Categorie: Educatie

Desene animate: Masha si Ursul !

Am descoperit o minune de desen animat : Masha i Medved( Masha si Ursul). Sunt niste desene animate rusesti si sunt altceva fata de Disney &Co. Mi se par foarte potrivite pentru copii, au o atentie la detaliu, sunt foarte bine realizate si sunt amuzante chiar si pentru un adult.

Povestesc peripetiile unei fetite Masha si a prietenului ei Ursul. Le recomand cu drag.

Uitandu-ma in ultimile zile la ele impreuna cu Ioana, am prins drag chiar si  de limba rusa:” haraso” si „davai”  🙂

Sa discutam despre…sex?

Am avut placerea sa particip la invitatia curajoasa a Anei, zilele trecute, depre calitatea vietii sexuale a femeilor din Romania. Discutia a fost intiata de un studiu efectuat de Feminella si Gallup. Din cate am inteles cei la Feminella fac un pionerat cu acest studiu in Romania.

Toate bune si frumoas la sediul Asociatei Roi.  Ana de la Mamica Urbana arata splendid, ca orice viitoare mamica :), flori frumoase aranjate cu delicatete de  Oana si miros de paine calda.  Ana si Simona David – Crisbasan de la Asociatia ROI ne-au ajutat cu moderarea discutiei.

Un pic despre studiu:

ABC_6731

 

– a fost efectuat in Bucuresti, pe un esantion de femei intre 25-60 ani. In acest caz, viata sexuala a femeii in Romania, nu sunt de acord ca „trendul” e la capitala. Eu zic ca relitatea este in tara!

-trecand peste aspectele comerciale ale studiului, acesta ne arata cateva realitati

  • „Femeile din România, cu vârsta între 25-60 ani vizitează rar medicul ginecolog (54% din eșantion cel puțin 1 dată pe an), iar importanța acordată vieții sexuale scade odata cu înaintarea în vârsta (targetul menopauză nu pune accent pe sex).”  Comentariu personal: Da, probabil ca da. In tara cu siguranta procentul este si mai mare.
  • „Medicul de familie este cel mai vizitat de către femeile intervievate, 4 din 10 respondente afirmând că în ultimul an au făcut mai mult de 4 vizite la cabinetul acestuia.” Comentariu personal: Fara o educatie din familie care sa te invete ca trebuie sa fi deschisa cu corpul tau si fara o lupa cu rigorile uneori stupide ale societatii, nu vom merge  la medici specializati si ne vom „ascude” dupa medicul de familie.
  • „27% dintre persoanele de sex feminin cu vârsta cuprinsă în intervalul 25-60 ani şi care au acceptat să participe la studiul Gallup, acuză simptome specifice  “uscăciunea mucoasei vaginale”. Incidenţa acestei afecţiuni creşte o dată cu înaintarea în vârstă, astfel încât o treime din femeile cu vârstă peste 45 ani declară că suferă de uscăciunea mucoasei vaginale. În strânsă corelaţie cu vârstă, 32% dintre femeile aflate la premenopauză saumenopauză afirmă că suferă de această afecţiune.” Comentariu personal; Feminella are o solutie !
  • „Durerile în timpul actului sexual sunt reclamate mai ales de către respondentele tinere (25-34 ani), iritaţiile şi arsurile constante în zona vaginală sunt resimţite mai mult de către femeile peste 45 ani, în timp ce senzaţia de uscăciune de-a lungul întregii zile este recunoscută mai ales de către intervievatele din categoria 35-44 ani.”
  • „38% dintre respondente afirmă că întreţin mai puţin de un contact sexual pe săptămână, 23% au un număr de 1-2 contacte sexuale pe săptămână, în timp ce 9% dintre respondente au mai multe de 3 contacte sexuale săptămânal. Numărul de contacte sexuale săptămânale scade o dată cu înaintarea în vârstă, iar femeile din eşantionul maternitate par să fie cele care întreţin cel mai mare număr de contacte sexuale.” Comentariu pesonal:” femeile din esantionalul maternitate” nu sunt sigur femeile care au nascut:)
  • „Importanţa vieţii sexuale urmează acelaşi trend prezentat mai sus, adică pe măsură ce respondentele înaintează în vârstă, acordă o importanţă mai scăzută acestui aspect. Chiar şi aşa, indiferent de segmentările folosite, mai mult de jumătate dintre respondente consideră că este important să aibă o viaţă sexuală împlinită.
  • „În ceea ce priveşte discuţia cu partenerul legată de uscăciunea mucoasei vaginale, respondentele se împart în mod egal între cele două alternative. La analiza pe vârste observăm că o majoritate covârşitoare (88%) a femeilor de 25-34 ani au discutat cu partenerul lor, în timp ce doar 40% dintre femeile peste 53 ani au făcut acelaşi lucru. Aceeaşi tendinţă se observă şi la comparaţia eşantionului maternitate cu eşantionul menopauză: 88% faţă de 43% dintre respondente au purtat o discuţie cu partenerul de viaţă având ca subiect uscăciunea mucoasei vaginale.” Comentariu pesonal: Acum sincer, cred ca mai important este sa discutam depre viata sexuala sau alte probleme ale cuplului, lucrurile mai mici se revolza de la sine.

ABC_6822

In cadrul intalnirii datorita probabil si prezentei presei, nu s-a discutat concret despre calitatea  vietii sexuale.  S-au desprins cateva concluzii  generaliste, ca faptul ca trebuie sa ne educam mai intai pe noi pentru a ne putea educa copii sa fie mai deschisi in a comunica despre astfel de aspecte. Se incurajeaza discutia despre probleme din viata sexuala cu partenerul, prietenele, ginecologul….

Mda… acum sincer cred ca ar trebui sa discutam mai mult si in presa si in 2.0 despre viata sexuala reala, insa stau sa ma gandesc ca tine totusi de intimitate si facand-o publica nu ajuta cu siguranta. Calitatea vietii sexuale depinde de foarte multe lucruri la o femeie: stres, odihna, partener, alimentatie, complexe etc. Cred ca e important sa avem cu cine sa discutam problemele noastre si ideal ar fi sa fie partenerul.

Consider ca noi femeile suntem „vinovate” de calitatea vietii sexuale intr-un cuplu, pentru ca noi suntem mai sensibile.  Ca femeie trebuie sa constientizezi ca dupa nastere te transformi din toate punctele de vedere si orice probleme nerezolvate pana atunci se vor agrava. Cu siguranta dupa aparitia unui copil, viata sexuala a cuplului este mult mai complicata. In plus viata coditiana, stresul erei moderne face ca noi sa nu o vedem ca pe prioritate.

Mi-ar fi placut sa discutam cum „rezolvam” diversele probleme din cuplu. Acum sincer, o viata sexuala calitativa ajuta mult cuplu si implicit familia.  Nu cred  insa ca suntem pregatite sa discutam concrent  pe un blog, pentru ca pur si simplu ne expunem prea mult si apoi care ar mai fi rolul prietenelor :). Daca vreti ma pot preface ca „vorbim” insa sigur nu vor fi amanunte concrete si nu vad cum ar ajuta :).

Cel mai importat insa de retinut este ca pentru orice problema credem ca am avea sa ne facem curaj si sa o discutam cu partenerul si cu medicul specialist!

Liceul

Am promis acum ceva timp unei doamne profesoare ca voi scrie  un articol pentru absolventii de liceu. Am intentionat sa ma tin de termenul promis insa, din pacate viata nu m-a ajutat cu timp si inspiratie.  Imi cer scuze! Mai bine mai tarziu decat nicioadata, nu :)?!

Liceul pentru mine a fost la 10 minute de casa, plin de carti, cu multi prieteni, cu profesori extraordinari,  cu bucurii si tristeti, intr-un oras mic si linistit. Nu am avut „drame”, colegi rautaciosi. Am iubit foarte mult acea scoala, pentru ca eram din clasa a V-a eleva ei. A fost o perioada minunata. Aici am fost invatata de  la o doamna profesoara de sport ca: Nu exista nu pot, exista nu vreau!

Singura „drama” a vietii mele de liceu, a fost cand in clasa a 12-a ne-am mutat intr-un oras mai mare.  Departe de oamenii care m-au format intr-adevar: profesori, colegii, rude. Ultimul an de liceu intr-un prestigios liceu m-a invatat cateva lucruri:

-ca nivelul de informatii a unui elev dintr-un oras mic este egal sau chiar mai mare decat a unui elev dintr-un oras mare, ce are saptamanal medidatii din  clasa a IX-a.

-ca pot accesa mai multa informatie

-contreaza foarte mult educatie din familie

-ca oamenii sunt mai putin umani, mai putin corecti, mai putin „curati” intr-un oras mai mare.

Dupa clasa a 12-a, am plecat la facultate in Bucuresti.  Au trecut 12 ani de atunci… si tot cred ca nu exista nu pot, exista nu vreau!

Liceu te formeaza, dar nu te „definitiveaza”!  Experinta  vietii te „definitiveaza” si tu trebuie sa o ajuti. Trebuie sa incerci sa-ti cunosti foarte bine propia persoana sau cel putin sa-i lasi pe alti sa te invete. La 18 ani e greu sa stii ce vrei, insa vei invata daca vrei cu timpul.  Asta bineinteles daca iti doresti sa faci acest lucru…

Iti poti face viata mai usoara daca inveti sa gandesti optimist, inveti sa te lupti cu defectele tale, cu „graba tineretii”, inveti sa repectia experienta persoanelor din jurul tau, cauti sa inveti tot timpul si din orice situatie, gandesti pentru tine si nu lasi alti sa gandeasca in locul tau.

Mult succes si NU EXISTA NU POT, EXISTA NU VREAU!

Si nu uitati: tot timpul se  poate mai rau, decat ” drama” actuala :)!

Timiditatea

Am auzit pe undeva ca timiditatea se mosteneste… adica ne scuzam  ca suntem timizi: , asa am mostenit!? Uitadu-ma la cum reactioneaza copilul meu in ultima perioada, as spune ca e timida. Insa, ce pot face eu ca si parinte: accept sau incerc sa tratez?

Nivelul de timiditate cred ca tine de inteligenta emotionala, inteligenta esentiala pentru un viitor adult.

Sunt constienta ca la un anumit nivel al subinconstietnului sunt o timida :), insa datorita educatiei din familie( mai ales a tatalui-multumes TATA :)), la nivelul constientului „sunt tratata”. Deci, ar trebui sa  aplic o educatie si in acest sens Drei Pinguin!

Incerc sa o duc cat de des pot sa socializeze cu copii/adulti. Am observat ca daca are o perioada de interactiuni mai dese, timiditatea intiala scade. Am citit undeva ca un copil are nevoie de compania altor copii pentru a si dezvolta diverse abilitati psihice. Izolarea Ioanei nu ar ajuta-o de loc.

Voi incerca sa-i cresc increderea in ea de cate ori pot si sa-i ofer un exemplu de urmat. Cred ca daca „cresc” increderea de sine de pe acum, voi scapa de multe probleme in viitor. Un copil ce are incredere in el este mult mai putin influentabil/complexat de alti copii. Nu exista ceva ce nu poate face, daca vrea!

Incerc sa nu ma auda cand spun ca e cam timida: pentru ca  isi va asuma acest lucru si nu va crede ca se poate corecta. O va lua ca pe o carateristica si nu ca pe ceva ce trebuie controlat

Incerc sa ma controlez sa alunec in nebunii de mama:

  • „copilul meu nu are o personalitate puternica”-are o personalitate ce trebui slefuita;
  • „copilul meu nu este cel mai frumos, destept, etc”-toti copii sunt frumosi, eu trebuie doar Ioanei sa-i reamintesc acest lucru;
  • „comparatia cu alti copii”- dauneaza grav personalitati copilului tau si arata lumii complexele mamei
  • „daca se imtampla sa…”- sa gandim pozitiv, pozitiv, pozitiv..fara drop de sare. Recunosc ca e greu sa-ti alungi ganduri negre!

Incerc sa invat din „best practice”. Imi aduc aminte la primul meu job, trebuia sa vorbesc cu multi clienti si sa-i abordez si mi-a venit greu in primele zile. Bagajul emotional cu care venisem ma impiedica sa fiu naturala. O vedeam ca pe o corvoada sa abordez o persoana si sa-i spun un speech. Noroc, ca promotia a durat vreo 4 saptamani :). Mi-am invins timiditatea si complexul de-a vorbi si cu ajutor repetitiei si a experientei. La sfarsitul job-ului mi-am dat seama ca imi place sa interactionez cu oamenii!

P1000804Voi cum tratati/va tratati de timiditate? Este  important  pentru voi sa cresteti un copil cat mai putin timid?( sper ca nu sunt singura la acest subiect)

P.S Suntem bine in general, inca ma lupt sa-mi pun in ordine viata: job, copil, famile, sotie! Cumpar timp :)!

Asta la istoria! Asta la memoria, nene!

Dragilor,

De azi incepe o emisiune  la Radio Guerrila cu Liviu Mihaiu si Liviu Tofan, ce va recomand sa incercati sa o asculati, macar inregistrarile online. Vom afla mai multe despre istoria noastra recenta de la oameni avizati. Poate asa vom invata lucruri noi si ne vom vedea prezentul un pic altfel. Garantez ca va fi benefic pentru mintea noastra si veti intelege mai bine istoria reala( nu cea din manualele de istorie) :)!

Luni de 13:00 la 14:00

http://www.radioguerrilla.ro/emisiuni/asta-la-istoria-asta-la-memoria-nene_1420.html

 

Spor in toate!

Somnul la noi

Somnul  bebelusului pentru orice mamica este un subiect important. Te intrebi  de ce nu doarme ca alti copii, iti pui 1000de  intrebari unde gresesti de se foieste, cum ar trebui sa-i faci un program de somn, de ce nu reusesti sa adormi copilul mai devreme, etc. Te consuma aceste intrebari si sigur ti-ar face viata mai simpla daca al tau copil ar adormi  cand vrei tu :).

Acest articol este scris dupa 12 luni de prima experienta cu Dra.Marmotica. Somnul ei, este un punct pe care nu am reusit sa-l controlez si care mi-a pus o groaza de intrebari.

In primele 3 luni, am avut ceva colici dar erau tinuti sub control de alaptare la min 3 ore si  de solutii. Somnul era relativ ok , doarmea mai mult de 2 ore legate daca dormea pe burtica mea. Era mai linistita asa. Am dormit burtica pe burtica noaptea cam 3 luni, pana cand era prea grea ca sa pot respira :). Dupa  3 luni, a inceput sa doarma singurica in patut pe burtica si dormea ok, noaptea cam 5 ore legate. Apoi pe la 5 -6luni au inceput dintii si iar am avut o perioada in care ne trezeam de 2-3 ori pe noapte. Ziua dormea de doua ori si daca eram acasa, dormea cam pe  la aceleasi ore. Nu am  fost stricta cu un program de somn, lasand-o sa adorma cand dorea. Am procedat asa, poate pentru ca era cumintica in general si nu eram eu prea epuizata ca sa  simt nevoia unui program strict, sau poate ca nu am prea pus accent pe partea asta. Astfel ea adormea mai mult dupa programul nostru, mai ales seara se invatase sa adoarma tarziu pentru un bebelus: 22.00, 23.00, si chiar 00.00 noaptea si se trezea pe la 10.00 dimineata.  O lasam pe ea sa adoarma dupa ce se agita prin jurul nostru. Nu am leganat-o, nu am plimbat-o,  am asteptat doar sa adorma.

Deci, nu prea am avut program de somn. Am mai incercat eu baita mai devreme, nu a mers dar am zis ca daca doarme orele recomandate adunate intr-o zi era ok.

Crescand, a inceput ea sa-si regleze programul de somn. A inceput sa adoarma seara cam pe la aceiasi ora. A dormit in patutul ei pana la vreo 10 luni. Prin septembrie cand am plecat de acasa o saptamana, am dormit cu ea in perioada aceasta pentru ca, fiind pe drumuri era mai simplu. Reintorsi acasa, se cam invatase si dormea cel mult 2 ore in patut la ea. Au urmat diverse evenimente ce au facut sa doarma mai mult cu noi. Patutul ei  mai mult este acum loc de joaca :)!

Reincpand munca, simt nevoia sa stau mai mult cu ea cand vin acasa, asa ca mai am un motiv in plus sa doarma cu noi. Si orele de somn sunt divine langa ea! Impreuna cu Buni, si-a facut un program si parca totul a venit natural, o data cu cresterea ei. Practic are acum un program de somn. Singura dilema este co-sleepingul nostru!

Somn in perioada patutului

Am tot citit ca nu e un lucru  rau pentru copil si ca ii da incredere in el. Am auzit si povesti ca nu voi scapa de acest obicei decat foarte tarziu. Nu stiu, ce sa zic acum! Daca la inceput ziceam ca nu va dormi cu mine, ca e doar o treaba de disciplina, acum inteleg nevoia ei si a mea de a dormi impreuna. Pana la  urma, e un lucru natural cred, pentru ca pe cand traiam in pesteri nu cred ca avea copilul camera separata :). Cred ca si societatea pune prea mare presiune pe „azvarlitu-l” copilului in camera lui de la nastere. Oricum, e alegerea fiecarei famili cum doarme!

Deci, incerc sa  nu ma mai stresez pe acesta tema si sa las lucrurile sa evolueze de la sine.

Pareri?

Sursa poza 1

Ce as vrea sa-mi invat copilul( consiliere parentala)?

V-am mai spus că am mulţi pitici :). Unul dintre ei este legat de educaţia copilului meu. Pe acestă temă sunt un pic speriată, panicată, fară prea multe ideii cum voi face acest lucru. Şi m-am stresat pe acestă temă destul de mult… cum voi reuşi să-mi educ copilul, cum voi reuşi să aibă o inteligenţă emoţională mai bună ca a părinţilor, cum voi reuşi să fie un adult cu mai puţine frustrări?!  Da, m-am stresat la trecut!  Să vă povestesc cum sunt eu acum mai relaxată pe acest subiect :)!

Cei de la Redutti, mi-au propus să particip la campania lor: Redutti Experince. Ce înseamnă asta? Redutti.ro este agregatorul reducerilor de grup din România si a pornit o aventură, în care bloggerii descoperă beneficiile cupoanelor de reduceri. Pentru mine astfel de site-uri sunt un pic necunoscute şi trebuie să recunosc că experinţa propie este cea mai valoroasă. Am descoperit  şi eu astfel, benefiicle reducerilor online :)!

Cum vă spuneam de piticul meu, Educaţia :), m-am decis să încerc din oferta lor: consiliere parentală. De mult îmi doream să văd dacă un astfel de serviciu mi-ar aduce ceva în plus şi cuponul oferit de Inzonata.ro, a fost perfect!

După câteva reprogramări( am o perioadă destul de agitată şi e abia la început 🙂 ), m-am întâlnit cu dna doctor Cristina Popescu, la sediul Mica Sirenă After School. Discuţia cu dânsa a fost edificatoare pentru mine. Cel mai mult m-a ajutat, să-mi setez un ţel pentru educaţia Ioanei. E mai eficit aşa, decât să „alerg” copilul pe la diverse cursuri, ce mi se par mie utile. Ţelul este să-mi ajut copilul să înveţe să fie fericit!

Fericirea nu este ceva tangibil, dar în societatea noastră de acum, a şti să te relaxezi, să te bucuri de lucrurile pe care le ai şi să şti să evaluezi, sunt lucruri ce o vor ţine departe de STRES . Cred că o va ajută să aibă mai mult succes în viată, să fi mai fericită, dacă va avea o inteligenţă emoţională dezvoltată. Bineînţeles că nu se exclud alte abilităţi ca ambiţia, adaptabilitatea, etc. Deci, la asta vom lucra! Inteligenţa emoţională!(găsiţi aici o mică descriere).

Ce lucruri noi am mai învăţat din această dicuţie?

  • Cel mai important lucrur pentru un copil, mai ales la vârsta foarte mică este dragostea. Copilul trebuie să se  simtă iubit şi în siguranţă. Eu pornisem discuţia de la cum aş putea să-i dezvolt inteligenţa şi dna Popescu, mi-a spus că a acest lucru va veni natural, Ioana acum are nevoie să se simtă iubită! Şi uite aşa am mai scăpat eu de un pititc :)!
  • Este foarte important să-mi fac timp pentru mine, să nu uit de propia persoană. O mamă relaxată, înseamnă şi un copil relaxat. După cum ştiţi nu este o poveste, că ai noştri copii simt orice energie negativă a noastră, chiar dacă încercăm să o mascăm.  Şi eu văd acest lucru zilnic, la Ioana.
  • Pentru a ajuta copilul să se dezvolte emoţional şi să urmăreşti dezvoltarea lui, sunt utile evaluari psiholgice( nu ştiu dacă acesta este termenul corect, oricum o „analiză”), perioadice, cam când copilul intră într-o noua etapă( ex: începe şcoală, a învăţat să vorbească, etc). Sunt de asemenea utile şi pentru a scapă de toate prostiile legate de boli, pe care o mamă le gândeşte :).
  • Este mai important, după parerea dnei Popescu, să avem o dezvoltare constantă si armonioasă,  decât să stresăm copilul cu 2 limbi străine la 3 ani şi 3 activităţi diferite. Nu o ajută cu nimic, dacă o stresez să învăţă literele la 4 ani, de exemplu. Îi umple memoria şi le va folosi abia la şcoală. E mai important să înveţe lucrurile din jurul ei. Un copil relaxat în procesul de învăţate, va învăţa mai mult şi mai repede pe viitor. Lucrurile oricum vin natural!
  • Relax mamă, vei avea idei de educaţie la momentul potrivit!

Şi mi-am demonstrat că o consiliere parentală periodică, nu e o pierdere de timp. Mă ajută să văd unde greşesc şi să pot îmbunătăţi procesul de a fi părinte. Dacă există această posibilitate în timpurile noastre, de ce să nu o folosim?!

Multumesc mult celor de la Redutti( puteţi găsi şi alte impresii pentru diverse oferte) şi inzonata.ro( mi s-a părut interesent şi util conceptul lor de oferte în fucţiue de zona preferată),  că mi-au oferit acestă posibilitate. A fost o EXPERIENŢĂ!

Pe dna Popescu, o puteţi găsi la cabinet.cristiana@yahoo.com

Voi aţi încercat până acum astfel de oferte online? Cum vi s-au părut?

Sursa poza 2

Joaca-prima iesire

Eu am mulţi pitici…unul dintre ei este că vreau să învăţ jocuri educative pentru Domnişoara Pelican. Mi se pare că nu ştiu şi trebuie să învăţ, că nu am nici un pic de talent. În plus pentru vârsta Ioanei(11 luni), oferta de jocuri şi jucări este destul de săracă. Noroc că există persoane  de la care mă pot inspira :)!

Stresată de acest pitic, am participat  sâmbăta acesta din proprie iniţiativă la un seminar interactiv pentru părinţi şi copii, „De(-a) ce ne jucăm” organizat în cadrul Librăriei Adevarul Domnei de către www.magazinulpiticilor.ro. A participat dna Anca Munteanu, presedinte al Asociatiei Române de Psihanaliză Legăturilor de grup şi Familie.

Pentru Ioana, a fost prima ieşire în „colectivitate” şi pot spune că am descoperit noi lucrurila ea. În jurul ei erau copii mai mari, 2-4ani. Dacă de obicei când este într-un loc nou, este mai timidă, acum a fost zâmbăreaţă încă de la început, a vrut să strea mai mult în picioare, a interacţionat cu salteluţele interactive tip puzzle. Era foarte curioasă să vadă ce fac copiii şi când era foarte mare zarvă, „vorbea” şi ea în limba ei.  A fost şi prima dată când a făcut cu mânuţa ” PA”!

Pentru mine a fost prima experinţă în mijlocul unor copii( mai mult de 2). Am putut să observ cum se joacă la diferite vârste, cum se ceartă, cum se supără, cum se împacă, cum reacţionează mămicile. A fost foarte util, să văd ce mă aşteptă :).  Trebuie să mai repetăm experinţa! Cel mai repede copii învaţă în grup.

Din discuţiile noastre am reţinut că şi noi ne jucam când eram mici :), trebuie doar să ne aducem aminte cum. Se pare că dacă se mai întâmplă ca în familie să ne certăm, nu e chiar aşa de grav. Copilul învaţă şi el noi metode de descărcare emoţionale, în afară de a plânge. Este mai bine să vadă că ne exteriorizăm. Dacă ţinem în noi oricum el percepe tensiunea şi îl afectează. Bineînţeles vorbim de certuri uşoare şi rare :).

Pe aceiaşi temă de joacă a scris şi Laura un articol foarte util.

Am ieşit amândoua de acolo obosite: eu de joacă, ea de informaţii… sau oare, invers :)?! Preluând o întrebare a doamnei Anca, care a fost jucăria voastră preferată când eraşi mici? Se pare că a mea era o mandolină :)!

Educatia emotionala

Balenutza in Gradina Botanica

Ma tot gandesc  daca voi reusi sa imi educ copilul astfel incat sa devina un adult cu mai putine, complexe, frustari, cu mai mult succes, cu mai multa incredere, decat noi. Parintii nostri si-au facut datoria cum au putut si au stiut mai bine. Perioada comunista nu le-a oferit prea multe  posibilitati. Generatia noastra insa, parca avem o sarcina si mai grea din punct de vedere  al educatiei. Adica noi avem atata informatie si exista atatea oportunitati incat trebuie sa le folosim corect pentru copilul nostru. Noi nu putem avea o scuza ca nu am stiut! Poate nu am vrut sa stim, nu am cautat, ne-am complacut in sfaturile familiei, nu am fost suficienti de open minded… Si nu ma refer la educatia de baza cu bunele maniere, regulile socitatii, etc… Ma refer la inteligenta emotionala si baza emotionala a viitorului adult( izvorul sanatatii mintale).

Ma ingrozeste gandul ca pot gresi grav in educatia copilului meu. Orice actiune a unui copil reflecta educatia si exemplele oferite de parinti.  Consider ca  aceste doua lucruri sunt cele mai importante in educatie! Scoala, societatea te influenteaza cel mult te ajuta la dezvoltare, insa eu si sotul meu sutem cei ce vom defini  viitorul adult Ioana Sofia!

Noi ascultam o emisiune: Meditatii pentru parinti(aici). Ascultam intr-o zi si  era invitata dna Claudia Jimeno Beltran. Vorbea despre o metoda ESPERE®. Ca si o definitie: ESPERE® (Energie Specifica pentru o Ecologie Relationala Esentiala) este o psihopedagogie a comunicarii. Scopul metodei este de a facilita relatii pline de viata si ecologice. ESPERE® este denumita ”Metoda” intrucat se poate invata si transmite, pentru ca instrumentele ei pot fi folosite in mod concret  si pentru ca rezultatele aplicarii acestora sunt vizibile in viata de zi cu zi.

Ceea ce spunea dna Beltran era de bun simt si logic: cum ca bazele emotionale se creaza pana la 4 ani, cum ca un copil nu reactioneaza  agresiv fara un motiv de frica. Motivul poate fi si o situatie intamplata in familiei  in trecut. Un copil ce in mod normal nu era agresiv, la varsta de 5 ani era foarte agresiv cu crize de nervi si in urma unor sedinte, au descoperit ca cu 4 ani in urma tatal isi inselase mama, iar mama a tinut totul in ea. Sentimentele neexprimate de mama s-au inmagazinat si copilul reactiona acum la o tensiune din trecut. Totul se rezolvare intre timp, insa ne-comunicarea parintilor si tensiunea dintre ei a  fost „citita” de copil si l-a influentat. Dupa ce au descoperit problema, au discutat si in scurt timp crizele de nervi au disparut. Pana acum, din ce am inteles eu metoda ESPERE®, este o metoda ce te invata sa comunici cu copilul tau rezultand un copil mai ferici(promit sa ma documentez mai mult). Instinctiv consider comunicarea cea mai bun instrument de educatie si eu incerc sa-mi ascult instinctul, care mi-a dovedit pana acum ca  nu greseste.

Deci, exista o explicatie pentru orice, la un copil :)! Trebuie doar sa o  cauti! Cum spunea si Thomas Gordon in „Manualul parintilor eficare”( recomand acesta carte), nu s-a gandit nimeni pana la un moment dat sa aplice metodele de rezolvarea a conflictelor adultilor  in relatiile cu copiii. Se referea la principiul: win-win. Amandoi castigam, nici unul nu pierde. Ajungem la un consens printr-un compromis.

Eu lucrez foarte mut, direct cu clientii. Am  avut norocul sa beneficiez de cursuri foarte bune  de comunicare, rezolvare conflicte, negociere, din partea companiei. Acum imi dau seama, ca sunt rautaciosi cei ce spun ca ” ti se spala creierul” . De fapt te ajuta sa de dezvolti tu ca individ si sa  comunici. Tu alegi daca vrei sa inveti sau sa fi Gica-contra 🙂 ! Am realizat de fapt ca  aceste cursuri se vor aplica si in relatia cu copilul meu si ca ma vor ajuta mult si  ca au fost gratuite :).

Am descoperit  pe internet centru pentru dezvoltare personala Amaneser unde o putem gasi pe dna Beltran. Cursurile par interesante.

Cred ca mai intai trebuie sa „lucram” cu noi sa devenim indivizi mai buni, sa constientizam problemele copilului, sa-l ajutam, uitand de comoditate, frustrari si complexe proprii. De la noi invata, noi suntem de vina :)!

M-am gandit sa impartasesc si cu voi aceste lucruri, poate va ajuta.