Joaca-prima iesire

Eu am mulţi pitici…unul dintre ei este că vreau să învăţ jocuri educative pentru Domnişoara Pelican. Mi se pare că nu ştiu şi trebuie să învăţ, că nu am nici un pic de talent. În plus pentru vârsta Ioanei(11 luni), oferta de jocuri şi jucări este destul de săracă. Noroc că există persoane  de la care mă pot inspira :)!

Stresată de acest pitic, am participat  sâmbăta acesta din proprie iniţiativă la un seminar interactiv pentru părinţi şi copii, „De(-a) ce ne jucăm” organizat în cadrul Librăriei Adevarul Domnei de către www.magazinulpiticilor.ro. A participat dna Anca Munteanu, presedinte al Asociatiei Române de Psihanaliză Legăturilor de grup şi Familie.

Pentru Ioana, a fost prima ieşire în „colectivitate” şi pot spune că am descoperit noi lucrurila ea. În jurul ei erau copii mai mari, 2-4ani. Dacă de obicei când este într-un loc nou, este mai timidă, acum a fost zâmbăreaţă încă de la început, a vrut să strea mai mult în picioare, a interacţionat cu salteluţele interactive tip puzzle. Era foarte curioasă să vadă ce fac copiii şi când era foarte mare zarvă, „vorbea” şi ea în limba ei.  A fost şi prima dată când a făcut cu mânuţa ” PA”!

Pentru mine a fost prima experinţă în mijlocul unor copii( mai mult de 2). Am putut să observ cum se joacă la diferite vârste, cum se ceartă, cum se supără, cum se împacă, cum reacţionează mămicile. A fost foarte util, să văd ce mă aşteptă :).  Trebuie să mai repetăm experinţa! Cel mai repede copii învaţă în grup.

Din discuţiile noastre am reţinut că şi noi ne jucam când eram mici :), trebuie doar să ne aducem aminte cum. Se pare că dacă se mai întâmplă ca în familie să ne certăm, nu e chiar aşa de grav. Copilul învaţă şi el noi metode de descărcare emoţionale, în afară de a plânge. Este mai bine să vadă că ne exteriorizăm. Dacă ţinem în noi oricum el percepe tensiunea şi îl afectează. Bineînţeles vorbim de certuri uşoare şi rare :).

Pe aceiaşi temă de joacă a scris şi Laura un articol foarte util.

Am ieşit amândoua de acolo obosite: eu de joacă, ea de informaţii… sau oare, invers :)?! Preluând o întrebare a doamnei Anca, care a fost jucăria voastră preferată când eraşi mici? Se pare că a mea era o mandolină :)!

Educatia emotionala

Balenutza in Gradina Botanica

Ma tot gandesc  daca voi reusi sa imi educ copilul astfel incat sa devina un adult cu mai putine, complexe, frustari, cu mai mult succes, cu mai multa incredere, decat noi. Parintii nostri si-au facut datoria cum au putut si au stiut mai bine. Perioada comunista nu le-a oferit prea multe  posibilitati. Generatia noastra insa, parca avem o sarcina si mai grea din punct de vedere  al educatiei. Adica noi avem atata informatie si exista atatea oportunitati incat trebuie sa le folosim corect pentru copilul nostru. Noi nu putem avea o scuza ca nu am stiut! Poate nu am vrut sa stim, nu am cautat, ne-am complacut in sfaturile familiei, nu am fost suficienti de open minded… Si nu ma refer la educatia de baza cu bunele maniere, regulile socitatii, etc… Ma refer la inteligenta emotionala si baza emotionala a viitorului adult( izvorul sanatatii mintale).

Ma ingrozeste gandul ca pot gresi grav in educatia copilului meu. Orice actiune a unui copil reflecta educatia si exemplele oferite de parinti.  Consider ca  aceste doua lucruri sunt cele mai importante in educatie! Scoala, societatea te influenteaza cel mult te ajuta la dezvoltare, insa eu si sotul meu sutem cei ce vom defini  viitorul adult Ioana Sofia!

Noi ascultam o emisiune: Meditatii pentru parinti(aici). Ascultam intr-o zi si  era invitata dna Claudia Jimeno Beltran. Vorbea despre o metoda ESPERE®. Ca si o definitie: ESPERE® (Energie Specifica pentru o Ecologie Relationala Esentiala) este o psihopedagogie a comunicarii. Scopul metodei este de a facilita relatii pline de viata si ecologice. ESPERE® este denumita ”Metoda” intrucat se poate invata si transmite, pentru ca instrumentele ei pot fi folosite in mod concret  si pentru ca rezultatele aplicarii acestora sunt vizibile in viata de zi cu zi.

Ceea ce spunea dna Beltran era de bun simt si logic: cum ca bazele emotionale se creaza pana la 4 ani, cum ca un copil nu reactioneaza  agresiv fara un motiv de frica. Motivul poate fi si o situatie intamplata in familiei  in trecut. Un copil ce in mod normal nu era agresiv, la varsta de 5 ani era foarte agresiv cu crize de nervi si in urma unor sedinte, au descoperit ca cu 4 ani in urma tatal isi inselase mama, iar mama a tinut totul in ea. Sentimentele neexprimate de mama s-au inmagazinat si copilul reactiona acum la o tensiune din trecut. Totul se rezolvare intre timp, insa ne-comunicarea parintilor si tensiunea dintre ei a  fost „citita” de copil si l-a influentat. Dupa ce au descoperit problema, au discutat si in scurt timp crizele de nervi au disparut. Pana acum, din ce am inteles eu metoda ESPERE®, este o metoda ce te invata sa comunici cu copilul tau rezultand un copil mai ferici(promit sa ma documentez mai mult). Instinctiv consider comunicarea cea mai bun instrument de educatie si eu incerc sa-mi ascult instinctul, care mi-a dovedit pana acum ca  nu greseste.

Deci, exista o explicatie pentru orice, la un copil :)! Trebuie doar sa o  cauti! Cum spunea si Thomas Gordon in „Manualul parintilor eficare”( recomand acesta carte), nu s-a gandit nimeni pana la un moment dat sa aplice metodele de rezolvarea a conflictelor adultilor  in relatiile cu copiii. Se referea la principiul: win-win. Amandoi castigam, nici unul nu pierde. Ajungem la un consens printr-un compromis.

Eu lucrez foarte mut, direct cu clientii. Am  avut norocul sa beneficiez de cursuri foarte bune  de comunicare, rezolvare conflicte, negociere, din partea companiei. Acum imi dau seama, ca sunt rautaciosi cei ce spun ca ” ti se spala creierul” . De fapt te ajuta sa de dezvolti tu ca individ si sa  comunici. Tu alegi daca vrei sa inveti sau sa fi Gica-contra 🙂 ! Am realizat de fapt ca  aceste cursuri se vor aplica si in relatia cu copilul meu si ca ma vor ajuta mult si  ca au fost gratuite :).

Am descoperit  pe internet centru pentru dezvoltare personala Amaneser unde o putem gasi pe dna Beltran. Cursurile par interesante.

Cred ca mai intai trebuie sa „lucram” cu noi sa devenim indivizi mai buni, sa constientizam problemele copilului, sa-l ajutam, uitand de comoditate, frustrari si complexe proprii. De la noi invata, noi suntem de vina :)!

M-am gandit sa impartasesc si cu voi aceste lucruri, poate va ajuta.