilor scolari si prescolari” , organizate de Tetra Pak( www.laptescolar.ro), a picat de minune. Locatia  a fost foarte draguta! Le multumesc din suflet organizatorilor ca m-au facut partasa la aceste discutii!

Vizual campanieDragii mei, se pare ca nu sunt nebuna, daca ma stresez cum sa fac sa ma asigur ca a mea fetita nu va manca pui din comert cand va merge la gradinita! Cel mai mare stres al meu momentan este: cum voi controla alimentatia copilului mei la gradinita/cresa!

La intalnirea de care va spuneam mai sus, pe langa doamnele mamici ale blogosferei romanesti  si oranizatori, au participat si specialisti: Prof. Dr. Gabriela Radulian, medic primar diabet, nutritie si boli metabolice si Vicepresedinte Societatea de Nutritie din Romania si Cristiana Haica, psiholog( pe care am avut placerea sa o reintalnesc si care mi-a deschis ochii cu diferite ocazii). Bineinteles ca nu am ratat ocazia sa imi confirm/infirm anumite teori. Prin acesta  campanie, se doreste promovarea alimentatiei sanatoase la copii prescolari si scolari. Din diferite studii, a reiesit ca comportamentul alimentar al viitorului adult poate fi educat, influentat, corectat cel mai eficient in perioada perioada prescolara/scolara a copilului, cand este foarte receptiv la informatii. Incepand cu adolescenta, copilul nu mai poate fi usor educat si va manca asa cum s-a invatat.

Imagini lansare eveniment mame

Principiile ce ar trebui sa le respectam in alimentatia noastra, nu numai a copiilor sunt: ECHILIBRU, MODERATIE, VARIETATE.

Dna Dr Gabriela Radulian mi-a fost de mare ajutor in a intelege principiile de mai sus.  Cu toti sper ca stim de piramida alimentara, un „grafic” ce ne indruma cum sa avem o alimentatie sanatoasa. Sa recapitulam:

1.Paine, cereale, orez si parte( 6-11 portii pe zi)

2. Legume si vegetale( 3-5 portii pe zi)

3. Fructe( 2-4 portii pe zi)

4. Lapte si derivate( 2-3 portii pe zi)

5.Carne, peste oua( 2-3 portii pe zi).

Categoria de lactate se pare ca o cam ocolim ca romani. Laptele este un aliment important pentru dezvoltarea armonioasa a copilului. Din lapte, Calciu este asimilat cel mai rapid si eficient. Laptele este un foarte bun calmant pentru adult.

Pentru detalii de incredere, va recomand sa vizitati pagina Societatii De Nutritie din Romania sau sa cautati „Ghid pentru alimentatie sanatoasa” Ed.Performantica( din care am extras detaliile de mai sus).

Eveniment mamici_2

Tot datorita unor studii am aflat ca mai putin de jumatate din romani, sar peste micul dejun. Actiune ce nu este deloc recomandata! Daca sarim peste micul dejun, performatele in prima jumatate a zilei vor fi scazute( vezi copiii care se duc la scoala atunci) si suntem predispusi la obezitate. Ar  trebui sa distribuim echilibrat caloriile pe parcursul unei zile, nu sa le „inghesuim” in masa de seara. Mai multe „informatii din studiile Euromonitor 2013 privind consumul de lapte ambalat in Romania vs alte state din UE, studiul privind aportul de micro- si macronutrienti si din Ghidul pentru alimentatia sanatoasa elaborat de Societatea de Nutritie din Romania. Varianta pdf a Ghidului o regasiti pe site-ul Ministerului Sanatatii http://www.ms.ro/documente/Ghid1_8318_6022.pdf, informatii relevante pentru subiectul campaniei fiind regasite la paginile 49-51, 70-72, 131-133, 136-137, 148-149, 154 si 167 (conform numerotarii cartii).”

Am mai aflat ca parintii transmit bebelusilor cum sa reactioneze la un aliment, prin simplu fapt ca se stramba cand il ofera bebelusului. Bebe „citeste” foarte bine  limbajul non-verbal si daca tu esti incruntata cand ii dai morcov, va invata ca asa trebuie sa reactioneze.

Ca si parinte trebuie sa fi consecvent in ce alimente oferi copilului. Trebuie sa perseverezi si sa nu te lasi  influentat de cei din jur. EX: nu ii dai din cand in cand dulce( zahar)/fast food copilului mic, sa se invete, sau sa nu ceara mai incolo. Nu ii dai! Cand va intra in colectivitate si va fi influentat de mediu social, trebuie sa fi perseverent si sa-i oferi informatii /explicatii complexe copilului pentru a putea trece peste presiune sociala. Sunt sanse foarte mari sa nu manace cand va fi adult alimente nesanatoase, chiar si in adolescenta-pentru ca nu le-a „invat’ cand era mic si deci nu are un gust/apetit pentru astfel de alimente. E indicat chiar ca te documentezi daca nu sti sa oferi explicatii.

Ce mi s-a parut foarte util este invitatia la joaca, cand un copil refuza un aliment. Incerci sa gasesti prin joaca un mod in care copilul sa se „imprieteneasca” cu alimentul. Exemplu pe care  l-am primit a fost: brocolii pot fi copaceii pe care ii mananca dinozaurii. 🙂

Tot prin joaca, putem invata copilul sa aiba obiceiuri sanatoase in alimentatie- ex: facem impreuna lista de cumparaturi cu alimentele din cele 5 categorii ale piramidei :).

Iata ce ne spun si specialistii:

Copiilor preșcolari și școlari li se recomandă să consume două-trei porții de lapte și produse lactate pe zi (o porție de lapte însemnând o cană de lapte), pentru a le asigura necesarul zilnic de de calciu, fosfor și proteine. Organismul copilului necesită nutrienți de calitate pentru o creștere și dezvoltare armonioasă, dar există studii în care s-a constatat că alimentația copiilor între 3 și 6 ani este deficitară în principal în calciu și fier. Fără a asigura necesarul zilnic de calciu, de 800 mg, există riscul de apariție a rahitismului și respectiv a hipocalcemiilor. De aceea, la nivel european se recomandă informarea părinților, a cadrelor didactice și a copiilor privind alimentația echilibrată optimă din punct de vedere nutritional, pentru menținerea stării de sănătate. Deoarece laptele este o sursă importantă de nutrienți esentiali, a fost prima propunere a Uniunii Europeane, de aliment subvenționat,  pentru a se oferi copiilor din grădinițe și școli ca gustare, în vederea prevenirii afecțiunilor determinate de carența de calciu”, ne recomandă Prof. dr. Gabriela Radulian, medic primar diabet, nutriție și boli metabolice.

Copilul trebuie învățat de mic să capete obiceiurile  alimentare sănătoase şi echilibrate prin crearea unor ritualuri alimentare în ce priveşte numărul de mese pe zi, dacă este posibilul orarul acestora, locul unde se ia masa şi mai ales ceea ce mănâncă. Aceasta se poate realiza în special prin modelul familial care ar trebui să fie susținut şi în cadrul grădiniței și școlii. Dacă un copil primește din primii ani de viață lapte, produse lactate, legume, fructe, le vede zilnic pe masa lui, ulterior, intrând în sistemul educațional, va continua să le consume în fiecare zi, se va obișnui cu această alimentație, își va crea astfel obiceiuri sănătoase pe care le va continua ca adolescent și adult. De aceea, este foarte important ca părinții să se implice nu doar acasă, ci și la grădiniță și la școală, să ceară informații despre meniul copilului lor, să spună NU produselor pe care acasă nu le oferă copilului, dacă le consideră mai puţin sănătoase, să fie mereu prezenți și conștienți că eforturile de a-l învăța pe copil sunt continue căci educaţia pentru o viaţă sănătoasă este una din cele mai importante moşteniri pe care un părinte le poate transmite copilului său. Este bine să nu se renunţe la aceste principii legate de alimentaţie nici sub presiunea mediului social și nici în perioadele (fireşti, de altfel) de rebeliune ale copilului, specifice anumitor vârste”, declară Cristiana Haica, psiholog.

Dra Vorbareata a fost mancasioasa inca de la nastere.  Acum stiu ca nu tine doar de noroc! Stiu ca pe langa bagajul genetic am contribuit si eu:

  • prin alimentatia  in timpul sarcinii: diversificata, sanatoasa, fara ciocolata, dulciuri, cu foarte multe lichide-placenta mea fiind foarte bine hidratata a transmis catre copil mai bine nutrientii.
  • prin alimentatia in timplul alaptarii si durata alaptarii( minim 6 luni): diversificata, echilibrata( 3 mese zilnice), varianta,  lichide multe( apa si ceai), fara fastfood/dulciuri/conserve/orice cu potentiator de arome. Daca in timpul sarcinii am avut si mici exceptii, in alaptare am fost foarte stricta. Pentru a nu gresi in procsul de alaptare m-am informat( carti, cursuri, prieteni) cat mai bine cu privire la stimularea lactatiei si la cum ar trebui sa arate acest proces
  • prin atitudinea relaxata cand ii ofer un aliment nou: nu ma stramb, sunt pozitiva si perseverez cand nu-l  mai vrea. Ii introduc si incurajez si alimente care nu-mi plac mie( ex: ananasul).
  • printr-un program echilibrat pe care incerc sa-l ofer zilnic si de la care nu ne abatem: fructe si lactate dimineata, legume si carne/ou la pranz, lactate( iaurt) seara.

Chiar daca lumea considera ca nu-i dau mancare normala, ca sunt exagerata cand cu diverse ocazii nu-i dau snitel, cartofi prafiti sau ca trebuie sa am incredere in cum s-a preparat un fel de mancare ca sa-il dau  Ioanei,  eu stiu ca ii fac un bine copilului meu. Cum va  mai spuneam si cand am inceput acest blog: NU LASATI PE NIMENI SA GANDEASCA IN LOCUL VOSTRU!  Poate ca parem nebune dar suntem bune pentru copiii nostri! 🙂

Alergand dupa zapada

A fost un inceput de an agitat. Am atatea sa va povestesc….dar sa le luam pe rand.

De Sarbatori 2013, am decis impreuna cu al meu sot sa plecam din oras. De cand s-a nascut dra Vorbareata( fosta Dra Pinguin :)), am stat de Sarbatori acasa, primind musafiri.

Anul acesta mi-au luat si eu cateva zile de concediu si m-am bucurat sa imi petrec Craciunul la Galati impreuna cu familia mea un pic mai matura din toate privintele: eu, sot, fiica, tata. A fost un Craciun minunat si mi-a amintit un pic din copilarie chiar daca orasul nu era cel  corect. Am fost rasfatati, tata avand un talent inascut de gazda. M-am bucurat enorm ca au reusit sa se bucure unul  de altul: bunicul cu mustata si Dra Vorbareata. Multumim TATA si Catalina! 🙂

IMG_00001923

Dupa Craciun, am plec la munte cautand zapada. Am avut parte de o super oferta intr-un grup de familii cu copii. Stiind ca vor mai fi si alti copii, am avut curaj sa o luam si pe Ioana cu noi. Adica, dupa cum spune o colega de-a mea, noi ne impartim in doua categori: oameni si parinti. Daca amesteci subspeciile s-ar putea sa nu iasa chiar asa de bine!

Mancare buna, cazare buna, oameni draguti in general….ne-am simti bine si ne-am relaxat. Am iesit in cautare de zapada si am gasit cateva zone pe munte. Am facut cunostinta cu brazii, telecabina, patinele, gheata, artificiile( de care ne-am speriat un pic).

IMG_00002018

Eu neavand prea multa experinta de concedii cu copilul, bineinteles ca nu i-am luat jucari prea multe pentru activitati. Cine a alergat prin statiune sa caute culori si carte de colorat?! Am avut insa noroc ca erau mamici experimentate si a mea fetita a fost un pic rasfatata. Insa sa stiti ca am fost foarte constiincioasa la ce manca copilul meu, fiind singura de 2 ani ce avea mancare speciala pentru ea( lauata de acasa) si nu prea am deraiat de la meniul ei standard, diversificat.

Dra Vorbareata a avut parte de copii si mai mici si mai mari. Chiar s-a atasat de un baietel mai mare care ii era drag sa stea cu ea si sa se joace.  Ce noroc pe capul nostru :)!

A fost  odihnitor si placut sa fim impreuna . Trebuie insa  sa recunosc ca programul nostru a fost cam dezordonat(fara Buni care era in concediu :)), Ioana adormind foarte tarziu seara si chiar am avut si o criza de nervi. Semn ca noi ca parinti am gresit pe undeva in toata acesta perioada.

Acum cateva „observatii umane”. Eu una in mare parte stau intr-un „glob ” cu reguli si procese  definite, cu clienti pe care ii cunosc, in masina  toata ziua, acasa cu a mea familie seara. Nu prea interactionez social foarte mult in timpul liber, cu exceptia catorva prieteni.  Stand in afara orasului, am parte de  liniste, aer curat, carute si  un peisajul social cu care  ma mai intersectez din cand in cand si care ma amuza sau ma invata sa revin cu picioarele pe pamant. Mie imi place sa observ socialul, poate fi si o deformare profesionala insa e chiar amunzant!

In zilele petrecute la munte am iesit din  „glob” si am dat de parinti. Parinti diferiti, deci aveau si copii diferti. Daca nu stiati, copii sunt oglinda educatiei parintilor. Ei nu vor face niciodata ceva ce nu vad la parinti. Indiferent de cum incercam noi sa ne scuzam: noi suntem de vina!

Am vazut copii educati, politicosi cu bun simt. Culmea asa erau si parinti lor! Erau in cel mai mare procent, semn bun pentru Romania :)!

Am vazut copii foarte agitati, obraznici, cautand sa atraga atentia tot timpul -parerea mea ca isi doreau mai multa afectiune.  Parintilor nu pareau sa-i bage in seamana prea mult. Se multumeau sa le dea Cola si ciocolata la micul dejun( cum sa nu fie agitati!!!). Nu se oboseau sa se uite la ei in drumul lor spre locul de fumat si nici sa-i intrebe daca au mancat. Deci?!

Am vazut copii alintati, ce nu prea stiau sa piarda , ce pareau sa se simte conformatibil doar daca erau mici  Dive/Divi. Nu stiu cat de sanatos este acesta educatie pentru viitorul adolescent sau adult. Parintii pareau sa incurajeze acest comportament. Poate pe termen scurt poate parea ok, insa acum se dezvolta personalitatea viitorului adolescent si trebuie sa-si ia increderea in sine din alte lucruri decat cele materiale.

Si bineinteles ca nu am scapat de mamele Observator. Adica mamele care stau te analizeaza, iti analizeaza copilul si sunt foarte ambitioase ca in orice coversatie pe care o au cu tine sa-ti arate cat de superior e copilul lor fata de al tau. Recunosc ca si eu observ, doar ca o fac sa invat; recunos ca si eu uneori am replici rautacioase dar rar si te obicei imi pare rau dupa. Ma staduiesc sa nu imi compar copilul cu alti si sa nu il laud. Sper sa-mi si iasa! 🙂

Revenind la aceste mame, pot spune ca am observat ca ambitiile lor de tot felul, tansmit copiilor o stare de nesiguranta si agitatie. Din cate ma pricep eu „epatarea” acesta porneste de la o mare nesiguranta poate inconsienta, pe care o transmit fara sa vrea copilului. Eu nu stiu cata lume  e consitenta de sine, insa din momentul in care devi parinte cred ca ar trebui sa „invatam”. Bineinteles ca nu e obligatoriu, insa sa fim constienti ca vom lasa multe frustari mosternire.

Am vazut adulti ce se comportau ca niste copii la jocuri de societate: suparandu-se, trisand, si copii ce se comportau ca niste adulti: responsabili, practici. Insa nu erau copii parintilor anteriori :)!

Am reusit sa invat si lucruri noi despre mine si mai revin un pic in cadrul familiei. Multumesc sotului meu, pentru ca fara el nu as fi reusit :)!

Cam asa a fost primul meu concediu mai lung de mamica, cu copil, plecati de acasa!

Sper ca ati avut si voi lucruri de care sa va bucurati! Sa fiti sanatosi si voiosi!

Teatru.. minunatul teatru pentru copii!

Parere Dra Pinguin&Mami, piesa de teatru „Miraj intr-un ou”

Imi doream de mult sa o duc pe Ioana la  o piesa de teatru pentru copii, accesibila varstei de 2 ani. Am gasit piesa perfecta in  cadrul Festivalului International de Teatru pentru Copii „100, 1.000, 1.000.000 de povesti” organizat de  Teatrul Ion Creangă si nici macar ploaia nu ne-a oprit!

Piesa s-a numit „Miraj intr-un ou” si este o piesa pentru copii intre 1-4 ani. Avem o multime de lumini, culoare, joaca si o umbrela galbena intr-un ou( cort alb) instalat pe scena. La inceput Dra Pinguin a fost un pic mai retinuta si doar observa. Mai ales se uita la copii ce o aveau pe Sia( suzeta) si din cand in cand se mai uita si la mine intrebandu-ma „unde-i sia?”

mirajou

Cand a inceput reprezentatia era fascinata de umbrela galbena, apoi de mingea jucausa, apoi s-a speriat un pic de omul cu care dansa personajul proiectat pe un perete al „oului”. S-a linistit dupa ce au venit (tot proiwctate) culorile, pasarile, avioanele. La final am cules stelute pentru tati!

A fost foarte frumos :)! Mami te va mai duce!

La Festivalului International de Teatru pentru Copii „100, 1.000, 1.000.000 de povesti” agentii S.I.I( Serviciul Informatic Ingerasii) au avut ceva treaba 🙂

Parerea agenti S.I.I Eva( 3ani) &Tati, piesa teatru „Fata babei si fata mosneagului”:

Intr-o duminica ploioasa de toamna am plecat cu fetita mea, Eva, in varsta de 3 ani si 3 luni la aceasta piesa de teatru. Eram putin indoit ca povestea va fi prea grea pentru varsta Evei; O data inceput spectacolul, nu am putut sa nu remarc profesionalismul actorilor, implicarea lor si pofta de viata de care dadeau dovada in interpretarea personajelor. Eva a fost luata de val imediat si, pe tot parcurul piesei privirile i-au fost atintinte asupra scenei. De cateva ori chiar, Eva a vrut sa mearga pe scena langa personajul ei preferat, Sfanta Duminica. Piesa s-a dovedit a fi tocmai potrivita pentru ea, pe drumul de intoarcere discutand pe firul povestii. In concluzie, vreau ca aceasta experienta sa se repete de mai multe ori si chiar sa il introduc in poveste si pe Vlad, fratele Evei, care acum trece prin al doilea an al vietii lui.”

Fata-babei_1

Parerea agenti S.I.I Natalia( 5ani) &Tati, piesa teatru „Frumoasa si bestia”:

„Spectacolul a fost frumos si copii s-au bucurat… o alegere buna sa petrecem timp impreuna!”

Frumoasa-si-bestia_2