Multumesc Ioana

Copilul meu de 5 ani este cel  mai bun psiholog pentru mine! Am avut saptamana aceasta o discutie in masina in drum spre casa si m-am confruntat cu in moment/regret din viata mea. Si pentru e copil si pune niste intrebari logice, nu ai cum sa te superi sau sa te enervezi. Daca ar fi facut-o in adult cu siguranta at fi intrat mecanismul de autoaparare si m-as fi „inflamat”.

DIn cand in cand isi mai adduce aminte de bunica ei( mama mea) care e ingeras  si imi pune diverse intrebari:

-Mami, tu  ai imbratisat-o pe mama ta si i-ai dat in pupic, inainte sa moara?

-Nu, iubita mea!

-De ce mami? Trebuia sa-i dai!

-Nu eram acasa, eu eram la facultatea la Bucuresti

-Pai de ce nu erai acasa? Trebuia sa o imbratisezi si sa-i dai in pupic!

-Mi-a fost frica si nu am vrut sa o vad cum sufera! ( moment in care am inceput sa plang)

Discutia m-a deschis si am acceptat „fuga” mea din fata suferintei. Disctutile in care ea ma intreaba de mama, de copilaria mea si vrea sa stie in amanunt cum am facut mancare  pentru prima data, sau cum ma jucam cu sora mea, sau cum ne bateam in pat inainte de culcare, sau cum ma simteam eu cand parintii o certau pe sora mea etc…. sunt discutii care imi fac tare bine si ma conecteaza cu viata mea de mult uitata si imi reamintesc viu diverse momente din viata mea de copil.

Si aceste amintiri (unele mai putin frumoase) imi fac tare bine sa le traiesc si sa I le  explic ei intr-o modalitate pe care sa o inteleaga si obiectiva cumva. Asa fac si eu pace cu ele!

Multumesc Ioana, nu pentru ca esti unul  din copiii mei minunati si frumosi :), ci pentru ca ma ajuti sa ma vindec si ma ajuti sa devin in adult mai bun!

O fi un mecanism de auto aparare sa-ti „educi” parintele ?! 🙂

capture

Mentoring si adolescentii

In toamna aceasta m-am implicat intr-un proiect de mentoring numit Opening Opportunities. Practic trebuie sa gestionez si sa coordonez o echipa de proiect formata din elevi de liceu si cumva sa-I ajut sa descopere diverse „nuante” ale unei cariere intr-o corporatie IT.

Mi-am dorit sa ma implic din cateva motive:

-impartasesc din experienta mea si poate reusesc sa fac viata mai usoara unui tanar la inceput de drum. Eu am experimentat tot pe propia piele si sunt un exmplu de cariera pe propiile forte fara tips& tricks la inceput de drum.

-ma va ajuta sa ma dezvolt in coordonarea de echipe cat si in experienta de prezentare

-ma va ajuta sa vad cum au evoluat adolescentii in ziua de azi si voi experimenta comunicarea cu copii mai aproape de varsta copiilor mei. In  plus e o repetitie pentru ce urmeaza sa am si eu in familie 🙂.

Ce mi s-a parut minunat la acest program a fost ca el are loc in mai multe orase din tara. Eu am ales Bucuresti doar pentru ca timpul si responsabilitatile de familie nu-mi permit sa calatoresc asa mult, mai ales in interes personal. Am vazut din feedback-ul programului ca sunt multi tineri dornici de informatii si oportunitati in toata tara.

Eu consider ca informatia cu cat o ai mai devreme in viata cu atat faci pasi in fata. Dezvoltarea unuei personalitati si expunerea la diverse experiente te ajuta sa intelegi ce iti place si ce vrei. Din momentul in care stii ce vrei si poti tot timpul sa fi impacat cu alegerilele pe care le faci, vei evolua mult mai rapid.

In prima faza ne-am intalnit cu elevii unui liceu. Eram eu si un coleg alocati ca mentori la acel liceu si eu eram nerabdatoare sa-I cunosc.

Am intalnit niste copii foarte frumosi si ingrijiti, cumva introvertiti dar dornici sa invete. Energia lor pozitiva s-a transmis si catre noi. A trebuit sa tin o mica prezentare despre mine si a fost ceva inedit sa extrag din experienta mea acele actiuni care m-au definit si care transmise mai departe pot ajuta o alta persoana.

Apoi am asteptat urmatoarele zile sa se inscrie elevii in grupul meu. Am avut cererii si a trebuit sa aleg pentru ca nu cred ca pot gestiona mai multe echipe( pentru moment 🙂 ). Fiecare mentor a criteriile lui de alegere. Am inteles ca in unele orase au fost 40 de aplicanti/mentor.

Dupa alegerea echipei a urmat o prima intalnire de cunoastere si de brainstorming cu privire la proiectul nostru. Partea de coordonare a echipei si detaliile logistice sunt si ele un lucru important. Asa ca am facut un grup de whats’up si i-am impulsonat sa incepem sa discutam si acolo, pentru ca programul zilnic nu va putea tot timpul sa permita sa ne vedem fizic. Acum suntem la faza in care am ales idea de proiect si facem un pic de cercetare, urmand sa creionam un plan de proiect. Un challenge a fost sa comunicam toti in grup intr-o conferinta pe Skype, eu avand versiunea Business si ei nu. Am rezolvat-o.

Rezumand: sunt acum intr-o postura noua pentru mine si ma vad in timiditatea lor, incerc sa le impartasesc cat mai multe din experienta mea si sa ne conectam.

14882235_682147761962573_6005095543083538837_o

Va urma

P.S Am ramas uimita sa aflu ca ei nu prea citesc bloguri de varsta lor si ca trendul e FB si Instagram in zona de social media la ei.

Ne place Halloween-ul?

Cand nu aveam copii si pana la gradinita, judecam ca sunt dusi cu capul cei ce sarbatoresc o zi importata din tara unde s-a inventat marketing-ul. Acum sunt si eu dusa cu capul! Sa va explic cum am ajuns in acest punct: ma gandesc sa ma costumez la petrecerea de Halloween de la gradinita si sa decorez casa!

In  primul an la gradinita, doamna a organizat o zi in care totii copii au venit costumati. Regula: fara costum de Elsa :)! I-am luat in fuga un costum de liliac din Lidl. A rezultat ca au fost 3 „lilieci” cu acelasi costum 🙂 si a mai rezultat un copil foarte bucuros de toata experienta.

Anul trecut am mai fost si la un minunat atelier organizat de Blueparty unde Printesa a fost incantata sa decoreze un dovleac.

Anul acesta am fost in  vizita la Jumbo, multe articole de Halloween la preturi decente si in plus rochia preferata de Aurora. I-am cumparat-o cu gandul ca o va purta la petrecerea de Haloween de anul acesta de la gradinita. Nu va pot spune ce incantata a fost si tot exclama:

-Mami, ce am facut sa mi se indeplineasca un vis?!

Cum suntem la grupa mare, doamna organizeaza o petrecere de Halloween impreuna cu parintii. Deci cred ca am ocazia sa ma joc si eu?

Cum am descoperit ca orice scuze e buna sa ne costumam si sa fim veseli, am zis ca poate ar trebui sa decoram si casa pentru ca si Madam Furlifus sa invete despre Halloween?!

Pana la urma o fi o sarabatoare importata, o fi un alt fel de a vinde diverse produse, insa  bucuria coppiilor scuza orice „mijloc”. Recunosc ca daca ar fi la birou ceva pe aceasta tema organizat, nu ai sa ma vezi ca particip. Din singurul motiv ca nu ma vedem copilul meu cum ma costumez :)!

Sa va distrati si sa va costumati in aceste zile :)! In familie bineinteles!

 

P.S Revenim cu poze !

img_0032-2

Cum devii adult?

Vroiam intial sa va scriu despre cum a fost spectacolul „Frozen” de la Sala Palatului( spectacol local, non Disney). Sa sumarizez: mi-ar fi parut rau daca as fi dat banii pe bilete. Eu sunt invatata cu profesionalismul de Zurli, cu dedicatia de la Tandarica, cu inovatiile Mirelei Retegan….. ce a fost la „Frozen” consider ca au incercat sa incropeasca un spectacol pe fuga, cu minime investitii si sa foloseasca trendul cu nebunia Elsa. Pot sa gresesc, dar sala nu era plina, iar Printesa a spus ca a fost frumos; nu ii  erau ochii plini de lumina ca in alte parti si nici nu a spus la toata lumea cum a fost ea la spectacol.

Revenind, am citit un articol foarte corect si bine argumentat despre relatia dintre doi adulti cu copii si de ce s-au inmultit divorturile. Vi-l recomand!

Ultimul an pentru noi ca familie a fost destul de complicat, cu schimbari de joburi la parinti, cu un accident al Sportivului, cu lupta mea pentru a ma imparti in 5 locuri si a reusi sa impac pe toata lumea, cu multe situatii complexe ce uneori ma aduc la epuizare mentala. Deci si relatia noastra de adulti a devenit complicata, mai ales ca vine dupa fondul a 5 ani de 2 copii mici si multi pitici mentali :).

Eu pot spune ca in ultimul an am invata multe despre mine. Copiii si oglindirea gandurilor mele in vorbele lor, ma fac sa realizez zi de zi cine sunt de fapt si cate „bagaje” aduc  din copilaria mea. Am diverse revelatii si realizez ce actiuni din familia mea au adus la un obicei de al meu ca adult. Ex: eu cand eram mica vroiam sa ma fac gospodina, ca bunica mea. Tatal meu tot timpul ma certa: ” cum vrei sa te faci tu gospodina? Esti fata desteapta, poti mai mult!” Acum realizez ca vroiam sa fiu de fapt ca bunica mea si sa impart dragostea pe care ea ne-a aratat-o cand ne facea de mancare, cand facea curatenie, cand avea grija de noi. Am realizat ca asta imi doresc si eu si ca uneori actiunile pot ajuta mai mult decat prezenta mea fizica in familie.

Cred ca devii adult cand incepi sa ai copii si responsabilitatea lor. O relatie intre doi adulti e cu atat mai complicata, daca tu in familia ta nu ai avut un exemplu de gestionare sanatoasa a conflictelor, de comunicare cum se intampla pentru multi din generatia noastra. Parintii nostrii au reusit sa ne creasca cum au stiut ei mai bine si noi trebuie sa-i depasim fiind alta generatie.

Cumva ma sperie rata divorturilor( nu ma refer la cele cu motive justificabila ca agresiunea fizica) din jurul meu si ma intreb de ce nu lupta! Pentru ca nu stiu cum sau nu isi dau seama unde e problema de fapt. Ca si familie suntem in stadiul in care incercam sa ne invatam copiii sa nu mai doarma cu mine. Vom  reusi intr-un punct dar e greu la inceput: eu ma simt rupta intre doua parti una de mama si una de sotie.

Apoi conteaza enorm si timpul de calitate( chiar daca e scurt), pe care il petreci cu partenerul. Conteaza si atentia pe care I-o dai lui sau ei. In general, armonie de lunga durata nu exista si copiii trebuie sa vada acest lucru si sa invete cum sa gestioneze o relatie cu persoana iubita. Inteleg ca e si foarte important ca copii sa vada si sa inteleaga ca exista si timp pentru parinti.

Eu ma simt cu adevarat adult dupa al doilea copil. Ma simt responsabila si stresata de toate micile task-uri zilnice si tine doar de mine cum imi invat mintea sa gestioneze acest stres. Presiunea pe care o pun eu pe mine pentru orice trebuie sa fie mai calibrata si sa eman catre familia mea atentie si relaxare.

Si pare  greu, foarte greu! Mi-am demonstrat de multe ori ca pot orice sa fac doar sa ma comit cu tot sufletul la cea actiune si sa am rabdare. Si partenerul trebuie sa aiba rabdare! Si copii trebuie sa nu simta si sa ramana echilibrati…. Si mai trebui sa depasesc si oboseala fizica…complicat dar lqa sfarsitul zilei traiesti si nu doar supravietuiesti. Cred ca in momentul in care traiesc e cel mai sanatos pentru mine. Sa supravietuim putem cu totii sa o facem, insa sa simtim intr-adevar ca „traim” e un proces de invatare, e o etapa de dezvoltare pentru mine cel putin.

Cred insa ca suntem pe drumul cel bun!

Sper ca suntem pe drumul cel bun :)!

 

 

Scoala si copiii mei

Fiecare parinte are dreptul sa faca ce vrea si cum se pricepe cu educatia copiiilor lui. Ce functioneaza pentru noi,  poate nu functioneaza pentru altii.

Noi  momentan suntem la capitolul gradinita. Am cautat gradinita potrivita, m-am sfatuit, am intrebat si am incercat sa nu implic norocul sau comoditatea in alegerea gradinitei si a educatoarei pentru Printesa. Pana acum am fost multumite de sistemul de stat si de alegerea facuta.

Nu e cea mai comoda locatie (nu e langa casa), dar dupa cum reactioneaza cea mare la mediu si la educatoare e o alegere  corecta. V-am mai spus ca vad in Printesa, gesturi, experesii, atitudini preluate de la doamna educatoare si nici una nu ma deranjeaza. Nu arunc o avere pe banii dati la gradinitia si suntem un colectiv echilibrat de familii.

Imi place sa-mi duc copilul la gradinita, sa-l iau de acolo si sa-l vad vessel in general. Cumva cred ca-I face bine si se atenueaza lipsa mea din viata ei, in timpul zilei.

Voi fi  noastalgica dupa grupa Printesei si ma impac cu gandul ca mai am un copil pe care sa-l duc la gradinita. Sper din tot sufletul sa ramana in sistemul de stat doamna, sa o mai prind 3 ani :).

Stiu ca scoala va veni cu alte provocari dar tot am inceput de vreo 2 ani sa analizez scoli primare, tot incerc sa ma asigur ca invatatoarea va fi ok. Poate nu voi reusi asa de bine ca la gradinita, insa acestul  lucru nu inseamna ca nu trebuie sa incerc. Pana la urma, noi suntem suma alegerilor noastre si imi doresc sa gresesc cat mai putin in alegeririle pe care le fac pentru copilul meu.

Stiu ca se disputa mult zilele acestea despre homescholling. E o varianta, o varianta care poate fi buna pentru o anumita familie, pentru anumiti factori. E o varianta pentru cine este nemultumit de sistemul noastru de invatamant si care a incercat sa se lupte cu el si sa se adapteze. Pana la urma viata e o adaptare si o supravietuire in functie de factorii pe care ii ai la indemana. Sa compari Romania cu alta tara, e ca si cum ai compara mere cu pere! Nu ma intelegeti gresit, e un sistem functional cu multe probleme, insa credeti-ma ca nimic nu e perfect in lumea aceasta si decat sa te plangi  ca nu e asa si nu e asa, mai bine ai lupta cum te pricepi mai bine, chiar si cu alegerea de homeschooling.

Daca doriti sa aprofundati subiectul exista un studiu pe care il puteti accesa:

Studiul Homescholling-ul în România 2016 desfășurat de MKOR Consulting a condus la o serie de concluzii cel puțin interesante, vis-a-vis de acest tip de educație, atât de controversat. Studiul a fost derulat între 19 și 22 septembrie 2016, sub forma unui sondaj de opinie online, având un număr de 1,710 respondenți.”

Noile noastre descoperiri

Suntem intr-o perioada aglomerata a vietii noastre de familie si de cariera. Desi sunt online cand pot, nu resuesc pe moment sa scriu tot ce mi-as dori.  Am sa va descriu mai jos cele mai noi descoperiri care ne-au placut:

  • Bacania Rod-Sandwich-ul pentru copii: e gustos si are ingredient foarte putin procesate. Am fost foarte placut surprinsa de surpriza pe care cei de la Bacanie ne-au facut-o. Pe langa ca m-au salvat de la a pregati  o gustare pentru seara, am fost frumos ca ne-au si scris un mesaj care mi-a facut ziua mult mai buna. Apropo, zacusca de ghebe e mortal de buna si are chiar gustul de la bunica!

dee84f38-1e38-440c-b3fb-ffc7bc21d3ab

  • Spectacolul ” Ursul pacalit de vulpe” de la Teatrul Tandarica- cel mai interactic spectacol pe care l-am vazut pana acum. Intr-o sala mica, copii au facut pe decorul( tineau in msna crengute in functie de anotimp), s-au plimbat pe scena cu caruta, si-au pus coditele in greata si au facut poze cu personajele. La sfarsit am si primit cateva poze pentru acasa!  Ca adult am apreciat implicarea copiilor mei. Va recomand cu drag acest spectacol si ma batea gandul cum as putea organiza si o zi onomastica la un astfel de spectacol :)!

Madam Furlifus-2 ani, a fost foarte atenta si receptiva la ce se intampla

Printesa-5 ani, a spus ca ia placut foarte mult si ca mai vrea sa mergem la vulpita :)!

img_0011

img_0017

 

Gradinita anul III

Acum 3 ani incepea cu emotii prima noastra zi de gradinita. Am scris aici despre cum ne-am cautat gradinita si despre cum ne-am adaptat. Acum am inceput grupa mare!

Ma uit la pozele de atunci si cele de acum , de cele facute cu diverse ocazii la gradi si ma minunez cat de mare a crescut Printesa mea. As vrea sa opresc timpul in loc efectic si sa ma satur de starea de dulceata si puritate pe care o emana copilul meu. Cum fac sa nu si-o piarda?!

Abia am asteptat sa inceapa anul scolar. Drumurile pana la gradinita imi permit sa mai vorbim si sa interactionam. Dupa ce la un moment dat imi zicea ca ii este dor de copii si doamna educatoare, azi dimineata pe drum mi-a zis ca ii este frica! Am intrebat-o de ce I-ar fi frica daca tine la toti.  Mai corect poate este emotionata. A raspuns:

-Ce inseamna emotionata?
Pai da mami, explica ce inseamna emotionata?! M-am straduit sa inteleaga cumva explicatia mea. Copilul simtea o emotie asemanatoare cu frica….

Zilele trecute am avut o surpriza din partea Editurii Caba, carora le multumesc foarte mult! Afisul cu pomi fructiferi este de mare success si pentru cea de 5 ani si pentru cea de 2 ani care imi silabosesc fiecare fruct. Surpriza si carticelele minutate ( care apropo sunt cu activitati bine gandite pentru copiii de 5 ani) mi-au adus aminte ca incheiem cu pasii repezi un capitol minunat si ca ne asteapta scoala la colt. Printesa si-a pus carticelele primite intr-o geanta si zicea ca ea s-a pregatit pentru scoala si-a facut ghiozdanul.

img_0707-1

Mie mi-a placut scoala si imi placea sa invat! Copilul meu pare mai destept decat mine si fara sa-i spun nimic premeditat pare ca-I va placea si ei! Insa, eu tot ma gandesc ca-mi va fi foarte dor de gradinita prin ochii Printesei! Sunt sigura ca gradinita prin ochii lui Furlifus va fi ceva mai diferita si cu siguranta o experienta frumoasa!

13497579_1011001638996696_5711105573525658181_o

Aventurile lui Furlifus: aproape 2 ani

Ma uitam ca nu v-am mai vorbit de Madam Furlifus din martie. Vreti sa stiti ce mai face Madam Furlifus? Ca tot urmeaza sa-i sarbatorim 2 ani 🙂

Madam Furlifus este surprinzatoare si „excentrica”! Al doilea copil ce ne surprinde, ne provoaca si ne intinde limitele de toate felurile si care parca are mult mai multa nevoie de prezenta mea.

IMG_0693
Madam Furlifus: vulpitele cu care doarme, aripioare de zana si casca de innot! Si nu e singurul outfit creat!

Al doilea copil este foarte agil, face tumba( uneori mai bine ca sora ei) si incearca sa emite orice  face Printesa. A descoperit rochitele si le trage din dulap in functie de cum vrea sa se imbrace (aici la dezordine seamana cu Sportivul :)).

Nu am probleme cu mancarea si nu am avut probleme cu intarcatul sau lasatul de suzeta. Ca si la primul copil, mancam tot. Singura situatie diferita este ca la al  doilea copil ne-am mai permis sa-i dam sa mai guste din ce nu are voie si s-a alintat.  Adica Printesa avea 2 ani si nu vazuse inghetata!

Intarcatul a fost natural si simplu. Suzeta nu era folosita foarte mult, decat la somn si adormire si am scapat de ea, pentru ca pur si simplu intr-o zi nu o mai gaseam. A fost ceva mai simplu decat la Printesa.

Madam Furlifus este dezvoltata motric dar are o alta evolutie din punct de vedere verbal. Momentan stim foarte bine sa spunem: nu place, nu vreau, nu stiu! Multi de „nu” pe care pentru ca este foarte nazdravana ( peretii sunt desenati…toti peretii si am schimbat deja vreo 6 periute noi pentru ca le arunca in WC)!

Titi=masina, Ham=caine, Miau=pisica

Este o fire sociabila( pupa toti baietii de pe strada) si destul de agresiva cand vrea ceva. Daca Printesa se uita 10 minute pana se ducea la jucarie la un loc de joaca, Furlifus stie ce vrea si nu conteaza ca are un copil in fata ei. Eu sunt invatata sa le las mai libere in parc si sa faca ce vor, insa  cand al tau copil impinge un alt copil ca-I sta in cale si nu-l ocoleste, incep sa ma gandesc ca ar trebui sa fiu mai atenta.

Si am uitat sa mentionez ca numaram pana la 10 in romana si engleza,.

Iubim personalitatea ei activa si dragalasenia cu care ne ia in brate si se ia in brate cu sora sa!  Acum urmatoarele „hopuri” sunt: olita si vorbitul in propozitii. Spune cuvinte, repeta, insa aici am un alt standard de la Printesa.

Insa, ne miram cat conteaza  sa aiba un copil de la care sa invete!  Si noi uneori avem impresia ca are tot 5 ani, nu 2 :)! Mai uita mama ca nu are  voie mazare!

 

Printesa la apropae 5 ani

In ultimile 2 luni am avut o viata plina de evenimente personale si timpul meu dedicat scrisului a fost aproape inexistent. Incerc sa imi ordonez gandurile si sa scriu ceva util aici pe blog.

Sa va povestesc cea mai face Printesa, care are aproape 5 ani( ultima data despre ea am scris aici). Printesa este in vacanta de vara!

Anul acesta am experimentat prima oara cum e cu copilul lasat o saptamana la bunici. Eu ca si mama, ma simteam ca-mi lipseste o mana. Eram usor deprimata si cand a ajuns acasa mi se parea cel mai frumos copil si foarte crescuta. Ma uit la ea si nu pare a fi un copil de 5 ani! E intalta si uneori vorbeste ca un adult.

Dupa saptamana petrecuta la bunici, a venit acasa un pic mai dramatica si mai alintata. La  orice nu se intampla ca ea se supara si dramatizeaza! Sper sa fie doar  o perioada  trecatoare!

Stiu ca urmeaza ultimul an de gradinita si apoi ne vom intalni cu scoala. Incerc sa o pregatesc si sa-i explic si  ei ce se va intampla si imi tot spune ca ii va fi dor de doamna educatoare si copii. Sincer si mie imi va fi, insa sper sa reusesc ca si Madam Furlifus sa fie preluata de aceiasi educatoare. Eu ma simt norocoasa sa vad in copilul meu o parte din personalitatea educatoarei.

M-am stresat ceva timp( cam din 2014) sa ma hotarasc pentru alegerea scolii pe care o va urma din clasa 0. Nu imi doresc sa fac aceasta alegere pe ultima suta de metri, pentru ca este o alegere importanta pentru educatia copilului meu. Intr-un final dupa consultari si discutii si instinct :), am decis sa mearga la o scoala generala buna, insa nu foarte cautata. Mi-am dorit o scoala ce sa-i ofere un mediu corect, sa aiba un mediu social cat de cat echilibrat, sa  fie logistic in drumurile noastre( nu am ales variant cea mai aproape de casa), sa aiba recomandari bune. Anul acesta va trebuie sa aleg si invatatoarea!

Eu cred cu tarie ca daca vrei sa faci un lucru, poti sa-l faci chiar daca in general nu se face! Adica sa-mi aleg invatatoarea! Cum o aleg? Pai mai intai vreau sa ajung la un specialist in educatie( Oana Moraru) pentru  o consultare de ce tip de dascal I s-ar potrivit copilului meu. Apoi ma voi intalni cu toate doamnele de la scoala aleasa si voi incerca sa vad care se apropie de profilul pe care eu il simt ca-I trebuie Printesei. Sunt sigura ca va fi mai dificil sa fac acest lucru, insa nu imposibil!

Planul educational momentan pentru Printesa este ( in mare): scoala primara la o scoala gimnaziala si clasele V-VIII la liceul pe care consider ca va fi optim sa-l urmeze. Stiu ca va fi foarte complicat sa armonizam scoala gimnaziala a Printesei cu scoala primara a lui Madam Furlifus si cu locuirea in afara orasului. Vom gasi solutii pana atunci :)!

Pentru Printesa imi doresc sa faca mai mult sport decat face acum si sa pot sa-i dau si un exemplu pozitiv in acest sens.

Indiferent de cum planific eu educatia standard care are minusurile ei intr-un sistem colectiv de stat, trebuie sa ma asigur sa -I ofer  educatie emotionala. Sa o expun la cat mai multe experiente diverse, sa o invat sa-si gestioneze emotiile in diferite situatii pur si simplu prin pur exemplu personal. Cam greu cat si eu trebuie sa invat :)!  Uneori pare ea mai echilibrata emotional decat mine, insa ce ma fac daca o stric :)!?

Cu sora ei se intelege  frumos si dupa un moment de joaca prelungit in curte, mi-a exclamat: „mami, azi m-am jucat foarte frumos cu Ilinca!” Important pentru mine e sa le vad ca se iubesc si ca se conecteaza. Cand era la gradinita, in momentul in care ajungeam acasa, Madam Furlifus o lua pe ea prima in brate! Sa vedem cum va fi in toamna, dupa ce toata vara au stat bot in bot!

Vara aceasta putem spune ca am bifat: mersul de bicicleta fara roti ajutatoare- de fapt un exercitiu de ce se poate face cu vointa si „practice” si innotul( momentan sare fara colac, iese la suprafata si e foart mandra de ea :).

Ma uitam la ea cand sarea singura in bazin si nu-mi venea sa cred ca Balenutza mea a crescut asa mare! Imi umple sufletul fiecare privire de copil cu ochi mari si obraji de bebelus!

IMG_0662

P.S: Va povestesc din experienta mea, nu stiu deciziile mele sunt corecte si pentru altii.