Am plecat şi noi un pic de acasă, la cealaltă casă a noastră, Tulcea. Mi-a fost dor un pic de tastatură şi de mediul virtual, trebuie să recunosc.
Tulcea( amândoi suntem din acest oraş, ne ştim din clasa a IX-a), este pentru noi ACASA. Deşi eu am plecat cu familia în Galaţi la sfarţit de liceu, tot Tulcea a rămas casa mea de suflet. În Galaţi am stat un an doar şi apoi am plecat la facultate în Bucureşti.
La aproape 10 luni, călatoria cu maşina a fost decentă. Mai mult am dormit pe drum, am oprit să mâncăm, am fost cuminţele :). Odată ajunşi, am stat mai mult pe drumuri, fiecare rudă trebuia vizitată şi împacată cu prezenta dra Pelican. Deşi am schimbat multe peisaje şi am văzut mulţi oameni, domnişoara s-a comportat bine. Cei drept, toată lumea o ţinea în braţe şi nu era lasătă singură deloc. Partea cu somnul este mai dificilă acum: adormim pe la 11-12 noaptea şi ne trezim la 3 noaptea şi urlăm. S-a învăţat să doarmă cu noi…să vedem cu o dezvăţ. Nu pot spune că nu-mi place dar nu e chiar bine pentru nivelul ei de alintare.
Ioana, a avut ocazia să-şi etaleze colecţia de bentiţe şi cred că ia plăcut să fie în centrul atenţiei.
Pe noi doi, oraşul ne-a „încarcat” cu energie. De fiecare dată când ajung aproape de oraş, printre dealurile cu vii şi văd în zare imaginea familiară a Tulcei, am aşa un sentiment de casă, de copilărie, de siguranţă. Deşă stau în Bucureşti de 11 ani şi am făcut multe drumuri acasă, acest sentiment îl am de fiecare dată.
Tulcea e un oraş mic, cu oameni frumoşi şi diverşi ca orgini( Dobrogea e un fel de „melting pop” al României), aşezat pe 7 dealuri( că şi Roma şi Iaşi-primul lucru învăţat la georgrafie), aproape de natură. De acestă dată, am descoperit la oraşul nostru, că traficul rutier în pantă e mai greu uneori ca cel din Bucureşti, că au învăţat şi tulcenii indiferent de cât de bătuţi sunt de soare şi de vânt să spună: multumesc şi „o zi bună”. Am avut chiar o experientă placută cu serviciile de la Taxe şi Impozite. Lumea amabilă şi parcă mai puţin pusă pe ceartă ca în alte dăţi. Să fie de vină şi faptul că jumătate din oraş plecă la muncă prin Spania şi Italia?! Mai văd şi ei cum se face :)!
Timpul trece altfel ACASĂ, distanţele sunt mai mici, lumea se salută cu vecinii romi, mâncarea este mai gustoasă, pâinea mai sănătoasă, stresul parcă dispare. O astfel de călătorie e mai bună şi mai ieftină ca un Spa :)!
