Școala de stat vs școala privată

Am finalizat un an de clasa pregătitoare la o școală de stat. Eu am mai scris, cum am ales gradinița și că ne este bine la una de stat (cu doua generații de copii). Școala am ales-o pe diverse principii și tot din timp mi-am făcut temele. Deși știu ce vreau în general și știu să fac o analiză strategică….iată-mă cu o decizie luată, să îmi mut copilul  la o școală privată în clasa I!

Clasa 0 a fost la o școală de stat. Școală minunată (in limitele unei școli de stat),  cu o doamna învățătoare specială (cu mult lucru la inteligența emoțională a copiilor, cu lucru cu părinții, cu sfaturi ce cărți să citim să ne ajutăm copii). Prințesa s-a adaptat foarte bine, după ore o duc la un after decent, are prietene, a evoluat emoțional și mental foarte bine.

De ce ne mutăm? 

Am luat această decizie pentru că:

  • copilul meu are un potențial mare și eu ca părinte trebuie să încerc să maximizez tot ce poate ea fi ca adult. Într-o clasă cu 30 de copii, mulți dintre ei cu lacune în educație, doamna se ocupă mai mult să liniștească și să educe 7 ani de acasă. Nu are timp să se ocupe de copiii cuminți și atenți.
  • copilul meu are nevoie de liniște și atenție și o școală de stat nu oferă acest lucru, oricât de ok sunt cadrele didactice.
  • copilul meu în 10 luni a învățat multe lucruri frumoase, dar în mare acestea au venit de la doamna
  • m-am sfătuit și cu doamna învătătoare, bineînteles! M-am implicat în diverse activități cu școală și mi-am dat seamna că Prințesa va fi ok, dar va pierde multe lucruri pe drum datorită zonei de compromisuri la care va asista în timpul orelor. Nu-și va atinge potențialul maxim, pentru că are nevoie de ațentie.

Acest an școlar a fost o experiență, care ne-a ajutat să observăm anumite lucruri. Faptul că doamna învățătoare pleacă din sistemul de stat, a dus la regândirea strategiei pe care o aveam inițial pentru copilul meu.Una din variantele aparute au fost școlile private.

Ce știam de la prima analiză, mi s-a confirmat și acum: nu am banii de prima opțiune de școală privată. Am analizat și o a doua opțiune- nu cu mult mai scumpă decât am dat pe after-ul privat. Sincer, sunt multe variante la privat, dar puține care să fie ok din punctul meu de vedere și care să le putem plati.

Am dus copilul la evaluare la noua școală și am discutat inclusiv cu doamna de la clasă. Dintre a sta la stat sau a merge la privat, riscul cel mai mare pentru copil e să rămană la școala de stat. Școala primară este importantă pentru că este baza. Cum  învață să învețe acum, așa va fi toată viața!

Printesa este cognitivă și dacă îi explicii înțelege. În plus a văzut și ea cum e noul colectiv (în 3 zile cât a fost evaluarea). Nici nu mi-am pus problema, că v-a suferi copilul dacă îl mut acum. E încă mică și  pot face o astfel de mișcare.

Scriu aceste rânduri, pentru a împartăși experiența mea! Nu sunt de acord nici cu răsfațul de la școlile private sau gradinițele private. Multi din copiii din clasa 0 a Printesei cu probleme de comportament, veneau de la gradinițe private…. sau stat mai mult acasă cu mama, că nu are încredere în sistemul de învățămant.

Ca și părinte, eu nu mă regăseam în majoritatea părințiilor colegilor copilului meu. Și pentru mine e important acest lucru, pentru că colegii ei sunt copia părinților!

Nimic nu e perfect! Nu mă aștept să fie paradis la noua școală, dar am realizat după 10 luni că avem alt potențial și că părinții sunt reposabili, iar comoditatea mea ca adult nu ar trebui să fie un factor într-o decizie pentru viitorul copilului meu.

Pot greși, însă uneori îmi bazez deciziile și pe inteligența emoțională, ca să nu zic „emoție”! 🙂

 

Cum te transformi la copilul nr 2!

Ma țin să vă mai împărtășesc din experiența mea de părinte de 2 copii de ceva timp și uite ca într-un final am reușit! Viața mea are un ritm alt său și îmi cere zilnic să-mi prioritizez acțiunile= mi-a fost dor să scriu, dar m-am încărcat cu ce fac în viața reala!

Pe ordinea de zi viața cu doi copii:

De la început vă spun, că se văd de la o poștă părinții cu 1 copil și vă recomand pentru sănatatea emoțională a unui copil, să fie minim 2 în familie!

Dacă ar avea doi copii, sigur ar face ca noi:

  • La copilul nr 2, te uiți cum să optimizezi bugetul familiei și nu te stresezi ce haine poartă. Îl lași să-mi aleagă singur dimineața…ce regului de parenting…să aleagă și din dulapul sorei, că oricum va ajunge în dulapul nr. 2 la un moment dat.
  • A căzut!? Știe să se scuture și singur! Relax!
  • S-a tăiat la mânuță!? Relax! E  sora mai mare acolo care e responsabilă și rezolvă problema! La noi a intrat in casă, să se roage la Dumnezeu să o facă bine pe sora ei! 🙂
  • Ce plan pentru a învața să facă la oliță sau să mănânce singură!? Relax! A învațat rapid de la nr 1.
  • Ce plan să pregătim copilul pentru gradiniță!? S-a ocupat sora mai mare, prin jocuri despre gradiniță!
  • A mâncat copilul dulce sau inghetată înainte de 3 ani !!! E ok…relax!
  • Nu doarme copilul la pranz…e ok, doar nu e robot!!!!! Fiecare cu ritmul lui!

Ideea este, că din punct de vedere al efortului meu ca părinte pentru educația copilul nr.2,  este mai mic și ajungi să te bucuri că mai treci din nou, prin niște momente minunate, dar de data aceasta sunt prezentă și nu stresată! 

Copilul nr 2. m-a învățat cum să fiu mai prezentă cu copiii mei, m-a învățat că unele detalii pe care mă stresam nu conteaza așa de mult și m-a transformat ca mamă. Și mă transformă…zic eu în bine!

Când gestionezi doi copii și un șot și alte roluri pe care le ai, nu mai te mai strezi cu lucrurile mărunte și le vezi pe cele importante. Vezi că și copilul nr.2  e cumva diferit și că are alte nevoi, doar că el învață din mers de la copilul nr 1. Vezi că copilul nr 1, învață să gestioneze conflicte și evoluează, pentru că are  o sora care o ajută și cu care se completează. Cumva armonia lor, le ajută pe amandoua, mai mult decât timpul dedicat separat cu mine!

Armonia  lor trebuie sa fie o prioritatea și de aici diverse decizii pe care le luăm în educația lor. Poate ar fi mai complicat dacă ar  fi doi copii de sex diferit, dar Dumnezeu ne dă ce putem duce! 🙂

Am supraviețuit unui prim an școlar de clasa 0 si grupa mică. Am iubit momentele când  îmi duceam la grădiniță copilul nr2, pentru că eram PREZENTĂ și le trăiam și pentru cea mare. Mă uit cu alți ochi la copilul nr. 2, mai relaxați, mai puțini panicați și mai întelepți!

Madam Furlifus e un copil minunat, e sociabil, curajos și deschis…ușor mai alintat, dar dependent de sora sa și nu de mama sa!

Nu spun că nu e greu uneori, dar nu e așa de complicat pe cât ai crede! Și dacă te-ai straduit și a ieșit ok copilul nr 1, nu are  cum să copie lucruri greșite! Mă gândesc că și diferența de vârstă poate fi un factor, dar cred că cel mai important este felul în care educăm primul copil, pentru că la al doilea vom fi mai puțini atenți și va copia mai mult de la primul decât il vom educa noi. Nu v-ați gândit la copilul nr 2 așa-i….când nu educați copilul nr. 1?!

Sunt câteva gânduri adunate în ultimile săptămâni, pe care am vrut să le scriu, să-mi aduc aminte de o perioadă foarte frumoasă din copilaria fetelor mele 6 și 3 ani!

 

Școala Atfel- idei de activități

Dacă sunteți implicați în zona de educație a copilului, ar trebui să fiți atenți și la activitățile extra, organizate la școala. Sunt  multe variante pe piața și aveți de unde alege.

Vă recomand și eu cateva activități, organizate de Bluparty. Am participat la mai multe evenimente cu ei și îmi place că sunt foarte organizați și sunt atenți să-și respecte promosiunile. Lucru mai rar întanit în business-ul școlar 🙂

Iată ce ne propun ei:

 

1.Activități tehnico-științifice distractive

Atelierele Happy Science și Happy Chemistry-Fizica, chimia și științele naturii nu mai au niciun secret pentru copii datorită experimentelor științifice realizate într-un mod interactiv și distractiv. Li se vor dezvălui tainele științei prin intermediul unor surprinzătoare experimente cu gheață carbonică sau lumină fluorescentă menite să-i facă pe cei mici mai apropiați de fizică și chimie.

 

 

Orășelul Cunoașterii – știință prin joc

 

Foto: oraselulcunoasterii.ro

Orășelul Cunoașterii este primul muzeu interactiv pentru copii din România, care implică știința. Pe cei mici îi așteaptă un science center care le pune la dispoziție 8 zone de interes exponate-joc, fiecare fiind un experiment bazat pe fizică, matematică, logică sau ecologie, cu apă, aer, magneți, jocuri senzoriale etc. Astfel, copiii se împrietenesc cu știința și își dezvoltă motricitatea și gândirea. 

2. Teatru, muzică și artă

Atelier muzical cu Tobe Africane tradiționale Djembe

Atelierul muzical cu tobe este mai mult decât un curs de percuție, în cadrul cursului cei mici învață cu ajutorul unui coordonator despre instrumente muzicale, muzicalitate și cum să mențină ritmul singuri, dar și în echipă. La final, vor putea integra ceea ce au învățat într-o bucată muzicală. Spectacolul va fi condimentat și cu concursuri între micii percuționiști și cu probe de „îndemânare” muzicală. 

Teatru de improvizație cu actorii LittleImpro

Acest atelier de teatru este unul diferit față de teatrul obișnuit pentru că are în centru improvizația, atât a celor de pe scenă, cât și a publicului. Este susținut de actorii profesioniști LittleImpro și un improvizator muzician care asigură suportul muzical live, ambele părți asigurând distracția.Copiii vor avea șansa să facă parte din poveste sau să coordoneze diferite scene de pe margine, punându-și la bătaie propria imaginație.

Iată cum s-a defsășurat un spectacol de improvizație LittleImpro: https://www.youtube.com/watch?v=GTFoa4RQTM8

3. Vizite la Muzee

Vizită la Muzeul Național de Geologie

Invitația Muzeului Național de Geologie la Școala Altfel include vizite libere sau ghidate și participarea la un program educativ-creativ, cu mai multe tematici. Cei mici nu doar vor înțelege mai multe despre istorie, cultură și artă, dar vor putea crea lucrări 2D sau 3D, sub îndrumarea a doi specialiști în educație și arte plastice.

Muzeul Național al Țăranului Român

Muzeul Național al Țăranului Român îi așteaptă pe cei mici cu o colecție bogată de obiecte, care le oferă o imagine asupra satului românesc de odinioară. Participanții mai pot participa și la ateliere de creativitate, unde sunt invitați să se exprime liber prin desen, țesut la război, modelaj în lut, ateliere de sunet și meșteșug și altele. 

4. Relaxare în natură

Activități sportive și educative cu asociația Tabere cu Suflet

Foto: taberecusuflet.ro

Asociația Tabere cu Suflet invită elevii în Săptămâna Altfel la o pauză de relaxare prin diverse activități în natură, de una sau mai multe zile. Printre cele mai solicitate activități se numără vizita la rezervația de Zimbri, activități montane sau plimbări cu bicicleta, prin care copiii vor învăța despre responsabilitatea protejării mediului, a faunei autohtone, dar și despre importanța mișcării. 

Vizită la Grădina Botanică

Grădina Botanică “Dimitrie Brandza” din București este o grădină plină de diversitate, care, pe lângă vizitele obișnuite, organizează programul Școala naturii, cu activități educaționale legate de botanică, horticultură și științele naturii. Elevii vor putea vedea colecții de plante (vii și conservate) și vor învăța mai multe despre importanța relației dintre om și natură.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cum ne pregătim copiii pentru excursii?

A venit vremea frumoasă și se vor înmulți excursiile cu grădinița/școala. Până  la 5 ani, copilul meu cel mare nu a fost singură în excursii sau în tabere. Fiecare familie alege vârsta la care își lasă copilul în astfel de activităță. Important: cand se ia decizia, să fie analizați mai mulți factori!

În grupa mare, Prințesa a mers în prima excursie cu gradinița. A fost de jumatate de zi, fără bani suplimentari. A fost ok, eu nu m-am interesat prea mult de oferta. Educatoarea e mai atentă la detalii decât mine.

La 6 ani și jumătate, a mers în a doua excursie cu școala (la sfârșitul lui martie)- în cadrul programului pentru Săptămăna Altfel. A fost  excursie de o zi, ce a implicat și gestionare de bani suplimentari.

Fiind prima excursie mai serioasă, am decis să merg și eu voluntar. Am mers cu mașina și copilul cu colegii în autocar. Eu am decis să fiu acolo din doua motive:

  1. Pentru a îi arăta, cum să gestioneze banii. I-am dat ei separat cât costau biletele la muzee +20 ron pentru ce ar dori ea să-și cumpere. Am lasat banii la ea și eu doar supravegheam de la distanță.
  2. Să văd cum se desfășoară o astfel de excursie și la ce să fiu atentă data viitoare.

Excursiile școlare sunt un business pentru mulți; părinții plătesc, dar nimeni nu se asigură de calitatea serviciilor. Copiii nu sunt atenți la detaliile de adult.  Vă recomand un astfel de exercițiu și doar pentru a vedea cum se comportă copilul singur în excursie. Până la urmă copilul e oglinda părințiilor și eu am văzut mai mult din jumatate din copii având lipsă noțiuni de bune maniere simple.

Ce întrebări îmi voi pune de acum înainte, când vom decide să meargă într-o excursie copilul:

  1. Calitatea autocarului numar stele-pentru confort si siguranță
  2. Copilului să i se explice cum și câți bani va avea la el, responsabil exclusiv dacă îi pierde sau îi cheltuie aiurea.
  3. Unde vor mânca și la ce oră va fi masa? Cum mulți organizatori fac mai multe excursii simultan, nu se respectă ora mesei și tot programul se dă peste cap.
  4. Copilul meu va avea tacâmurile ei în geanta.… pentru că suntem pe primul loc în U.E la cazurile de TBC (și nu e o boală eradicată în Romania). Ex: în excursie a mâncat la un cămin cultural al satului vizitat, renovat dar cu tacâmuri din metal. Cum au mai fost vreo 3 grupuri înaintea lor la masă…cam cum au fost spălate?!
  5. Doamna câte ajutoare va avea în excursie? Animatori, părinți voluntari? De una singură nu poate face față,să fie atentă la toți și sunt multe pericole.
  6. Copilul știe să asculte de adulți și recunoște  o autoritate. Ex: mulți copii nu respectă regulile de siguranță, organizatorii țipă și ei alergă în fața masinilor, li se spune să stea jos și ei se urcă pe scaune…adică, e periculos să lași un copil ce nu știe să respecte reguli în excursie.
  7. Itinerariul nu trebuie să aibă mai mult de 2 activități în locații separate pentru clasele 0-IV. Distanța dintre activități, masă, muzee poate fi un factor important de stres, foame și multă…agitație.

Este experiența mea și nu poate fi aplicabilă la toată lumea. Eu am realizat că ar trebui să dau mai multă atenție detaliilor unei excursie acum când se învață cu ele…și nu mă lovea dacă nu mă duceam ca voluntar cu ei.

Spor la excursii!

P.S A fost un deliciu să văd cine pe cine place și cum se comportă a mea Prințesă lângă vreun baiat care îi place! 🙂

 

Pregătiți-vă copiii pentru folosirea tehnologie și a emoțiilor!

Cum ne creștem copilul pentru piața muncii în viitor?

Avem în societatea noastră multe informații despre cum ar fi bine și ce este bine pentru copilul nostru. Avem părinții cu acces la multe surse  de informații, dar care nu au fost obișnuiți să filtreze informația. Și avem părinții care se duc mai mult către extreme, către ambițiile personale și către zone de presiune și încărcarea programului copilului (pentru că așa au fost învățați sau pentru că așa văd în jur). Mi se pare că multă lume se focusează pe timpul prezent și doar se fac că se uită în viitor!

În viitor lumea va fi mult mai tehnologizată, va fi multă cerere pentru programare și scriere cod. Lumea va fi mobilă și piața muncii va însemna un continent, nu o țară. Adulții cu abilități sociale, comunicare și care pot ține prezentări vor fi mai rari și deci mai bine plătiți. Acesta va fi efectul practic al utilizării social media și comunicării online.

Eu lucrez pe lângă oameni de IT, din diferite țări, cu diferite backround-uri. Eu nu știu programare, dar știu să comunic și să-i înțeleg… Ca și o remarcă personală: cei mai de succes au o inteligență emoțională în plus și o încredere peste media romanilor (chiar dacă intelectual nu strălucesc).

Din experiența mea din domeniul IT, expunerea la o comunitate internațională și trend-urile pe care le văd, cred că noi avem datoria ca părinți să ne familiarizăm copiii cu tehnologia și să ne asigurăm că sunt confortabili cu schimbările (adaptabili).

Familiarizarea cu tehnologia înseamnă să ia contact cu ea, nu să lasăm copilul pe tabletă 6 ore non stop. Nu înseamnă să-i cumpărăm telefon mobil înainte să știe  să scrie sau să citeacă. Înseamnă de fapt să ia contact cu formele recomandate pentru vârstă  sa și să ne vadă și pe noi că o folosim.

Am văzut părinți care nu se pot adapta să folosească grupurile de whatsup și se supară ori de câte ori se discută aprins acolo. Alții părinți comunică prea mult în scris și prea puțin verbal. Ce arată acești părinți copiilor lor?  Neadaptare…rezistentă la schimbare. Într-un final, copilul când e mic învață o atitudine față de tehnologie.

Dacă nu am copii cu chemare către programare, trebuie macar să fie confortabili cu tehnologie uzuală și destul de inteligenți emoţionali să se adapteze atunci când situația o cere. Indiferent de domeniu sau mediu….

Mă uit la colegii Prințesei cum vin cu tableta la after school. Stau toată ziua pe jocuri și când vor fi adolesceți nu vor mai știi să mai comunice social și vor fi timizi și cu puțină încredere în ei. E mai simplu pentru părinte să-i cumpere o tabletă și să nu fie deranjat….peste câțiva ani garantat copilul nu va avea un sistem coerent de reglare a emoțiilor. Ce vreau eu să zic?!

1.Pregătiți-vă copiii pentru tehnologie, dar conform vârstei lor.

2.Educații să fie adaptabili, sociali și să-și recunoască emoțiile.  Un mare atu pentru viitor

3.Nu neglijați capaciatatea socială a copilului, pentru că nu-l veți ajuta pe viitorul adult.

4. Căutați să-i dezvoltați inteligența emoțională și stima de sine

5. Învățați-l că tot globul e „locul lui de joacă” și că el este un cetățean al acestei planete!

sursa foto

 

P.S Vorbim mult despre dezvoltare personală și facem cursuri. Dacă noi ca adulți o facem pentru  locul de muncă, pentru copil ce facem? Dezvoltarea personală se face mai întâi acasă și în copilărie… și se cheamă inteligență emoțională!

 

 

 

 

Ce nu vă spune lumea la al doilea copil?!

Am realizat zilele acestea cât a crescut Madam Furlifus! Avem 3 ani jumatate acum. Multă lume mă tot întreabă cum e cu doi copii, unii îmi spun că am avut curaj, alții că nu știu cum mă descurc…

Într-adevăr e mai complicat cu doi copii, dar este de 10 ori mai frumos! Dacă și tatăl este implicat, presiunea pe mamă este mai mică. Însă revelația mea, a fost că primul copil are un rol foarte important în educația celui de-al doilea copil! Nimeni nu vă spune că nu s-au mai stresat așa mult la al doilea copil, cu olița, cu învățatul să bea sau să mănănce singur, cu adaptarea la grădiniță…sunt mult lucruri pe care le copie și le preia de la copilul cel mare.

Diferența dintre fetele mele este de 3 ani. Prințesa este o fire foarte liniștită, logică și foarte atentă la detalii. Madam Furlifus este o fire extrovertită, cu multă voință și în primii doi ani cu mult nerv/nervii.

Cu cea mare mă conectez imediat și se echilibrează mai ușor cu mine, cu cea mică chimia este la tatăl ei. Așa că în momentul în care el nu este acasă, se descarcă mai greu și ne certăm că e nervoasă. Cum intră pe ușă, devine foarte liniștită! Perechi de personalități….

Mi-a fost greu între 1 an si 2 ani jumătate cu Madam Furlifus, pentru că nu reușeam să avem zile în care să nu fie nervoasă. A fost  și o perioadă în care am fost mai mult singură cu ele și îl vedea mai rar pe tatăl ei și de aici cred că si starea ei.

Nu m-am stresat cu orice lucru mic de bebeluș, pentru că știam ce trebuie să fac. Dar… nu eram învățată cu un copil care să nu facă cei spu eu și care să fie kamikaze!

Partea frumoasă la al doilea meu copil este a preluat din personalitatea surorii ei și dintr-un punct se joacă foarte frumos împreună. Madam Furlifus face tot ce face sora ei! A preluat practic din gesturile, tiparele și liniștea celei mari.

Am fost plecată vreo 8 zile de acasă și când m-am întors, am găsit-o foarte schimbată pe cea mică. A crescut bebe meu! Și pare o copie a Prințesei, dar cu mai mult curaj și cu nervi când e obosită.

Practic, muncești mai puțin să corectezi unele lucruri -pentru că te ajută copilul cel mare. Mi se pare, că fiica cea mare are mai mult merit în educație, decât noi. Noi părinții, am avut grijă să nu-l stricăm pe primul copil și să fie apropiate cele doua fete! 🙂

Uneori am un sentiment de vinovăție că nu sunt atât de atentă cu cea mică și că nu sunt atât de riguroasă cu ce manâncă, dar parcă se rezolvă de la sine…și ori copie de la sora ei, ori o protejează sora ei.

Sunt momente când îmi este greu, dar cum spuneam  este de 2 ori mai greu şi de 10 ori mai frumos!

Ce nu vă spune lumea, la al doilea copil, este că primul copil ajută foarte mult şi nu e chiar aşa greu! Financiar e mai greu şi după trei ani sunt mai multe cheltuieli. De frumos şi emoţional este de 10 ori mai bine!

Ce nu vă spune lumea la al doilea copil, este că în patru este un alt echilibru în familie şi mai mult de 1 copil în casă te învaţă ca adult multe noi trucuri de gestionare şi manipulare :).

Ce nu vă spune lumea la al doilea copil, este că ştii că toată viaţa vor fi pereche şi se vor avea una pe alta.

 Bonus: regulile casei noastre, create impreuna cu fetele

 

Laminarea genelor, experiența mea

De prin vara îmi îngrijesc sprâncenele la Brown Bar. Cu puțină răbdare, sprâncenele mele au devenit decente și ceva  mai groase. Am învățat să le și machez un pic și pot zice că mă simt mai bine cu ele.

Diferența dintre salonul de cosmetică și experiența de acum, e simțitor mai buna și garantat să te ajute. E un pic mai scump, dar nu mă stresez iar că nu-mi cresc sprâncenele. Dar, nu despre sprâncene vroiam să vă vorbesc.

De când sunt mică admiram genele lungi și curbate, ca cele ale fiicei mele :). Am rugat-o de multe ori când era  în burtică, să ia genele tatalui și m-a ascultat. Eu am părul drept și gene drepte, zici că mă fac cu placa zilnic.

Acum se poartă sprâncenele false, urât puse și din abundență…să vadă lumea ce ochi frumoşi avem! Nu am fost nicioadata adepta părului fals pe corpul meu, după ce cheltui o avere să-l epilez :).

Am optat la  un moment dat pentru laminarea genelor=este un procedeu cosmetic non-invaziv și semi-permanent care se realizează cu scopul obținerii unor gene curbate, lungi și dese. Fetele de la salon, mi-au propus varianta aceasta pentru ca am gene lungi.

Prima reactie a fost să întreb cât costa….cam scump și am zis că mă mai gândesc. Apoi am primit o promoție și am zis să încerc.

Procedeul constă în a sta cam  o oră- o oră jumătate pe scaun și să încerci să ții ochii închiși, cât domnișoara aplică diverse straturi. La sfârșit le și vopsește un pic.

La început mă așteptam să fie curbate imediat, însă eu am un fir al naibi de drept și m-am gândit că e încapățânat, de se vedea doar un pic că stă în sus. A doua zi, când am pus mascara s-au curbat frumos. Am fost foarte încantată de ochii mei după ce aplicam mascara. Curbarea a durat cam 2,5 luni-3 luni.

Acum aștept încă o promoție…să le curbez din nou. 🙂

Părinte excepțional dar nu perfect, la clasa pregătitoare

Mama de 8 martie
Mama de 8 martie

Bine v-am regăsit în noua mea casă: babymanager.eu! Mi-a fost dor de 2.0 și încerc să-mi reiau bunele obiceiuri. Am o viată offline activă, un job ce îmi place, doi copii și  un soț de gestionat….așa că am mai mult articole în cap meu, decât în online. Să revenim la obiectul blogului: gestionarea copiilor cu atitudine, optimism și păreri! Astăzi vă povestesc despre clasa pregătitoare și cum ne-am adaptat la ea.

Eu acum știu că nu prea vă plac exemple de „așa da” și să vă explic eu că există și experiențe pozitive….dar unul din motivele ce m-au determinat să scriu pe un blog, a fost acela că nimeni nu împărtășește și experiețe pozitive.

Vă mai ziceam în alte articole, că eu am făcut studiu cu mult înainte să vina vremea de grădinită sau școală. Am analizat pe multe părți: referițe, clasamente, păreri online; am fost în vizită la câteva insituții și am decis. Am decis după câteva criterii pentru școală de stat: după calitatea școlii, calitatea directorului,  mixul social,zona unde putea să ajung fizic( nu cât de aproape era de casă) și până acum mi-a ieșit și suntem confortabili. Am gândit cu capul meu! Și am riscat cu învâțătoarea!

Pentru mine mixul social e mai important decât învățătoare. De ce?

  1. Dacâ directorule  ok, sigur va avea angajați pe stilul lui,
  2. Copilul stă într-o clasă cu alți 28 de copii și cum e vârsta socializării, va conta mai mult influenta amicilor…și nu vreau discrepanțe prea mari decât ce educație are acasă,
  3. O drama ce nu o pot controla la vârsta aceasta, îi poate fi fatala.

Consider că inteligența emotională este foarte importantă și dacă reușesc intr-un sistem de stat să le ofer copiilor mei o evoluție a acestei inteligențe, se vor putea adapta la orice și vor avea cum denumimi noi in corporație: „grit”.

Ce să vă spun?! Am nimerit la o doamnă învățătoare ce vine din mediul privat, ce încearcă să le construiască o bază pentru ce au nevoie în urmatoarele clase, ce le oferă un mediu să se exprime, să facă prezentări și să găsească soluții la probleme. Dna învățătoare ne dă feedback, ne cheamă psihologi la sedință să evoluam și noi ca părinți și se dă cu sania cu copiii. Nu e totul perfect, dar copilul meu evolueaza, e happy și face prezentări singură cu Egipt și Michael Jackson. E un copil introvertit, ce incepe să aibă încredere în ea și are notiunea de „grit” deja adoptată. Adică, încearcă să găsească soluții la orice!

Am primit și eu un feedback: ca părinte indiferent ce școală face copilul, părintele trebuie să se implice! Să lucreze cu el acolo unde e nevoie și să fie aproape de școală. Un cadru didactic, nu va putea să-i suplinească lipsa de educație  sau atenție de acasă. Pe langă IQ, e importanta și munca si contextul de oportunitate pentru a avea succes.

…. Am și eu defectele mele și nu fac totul perfect, dar mă pricep să citesc oameni și să fac strategii. Până acum, abordarea mea a funcționat atât la școală cât și la grădiniță. Eu prefer să mă pregătesc și să am mai multe alternative…. nu să mă panichez în ultimul moment. Și caut să comunic cu cadrul didactic, iar feedback ul pe care l-am primit de la dna noastra într-o sâmbătă, după ce ea avuse  o sesiune cu mai multi colegii despre părinții claselor lor, mi-a prins tare bine!

Mi-a spus ca sunt „un părinte exceptional și că îmi cresc frumos copilul”  și apreciează că lucrez să evoluez atât eu cât si Dra Printesă. Și uitându-mă în jur sunt un părinte exceptional în ceea ce privește atitudinea mea, pentru că nu sunt ca marea masă de populație și deci nu sunt un părinte normal.

EXCEPȚIONÁL, -Ă, excepționali, -e, adj. 1. Care face, care constituie o excepție, care iese din comun; deosebit. 2. Foarte bun, excelent, extraordinar, remarcabil, grozav (3). ♦ (Adverbial; cu determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Foarte, extraordinar. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. exceptionnel

Însă ce fac eu, ar trebui să facă mai mulți părinți! Ce fac eu, se face intr-o societatea modernă și cu adulți educați la randul lor echilibrat. Din pacate, noi mai avem ca societatea să ne revenim. Generația mea este o generație încă crescută sub comunism și mai e nevoie de practică în rândul societătii noastre pentru a fi mai echilibrați. Nu putem cere un sistem de învățămant ca in Vest, dacă noi ca părinți nu ne educăm copiii echilibrat! Noi avem sistemul politic și de învătămănt pe care îl merităm. Și da…nu suntem marea masă și de accea ne doare…însă adevărul este că vecinii nostri sunt mai multi ca noi!

Și meritul de până acum al educației copiilor mei, nu este numai al meu, ci și al tatălui lor, care chiar este exceptional! 🙂

Vă recomand cu caldură, cartea  Exceptionalii de Malcom Goldwell! E o carte despre succes pentru adulți și o carte de strategie pentru părinți. Poate fi o carte, ce vă răspunde cum să echilibrați presiunea pe care o puneți pe copil la școală.

Păreri?

Părinţii şi grupurile de what's up

La multi ani pe 2018! Să fiţi bucuroţi şi sănatoşi în anul ce vine!

Eu la sfârşit de 2017, nu am simţit nevoia să-mi analizez anul şi să-mi fac planuri. Am ajuns cred, la un punct unde ştiu ce vreau, ştiu unde sunt şi stiu ce trebuie să fac. Bonus: bucuria că ai mai avut un an cu doi copii minunaţi în viaţa ta!

Dar… am simţit nevoia să creionzez câteva reguli  de bună conduită pentru părinţii ce sunt în grupuri de what”s up la şcoala sau grădiniţă. Să vă prezint mai întai contextul.

Fac parte din 3 grupuri de what’s up de părinți:

  1. Grupul de la grupa mica, la care eu sunt admin-fără doamna eduacatoare
  2. Grupul de la școala-unde doamna învățătoare e admin
  3. Grupul de la școala-unde suntem doar părinții, fără doamna învățătoare

Grupurile de what’s up au plusuri doar daca părintii sunt destul de maturi  să le folosească  și minusuri dacă nu suntem învățați să comunice. Am observat două mari trenduri în societatea noastra de adulți cu copii:

  1. părinții care se adaptează și încearcă să fie coerenți în comunicare și constructivi-nu sunt majoritatea
  2. părinții care exprimă în scris frustrarile zilnice și când e vorba să susțină față în față opinia, nu o fac. Adică se ascud sub un număr de telefon!

Au fost multe întâmplări în decembrie amuzante și mai triste de pe grupurile mele: de la mămică agresivă care vorbește urât dintr-o frustrare sper 🙂 și care nu-și asumă ulterior urmările, sau gafe transmise pe grupurile cu doamna inclusă, a unor informații despre surpriza ce urma să fie făcută…. dar și mobilizare generală când a fost cazul. Din micul meu univers, colectivele mele de părinți sunt ok și începem să ne armonizăm. Am acționat când a fost nevoie și am văzut lucruri și mai grave în alte părți.

Cum nu toată lumea are un minim de bune maniere și cunoștințe din educație, m-am gândit să trasez câteva lucruri ce să ne ghideze când comunicăm pe what’s up cu alți părinți:

  • Grupul de părinți sau orice alt grup activ-dacă nu vrei să te deranjeze, pui notificările pe mute
  • Mesajele pe cât posibil trebuiesc transmise cât mai rapid și în timpul orelor de program. În cazul, în care sunt mesaje la ore ce pot deranja, ai deja norificările pe mute. Sunt părinți ce nu au timp decât în anumite momente ale zilei să-si citească mesajele.
  • Comportamentul tău reflectă educația pe care o dai copilului tău! Garantat copiii problemă în clasă, au părinți problemă în grup.
  • Când se ia o decizie unde nu trebuie implicată doamna, atenție în ce grup scrieți! Pentru decizii mai delicate, folosiți email-ul ca metodă de comunicare sau tool-uri pentru votare care cele din Google sau FB.
  • Cand exista păreri contradictori, nu o luati personal si ghidati-va după ce ar fi constructiv pentru colectiv. A vă arata orgoliul in public deranjează!
  • In momentul în care intrăm în colectivitatea, majoritatea decide şi vor fi diferenţe între educaţia de acasă şi cea de la şcoală. Dacă sunt anumite cereri pe care colectivul nu le aprobă, ca dulciurile fară zahăr sau o excursie la azilul de bătrâni, acceptaţi decizia majorităţii şi nu judecaţi!
  • Răspunde-ţi punctual la cele solicitate pe grup şi nu dezvoltaţi discuţia decât dacă este necesar. Pentru  unii adulţi zecile de mesaje de pe un grup, poate crea un deranj foarte mare.
  • Dacă aveţi să-i comunicaţi ceva doamnei personal, de ex: copilul -nu vine azi la şcoală nu o faceţi pe grup, ci pe printr-un mesaj separat. Un mesaj personal poate crea reacţia multor părinţi şi doamna la final va trebui să medieze o situaţie. De ex: la noi când începea un părinte să scrie că X şi-a pierdut căciula, hanoracul, pantofii…începeau toţi….până când doamna i-a certat pe toţi părinţii că nu-si responsabilizează copiii. Nu e job-ul doamnei să educe un copil cu lucruri ce ţin de cei 7 ani de acasă!
  • Dacă sunt lucruri ce vă deranjează la activitatea doamnei, sau aveți întrebări la care vreți un răspuns, mergeți direct și vorbiți cu doamna sau sunați-o! Nu e comunicare dacă vă arătați nemulțumirea pe grupuri și nici nu  rezolvă problema! A scrie din spatele unui numar de telefon, nu înlocuiește o discuție față în față care e de zeci de ori mai eficientă și mai puțin frustrantă pentru toată lumea! Plus, așa fac adulții maturi….

Cu  toții vrem un copil ce se acomodează bine la școală/grădiniță, cu toții vrem ca copilul nostru să nu creeze problme….Primul pas este să ne adaptăm noi la noul colectiv și să-i aratăm copilului atitudinea corectă, chiar dacă avem numeroase lucruri pe care să le reproșăm! Pe mine mă amuză, cum părinții nemulțimiți sunt în general cei ce au cautat cel mai puțin info despre locul unde ajunge copilul și sunt și cei mai comozi! Comozi… pentru că nu vor să gândească mai mult la efectul colectiv pe care îl au acțiunile lor. Până la urmă, dacă nu există compatibilitate, cautăm altă școală!

Cănd alegeți unde va merge copilul la școală sau gradiniță, luați în calcul și mixul social care ar putea fi! Mixul social e mai important decât renumele școlii/învățătoarei, pentru că și părinții și copiii vor trăi în acel colectiv minim 3 ani.  Asta dacă nu vrem ca grupul de părinți de pe what’s up, să fie un loc unde toată lumea își varsă frustrările…..

 

Un altfel de spectacol pentru copii

Știu că poate noi ca părinți ne-am plictisit de aceleași povești de Crăciun! Eu tot timpul caut altfel de activității pentru copiii mei, pentru ai expune și la alte idei decât cele repetabile în societatea noastră. Pentru Crăciun, avem și noi tradițiile noastre dar aș vrea și ceva nou. Gând la gând cu bucurie de la Blu Party.   Avem astfel un altfel de spectacol Moș Crăciun și Crăiasa Zăpezii!

De ce este altfel? Pentru că:

„Este o poveste diferită, am vrut ca părinții și copii să descopere o față nemaivăzută a poveștilor clasice. Moș Crăciun va fi răpit de Crăiasa Zăpezii, iar spectatorii vor ajuta la salvarea lui. Totul va fi foarte interactiv și distractiv, publicul făcând parte din piesă și astfel, povestea va căpăta forme neașteptate, cu surprize la tot pasul”, spune Alexandra Timofte, Creative manager BluParty

Actorii piesei Moș Crăciun și Crăiasa Zăpezii sunt actori profesioniști, care au jucat în numeroase piese de teatru precum Tony Bulandra sau Godot Cafe, în emisiuni la TVR sau au creat proiecte independente de succes.

Pentru mine partea de interactivitate  e  in motiv principal să îmi duc copiii și e perfect că vor fi surprize!

Vă recomand cu drag acest spectacol altfel! Ne vedem acolo! Detalii despre loc si timp mai jos:

Data: Duminică, 10 decembrie 2017
Locația: Teatrul UnTeatru – Str. Sfinții Apostoli nr. 44
Durata: 11:00-11:45
Preț bilet : 25 lei / copil sau adult; Pachet : 2 copii + 1 adult = 50 de lei
Rezervări: la telefon 0728 119 972 sau la adresa de e-mail : alexandra.timofte@bluparty.ro

Mai multe detalii despre eveniment pe bluparty.ro și Facebook.